Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Motto:
'Actul medical nu este altceva decat o intalnire dintre o
incredere si o constiinta' (Gh. Scripcaru
)
CAPITOLUL I
1.1.1
Aparatul digestiv este alcatuit din totalitatea organelor care au ca functii principale digestia
alimentelor si ulterior absorbtia lor, iar la nivelul ultimului segment eliminarea reziduurilor
neasimilabile ale alimentelor ingerate.
Segmentele tubului digestiv sunt:
-
cavitatea bucala
faringele
esofagul
stomacul
intestinul subtire
intestinul gros
rectul.
Pe langa aceste segmente, aparatul digestiv cuprinde si o serie de glande anexe, ale caror
secretii, ajuta la digestia si absorbtia alimentelor. Acestea sunt:
-
glandele salivare
ficatul
pancreasul.
CAVITATEA BUCALA este primul segment al tubului digestiv, este captusita de o membrana
mucoasa, ce contine glande producatoare de mucus. Limba este un organ musculo-fibros, are rol in
masticatie, deglutitie, supt (la sugari), in vorbire, in perceperea gustului, sensibilitatii de tact, cald,
rece, durere. Dintii sunt formatiuni osoase dure, de culoare alba, situati in arcadele alveo-dentare.
Au rol atat in taierea, zdrobirea si macinarea alimentelor, cat si in vorbire.
FARINGELE este un conduct musculo-membranos si reprezinta o raspantie a cailor
respiratorii si digestive, realizeaza legatura dintre fosele nazale si laringe, precum si dintre
cavitatea bucala si esofag.
ESOFAGUL este un segment tubular musculo-membranos, moale, elastic, se largeste cu
usurinta, lung de 25-30 cm la adult, el realizeaza legatura dintre faringe si stomac.
STOMACUL este situat in abdomen, in loja gastrica si este segmentul cel mai dilatat al
tubului digestiv, situat intre diafragm, ficat, colon transvers si peretele abdominal. Stomacul
comunica cu esofagul prin orificiul numit cardia, iar cu duodenul prin orificiul numitpilor.
INTESTINUL SUBTIRE este cel mai lung segment al tubului digestiv (aproximativ 5-6 m) si
organul cel mai important al procesului de digestie prin functia motorie, secretorie si de absorbtie.
Se intinde de la sfincterul piloric pana la valvula ileo-cecala, prin care se deschide in intestinul gros.
Intestinul subtire prezinta 2 portiuni: duodenul si jejuno-ileonul. Duodenul este portiunea fixa a
intestinului subtire, are lungimea de 25-30 cm, forma unei potcoave si cuprinde in concavitatea sa
capul pancreasului. Jejuno-ileonul reprezinta portiunea mobila a intestinului subtire, mobilitatea sa
este asigurata de mezenter, formatiune peritoneala, care il leaga de peretele posterior al
trunchiului.
INTESTINUL GROS este ultimul segment al tubului digestiv, are o lungime de aproximativ
1,7 m. Se intinde de la nivelul valvulei ileo-cecale pana la orificiul anal. Este dispus in forma de
cadru si i se descriu urmatoarele segmente:
-
colonul ascendent
colonul transvers
colonul descendent
sigmoidul
rectul
Cecul comunica cu ileonul prin valvula ileo-cecala Bauhin.
prevazut
Rectul este segmentul terminal al intestinului gros si al tubului digestiv. El s-a adaptat
functiei de rezervor si de organ excretor. Rectul se termina la nivelul orificiului anal.
Fiziologia (digestia) reprezinta descompunerea alimentelor si transformarile lor fizicochimice in elemente simple pentru ca acestea sa fie absorbite cu usurinta de organism.
Absorbtia elementelor simple se produce incepand de la nivelul cavitatii bucale insa mai
slab.
La nivelul stomacului se realizeaza absorbtia alcoolului si a unor medicamente.
La nivelul intestinului subtire are loc absorbtia glicerinei si acizilor grasi, in prima portiune
(duoden), monozaharidele se absorb la nivelul jejuno-ileonului, iar aminoacizii se absorb la nivelul
intregului intestin subtire.
La nivelul intestinului gros se absorb sarurile minerale, apa, vitamina K (fitomenadiona).
In urma acestor procese, chilul intestinal lichid este transformat in masa fecaloida ce
contine 90% resturi alimentare, 10% mucus, epitelii, leucocite, bacterii care se elimina prin procesul
de defecatie.
1.2 Prezentarea teoretica a bolii: apendicita acuta
1.2.1 DEFINITIE
Apendicita acuta reprezinta sindromul acut determinat de inflamatia septica sau aseptica a
apendicelui cecal.
Ea se situeaza pe primul loc in cadrul abdomenului acut chirurgical, prin frecventa sa.
Inlaturarea apendicelui cecal prin apendicectomie nu modifica functia digestiva.
Apendicita acuta survine la ambele sexe si la toate varstele, dar ea apare cu frecventa
maxima la persoane cu varsta cuprinsa intre 10 si 30 de ani.
Sub varsta de 5 ani incidenta ei este rara si scade peste varsta de 50 de ani. Aceasta boala
este mai frecventa la barbati.
1.2.2 ETIOLOGIE
In aparitia apendicitei acute elementul patogenic este factorul infectios. Nu exista un
germene specific inflamatiei apendiculare. Cel mai des intalnit este colibacilul, singur sau in
asociere cu alti germeni microbieni: streptococ, pneumo-coc sauanaerobi.
Patrunderea agentului patogen se produce fie local, pe cale mucoasa, fie general, pe cale
hematogena.
Odata ajuns in organism acesta este favorizat in producerea procesului inflamator si de
urmatorii factori:
-
sau
constipatie cronica, infectii intestinale (colite, enterocolite), infectii generale (gripe, angine,
pneumonii);
coproliti, aderente.
1.2.3 SIMPTOMATOLOGIE
A) Semne subiective
a) Durerea este variabila ca intensitate si localizare. Survine in plina sanatate aparenta si
este localizata de obicei in fosa iliaca dreapta. Nu rareori sediul durerii mai poate fi gasit
epigastric, periombilical, lombar sau pelvis (dupa pozitia anatomica a apendicelui). Durerea
poate fi accentuata de tuse sau schimbari de pozitie.
b) Inapetenta, greata, varsaturi. Varsaturile apar frecvent mai ales la tineri si copii.
c) Tulburari de tranzit intestinal: constipatie sau diaree.
d) Subfebrilitate: temperatura este situata in jur de 38 0 C. Uneori apare frisonul care
semnifica evolutia spre gangrena si difuzarea procesului septic.
Forme particulare de manifestare a acestei afectiuni pot avea copiii mici, femeile insarcinate
si persoanele varstnice.
Copiii mici pot avea simptome atipice: doar varsaturi, somnolenta, dificultati de alimentatie,
constipatie etc. Consultatia medicului de specialitate este absolut necesara pentru ca, in cazul
copiilor mici, evolutia este frecvent rapida, de multe ori fara faze intermediare.
Femeile insarcinate prezinta de obicei simptome precum: durere, greata si varsaturi, dar
atunci cand acestea au intensitati si forme mai speciale, gravida trebuie sa se prezinte de urgenta
la medicul chirurg pentru examen de specialitate.
La pacientii varstnici manifestarile pot fi diferite, diagnosticarea fiind mai dificila. Poate
imbraca forme pseudoocluzive cu simptome asemanatoare ocluziei intestinale si pseudotumorale,
simptome asemanatoare tumorilor cecale.
La acestia o particularitate o reprezinta afectiunile asociate tipice la batranete: cardiopatia
ischemica, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat tip 2 etc., afectiuni ce inrautatesc prognosticul
afectiunii de baza si care se pot si ele decompensa in cursul evolutiei bolii.
B) Semne obiective
a) Palparea. Durerea provocata prin palparea fosei iliace drepte sau de tuse are o mare
valoare diagnostica.
b) Semnele de iritatie peritoneala:
- semnul Blumberg: durerea care apare la decompresiunea
palparea progresiva profunda;
brusca dupa
- semnul Mandel (clopotelul): durerea care apare la percutia fosei iliace drepte cu
degetele.
c) Apararea si contractura musculara sunt semnele unui proces inflamator foarte sever si
impun interventia chirurgicala de urgenta.
d) Hiperestezia cutanata reprezinta alaturi de durere si contractura, trepiedul clasic al lui
Dialafay in stabilirea diagnosticului de apendicita acuta.
e) Pulsul, de regula, este crescut.
1.2.4 PATOGENIE
Aspectul anatomo-patologic al apendicitei acute este foarte variabil in raport cu virulenta
microbiana si tipul imunitar al bolnavului. Astfel, se disting mai multe tipuri de apendicita acuta:
a) Apendicita acuta catarala: in acest caz apendicele este congestionat, turgescent, cu
desen vascular accentuat;
b) Apendicita acuta flegmonoasa: la apendicita acuta flegmonoasa apendicele este marit
de volum, edematiat, cu luciul seroasei disparut, prezinta pete echimotice si false
membrane pe suprafata sa. In lumenul apendicelui gasim puroi si microabcese
parietale. In cavitatea peritoneala exista un lichid seros, tulbure iar falsele membrane si
depozitele de fibrina creaza aderente ale apendicelui la organele vecine;
c) Apendicita acuta gangrenoasa: apendicele are culoarea neagra-verzuie, cu aspect de
frunza vesteda, peretele este flasc si subtire. Uneori acesta poate prezenta una sau mai
multe perforatii. In cavitatea peritoneala se gaseste un lichid purulent, tulbure, fetid,
hiperseptic;
d) Plastronul apendicular: reprezinta un stadiu evolutiv al apendicitei acute flegmonoase si
se caracterizeaza prin alungirea anselor intestinale si a marelui epiplon in jurul
apendicelui, pentru a bloca procesul inflamator sau perforatia apendiculara. In evolutie,
plastronul se poate resorbi sau abceda;
1.2.5 TRATAMENT
Toate formele de apendicita acuta au indicatie operatorie de urgenta la prezentare, exceptie
facandu-se doar in cazul plastronului apendicular. Operatia efectuata in apendicita acuta se
numeste apendicectomie.
La adulti aceasta se practica in cele mai multe cazuri sub rahianestezie, iar uneori sub
anestezie generala.
La copii, de regula, apendicectomia se practica sub anestezie generala.
Incizia, in cazurile necomplicate se realizeaza in fosa iliaca dreapta, avand dimensiuni mici
de 1,5-3 cm. Aceasta se poate prelungi in cazul dificultatilor intraoperatorii. Interventia chirurgicala
se poate practica si laparoscopic, ceea ce presupune trei incizii mici.
La tratamentul chirurgical trebuie asociat si un tratament medicamentos adecvat: antibiotic
cu spectru larg de actiune, analgezic pentru calmarea durerilor, anticoagulante pentru realizarea
unei bune circulatii sanguine, avand in vedere faptul ca pacientul operat necesita repaus la pat mai
multe zile, si uneori se admninistreaza antisecretor gastric (bolnavii acuzand postoperator dureri in
epigastru , ce se datoreaza ligaturii mezoului apendicular) administrat in perfuzie, in primele 24 ore
si ulterior per os.
La 12-24 ore postoperator, pacientul se poate mobiliza, poate incepe sa se alimenteze la
recomandarea medicului si in mod obisnuit la 48-72 ore se externeaza din spital tinand cont de
recomandarile medicului chirurg si medicului anestezist: in general regim alimentar, evitarea
efortului fizic 4-6 saptamani.
La o saptamana de la interventia chirurgicala bolnavul revine la control pentru scoaterea
firelor de sutura.
In cazurile mai grave sau complicate, tratamentul antibiotic va fi mult mai puternic si pe o
perioada mai lunga si de asemenea recuperarea va dura mai mult.
Medicul chirurg va decide intraoperator necesitatea lavajului si drenajului cavitatii
peritoneale, frecvent practicandu-se drenajul fundului de sac Douglas, cu tub de dren, ce va fi
suprimat la 48-72 ore in functie de evolutia bolnavului.
Tratamentul plastronului apendicular
Acesta se trateaza medical: repaus la pat, local se aplica punga cu gheata, regim hidric,
antibioterapie.
Evolutia plastronului se urmareste clinic si paraclinic. Daca evolueaza favorabil, spre
regresie, operatia se va executa la rece, dupa 6-8 saptamani.
In cazul unei evolutii nefavorabile a plastronului cu aparitia abcesului, se impune interventia
chirurgicala de urgenta care consta in incizia si drenarea abcesului.
Apendicectomia se face numai daca apendicele este vizibil in plaga (pericol de lezare sau
traumatizare a organelor din jurul apendicelui).
Daca nu a putut fi executata, apendicectomia se va face la 3-6 luni de la incizia abcesului.
Complicatii postoperatorii
a) Hemoragia secundara prin scaparea unui vas din ligatura. Semnele de hemoragie
interna sau exteriorizata impun interventia chirurgicala pentru hemostaza.
b) Supuratia plagii se maifesta din a doua sau a treia zi postoperator, prin urmatoarele:
durere, edem, eritem local, febra, leucocitoza.
c) Peritonita celei de a sasea zi postoperatorii: poate fi localizata sub forma unei peritonite
difuze.
d) Cefalee postrahianestezie, este asociata frecvent cu greata, varsaturi.
Complicatii tardive
a) Eventratia postapendicectomie: apare in cazul pacientilor obezi sau care nu respecta
indicatiile medicului si exercita efort intens postoperator.
b) Aderente peritoneale: aceste aderente pot sa apara in cazurile grave cu complicatii.
CAPITOLUL II
Internarea pacientului in spital se face pe baza biletului de internare emis de catre medicul
de familie, iar cazurile de urgenta se interneaza fara bilet de trimitere.
Apendicita acuta este o urgenta medicala de aceea, forma de internare este cea de urgenta
iar internarea pacientilor cu aceasta afectiune se face la serviciul de chirurgie generala.
Pacientii se pot prezenta singuri sau insotiti la serviciul de ambulanta chirurgie, sau pot fi
transportati cu autosanitara de urgenta, in cazurile grave.
Pacientii internati sunt inscrisi la biroul serviciului de primire in registrul de internari, pe
baza cartii de identitate. Tot aici, se completeaza foaia de observatie clinica, ea fiind dosarul
In cadrul diagnosticarii apendicitei acute, un rol important il ocupa anamneza, istoricul bolii si
examenul obiectiv. Pacientii vor fi intrebati de existenta altor afectiuni in antecedente (personale
sau familiale), eventualele tratamente in desfasurare, alergii la medicamente sau substante
(elemente de care se va tine cont in tratamentul medicamentos pe perioada spitalizarii), consumul
de bauturi alcoolice, fumatul si eventual consumul de droguri. Toate acestea trebuie mentionate
deoarece constitue informatii deosebit de importante.
Dupa efectuarea examenului medical, medicul va trece imediat in foaia de observatie a
pacientului datele anamnezice culese de la pacient sau de la insotitor.
Se va masura temperatura pacientului, pulsul, frecventa respiratorie si tensiunea arteriala. La
indicatia medicului, se va recolta sange pentru analize de urgenta: grup sanguin, Rh,
hemoleucograma, glicemie; urina (pentru examen sumar de urina) si programeaza pacientul la
ecografie, radiologie, consult cardiologic si electrocardiograma.
De asemenea in timpul examinarii va urmari igiena corporala a pacientului si va interveni daca
este cazul.
Dupa aplicarea primelor masuri terapeutice de urgenta, pacientul va fi rugat sa-si schimbe
hainele de strada cu cele de spital si ulterior va fi transportat pe sectie in vederea internarii.
Lucrurile pacientului vor fi predate la magazia spitalului, pe baza unui bon, inmanat pacientului sau
apartinatorilor, iar la registratura se depunde cartea de identitate. Unde este cazul se efectueaza
dezinfectarea si deparazitarea hainelor, ulterior acestea vor fi asezate pe un umeras, invelite in
manta de protectie pentru a fi ferite de praf.
Umidificarea suficienta a salonului este necesara deoarece o atmosfera prea uscata irita
caile respiratorii superioare,favorizeaza transpiratia care prin evaporare produce frison,iar o
atmosfera prea umeda nu produce evaporarea transpiratiei.
Iluminatul in salon trebuie asigurat prin ferestre largi,lumina solara avand un rol important
atat pentru pacient cat si rolul de a distruge agentii patogeni.
Incalzirea saloanelor trebuie facuta pe timpul anotimpurilor reci, mentinandu-se o
temperatura constanta peste zi de aproximativ 180-190C iar noptea de 160 -170C.
O conditie importanta ce trebuie asigurata pacientilor este linistea pentru a se putea
odihni. Odihna poate fi pasiva(somn) sau activa(citit).
Calmul auditiv este de asemenea un factor important in vindecarea pacientilor. Acesta se
realizeaza printr-o vorbire moderata, prin evitarea caderii obiectelor metalice(plosca,urinar)si
instrumentarului(foarfeci,pense).Se va evita, de asemenea, zgomotul produs de vesela, de
scartaitul usilor,de tocul de la incaltamintea asistentelor etc.
Curatenia in salon se face dimineata prin stergerea umeda a mobilierului,usilor,tocurilor
ferestrelor, pardoselii.
Instalatiile de semnalizare vor fi plasate la indemana pacientilor pentru a putea cere
ajutor la nevoie.
salteaua: poate fi confectionata dintr-o bucata sau mai multe bucati, din burete sau
material plastic;
Lenjeria se va schimba pe lungime atunci cand pacientul poate fi intors in pozitie decubit
lateral. Astfel cearsaful se ruleaza in lungime iar musamaua si aleza se vor rula in latime.
Schimbarea lenjeriei pe latime se va face cand pacientul se poate ridica, in pozitie
sezanda, astfel cearsaful se va rula in latime iar musamaua si aleza in lungime.
2.3.3 Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientului
Asigurarea igienei personale este un factor important in vindecarea pacientului, asigurandui o stare de confort. Neglijarea igienei corporale scade capacitatea functionala a pielii si reduce
posibilitatile de aparare si regenerare ale organismului. De aceea, la internare, pacientul trebuie sa
faca dus sau baie apoi imbraca lenjeria de spital.
Pacientul aflat in stare grava va fi asezat pe un scaun sub dus, unde va fi supravegheat si
ajutat. Hainele pe care le imbraca nu trebuie sa fie foarte stranse pe corp, dar nici prea largi, pentru
a-i oferi acestuia lejeritate in miscare.
Pacientul operat va fi ajutat sa isi efectueze toaleta zilnica ce consta in spalarea mainilor cu
apa si sapun, a fetei, a urechilor, a gatului, a regiunii axilare si pubiene, a picioarelor, toaleta
cavitatii bucale si igiena parului.
Lenjeria de corp va fi schimbata ori de cate ori va fi nevoie.
2.3.4 Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a pacientului imobilizat
Dupa apendicectomie, se va ajuta pacientul la efectuarea toaletei de dimineata. Prin
toaleta de dimineata se indeparteaza de pe suprafata pielii stratul cornos, descuamat si impregnat
cu secretiile glandelor sebacee si sudoripare. Indepartarea secretiilor deschide orificiile de excretie
a glandelor pielii, invioreaza circulatia cutanata si a intregului organism, favorizeaza mobilizarea
anticorpilor formati in celulele reticulo-endoteliale.
Efectuarea toaletei de dimineata linisteste pacientul si ii creaza acestuia o stare de confort.
Pentru a efectua, in bune conditii, toaleta pe regiuni a pacientului se verifica mai intai
temperatura camerei, evitand astfel racirea acestuia, pe urma se izoleaza patul pacientului cu
ajutorul unui paravan pentru a-i asigura intimitatea .Se pregatesc in apropiere materialele necesare
toaletei:cearsaf, 3 prosoape, 2 perechi de manusi sau 2 bureti de culori diferite,sapuniera cu
sapun,vas cu apa incalzita la 37o C,musama, cani cu apa calda, instrumente pentru ingrijirea
cavitatii bucale,a unghiilor,a parului, termometru de baie, bazinet. Toaleta pe regiuni se va incepe
intotdeauna cu fata, apoi urmeaza gitul, membrele superioare, partea anterioara a toracelui,
abdomenul, partea posterioara a toracelui, regiunea sacrala, coapsele, membrele inferioare,
organele genitale si regiunea perianala. Dupa spalare, clatire si uscare se va face o frectie pentru
stimularea circulatiei cu alcool sau spirt mentolat.Ingrijirea parului consta in pieptanatul si periatul
zilnic, cel putin de 2 ori, precum si spalarea lui o data pe saptamana. Dupa efectuarea toaletei, se
curata si se taie unghiile cu grija.
2.3.5 Observarea pozitiei pacientului in pat
Pozitia in pat a pacientului cu apendicectomie poate fi:
-
stimularea metabolismului;
2.3.7.1 Varsaturile
Prin varsaturi intelegem evacuarea prin cavitatea bucala a continutului stomacal. Voma este
un act reflex, cu centrul in bulbul rahidian.
Pacientii cu apendicita acuta operata pot prezenta varsaturi preoperatorii, datorate
intolerantei digestive, cauzata de inflamatia apendicelui si postoperatorii, datorate anestezicelor.
Varsaturile se capteaza in tavita renala. In timpul varsaturilor se va intoarce capul
pacientului pe o parte si se va tine tavita renala sub barbie, se linisteste din punct de vedere psihic.
Se va pastra produsul eliminat pentru a-l arata medicului.
Dupa varsatura ii ofera pacientului un pahar cu apa sa-si clateasca gura.
La indicatia medicului ii administreaza medicatie simptomatica. Se asigura ca pacientul sa
fie echilibrat hidroelectrolitic, de aceea stabileste raportul ingesta-excreta.
2.3.7.2 Diureza
Este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24 ore.
Urina este o solutie apoasa prin care sunt eliminate substante rezultate din metabolismul
intermediar protidic, inutile si toxice pentru organism.
Captarea urinei se realizeaza procedand astfel:
-
Urina obtinuta se colecteaza in vase cilindrice, gradate, cu gat larg, spalate si clatite cu apa
distilata si acoperite pentru masurarea diurezei. Recipientul cu urina este etichetat cu numele
pacientului, numarul salonului, numarul patului, se tine la racoare si ferit de lumina pentru a
preveni descompunerea urinei.
Dupa golire, urinarele se spala cu jet de apa calda si se dezinfecteaza.
2.3.7.3 Scaunul
Scaunul sau materiile fecale sunt resturi alimentare supuse procesului de digestie, eliminate
din organism prin actul defecatiei.
Captarea scaunului in cazul pacientului cu apendicita acuta operata se efectueaza astfel: se
protejeaza patul cu musama si aleza, se separa patul pacientului de restul salonului cu ajutorul
paravanului, se dezbraca pacientul, se ridica si se introduce bazinetul cald sub regiunea sacrala si
se acopera cu o invelitoare.Dupa terminarea actului defecarii se efectueaza toaleta regiunii
perianale, se indeparteaza bazinetul cu atentie din salon, se strang materialele folosite, se imbraca
pacientul, se reface patul, se aeriseste salonul si se spala mainile pacientului.
Se va avea grija ca pacientul sa aiba tegumente si mucoase perianale curate.
Este functia organismului prin care se realizeaza aportul de oxigen necesar proceselor vitale
in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de carbon.
O buna respirtie determina o circulatie corespunzatoare si o buna mobilitate.
Elementele de apreciat in observarea si masurarea respiratiei sunt: tipul respiratiei,
amplitudinea miscarilor respiratorii, ritmul si frecventa.
O respiratie normala are urmatoarele caracteristici: este supla, regulata, pe nas, lenta si
profunda. La masurarea respiratiei se folosesc urmatoarele materiale: ceas cu secundar, pix de
culoare verde, foaie de temperatura. Se va masura respiratia, fara a explica pacientului tehnica ce
urmeaza a fi efectuata, astfel: aseaza palma pe toracele pacientului si numara inspiratiile timp de
un minut. Valoarea obtinuta se consemneaza in foaia de temperatura: fiecare linie orizontala a foii
reprezinta 2 respiratii. Se uneste cu o linie valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea
curbei.
Dupa apendicectomie, pacientul prezinta respiratie normala 16-18 respiratii pe minut (dupa
anestezia rahidiana).
Dupa anestezia generala, respiratia este mai rara, ea revine la normal dupa aproximativ 12
ore.
2.4.2 Tensiunea arteriala
Reprezinta tensiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Factorii care
determina presiunea arteriala sunt: debitul cardiac, forta de contractie a inimii, elasticitatea si
calibrul vaselor si vascozitatea sangelui. Tensi-unea scade de la centru spre periferie.
Supravegherea tensiunii arteriale are drept scop evaluarea functiei cardio-vasculare (forta
de contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor). Elementele de
evaluat sunt: tensiunea arteriala sistolica si tensiunea arteriala diastolica.
Dupa operatie, pacientul prezinta o tensiune arteriala putin scazuta, datorita vasodilatatiei
periferice prin paralizia nervilor motori (in cazul anesteziei rahidiene).
Tensiunea arteriala va fi controlata in mod regulat. Prabusirea tensiunii arteriale
concomitent cu reducerea tensiunii diferentiale, insotita de accelerarea pulsului, indica starea de
soc provocata de hemoragie.
Tensiunea arteriala are doua valori: sistolica (tensiunea maxima) si diastolica (tensiunea
minima).Aceasta variaza la adulti intre 115-140mm Hg/ si 75-90mm Hg.
Tensiunea arteriala poate fi masurata cu aparate pentru masurarea tensiunii cu mercur
Riva-Roci sau cu manometru.Metodele de determinare sunt palpatorie si auscultorie. Valorile
obtinute se noteaza in foaia de temperatura cu o linie orizontala de culoare rosie, socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur, se unesc liniile orizontale cu liniile verticale si
se hasureaza spatiul rezultat.
2.4.3 Pulsul
Pulsul arterial reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, sau senzatia de soc perceputa la
palparea acestora, comprimate incomplet pe un plan osos si este sincrona cu sistola ventriculara.
Dupa apendicectomie, pacientul poate prezenta un puls usor bradicardic (in cazul anesteziei
rahidiene).
Pulsul trebuie urmarit deoarece cresterea frecventei si scaderea ampli-tudinii sunt semne
ale alterarii circulatiei putandu-ne orienta chiar spre hemoragie intraabdominala postoperatorie in
primele ore.
Calitatile pulsului sunt: frecventa, ritmul, amplitudinea, celeritatea.
maseaza extremitatile;
2.4.5.Scaunul
Observarea si notarea scaunului are drept scop reluarea tranzitului intestinal si urmarirea
activitatii normale a tubului digestiv dupa apendicectomie.
Peristaltismul intestinelor incetineste datorita anestezicelor.
Reluarea tranzitului intestinal apare dupa 24-48 ore de la interventia chirurgicala, in functie
de anestezia efectuata.
Primul scaun apare aproximativ in ziua a 4-a de la interventie.
In foaia de temperatura scaunul se noteaza astfel:
-
l scaun normal;
/ scaun moale;
- - scaun diareic;
x scaun cu mucus;
P scaun cu puroi;
s scaun cu sange.
Preoperator pacientul va avea un regim alimentar usor digerabil, cu multe lichide pentru
mentinerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea si marirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii,
precum si diminuarea acidozei postoperatorii.
Dupa apendicectomie alimentatia pacientului se incepe astfel:
-
sterile: seringi de 5-10 ml, ace de seringa, pense, manusi sterile, casolete cu tampoane si
comprese sterile, medicamentul de administrat;
alte materiale: tava medicala, acoperita cu camp steril, tavita renala, garou.
Efectuarea tehnicii:
executie: se spala pe maini, se imbraca manusi sterile, se fixeaza vena cu policele mainii
stangi, se fixeaza seringa cu gradatiile in sus, acul atasat cu bizoul in sus, in mana dreapta
intre police si restul degetelor, apoi se patrunde cu acul, traversand oblic tegumentul si
peretele venos (unghi de 300), pana cand acul inainteaza in gol, se controleaza patrunderea
acului in vena, prin aspiratie cu seringa, se indeparteaza staza venoasa prin desfacerea
garoului.
Se continua tehnica
administrarea unei perfuzii.
in functie
de scopul
punctiei:injectarea
medicamentului
sau
hemoglobina: 12 15 g %;
hematocrit: 40 45 g %.
1 10 mm / 1h;
7 15 mm / 2h.
La femei:
2 13 mm / 1h;
12 17 mm / 2h.
e) Se va recolta sange pentru determinarea grupei sanguine si al Rh-ului.
f)
pentru
membre:
rosu
mana
stanga;
verde picior stang; negru picior drept.
precordiali:
dreapta; galben
mana
asanarea focarelor de infectie (daca este cazul si daca mai este timp);
alimentatie: in seara zilei precedente pacientul va avea o alimentatie lejera, formata din
supa de legume, bauturi dulci sau alcaline,iar in ziua interventiei chirurgicale pacientul nu
are voie sa consume nimic per os;
pacientul va face baie la dus sau baie pe regiuni si se imbraca cu haine curate;
se vor indeparta protezele dentare care vor fi invelite intr-o bucata de tifon si puse pe
noptiera pacientului;
la indicatia medicului anestezist se va administra medicatie preanestezica cu un hipnoticopiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital);
inainte de a intra in sala de operatie se vor masura si nota functiile vitale si vegetative
(respiratie, tensiune arteriala, puls, temperatura, diureza, scaun);
aparitia palorii insotita de transpiratii reci si racirea extremitatilor, indica starea de soc;
aparitia cianozei chiar redusa, indica insuficienta respiratorie sau circulatorie (se
adiministreaza oxigen prin sonda endonazala).
respiratia trebuie sa fie ritmica, ampla, normala. Daca apare jena respiratorie, ea poate
trada: incarcare bronsica cu mucozitati, caderea limbii, inundarea cailor respiratorii cu
vomismente;
pulsul trebuie sa fie bine batut, regulat, putin accelerat, rarindu-se in mod progresiv. Pulsul
filiform este semn de hemoragie sau alta stare critica;
Pansamentul aplicat pe plaga operatorie trebuie sa fie uscat, sa nu se imbibe cu sange sau
serozitati.
se reface patul de mai multe ori pe zi, schimband lenjeria ori de cate ori este nevoie,
prevenindu-se astfel escarele si se invata pacientul sa faca exercitii respiratorii.Respiratia
profunda favorizeaza oxigenarea si ventilatia adecvata la pacientii anxiosi.
Pentru a combate meteorismul se introduce tubul de gaze lubrefiat, timp de o ora. Pana la
reluarea tranzitului intestinal se practica clisme evacuatorii mici si repetate, se administreaza
purgative usoare care favorizeaza reluarea functiilor intestinale. In acest moment se poate oferi
pacientului o dieta hidrica, cu ceai neindulcit.
Dupa evacuarea spontana a gazelor, semn de reluare a tranzitului intestinal, pacientul va
primi ceai indulcit, sucuri naturale, supa de legume strecurata, lapte.
Pregatirea pentru sterilizare a instrumentarului trebuie sa urmeze mai multe etape precum:
a) sortarea si separarea celor taioase, demontarea, introducerea in chiuveta speciala
pentru spalat, unde se indeparteaza sub jet continuu sangele si impuritatile;
b) spalarea cu apa calda si dezinfectanti speciali, cu ajutorul unor perii speciale;
c) clatirea cu apa calda la jet continuu pentru a indeparta orice urma de dezinfectanti;
d) stergerea se va efectua individual cu ajutorul unor carpe speciale;
e) se verifica functionalitatea lor si apoi sortarea dupa destinatie si asezarea lor in cutii
bine inchise si transportate la centrul de sterilizare cu fiola martor impreuna.
Inainte de a fi puse la sterilizare, cutiile se eticheteaza inscriindu-se data si ora. Acestea se
pastreaza sterile timp de 24 ore.
Sterilizarea se realizeaza prin:
1. Metode fizice: caldura uscata (flambare, incalzire la rosu, sterilizare cu aer cald cu
ajutorul aparatului numit Poupinel), caldura umeda (fierbere, autoclavare), raze
ultraviolete, raze Rontgen, ultrasunete.
2. Metode
chimice:
cand
se
chimice:halogeni(clor,cloramina,
sapunuri,compusi fenolici etc.
utilizeaza
mai
multe
clase
de
substante
iod),aldehide(aldehida formica), tenside(bromocet)
se dezinfecteaza cu tinctura de iod, alcool iodat sau alcool, pe o distanta de 6-7 cm, folosind
la fiecare stergere alt tampon;
se dezinfecteaza din nou tegumentul din jurul plagii, efectuandu-se circular de la plaga in
exterior;
In cazurile grave sau complicate (peritonite), cand pacientului i s-au pus tuburi de dren,
pentru drenarea cavitatii peritoneale, acestea vor fi scurtate si fixate cu ace de siguranta atunci
cand secretiile se reduc.
tensiunea arteriala poate fi usor scazuta datorita vasodilatatiei periferice prin paralizia
nervilor motori;
mictiunea poate aparea spontan sau prin introducerea unei sonde de evacuare sau
ademeure .
Pentru ca pacientul sa-si recapete sanatatea si sa evite complicatiile care pot sa apara, se
va ajuta bolnavul sa-si insuseasca anumite cunostinte si sa respecte unele reguli importante pentru
a avea o evolutie postoperatorie favorabila.
Astfel, i se explica pacientului importanta fiecarui medicament, orarul de administrare si
efectele lui.Se instruieste pacientul despre doza ce i se administreaza, explicandu-i riscul
nerespectarii acesteia. De asemenea se va explica pericolul transmiterii medicamentelor de la un
pacient la altul si va colabora cu acesta pentru a cunoaste efectul medicatiei administrate.
Se va aduce la cunostinta regimul alimentar, pe care pacientul trebuie sa-l urmeze si se va
explica necesitatea respectarii regimului prescris, care sunt alimentele admise si interzise, precum
si riscul consumarii alimentelor interzise.
Pe langa regimul alimentar, se va instrui pacientul ca, timp de 4-6 saptamani acesta sa
evite efortul fizic postoperator, i se va explica de ce trebuie sa respecte aceasta regula si
complicatiile care survin in urma nerespectarii acestei reguli.
De asemenea este necesar ca pacientului sa i se explice, ca trebuie sa informeze medicul
asupra modificarilor care apar in evolutia sa clinica iar aceste date transmise de pacient trebuie
verificate.
Se va adapta nivelului de intelegere al pacientului, pana cand se convinge de participarea
constienta a acestuia la sarcinile trasate.
2.10.1 Profilaxia bolii
Se va explica pacientului necesitatea respectarii indicatiilor privind regimul alimentar si
evitarea efortului fizic timp de 4-6 saptamani.
Pacientul trebuie informat ca in cazul in care nu respecta recomandarile medicului de a nu
exercita efort fizic postoperator, poate aparea ca si complicatie, eventratia postapendicectomie
care consta intr-un defect parietal ce se rezolva printr-o alta interventie chirurgicala de refacere a
acestuia.
2.11Externarea pacientului
La externarea pacientului se va aseza in ordine documentatia pacientului pe care o va pune
la dispozitia medicului in vederea formularii epicrizei.
Pe langa aceasta sarcina vor mai fi efectuate o serie de sarcini precum:
-
se va insoti pacientul pana la magazia de efecte, unde se va ajuta sa-si primeasca hainele
pe baza bonului personal.
PLANURI 3