Liceul Tehnologic nr.

1, Cluj-Napoca

Cuprins
 Argument

Dincolo de actuala noastră atitudine, aceea de a lua repede o pastilă atunci când nu
ne simţim bine, orice boală (şi în acest articol vom vorbi despre gastrită) este un semnal de
alarmă că undeva am greşit.
Orice boală ne provoacă la schimbarea atitudinii faţă de viaţă, obligându-ne să ne
detaşăm în faţa stresului (unul dintre factorii ce agravează gastrita), să-i facem faţă cu calm,
într-un mod armonios. Ne învaţă să ne schimbăm total modul de alimentaţie (mod ce este
intim corelat cu viaţa noastră emoţională) şi să renunţăm la “viciile moderne” (fumat, alcool,
cafea). Este o lecţie grea, dar necesară! Pentru că o gastrită neglijată poate deveni ulcer gastric
sau chiar cancer!
Primăvara suntem întâmpinaţi de o explozie de culoare, de mirosuri şi de bucurie
frenetică… Din păcate, tot în acest anotimp, apar dezechilibre precum astenia de primăvară,
răcelile, dar şi agravări ale gastritelor.
Dietoterapia în gastrită este o problemă delicată controversată. Se recomandă să
evitaţi regimurile prea restrictive şi dezechilibrante, ce pot duce la denutriţie, ţinând însă cont
de alimentele care dăunează şi de modul de preparare a hranei.
Se spune că în gastrită există tot atâtea regimuri alimentare câţi bolnavi. Diverse
studii au evidenţiat că multe alimente care s-au dovedit iritante în anumite cazuri au fost, de
fapt, bine tolerate în altele, şi invers. Astfel, laptele, indicat de către unii medici ca aliment de
primă intenţie, provoacă la anumiţi pacienţi dureri intense de stomac.
Bolile digestive reprezinta afectiuni ale tractului digestiv, fiind des intalnite in
populatie. Acestea pot afecta un singur organ sau se pot extinde la intregul tub digestiv, avand
o gama larga de manifestari (de la constipatie la boala celiaca).
Cauzele care duc la aparitia unei boli digestive sunt multipe, de la infectii cu diferite
bacterii, consumarea unor alimente pe care organismul nu le tolereaza, pana la anomalii legate
de secretia sucurilor care ajuta la digestie sau ale anatomiei si functiei normale a unor organe.
Astfel, refluxul gastroesofagian poate fi cauzat de incompetenta sfincterului esofagian
inferior de a inchide bine comunicarea stomac- esofag, ulcerul se datoreaza in multe cazuri
infectiei cu bacteria Helicobacter pylori,iar prezenta unei tumori poate fi pusa pe seama a
numerosi factori cancerigeni.
Printre bolile sistemului digestiv, cea mai raspandita este gastrita, fiind si boala care
daca nu este tratata duce la complicatii si boli grave.
 Cel mai frecvent simptom întâlnit la bolnavi este durerea abdominală. Alte simptome
sunt indigestia, balonarea, greața, vărsături, sau o senzație de arsură în abdomenul superior.
Sânge în vărsături sau scaune negre pot fi semne de sângerare la nivelul stomacului, care pot
indica o problemă serioasă.
Am ales acest subiect deoarece mulți oameni cu gastrită nu au nici cea mai vagă idee
că ei pot fi cei ce suferă de acestă boală. Cu toate acestea, una dintre cea mai răspândită
simptomă este durerea în abdomenul superior, fiind caracterizată prin arsuri, intensitate,
roadere sau prezența unui obiect ascuțit. Alte locuri unde se pot simți asemenea simptome
sunt partea central-superioară a abdomenului și partea de stânga sus a abdomenului în jurul
spatelui.
Consider ca gastrita este una dintre cele mai raspandite boli. Gastrita nu este o boala
greu de tratat daca este descoperita la timp. Descoperirea gastritei se face prin endoscopie
digestiva superioara. Acest procedeu este necesar mai ales pentru a determina tipul de gastrita
si a se alege tratamentul necesar vindecarii.
In opinia mea gastrita nu este o boala foarte periculoasa, daca este descoperita si
tratata la timp.
Prevenirea gastritei tine de alimentatie si stil de viata. Evitarea bauturilor alcoolice si
a utilizarii prelungite a medicamentelor analgezice si celor care contin cortizon ( aspirina,
ibuprofen) previn aparitia gastritei.
Consider ca stresul este unul dintre factorii principali care ajuta la producerea
gastritei, inclusiv a celei acute.
In concluzie, cu ajutorul unui stil de viata bazat pe control alimentar si pe inducerea
unei vieti sociale echilibrate si linistite, se poate evita aparitia gastritei si dezvoltarea gastritei
netratate in ulcer sau cancer.
 1. Sistemul digestiv

1.1.Prezentare generală.
Sistemul digestiv, systema digestorium, constituie un complex de organe care indeplinesc
funcţiile de prehensiune, modificare mecanică şi chimică a alimentelor, digestie, absorbţia
substanţelor nutritive in patul vascular şi cel limfatic, eliminarea in exterior a produselor
reziduale.
Pe langă aceasta, acest sistem indeplineşte şi funcţia de dezintoxicare a substanţelor
nocive, ce au pătruns cu alimentele şi a celor ce se formează la transformările oxidative,
precum şi sinteza substanţelor biologic active - hormoni, fermenţi, vitamine ş. a.

Organele care compun sistemul digestiv

 Tractul digestiv reprezinta o componenta a aparatului digestiv, cu o lungime cuprinsa
intre 10-12 m. Totalitatea organelor care contribuie la formarea tubului se regasesc sub
forma unui tub care asigura absortia alimentelor si eliminarea eficienta a acestora.

Sistemul digestiv al omului este alcatuit din urmatoarele organe:

Tractul gastrointestinal:
 cavitatea bucala (orificiu bucal)
 faringe
 esofag
 stomac
 intestinul subtire
 intestinul gros
 Organele/glandele auxiliare care ajuta procesul de digestie:
 glande salivare
 vezica biliara
 ficat
 pancreas

1.2.Digestia intestinală.
Este rezultatul acțiunii:
bilei și sucului pancreatic ajunse în duoden de la ficat și pancreas, prin canale speciale;
sucului intestinal produs de glandele mucoasei intestinale.
Bila conține apă și pigmenți biliari care îi dau culoarea verzuie; este depozitată în
pauzele dintre mese în vezica biliară; mai conține săruri biliare care emulsionează lipidele
făcându-le mai ușor de descompus de către lipazele intestinale. Bila nu conține enzime.
Alte roluri ale sărurilor biliare: formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în
apă, permiţând astfel absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A, D, E, K şi F;
stimulează peristaltismul intestinal – rol laxativ; menţine echilibrul florei microbiene a
intestinului gros, având rol antiputrid; stimulează formarea însăşi a bilei – rol coleretic.
Sucul pancreatic este ca și bila, alcalin, și astfel neutralizează aciditatea ridicată a
chimului gastric, protejând mucoasa intestinală. Conține enzime (amilaze, proteaze,
lipaze). Acestea acționează puternic asupra tuturor produșilor descompuși numai parțial la
nivelul stomacului sau chiar asupra celor nedescompuși.
Sucul intestinal conține și el apă, proteaze, lipaze și unele enzime care atacă treptat
glucidele rezultate în urma acțiunii amilazei pancreatice. Toate acestea continuă acțiunea
enzimelor din sucurile gastric și pancreatic până la obținerea produșilor finali ai
digestiei: nutrimentele.
Deci, de-a lungul tubului digestiv, începând cu cavitatea bucală, stomac și apoi
intestin, are loc transformarea chimică treptată a substanțelor organice complexe, în
substanțe simple, care, prin absorbție, trec direct în circulație.
Resturile nedigerate sunt preluate de intestinul gros și supuse unor transformări la care
participă bacteriile prezente aici.
Acestea:
 sintetizează vitamine (grupul B și vitamina K);
 fermentează resturile cu degajare de gaze;
 realizează procesul de putrefacție din care rezultă substanțe urât mirositoare.
La nivelul intestinului gros are loc și absorbția apei.
Materiile fecale vor fi eliminate prin orificiul anal în procesul de defecație.

2. Afecțiunile aparatului digestiv

2.1.ENTEROCOLITA
 Enterocolita este o afecţiune inflamatorie a mucoasei intestinului subtire şi gros,
având cauze infecţioase (cu bacterii, viruşii, ciuperci sau paraziţii), chimice, toxice sau fizice.
Boala este frecventa, se întâlneşte la orice vârsta, iar ca arie de răspândire afecteaza îndeosebi
ţările şi zonele geografice mai puţin dezvoltate, fiind favorizată de factori economico-sociali,
nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitară cu apă, precum și igiena individuală şi
colectivă precară.
Pătrunderea în organism a agențiilor infecțioși se face pe cale orală, prin intermediul
apei, alimentelor sau mâinilor murdare, contaminate. Unii vectori (muște, gândaci,
rozătoare etc.) pot vehicula și împrăștia microorganismele pe o distanță mare. Prin urmare
se pot îmbolnăvii într-un anume moment toți cei care au consumat un anume aliment
contaminat sau apa dintr-o sursă contaminată, precum și cei care au venit în contact direct
cu aceștia nerespectând regulile de igiena elementară.
SEMNELE ŞI SIMPTOMELE ENTEROCOLITEI
Boala debuteaza brusc, la scurt timp după consumarea unor alimente alterate sau dupa
ingerarea substanţei toxice. Sezonul vară-toamnă se asociază cu frecvența maximă a
cazurilor de enterocolită, dar există și agenți infecțioși imlicați preponderent în
îmbolnăvirile apărute în sezonul rece (Virusul Norwalk, rotavirusurile). De asemenea,
răspândirea infecțiilor p cale digestivă este favorizată de factori economico-sociali.
Primele semne sunt inapetenţa, greaţa, cefalee, stare de nelinişte. Curând bolnavul are
dureri abdominale progresive, până la colici, zgomote hidro-aerice, balonări, vărsături
alimentare și bilioase. Apoi apar diaree explozive, cu eliminari de gaze urât mirositoare.
Scaunele, la început subțiri, devin lichide, brune sau gălbui, în număr de 5-10-20 pe zi;
ulterior capată un aspect mucos; deseori există și tenesme. Febra și frisoanele însoțesc de
cele mai multe ori aceste manifestări, în cazuri mai grave se instalează fenomene de
colaps periferic, cu adinamie, transpirație, cianoză, răcire a extremităților, puls mic,
hipotensiune, hipotermie. Bolnavul este deshidratat, prezintă sete, oligurie, piele uscată,
amețeli. Boala evoluează în funcție de agentul patogen, în mod obișnuit, simptomele
regresează în 2-3 zile. Boala se poate vindeca spontan sau, rareori, dacă este neîngrijită, se
poate croniciza.
FACTORII IMPLICAȚI ÎN APARIȚIA ENTEROCOLITEI
FACTORII DECLANȘATORI
Factorii declanșatori ai enterocolitei sunt diverși, astfel putem distinge etiologie de tip:
 infectioasă: ce este cauzată de bacterii, virușii, ciuperci sau
paraziții; cele mai frecvent întâlnite cazuri de enterocolită sunt cele
 de etilogie infecțioase, iar clasificarea în funcție de natura agentului
patogen este:

 infecție bacteriană: poate fi cauzată de o bacterie care distruge mucoasa

intestinală (Shigella, Salmonella, Yersinia etc.) sau de o bacterie care
produce o toxină responsabilă de o hipersecreție hidroelectrică (
Staphylococcus aureus, Escherichia Coli, Vibrio Cholerae etc.). În cazul
pacienților imunodeprimați, tuberculoza digestivă reprezintă o cauză relativ
frecventă a enterocolitei infecțioase.

 infecție virală: cel mai frecvent, prin rotavirus care afectează îndeosebi
copiii. Infecțiile cu citomegalovirus în rândul pacienților imunodeprimați
pot fi complicate de leziuni ischemice la nivelul colonului și rectului, cu
evoluție posibilă spre megacolon toxic.

 infecție parazitară: Giardia lamblia, Blastocystis hommis, Balanti dium coli

etc. Parazitozele frecvente sunt amibiaza, în timp ce persoanele
imunodeprimate pot fi subiecții unor infestării grave precum
criptosporidioza sau anguililoza.

 infecție fungică: candidoza este adesea o consecință a dismicrobismului

datorat administrării îndelungate de antibiotice. Transmiterea
microorganismelor se face pe cale fecal-orală, acestea fiind introduse în
organism odată cu apa și alimentele contaminate (care pot conține și toxine
microbiene) sau prin incorecta igienizare a mâinilor sau tacâmurilor. De
asemenea, transmiterea agenților infecțioși se poate face și direct între
indivizi, sau prin intermediul vectorilor cunoscuți ( rozătoare, gândaci,
etc.).
Animalele de fermă pot fi purtători asimptomatici ai bacteriilor enumerate anterior,
bovinele spre exemplu constituie rezervoare primare ale unei tulpini agresive de
Escherichia Coli. Aceste bacterii sunt eliminate în fecale, iar prin folosirea excrementelor
animale ca fertilizator organic se contaminează diverse culturi vegetale. Câteva din
produsele alimentare susceptibile la contaminarea cu bacterii sunt carnea ( incorect
preparate termic), laptele nefiert, verdețurile și sucurile de fructe nepasteurizate.

Enterocolitele cronice
Sunt afectiuni ale intestinului, cu scaune frecvente si moi, deosebindu-se de diaree prin
prezenta mucusului, puroiului si sângelui si absenta alimentelor nedigerate din scaun.
Cauze:
o insuficiente pancreatice sau biliare;
o intoleranta fata de lapte, alimente alergizante, medicamente;
o parazitozele intestinale ;
o exacerbarea florei intestinale de fermentatie sau putrefactie;
o constipatiile de lunga durata si folosirea în exces a laxativelor.
Semne clinice:
o dureri abdominale difuze;
o alternarea scaunelor tari cu scaune moi;
o simptome nervoase ;
o zgomote hidroaerice (borborisme);
o balonari
Tratamentul reflexologic vizează refacerea mucoasei intestinale afectate,
reglementarea funcţiei pancreatice şi biliare, tratarea constipaţiei.

Masajul se va face dupa urmatorul program:

o zona reflexa intestin subtire - 3 minute la fiecare picior;
o zona reflexa intestin gros - 5 minute în punctele sensibile;
o zona reflexa rect, hemoroizi - 3 minute ;
o zona reflexa vezica biliara - 5 minute;
o zona reflexa pancreas - 3 minute;
o zona reflexa sistem limfatic corp inferior - 3 minute la fiecare
picior.
 Concomitent cu un regim alimentar adecvat, reflexoterapia poate avea rezultate bune
în enterocolite în proportie de peste 85% din cazuri. Majoritatea enterocolitelor raspund la
tratamente dupa 8-10 sedinte, dar este necesara continuarea lor pâna la 15-20 de sedinte,
uneori chiar mai mult.
Un tratament naturist eficient este apa cu tarâte de grâu. O mâna de tarâte de grâu la 1 l
de apa rece se amesteca si se lasa 8-10 ore, apoi se strecoara apa prin tifon. Se bea cu
înghitituri mici. Se vor elimina din consum alimentele si medicamentele care pot produce
enterocolite.
Enterocolita este o afectiune a tractului digestiv determinata de infectii diverse, cu
bacterii, virusuri, ciuperci, paraziti. Manifestarile obisnuite ale enterocolitei sunt emisia de
scaune numeroase, moi, insotite sau nu de greata, varsaturi, dureri abdominale, febra,
frisoane, alterarea starii generale. Manifestarile generale sunt date fie de diseminarea
agentului infectios ori a toxinelor acestuia in tot organismul, fie - cel mai frecvent - de
pierderile importante de apa si minerale, consecinta diareei si a varsaturilor.
Printre agentii etiologici ai enterocolitelor acute sunt de amintit :
o bacterii - Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter etc.
o virusuri - enterovirusuri, rotavirusuri, virusul Norwalk,
adenovirusuri
o ciuperci - candida, in special la pacientii imunodeprimati sau care
au primit anterior tratamente prelungite cu antibiotice
o paraziti - Giardia lamblia (cu frecventa mare a infestarii in randul
populatiei, dar nu intotdeauna cu manifestari clinice), Balantidium
coli, Blastocystis homnis, Cryptosporidium (diaree aparuta la
persoanele cu imunodepresie), Entamoeba histolytica (produce
dizenteria amibiana, intalnita in zonele tropicale)
Patrunderea in organism a agentilor infectiosi se face pe cale orala, prin intermediul
apei, alimentelor sau mainilor murdare, contaminate. Unii vectori (muste, gandaci,
rozatoare etc.) pot vehicula si imprastia microorganismele pe o distanta mare. Prin urmare
se pot imbolnavi intr-un anume moment toti cei care au consumat un anume aliment
contaminat sau apa dintr-o sursa contaminata, precum si cei care au venit in contact direct
cu acestia nerespectand regulile de igiena elementare.
Sezonul vara-toamna se asociaza cu frecventa maxima a cazurilor de enterocolita, dar
exista si agenti infectiosi implicati preponderent in imbolnavirile aparute in sezonul rece
(Virusul Norwalk, rotavirusurile). De asemenea, raspandirea infectiilor pe cale digestiva
este favorizata de factori economico-sociali (nivelul de salubritate, aprovizionarea
deficitara cu apa, igiena individuala si colectiva precara).
Un caz aparte il reprezinta enterocolita acuta aparute la persoanele care calatoresc in
zone nu obligatoriu endemice pentru infectii digestive (asa numita "diaree a calatorului").
Acestea se infecteaza de obicei prin ingestia de alimente (legume, fructe) sau apa
contaminate. Diareea in acest caz poate fi datorata si schimbarilor de regim alimentar,
consumului de preparate specifice zonei, condimente. Microorganismele cel mai des
implicate in enterocolitele turistilor sunt: E.coli, Shigella, Salmonella, rotavirusurile,
stafilococii enterotoxici, Giardia lamblia, Entamoeba histolytica. In 20 - 30 % dintre
cazuri, agentul infectios declansator ramane neidentificat. Datorita multitudinii de
microorganisme cauzatoare si a posibilitatilor de raspandire, enterocolitele acute
reprezinta o problema medicala mereu actuala.
Soluţii
Prevenirea enterocolitei este posibila prin respectarea regulilor de igiena individuala:
spalatul mainilor cu apa si sapun inaintea oricarei mese, spalarea eficienta a alimentelor
care se consuma neprelucrate termic, spalarea si dezinfectarea tacamurilor, veselei, prin
utilizarea numai a apei provenite din surse sigure, necontaminate, iar cand acest lucru nu
este posibil, a apei fierte si racite ori a apei minerale imbuteliata corespunzator.
Ce-i de facut daca imbolnavirea a aparut ? Nu intotdeauna tratamentul cauzei, adica
eradicarea agentului infectios cu ajutorul antibioticelor, este indicata. Diareea provocata
de virusuri nu raspunde la tratamentele antibiotice. In plus, utilizarea nerationala a
antibioticelor duce la perturbarea florei intestinale normale nepatogene sau determina
selectionarea unor tulpini microbiene rezistente la antibiotice. Pe prim plan in tratamentul
enterocolitelor este corectarea pierderilor de lichide si electroliti. Aceasta se realizeaza
prin consumul de lichide - ceaiuri neindulcite, apa minerala (plata), zeama de orez, supa
de morcovi. Utila este adaugarea sarurilor de rehidratare care se gasesc in farmacii, in
pliculete cu dozaj corespunzator. Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza
antispastice (numai la recomandarea medicului), aplicatii de caldura pe abdomen.
Varsaturile pot fi combatute cu medicamente de tipul Emetiral, Torecan,
Metoclopramid, dar numai la indicatia medicului si in dozaj corespunzator. De cele mai
multe ori, cu un regim alimentar adecvat, enterocolitele se vindeca in cateva zile. Regimul
alimentar este bazat pe orez fiert, branza proaspata, mere rase, supa de zarzavat strecurata,
carne fiarta. Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie
mentinut 2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor.
Administrarea de antibiotice se face numai la indicatia medicului.
Antibioticele sunt utilizate in unele cazuri de enterocolite bacteriene : dizenteria
bacteriana, gastroenterite cu Salmonella, cu risc de bacteriemie si localizari
extraintestinale, forme care nu raspund la dieta si la medicatia simptomatica, forme
recidivante, enterocolite ale sugarului, cu coproculturi pozitive. Totodata sunt
recomandate in enterocolite ale copiilor din colectivitati, enterocolite ale personalului din
sectoarele cu risc epidemiologic crescut si enterocolite cu febra persistenta. Administrarea
de antibiotice se face numai la indicatia medicului. Antibioticul recomandat, doza zilnica,
durata tratamentului, difera in functie de etiologia enterocolitei, gravitatea bolii, varsta
pacientului. In diareea calatorilor se poate utiliza Doxiciclina (Vibramycin) 100 mg/zi sau
Cotrimoxazolul (Biseptol) 2 tablete de 2 ori pe zi.

2.2.Gastrita și ulcerul
Simptome, cauze, alimente permise/nepermise
2.3.Sindromul colonului iritabil
2.4.Refluxul gastroesofagian

3. Enterocolita acută
3.1.Cauze și simptome

Enterocolita acuta cu modificarea starii generale, cu deshidratare mare trebuie

spitalizate in vederea reechilibrarii hidroelectrolitice rapide si a prevenirii complicatiilor.
Se spitalizeaza enterocolitele aparute la persoana care lucreaza in sectoare cu risc de a
provoca epidemii (industria alimentara, comertul cu produse alimentare, alimentatia
publica, distributia apei). O mare atentie trebuie acordata enterocolitelor sugarilor si
copiilor mici, deoarece acestia se deshidrateaza mult mai usor, fiind astfel predispusi
formelor severe de boala.
Enterocolita acuta ese o boala care poate fi in mare masura prevenita cu respectarea
normelor de igiena corespunzatoare. Enterocolita acuta are in general o evolutie
autolimitata in timp, regimul alimentar bogat in lichide si de protectie digestiva, fiind
cheia de bolta in remisia formelor necomplicate.
3.2.Tratament.
 Formele simple de gastroenterocolite se vindeca prin repaus la pat, aplicatii calde pe
abdomen si regim alimentar. In prima zi se poate consuma ceai de sunatoare, supa de
legume, zeama de orez. Din a doua zi, se introduc pastele fainoase cu branza de vaci, iar
din a treia zi se trece progresiv la regimul obisnuit, evitand cateva zile laptele si
cruditatile.

Cazurile mai grave necesita tratament medicamentos.

3.3.Dietoterapie.
Daca boala deja s-a instalat, in prima zi regimul trebuie sa fie bogat in lichide, in doze mici si
repetate, cu adaos de sare si glucoza sau zahar (2,5 %). Regimul este alcatuit din ceai de
sunatoare, supe de orez sau zarzavat. Aceste lichide trebuie sa compensesze ceea ce se pierde
prin diaree sau varsaturi. Este necesar sa fie evitate sucurile si fructele citrice, cafeaua si
bauturile calde.
In a doua zi se introduce in dieta pastele fainoase cu branza de vaci, orez fiert, cartofi
fierti si morcovi. Evitati mancarurile grase, fructele cu pielita sau cu seminte, salata verde,
telina, alunele.
De asemenea, se exclud din alimentatie: laptele, fasolea uscata,varza si alte legume cu
multa celuloza (fibre), socurile, prajelile, alcoolul.
Din a treia zi se revine progresiv la alimentatia normala, evitand 2-3 saptamani
cruditatile si laptele.
Se poate utiliza, tip de 1-3 zile, dieta de mere proaspete date pe razatoare.
Se mai pot consuma ceaiuri calde (de menta, de musetel) si apa de orez.
In cazul unei diarei mai severe, mai ales la copii, este necesara o rehidratare orala. Se
recomanda urmatorul preparat, care se poate face si acasa:
½ lingurita de sare de bucatarie
1 lingurita de bicarbonat de sodiu
½ lingurita de clorura de potasiu
3 linguri de zahar

Toate acestea se amesteca intr-un litru de apa fiarta. Din aceasta solutie, copilul va bea
50 ml pe ora, iar daca nu vomita, cantitatea se mareste la 100 ml pe ora. Administrarea
acestei solutii recomandata de OMS, va compensa, intr-o anumita masura, pierderile de
lichide si saruri minerale prin diaree sau voma.
 Dischineziile biliare sunt tulburari care apar in evacuarea bilei din vezicula biliara. Ele
sunt favorizate de abateri de la regimul alimentar prin consum exagerat de grasimi, sosuri,
oua. Se manifesta prin dureri aparute dupa o masa copioasa, localizate in zona ficatului,
asociate cu scaune diareice, greturi si varsaturi.
Este evident faptul ca indeosebi persoanele cu suferinte biliare trebuie sa consume
alimente usor digerabile, neiritante, fara exces de condimente. Vor fi evitate acele
alimente care suprasolicita vezica biliara: prajelile, grasimile, ouale, maioneza, prajiturile
cu ciocolata, alcoolul si cafeaua. La nevoie, un antispastic de tipul papaverinei sau
scobutilului poate ameliora simptomele.
Pentru stimularea evacuarii bilei se poate face o cura cu un ulei vegetal (ulei de
masline, de preferat). Dimineata, pe nemancate, bolnavul ia trei linguri de ulei, dupa care
va sta culcat pe partea dreapta 20 de minute. Cura se face doua saptamani intr-o luna, timp
de trei luni consecutive.
Bolnavul va consuma alimente care stimuleaza contractiile biliare cum sunt: untul,
ouale moi, smantana, untdelemnul. Sunt relativ bine tolerate, de obicei, laptele si
branzeturile.
Se vor evita carnea, mai ales cea grasa, si fructele grase (nucile, migdalele, alunele).
Se recomanda consumul de lichide fara zahar, apa plata sau zeama de orez. Utila este
si consumarea de saruri de rehidratare, care se gasesc in farmacii.
Pentru calmarea durerilor abdominale se pot utiliza antispastice (numai la
recomandarea medicului), aplicatii de caldura pe abdomen.
Varsaturile pot fi amelioarate cu Emetiral, Torecan, Metoclopramid, dar numai la
indicatia medicului si in dozaj corespunzator.
De asemenea, se recomanda un regim alimentar adecvat, bazat pe orez fiert, branza
proaspata, supa de zarzavat strecurata, carne fiarta.
Sunt excluse legumele si fructele crude, lactatele si prajelile. Regimul trebuie mentinut
2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor.
Primele 6 ore - HIDRATARE
Ceai de menta indulcit cu glucoza 5% (glucoza praf cumparata din
farmacii)
Apa plata
Hidratarea se face in cantitati mici progressive, 1-2 lingurite la 10 minute, timp de 6
ore.
 Daca toleranta digestiva s-a restabilit (nu mai varsa, accepta lichidele pe gura) se pot
administra urmatoarele:
Mar copt
Banana
Crutoane de paine (se taie mici cubulete si se lasa la uscat in cuptorul
incins pana ajung la culoarea aurie)
Zeama de supa (morcov, dovlecel, orez) usor sarat
Se introduc progresiv alimente in functie de toleranta digestiva a copilului (nu se
forteaza copilul "sa manance", ci se administreaza treptatalimentatia)
Model:
2x lapte praf fara lactoza
2x mar copt + banana + branza de vaca (facuta in casa din lapte fiert 20
min + Calciu lactic)
1x supa (morcov, dovlecel, orez, ulei vegetal - 5ml ulei la 1 litru de
supa) + pilaf dietetic (orez, apa, sare, ulei) + carne de pui fiarta sau
gratar(preparata separat, NU in supa)
!!! carnea se administreaza in momentul in care copilul o accepta !!!
Modelul anterior + paste fainoase cu branza la cuptor, paine prajita cu branza de vaca,
budinca de orez cu branza gratinata la cuptor.
!!! Pentru indulcire se va utiliza glucoza praf 5% (5g glucoza la 100g produs).
!!! NU se vor utiliza: Zaharina, Fructoza, Zaharoza, Aspartam sau alti indulcitori.
Lapte cu lactoza
Smantana
Iaurt
Branzeturi
Cartofi
Compoturi
Fructe crude
Legume (rosii, castraveti, ridichi)
Biscuiti, prajituri, creme, gem
Inghetata
Miere, zahar
Supe cu zeama de carne (pui, vita, porc, organe)
Sucuri de fructe
 Dupa un episod de enterocolita (diaree, diaree+varsaturi, diaree+varsaturi+febra),
revenirea la alimentatia initiala este recomanda a se face in aproximativ 2-3 saptamani,
deoarece exista o intoleranta secundara la lactoza a copilului dupa episodul diareic.
Recomandare:
Ziua 0-ziua 7 (10 zile) - lapte fara lactoza (NAN)
Urmatoarele 10-14 zile - lapte hipoalergenic (NAN HA)
dupa 14-21 zile, trecere treptata la lapte integral (NAN), corespunzator
etapei de vasrsta a copilului
In limita posibilitatilor, atunci cand exista diaree, va rugam sa:
efectuati coproculturi
adminstrati regim alimentar FARA sa va grabiti sa introduceti alimentatie
diversificata la aparitia primului scaun tare (!!! greseala pe care foarte
multi parinti o fac !!!)
administrati probiotice (Biotics / Dicoflor / Ecoflorina / Enterolactis /
Flonivin Bis)
inainte de a introduce antibiotice / alte medicamente fara recomandare
medicala !!!

Scopul dietei este de crutare, de hiposensibilizare si de corectare a echilibrului hidric si

electrolitic al organismului.
Sunt permise urmatoarele alimente: branza de ci, telemea desarata, iaurt, 150 g pe zi de
carne fripta sau peste, perisoare sau chiftele fierte in aburi, 100 g paine alba prajita sau
pesmeti uscati. Fainoasele se pun in supe, in creme, in terciuri, in sufleuri cu branza sau carne.
Dintre legume, se recomanda morcovi, dovlecei, cartofi, fierte ca supe limpezi, cu adaos de
faina. Sunt permise fructele sub forma de sucuri, peltea (de exemplu, de gutui).
Ca bauturi, se folosesc ceaiurile calde din menta si musetel, apa de orez, sucuri de
fructe, ceai de macese, precum i decocturi de tarate.
.
Supele se consuma sub forma de supe limpezi de morcovi, supe creme de orez si supe
mucilaginoase din gris.In enterocolita acuta, in primele 24-48 ore, regimul este numai
hidric, format din ceaiuri de menta, apa de orez indulcita cu zaharina, ce trebuie servite
calde.

3.4. Variantă de meniu pentru bolnavii de enterocolită acută

Se consideră o persoană în vârstă de cca 70 ani cu enterocolită acută, pensionar, greutate
normală.

Ziua I
Tabel. 1. Repartiția meselor pe parcursul zilei

Ora Meniul
6 Ceai de mentă, 5g zahăr, 20 g pâine prăjită.
10 Piure de orez pasat 40 g, unt 5g, sare.
13 Bulion de carne degresat 150g, cu perişoare.
Sufleu de brânză de vaci 100 g, telemea 50g, albuş, unt 5g, zahăr 5g.
16 Chisel de afine 159g, amidon 10g, zahăr 10g.
19- Casă de griş dextrinizat 30g, unt 10g, ceai slab de mentă 200ml, 100g pâine
20 albă prăjită pentru toată ziua

Tabel 2. Aportul de nutrienți

Aliment Cantitate Proteine Glucide Lipide Calorii

Orez 40 g 3 30 -
Zahăr 20 g - 20 -
Unt 20 g 2 - 16
Carne 150 g 30 - 12
Griş 30 g 3 22 -
Brânză de 100 g 17 4 1
vaci
Telemea 50 g 8 - 8
Afine 150 g 1 21 1
Amidon 10 g - 8 -
Pâine 100 g 10 54 2
Bulion de 300 ml 6 - 3
oase
Albuşuri 2 buc 8 - -
Total - 88 159 143 1375

Ora Meniul
6 Chisel cald de zeamă de gutui 200g, amidon 10g, zaharină.
10 Salam dietetic din pastă de carne 100g, orez pasat 20g, unt 5g.
13 Peşte alb dezosat în aspic 200g, papanaşi din brânză de vaci 100g, griş
20g, unt şi zahăr 10g.
16 Gelatină din vin roşu 100g cu frişcă de albuş
19-20 Musli din orez 30g cu sos de cacao 10g, zaharină, 100g pâine albă prăjită
pentru toată ziua

Aliment Cantitate Proteine Glucide Lipide Calorii

Amidon 10 g - 8g -
Gutui 200 g - 28 g -
Zahăr 10 g - 10 g -
Carne 100 g 20 g - 8g
Orez 50 g 4g 38 g -
Unt 15 g - - 12 g
Brânză de 100 g 17 g 4g 1g
vaci
Griş 20 g 2g 15 g -
Şalău 200 g 38 g - 1g
Vin roşu 100 g - - -
Ou 1 buc 7g - 6g
Cacao 10 g 2g 4g 1g
Pâine 100 g 10 g 54 g 2g
Total - 100 g 161 g 31 g 1368
 Ora Meniul
6 Spumă de griş dextrinizat 30g, suc de afine 150g, zahăr 10g.
10 Decoct de tărâţe de grâu cu telemea rasă 50g, unt 5g, sare.
13 Bulion de carne cu fulgi de albuş, budincă de orez 30g cu piept de pasăre 150g,
unt 5g.
16 Şarlotă sau cremă de cacao 10g cu apă, zaharină
19- Chiftele de carne la abur 100g, gelatină în piure de mere coapte 200g, zahăr 10g,
20 100g pâine albă prăjită pentru toată ziua.

Aliment Cantitate Proteine Glucide Lipide Calorii

Griş 30 g 3g 22g -
Orez 30 g 2g 23 g -
Afine 150 g 1g 21 g -
Unt 10 g 1g - 8g
Telemea 50 g 8g - 8g
Carne 250 g 50 g - 20 g
Ou 100 g 14 g - 12 g
Mere 200 g - 34 g -
Cacao 10 g 2g 4g 2g
Zahăr 20 g - 20 g -
Pâine 100 g 8g 50 g -
Bulion de 300 g 4g - 1g
carne
degresat
Total - 93 g 174 g 51 g 1527

3.4.Concluzii și recomandări
Se observă că variantele de meniu propuse aduc un aport caloric destul de redus, adecvat
metabolismului bazal. Dat fiind că este vorba de o persoană sedentară, se poate recomanda un
plus de calorii aduse prin alimentele permise afecțiunii în cauză până la 2000 calorii pe zi.
Bibliografie
GHERASIM L., Medicină Internă – Bolile digestive, hepatice şi pancreatice, Vol. 3,
Editura Medicală, Bucureşti 1999
COTTON P., WILLIAMS CH., Practical Gastrointestinal Endoscopy, Fourth edition,
Blackwell Science 1999.
https://www.uncorpsanatos.ro/sistemul-digestiv-totul-despre-aparatul-digestiv/
https://conspecte.com/Medicina/sistemul-digestiv-si-functia-de-nutritie.html
CHIRA C., Gastroenterologie clinică şi endoscopică, Editura Artprint, Bucureşti 1998.
https://biblioteca.regielive.ro/referate/industria-alimentara/enterocolita-255182.html
Jurnalul Roman de Diabet, Nutritie si Boli Metabolice, vol. 10, nr. 2/2003, edit. Ilex
Gabriela Negrisanu – Tratat de Nutritie, edit. Brumar, Timisoara, 2005
Mogos T,. – Alimentatia in bolile de nutritie si metabolism, vol. II, edit. Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1998