SISTEMUL DIGESTIV

Patologie si igiena
DIGESTIA- Totalitatea transformarilor fizice(maruntire, umectare, dizolvare,) si
chimice(hidroliza) ale alimentelor de-a lungul tubului digestive pentru ca
substantele organice complexes a fie transformate in substante absorbabile
Sistemul Digestiv este alcatuit din tub digestiv si glande anexe.
Tubul digestiv contine: 1. Cavitate bucala
2. Faringe
3. Esofag
4. Stomac
5. Intestin subtire
6. Intestin gros

Glandele anexe contin: 1. Glande salivare

2. Ficatul
3. Pancreasul

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor fizice si chimice ale alimentelor, de-

a lungul tubului digestiv, pentru ca substantele, organice complexe, sa fie
transformate in substante organice simple absorbabile.
Aunci cand vorbim de boli ale sistemului digestiv, sa nu uitam ca in cavitatea
bucala ajung o multime de bacterii si microorganisme.
Zilnic, glandele salivare produc aproximativ 1000 ml de salivă, care conţine
electroliţi, apă şi amilază salivară, iar aceasta substanta intra in contact cu diferite
forme microscopice.
STOMATITA
Stomatita (o inflamatie a mucoasei cavitatii bucale) este mai accentuata la
persoanele care fumeaza, dar poate fi intalnita si la copii, imediat ce incep hrana
diversificata. Stomatita are printre simptome si respiratia urat mirositoare (halena
sau halitoza). Are mai multe forme de manifestare, printre care exista si stomatita
herpetica care poate fi transmisa prin intermediul sarutului, al utilizarii comune
de alimente sau pahare, tacamuri sau altele.
Spre deosebire de stomatita herpetica, stomatita aftoasa nu este contagioasa.
Legat de aceasta afectiune, ultimele cercetari din domeniul igienei orale arata ca
aproximativ 85% din cauzele respiratiei urat mirositoare se afla la nivel bucal,
restul de 15% avandu-şi originea in afectiuni ale tractului respirator sau sistemului
gastrointestinal.
In caz de astfel de simptome, se recomanda LOROBLIS. Loroblis este un supliment
alimentar care se foloseste pentru pastrarea si dezvoltarea unei flore microbiene
cu rol benefic la nivelul cavitatii orale si faringelui. Este recomandat copiilor mai
mari de 3 ani si adultilor, seara, dupa igiena orala.
CARIA DENTARA
Este un proces distructiv cronic al tesuturilor dure ale dintelui constituind, prin
complicatiile sale, cea mai frecventa cauza de pierdere a dintilor. Caria dentara
este cea mai frecventa afectiune patologica care apare la om.
Infectiile pulpare (cunoscute sub numele de pulpite) sunt cauzate in principal de
microorganisme si bacterii care au punct de plecare in cariile dentare. Cariile
dentare pot aparea pe orice suprafata a dintelui ce vine in contact cu mediul oral,
dar nu se pot forma pe partile dintelui aflate in interiorul osului alveolar.
Cavitatea bucala contine o mare varietate de bacterii, dar doar un numar restrans
din acestea sunt responsabile de aparitia cariei dentare : Streptococcus mutans si
Lactobacilul sunt
cele mai 1. Santurile si fosetele de pe suprafata ocluzala a
molarilor si premolarilor
importante
2. Spatiile dintre dinti cunoscute si ca spatii
dintre acestea.
interproximale
Bacteriile se
acumuleaza pe dinti sau gingii in special in locuri unde placa dentara este mai
greu de indepartat:
Factorul alimentar este reprezentat de alimentele bogate in zaharuri sau
carbohidrati. Bacteriile din cavitatea bucala transforma aceste zaharuri in acizi
printr-un proces numit fermentatie acida. Daca sunt lasati in contact cu dintele
pentru mai mult timp, acizii vor ataca structurile dure ale dintelui (smaltul,
dentina) provocand demineralizarea acestora. Cand demineralizarea continua
pentru o perioada mai lunga de timp, smaltul si dentina vor pierde cantitati
insemnate de substante minerale, lasand in urma matricea organica, extrem de
moale. Datorita consistentei slabe, matricea organica se va dezintegra, formandu-
se o cavitate. Pe scurt, bacteriile din placa dentara "se hranesc" cu zaharuri pe
care "le transforma" in acizi. Acesti acizi vor distruge treptat smaltul si dentina
rezultand caria dentara.
Gura uscata sau xerostomia creste riscul aparitiei cariilor deoarece saliva joaca un
rol foarte important in contrabalansarea mediului acid format in cavitatea bucala
datorita procesului de fermentatie acida. In consecinta, orice tulburare care
conduce la scaderea cantitatii de saliva creste riscul aparitiei cariilor. Alti factori
de risc pot fi : fumatul, expunerea intrauterina sau neonatala la plumb, saracia
extrema etc.
ULCER GASTRIC
Apoximativ 10% din populatia lumii se confrunta cu un ulcer gastric pe parcursul
vietii. Cunoscut si sub numele de ulcer de stomac, boala se manifesta prin rani
dureroase in mucoasa stomacala. Stomacul produce un acid puternic pentru a
ajuta la digerarea alimentelor si pentru a proteja impotriva microbilor. Pentru a
proteja tesuturile organismului de acest acid, acesta secreta si un strat gros de
mucus. Daca stratul de mucus este uzat si nu mai functioneaza eficient, acidul
poate deteriora tesutul stomacal, provocand un ulcer.
Ulcerul gastric este un tip de ulcer peptic. Exista alte două tipuri:
1. ulcere esofagiene (vasele esofagiene se formeaza in interiorul
esofagului);
2. ulcere duodenale (apar in partea superioara a intestinului subtire,
cunoscut sub numele de duoden).

Ulcerul gastric este aproape intotdeauna cauzat de una dintre urmatoarele:

1. infectie cu bacteria Helicobacter pylori (H. pylori);

2. utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene,
cum ar fi aspirina, ibuprofenul sau naproxenul.
In cazuri foarte rare, o afectiune cunoscuta sub numele de sindrom Zollinger-
Ellison poate provoca ulcere gastrice prin cresterea productiei de acid a
organismului. Acest sindrom este suspectat ca produce mai putin de 1% din toate
ulcerele peptice.
Factorii care maresc sansele de a dezvolta ulcer gastric includ:

1. Utilizarea frecventa a medicamentelor antiinflamatoare (aspirina, ibuprofen);

2. Consumul excesiv de alcool;
3. Fumatul;
4. Varsta (ulcerele de stomac sunt mai frecvente la persoanele de peste 50 de ani)

Un numar de simptome sunt asociate cu ulcerul gastric. Cel mai frecvent simptom
este o senzatie de arsura sau durere in mijlocul abdomenului dintre piept si buric.
De obicei, durerea va fi mai intensa atunci cand stomacul este gol si poate dura
cateva minute pana la cateva ore. Alte semne si simptome comune ale ulcerelor
includ:
1. Durere severa de stomac care se poate imbunatati atunci cand
mancati, beti sau luati antiacide;
2. Pierdere in greutate;
3. Greata sau varsaturi;
4. Balonare;
5. Senzatie de plin;
6. Arsuri la stomac (senzatie de arsura in piept);
7. Anemie.

Tratamentul poate varia in functie de cauza ulcerului. Daca boala este rezultatul
infectiei cu H. pylori, veti avea nevoie de antibiotice si medicamente numite
inhibitori ai pompei de protoni, celulele stomacale care produc acid. In cazuri
rare, ulcerul gastric poate fi tratat doar printr-o interventie chirurgicala. Acest
lucru poate fi cazul in cazul ulcerelor continua sa se intoarca si nu se vindeca.
La fel ca multe ale afectiuni, ulcerul gastric poate fi prevenita printr-un stil de
viata sanatos. La fel de importanta este si renuntarea la alcool si medicamentele
care pot cauza aparitia bolii.
GASTRITA
Peretele stomacului este alcătuit din trei straturi: mucoasa gastrică, tunica
musculară și tunica seroasă. Mucoasa gastrică este partea care secretă sucurile
gastrice, formând un mediul tipic acid ce îi permite stomacului să se protejeze în
timpul procesului de digestie. Leziunile sau inflamațiile care pot apărea la nivelul
mucoasei gastrice sunt cunoscute ca manifestări ale gastritei. Gastrita este una
dintre cele mai cunoscute afecțiuni gastroesofagiene și reprezintă un grup de
probleme inflamatorii ale mucoasei gastrice care pot fi însoțite, în cazurile mai
grave, chiar de ulceraţii dureroase. Specialiștii clasifică această boală în două
categorii, în funcție de modul apariției, dar și de factorii care au produs-o:
1. Gastrita acută
2. Gastrita cronică
3. Gastrita cronică de tip C
4. Gastrita cronică de tip B

Gastrita acută se referă la cea apărută brusc, recent instalată, din cauza unui
factor nociv, de obicei preluat din mediul exterior: ingestie de acizi, baze sau
substanțe toxice, chimioterapia oncologică, leziunile fizice provocate de vărsături
incoercibile, arsuri termice, ischemia digestivă sau diferitele tipuri de infecții.
Gastrita cronică, ce poate fi de tip A, B sau C și necesită un criteriu de persistență
în timp. De exemplu, gastrita autoimună este cea de tip A și este un rezultat al
distrugerii celulelor ce produc acid clorhidric gastric. Se manifestă cel mai des la
persoanele cu boli autoimune (tiroidita Hashimoto, diabet de tip I). Persoanele
afectate de gastrita cronică de tip A pot dezvolta, în timp, anemie prin deficit de
vitamina B12.
Gastrita cronică de tip C, uneori apare ca urmare a unor operații, intervenții
chirurgicale și constă în pătrunderea greșită a bilei în stomac și nu în intestinul
subțire, fapt care atacă stratul de protecție al mucoasei gastrice.
Gastrita cronică de tip B este destul de întâlnită și apare ca urmare a infecției cu
agentul patogen Helicobacter pylori ce formează o enzimă capabilă să distrugă
celulele mucoasei gastrice.
Pe lângă infecția cu bacteria Helicobacter Pylori sau alți agenţi infecţioşi, cum
virusurile din familia herpes, fungi, paraziti, există și alți factori care pot contribui
la apariția acestei afecțiuni. Printre cauzele principale se numără:
1. Abuzul de băuturi sau alimente care cresc aciditatea gastrică
2. Stresul stimulează secreţia gastrică;
3. Anumite tipuri de medicamente
4. Vârsta

În momentul în care bacteria Helicobacter pylori a cauzat deja leziuni la nivelul

mucoasei stomacului, apar durerile abdominale în partea superioară. Arsurile
gastrice sau pirozisul, disconfortul pe care îl simți în spatele osului pieptului,
senzația de greață, vărsături, balonare, spasmele și durerile abdominale, apărute
imediat după masă sunt printre cele mai amintite simptome pe care le

1. Dureri severe de stomac;

2. Sughiț frecvent;
3. Pierderea poftei de mâncare;
4. Senzația de saţietate precoce după masă;
5. Scădere bruscă în greutate;
6. De asemenea, netratată, gastrita poate cauza sângerări la nivelul stomacului
sau anemii

menționează pacienții care suferă de gastrită. Pe lângă acestea, putem enumera:

Diagnosticul de gastrită se poate pune analizând simptomele amintite de pacient,
prin anamneză și prin investigatii amănunțite:
În primul rând, tratamentul diferă de la o persoană la alta, în funcție de
severitatea simptomelor, etapa, durata bolii sau momentul în care a fost
depistată. Gastrita acută nu are un tratament specific, excepție făcând cazurile în
care afecțiunea este determinată de infecția cu Helicobacter pylori, situație în
care se administrează antibiotic. În plus, sunt recomandate tratamentele pe bază
de inhibitori ai receptorilor histaminici (ranitidina, famotidina, cimetidina) sau

1. teste la scaun, teste de respirație, testul pentru infecția cu Helicobacter

pylori - prin care se poate depista prezența bacteriei în organism;
2. endoscopia digestivă superioară, care se realizează printr-un endoscop, un
tub flexibil, de calibru redus, ce se introduce în cavitatea bucală și de aici în
esofag, stomac, duoden, fără a jena respirația.
inhibitori de pompă de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantoprazol), deoarece
aceștia neutralizează și reduc producția de acid de la nivelul stomacului,
ameliorând durerile și simptomele.
Deoarece tulburările digestive pot apărea și ca urmare a unor obiceiuri alimentare
nesănătoase, tratamentul trebuie susținut și de următoarele măsuri:
1. Evitarea mâncărurilor condimentate, a meselor abundente, bogate în
grăsimi;
2. Îmbunătățirea regimului alimentar prin eliminarea din meniu a următoarelor
alimente: carnea afumată sau grasă, produsele prăjite, legumele picante
(usturoi, hrean, ceapă) și a celor bogate în celuloză (mazăre, conopidă,
ridichi);
3. Evitarea consumului de substanțe care stimulează producția de acid gastric
(alcoolul, cafeaua, ceaiul verde, negru, sucuri de fructe citrice, nicotina);
4. Renunțarea la fumat;
5. Sunt recomandate mesele mici și dese;
6. Este indicat să se respecte cele trei mese principale și două gustări pe zi.

CIROZA
Exista mai multe forme ale cirozei hepatice, manifestarile fiecareia dintre acestea
fiind determinate de cauzele aparitiei cirozei.
Ciroza postnecrotica – cunoscuta si sub denumirea de ciroza postvirala, acest tip
de ciroza apare ca urmare abolilor infectioase de care sufera ficatul. Aceasta
forma de ciroza este caracterizata prin pierderea de celule hepatice si fibroza. In
general, pacientii diagnosticati cu hepatita de tip C care consuma alcool au sanse
mari sa dezvolte aceasta forma de ciroza, alcoolul accelerand evolutia bolii.
Ciroza alcoolica – ciroza alcoolica este cea mai grava afectiune cauzata de alcool,
un procent de 10-20% dintre persoanele alcoolice dezvoltand ciroza hepatica,
potrivit statisticilor. Aceasta forma e ciroza este caracterizata de pierderea de
celule hepatice, aparitia nodulilor regenerativi si a cicatricilor la nivelul ficatului.
Ciroza biliara – aceasta forma de ciroza este de natura autoimuna si distruge,
treptat, ficatul. In prima faza sunt afectate conductele biliare, care se inflameaza.
Inflamarea excesiva a acestora cauzeaza obstructia conductelor, care sunt
inlocuite in timp cu tesut cicatricial.
Ciroza cardiaca – se manifesta prin fibroze la nivelul ficatului, aparute cel mai
probabil in urma unei insuficiente cardiace congestive la nivelul ventriculului
drept. Caracteristici acestui tip de ciroza si nodulii de regenerare.
O serie factori pot contribui la deteriorarea ficatului, cauzand ciroza. Cele mai
comune cauze ale cirozei hepatice sunt:
1. Consumul abuziv de bauturi alcoolice
2. Hepatita virala (B sau C)
3. Depozite de grasimi la nivelul ficatului
4. Depunerile de fier din organism
5. Fibroza chistica
6. Depozite de cupru la nivelul ficatului (sindromul Wilson)
7. Atrezia biliara
8. Probleme de natura metabolica mostenite genetic
9. Hepatita autoimuna
10. Ciroza biliara primara (deteriorarea conductelor biliare)
11. Intarirea si cicatrizarea conductelor biliare
12. Medicamentele precum metotrexatul, folosit pentru tratarea
leucemiei

Din nefericire, de cele mai multe ori ciroza hepatica este o afectiune „tacuta”,
simptomele aparand in momentul in care boala se afla deja in stadiu avansat.
Simptomele ce pot aparea in caz de ciroza sunt:
 1. Oboseala
2. Invinetirea pielii usor
3. Iritatii la nivelul pielii
4. Icter
5. Acumularea de lichid in abdomen
6. Pierderea apetitului
7. Greata
8. Umflaturi la nivelul picioarelor
9. Scadere in greutate
10. Confuzie si probleme de concentrare
11. Inrosirea palmelor
12. Atrofie testiculara in cazul barbatilor
· Cresterea sanilor in cazul barbatilor

Daca medicul suspecteaza ca poate fi vorba despre o ciroza, va folosoi o serie de

analize de sange ori de examene imagistice pentru a stabili un diagnostic. Si
biopsia hepatica poate stabili daca este sau nu vorba despre ciroza.
In ceea ce priveste analizele de sange care verifica sanatatea ficatului, acestea
masoara anumite subatnte produse de ficat. Analizele de sange masoare nivelul
de:
1. Albumina – aceasta substanta este, de fapt, o proteina. Bolile de ficat cresc
nivelul de albumina din sange.
2. Timpul de tromboplastina partial activat – aceasta analiza indica timpul
necesar pentru coagularea sangelui.
3. Bilirubina – bilirubina este produsa de ficat atunci cand hemoglobina este
descompusa. Ciroza determina o crestere a nivelului de bilirubina, care
cauzeaza icter.
4. Aspartataminotransferaza (AST), alaninaminotransferaza (ALT), lactat
dehidrogenaza (LDH) – valorile crescute ale acestora indica inflamatie la
nivelul ficatului si moartea celulelor hepatice.
5. Fosfataza alcalina (ALP) – valorile ridicate ale ALP indica un blocaj la nivelul
conductelor biliare.
6. Glutamiltranspeptidaza (GGT) – consumul de alcool ori afectiunile de la
nivelul conductelor biliare determina o crestere a nivelului de GGT.
 Exista un set de analize de sange care poate ajuta la stabilirea cauzei cirozei
hepatice:

1. Anticorpi antinucleari (ANA) – aceasta analiza poate ajuta la

diagnosticarea hepatitei autoimune.
2. Anticorpi antimitocondrial – aceasta analiza ajuta la depistarea cirozei
biliare primare.
3. Feritina si fier – testul acesta ajuta la epistarea hemocromatozei, adica a
excesului de fier din organism.
4. Analizele pentru hepatita B si C – testarea pentru aceste afectiuni hepatice
ajuta la diagnosticarea cirozei hepatice cauzata de o forma de hepatita.
5. Testarea alcoolemiei din sange – aceasta analiza a sangelui poate ajuta la
diagnostocarea cirozei alcoolice.
6. Ceruloplasmina – aceasta analiza a sangelui ajuta la diagnosticarea bolii
Wilson.
7. Alpha1-antitripsina – aceasta analiza ajuta la depistarea deficitului de
alpha1-antitripsina, proteina sintetizata de ficat.

Ciroza hepatica este ultimul stadiu al afectiunilor hepatice. Poate dura zeci
de ani pentru ca o afectiune cronica a ficatului sa se transforme in ciroza.
Intrucat nu exista tratament care sa vindece ciroza hepatica, aceasta fiind o
afectiune ireversibila, este recomandat sa se faca tot posibilul pentru a fi
prevenita. Primul pas consta in diagnosticarea timpurie a afectiunilor
hepatice si tratarea acestora.
Exista o serie de schimbari pe care le poti face la capitolul stil de viata
pentru a preveni ciroza hepatica:
Limitarea consumului de alcool – consumul de alcool cauzeaza inflamarea
ficatiului. In timp, acest lucru cauzeaza ciroza hepatica. Ciroza hepatica
alcoolica apare ca rezultat a mai bine de 10 ani de consum intens de alcool.
Femeile alcoolice au sanse mai mari sa faca ciroza decat barbatii alcoolici
asta pentru ca ficatul femeii este mai sensibil.
 Prevenirea hepatitei – inflamarea ficatului este adesea cauzata e un virus
hepatic, iar hepatita B si C cronice pot cauza ciroza. Hepatita B se transmite
prin sange si fluide corporale, in timp ce hepatita C se transmite prin
contactul direct cu sangele unei persoane infectate. Pentru a reduce
sansele de infectare cu unul dintre aceste virusuri hepatice este
recomandat sexul protejat, tatuarea in locuri sigure si evitarea folosirii la
comun a acelor. Din fericire, impotriva hepatitei B exista pe piata un vaccin
care poate fi facut pentru a evita imbolnavirea.
Adopta o alimentatie sanatoasa – depozitele de grasime de la nivelul
ficatului pot cauza steatohepatita nonalcoolica, care poate cauza ciroza.
Steatohepatita nonalcoolica este asociata cu colesterolul marit, afectiunile
cardiace, obezitatea si diabetul. Alegerea unei diete sanatoase impiedica
formarea depozitelor de grasime pe ficat.
Pentru evitarea afectiunilor hepatice de orice natura, afectiuni despre care
se stie ca pot cauza ciroza hepatica, este importanta adoptarea unui stil de
viata sanatos. Mai exact, daca ai un ficat sanatos este bine sa se respecte
urmatoarele indicatii:
1. Alcoolul trebuie consumat cu moderatie – pentru un adult sanatos consumul
moderat inseamna un pahar de bautura alcoolica pentru femeile de orice varsta,
dar si pentru barbatii de peste 65 de ani si doua pahare de bautura alcoolica
pentru barbatii mai tineri de 65 de ani.
2. Trebuie evitat comportamentul riscant – consumul de droguri intravenoase si
folosirea aceluiasi ac cu alte persoane precum si sexul neprotejat sunt
comportamente riscante care predispun la afectiuni hepatice.
3. Medicamentele trebuie luate la indicatiile medicului – consumul de medicamente
fara recomandarea medicului poate solicita foate tare ficatul, mai ales daca este
asociat cu consumul de alcool ori cu suplimente alimentare.
4. Fereste-te de substantele toxice pe care le poti inhala – atunci cand folosesti
insecticite, fungicide, vopseluri sau alte substante toxice, asigura-te ca te afli intr-
un loc bine ventilat.
5. Mentine o greutate normala – supraponderabilitatea creste riscul de „ficat gras”
asa ca trebuie evitata.
In stadiu avansat al cirozei, atunci cand ficatul nu isi mai poate indeplini
functiile, singura varianta de tratament este transplantul de ficat. Icterul,
ascita, encefalopatia hepatica, disfunctiile renale ori cancerul la ficat sunt
semne ca ciroza se afla in stadiu terminal si ca un transplant este necesar.
Tranplantul de ficat este procedura prin care se inlocuieste ficatul bolnav cu
unul sanatos de la un donator decedat ori cu o parte a ficatului unui
donator sanatos. Candidatii pentru transplant de ficat sunt supusi unui
numar mare de teste si analize pentru a se stabili daca sunt suficient de
puternici pentru a supravietuii perioadei dificile care urmeaza dupa
operatie.
Regimul alimentar al pacientilor cu ciroza hepatica trebuie sa fie unul
sanatos, fara grasimi nesanatoase si alimente procesate, insa trebuie sa
respecte si cateva principii clare.
Limitarea consumului de sare – in cazul pacientilor cu ciroza hepatica
trebuie prevenite edemul si ascita. Iar pentru ca sodiul este cel care
favorizeaza retentia de apa in tesuturi, medicii recomanda limitarea
consumului de sare la pacientii cu ciroza.
Limitarea consumului de proteine – daca medicul stabileste ca pacientul
prezinta risc crescut de encefalipatie, poate recomanda limitarea
consumului de proteine pentru o perioada. Mai exact, medicul poate
recomanda proteinele de origine vegetala in locul celor de origine animala.
Pacientul diagnosticat cu ciroza trebuie sa se concentreze pentru
mentinerea ficatului cat mai sanatos, in ciuda aparitiei fibrozei. Pentru a
mentine sanatatea ficatului pentru o perioada cat mai indelungata,
pacientul ar trebui sa isi schimbe complet obiceiurile alimentare, sa renunte
la viciile precum consumul de alcool si fumatul, sa practice un sport care sa
nu solicite organismul foarte tare si sa respecte indeaproape indicatiile
medicului sau. Cu cat pacientul este mai constiincios si respecta mai bine
indicatiile primite, cu atat mai bine se va simti. Calitatea vietii pacientului cu
ciroza hepatica depinde de stilul de viata al acestuia.
LITIAZA BILIARA
Litiaza biliara (calculii biliari - pietre la bila) este o afectiune destul de frecventa,
factorii de risc pentru aparitia lor fiind : sexul feminin, obezitatea, varsta peste 40
de ani, dieta hipercalorica sau cu foarte putine calorii, istoricul familial pozitiv.
Colesterolul, cea mai frecventa componenta a calculilor biliari este insolubil in
apa, fiind solubilizat in bila cu ajutorul miceliilor saruri (fosfolipide) sau al
veziculelor fosfolipidice. Suprasaturarea cu colesterol a bilei este o conditie
necesara, dar nu singura, pentru aparitia calculilor biliari. Factorul critic pentru
initierea formarii calculilor este aparitia cristalelor monohidrat de colesterol,
nucleul viitorului calcul pe care se vor depune ulterior sarurile biliare si calciul. O
anomalie asociata a functiei motorii a vezicii biliare care duce la staza constituie o
conditie importanta in procesul de litogeneza (producere a calculilor).
Exista numerosi factori care pot duce la aparitia pietrelor la vezica biliara. Acestia
includ:
1. consumul excesiv de grasimi
2. lipsa grasimilor din dieta (vezica este folosita mai rar, iar fierea
devine prea concentrata)
3. mesele neregulate
4. sedentarismul
5. constipatia
6. stresul si oboseala
7. supraponderalitatea si obezitatea

n majoritatea cazurilor, pietrele din vezica biliara pot sa nu cauzeze niciun

simptom si sa fie descoperite in mod accidental. Insa, in cazurile in care apar
complicatii sau in cazurile in care litiaza afecteaza evacuarea bilei, pot aparea
urmatoarele simptome:
1. Durere epigastrica (in partea de sus a abdomenului) – Acest fel de durere
poate fi localizata sub coaste, in hipocondrul drept, in partea de sus a
abdomenului. Apare dupa masa sau in timpul noptii si poate varia in
intensitate si durata.
2. Greata si varsaturi – Acestea pot fi cauzate de un gust amar, simtit mai ales
dimineata
3. Febra
4. Inapetenta – lipsa poftei de mancare
 Principala metoda de diagnosticare a litiazei biliare este ecografia
abdominala. Un astfel de control imagistic va putea depista chiar si pietrele
care inca nu au manifestat niciun fel de simptome. In cazul in care ecografia
nu este concludenta, medicul poate recomanda si:
1. Tomografia computerizata – va evidentia eventualii calculi precum si
leziunile asociate hepatice, pancreatice, de cai biliare.
2. Rezonanta magnetica nucleara, RMN – are capacitatea sa evidentieze un
spectru larg de modificari patologice la nivelul colecistului, ficatului, cailor
biliare si la nivel pancreatic.
3. Scintigrafia radioizotopica – In cadrul acestui proces, pacientului ii este
injectata o substanta radioactiva, cu ajutorul careia pot fi obtinute imagini
mult mai clare ale sistemului biliar.
4. Colangiopancreatografia retrograda endoscopica – Cu ajutorul unui
endoscop (tub lung si flexibil) dotat cu o camera video, medicul priveste
direct in sistemul biliar al pacientului. Aceasta metoda este folosita mai ales
pentru a depista calculii care au migrat din vezica pe canalul biliar comun.
5. Ecografia endoscopica – Procedeul este asemanator cu cel al
coalngiopancreatografiei retrograde, insa medicul va folosi un endoscop
dotat cu ultrasunete.
Desi de multe ori pietrele nu provoaca niciun simptom, litiaza biliara
netratata poate evolua si duce chiar la afectiuni mai grave precum:
1. Colecistita acuta – Aceasta boala reprezinta o inflamatie a vezicii bilare si
apare in momentul in care o piatra din vezica irita peretele vezicii sau
patrunde in ductul cistic, oprind circulatia fierii. Afectiunea poate fi insotita
chiar si de o infectie si poate duce la perforatii, fistule, peritonita.
2. Colecistita cronica – In cazul acestei boli, pietrele provoaca leziuni peretilor
vezicii si o dificultate in deversarea fierii din colecist in duoden.
3. Cancerul vezici biliare – Litiaza veziculara cronica este factor de risc pentru
cancerul vezicii biliare, una dintre cele mai agresive forme de cancer.
4. Pancreatita acuta – pasajul repetat prin aparatul sfincterian de la nivelul
capului pancreatic, realizat de calculi de mici dimensiuni, poate duce la
pancreatita biliara, o afectiune grava si cu o mortalitate ridicata.
rebuie mentionat inca de la inceput ca singura metoda de a scapa in mod
definitiv de pietrele de la colecist este interventia chirurgicala. In acelasi
timp, aceasta metoda nu este intotdeauna recomandata. Daca pietrele nu
cauzeaza simptome sau daca pacientul prezinta alte complicatii ce nu
permit efectuarea operatiei (diverse infectii sau inflamatii ale fiactului,
pancreasului sau ale vezicii biliare), medicul poate recomanda un tratament
medicamentos. Trebuie retinut insa faptul ca orice amanare a
tratamentului radical chirurgical creste riscul complicatiilor biliare si
pancreatice.
Pacientilor li se pot administra medicamente pe baza de acizi biliari care au
rolul de a dizolva pietrele la colecist. Poate dura insa luni de zile pana ce
pietrele vor fi dizolvate si exista sanse mari ca ele sa reapara dupa incetarea
tratamentului. Aceste medicamente functioneaza in cazul pietrelor de
colesterol, de dimensiuni mici. Cel mai comun efect secundar al unui astfel
de tratament este diareea. De asemenea, tratamentul medicamentos mai
este folosit si pentru ameliorarea simptomelor litiazei biliare. In acest sens,
se pot administra medicamente antispastice, antialgice, antiinflamatorii si
antivomitive.
Nu exista tratament naturist pentru aceasta afectiune. Un remediu naturist
des recomandat pentru a dizolva pietrele la colecist este administrarea unei
combinatii de ulei de masline cu suc de lamaie. Nu exista insa dovezi clinice
ca acest remediu functioneaza. Desi cei care il aplica pot observa in scaunul
lor formatiuni care seamana cu pietrele, analizate, acestea se dovedesc a fi
nimic mai mult decat bucati rezultate din amestecul sucurilor gastrice cu
uleiul si sucul.
Un studiu publicat de Science Daily arata importanta exercitiului fizic
pentru a preveni litiaza biliara. Chiar si 2-3 ore de exercitiu pe saptamana
pot reduce substantial riscul de aparitie a pietrelor la colecist. Mersul la sala
sau simplul iesit la alergat sunt optiunile cele mai la indemana pentru o
viata sanatoasa si cu mai putine dureri. Iar daca ai fost deja diagnosticat cu
litiaza biliara, nu uita ca interventia chirurgicala este, de cele mai multe ori,
tratamentul recomandat.
Link-uri folosite:https://www.farmacialapretmic.ro/blog/553_Cele-mai-
cunoscute-boli-ale-sistemului-digestiv.html#boli
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/ulcer-gastric-
cauze-simptome-tratament-preventie
https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/gastrita-cauze-
simptome-tratament-si-prevenire
https://doc.ro/hepatita-c/ciroza-cauze-si-simptome
https://www.cdt-babes.ro/articole/litiaza_biliara.php
https://www.proestetica.ro/pietrele-la-colecist-tot-ce-trebuie-sa-stii-
despre-aceasta-afectiune-si-cum-se-poate-trata/