SCOALA POSTLICEALA SANITARA

,,SF. VASILE CEL MARE

PLOIESTI

PROIECT DE SPECIALITATE

COORDONATOR:
ABSOLVENT:

PROMOTIA

INGRIJIRI SPECIFICE
ASISTENTEI MEDICALE
ACORDATE PACIENTILOR CU
PLEUREZII

PLANUL PROIECTULUI
CAPITOLUL I

Memoriu explicativ
1.1 Notiuni de anatomie si fiziologie
1.2 Definitie. Etiologie. Clasificare
1.3 Evaluarea unor semne, simptome, probleme ale
pacientilor cu pleurezie serofibrinoasa
1.4 Participarea asistentei medicale la acte de
investigatie
1.5 Participarea asistentei medicale la interventii
autonome si delegate
1.6 Evaluarea (Evolutie, Complicatii, Prognostic)
1.7 Educatie pentru sanatate
1.8 Masuri de securitate a muncii in domeniul sanitar
CAPITOLUL II

Plan de ingrijire a pacientului

serofibrinoasa
II.1 Culegerea datelor
II.2 Analiza si interpretarea datelor
II.3 Planificarea ingrijirilor
II.4 Aplicarea ingrijirilor
II.5 Externarea pacientului
CAPITOLUL III

III.1 Evaluarea finala

III.2 Anexe
III.3 Bibliografie

cu

pleurezie

MEMORIU EXPLICATIV
Transformarile pe care le-a produs ultimul veac in toate domeniile vietii si
activitatii omenesti au antrenat necontenit modificari profunde in gandirea, in
comportamentul si starea de sanatate a oamenilor. Cele trei componente ale
ecuatiei existentei om, mediu, societate se afla intr-o corelatie inextricabila si
ajung sa se intrepatrunda pana se intrepatrunda pana intr-atat incat nu mai pot fi
perfect separate una de alta.
Istoria actului de ingrijire, a omului suferind este o parte a istoriei vietii si
reflecta in evolutia ei de-a lungul timpului, boala, bolnavul si personalul de
ingrijire. Nursingul este stiinta si arta de a ingriji cu respect, demnitate si
competenta fiinta umana. Asistenta medicala are abilitatea de a aplica, in practica
cunostintele, depriderile si aptitudinile dobandite pe parcursul formarii ca
profesionist.
Virginia Henderson, o profesionista desavarsita, care alaturi de Florance
Nightingale, a pus bazele nursingului, deschizand noi orizonturi de cunoastere a
principiilor fundamentale ale ingrijirii bolnavilor, spunea: Rolul esential al
asistentei medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa isi
mentina sau recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi
indeplinit singur daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare.
Viata este ansamblul functiilor care rezista mortii.
Viata nu poate exista fara aer, iar respiratia corecta este la fel de necesara ca
si hrana. Orice perturbare a echilibrului respiratiei are repercursiuni, in functie de
gravitatea afectiunii, asupra intregului organism. Una dintre cele mai grave boli ale
aparatului respirator este tuberculoza.
Tuberculoza pulmonara (Phtisis pulmonum) reprezinta localizarea cea mai
frecventa a tuberculozei ca afectiune a intregului organism, determinata de
patrunderea si multiplicarea in plaman a agrentului patogen al bolii
(Micobacterium tuberculosis), in conditiile de scadere a capacitatii de aparare a
organismului, sub influenta unor factori de mediu defavorabili.
Boala ca atare este amintita in cele mai vechi documente orientale si
identificata la mumii egiptene datand din mileniul al II-lea inaintea erei noastre.
Un tablou mai detaliat al simptomelor ei nu a fost facut decat in epoca grecoromana de catre Hypocrate, Celsus, Areteu, Galenus s.a. Transmisibilitatea
tuberculozei a fost intuita in epoca renasterii de catre Paracelsus, Fracastorius (sec.
IV). In secolul XVIII-XIX Bayle, Laennec, Virchow, Ranke au descris treptat
aspectele anatomo-patologice ale bolii. Utilizand cu virtuozitate metoda
anatomoclinica, Laennec (1781-1826) a adus cele mai importante contributii la
descrierea diverselor forme de tuberculoza pulmonara, putand fi considerat ctitorul
ftiziologiei moderne. In anul 1865 Villemin demonstreaza cel dintai
transmisibilitatea bolii, prin inocularea produselor patologice la animalul de
experienta. Agentul patogen al bolii este descoperit mai tarziu (1882) de catre

Robert Koch, care prepara si prima tuberculina (Alttuberkulin Koch). Cu ajutorul

acesteia, von Pirquet, Montoux s.a. pun la punct (dupa 1905) testarea
tuberculinica, deschizand noi orizonturi in studiul si intelegerea alergiei
tuberculoase.
Prin descoperirea razelor Roentgen se realizeaza un pas important in
diagnosticul si diferentierea formelor de tuberculoza. Dupa 1900 se fac importante
progrese in studiul bacteriologic, radiologic, bronhologic, functional etc.,
elaborandu-se metodele de investigatie care, cu perfectionari aduse ulterior, se
folosesc si in prezent.
In tratamentul bolii, dupa o perioada indelungata de incercari si de metode
nespecifice, unele destul de eficiente (cura de repaus, collapsoterapia, rezectiile
pulmonare s.a.) se ajunge la descoperirea streptomicinei (Waksmann 1945) care
deschide o noua era, nu numai in terapie ci in ansamblu, in combaterea
tuberculozei. Ulterior se descopera o gama intreaga de preparate antituberculoase,
neepuizata inca nici in prezent.
In profilaxia tuberculozei se introduc treptat metoda preventorizarii
(Calmette 1912) si a dispensarizarii (Robert Philip 1917), vaccinarea BCG
(Calmette 1922), depistarea RF (M. de Abreu 1936), depistarea bacteriologica
(Canetti), chimioprofilaxia (Omodei-Zorini 1946), chimioterapia moderna
standardizata s.a.
In Romania, in etapa preistorica a tuberculozei, care se intinde pana in
secolul al XIX-lea, se gasesc multiple mentiuni care atesta larga raspandire a bolii.
Primele statistici din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca si datele ulterioare
pana dupa al doilea razboi mondial, ne situau intre tarile cele mai tuberculizate din
Europa.
Intre 1905 si 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei romanesti, ca
Babes, Cantacuzino, Nasta, Hatieganu, Irimescu, Daliello si Popper s.a. au depus
efirturi remarcabile pentru constituirea si dezvoltarea unei scoli romanesti de
ftiziologie si a unui armament adecvat de lupta antituberculoasa. Abia in conditiile
nou create de dezvoltare tumultoasa a medicinei tehnicizate, combaterea
sistematica a bolii, ca si ridicarea continua a conditiilor generale de viata, au facut
posibila descresterea progresiva a tuberculozei, intr-un ritm similar celor din alte
tari europene.
Nivelul endemiei TBC imediat dupa ultimul razboi mondial era mult
ridicat, datele actuale reprezentand scaderi intre 75 % si 100 %. Cu toata aceasta
evolutie favorabila, tuberculoza in tara noastra prezinta unele aspecte de ramanere
in urma, cum sunt incidenta TBC la copii, mai mare decat in tarile europene, cu
persistenta unor forme grave la copilul mic; o prevalenta a infectiei TBC (la 14
ani) mai ridicata; o morbiditate tuberculoasa inalta la varsta tanara (19-24 ani); o
scadere lenta a formelor cronicizate bacilifere. Din acest motiv, prevenirea si
combaterea bolii constituie inca o problema prioritara de sanatate publica.
Un atribut important pe care medicina Antichitatii il asimileaza celui mai
eficient tratament este zambetul.

Un zambet nu costa nimic, dar poate oferi mult. El ia numai o clipa, dar
amintirea lui dainuie uneori pentru totdeauna.
Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca, este semnul
prieteniei.
Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca el nu are
valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit.

I.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii si plamanii.Caile respiratorii
sunt reprezentate de cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii.
CAILE RESPIRATORII
CAVITATEA NAZALA
Este primul segment al cailor respiratorii. Septul nazal desparte cavitatea
nazala in doua cavitati simetrice (fose nazale), cu directie antero-posterioara, sub
baza craniului si deasupra cavitatii bucale. Comunica cu exteriorul prin orificiile
narinare si cu rinofaringele prin coane. Anterior, fosele nazale sunt ptotejate de
piramida nazala. Piramida nazala este o proeminenta situata pe linia mediana a
fetei, cu rol de a proteja fosele nazale; totodata a dobandit si un rol estetic.
Varful piramidei este situat sub osul frontal si se numeste radacina nasului.
Baza prezinta orificiile narinare. Cele doua fete laterale sunt unite anterior,
formand dorsum nasi, care se termina inferior prin lobul nazal. In structura
piramidei nazale distingem un schelet osteo-cartilaginos, format din oasele nazale
si portiunea frontala a osului maxilar in partea superioara a piramidei nazale, cat si
prin cartilajele laterale si cartilajele alare in partea inferioara a piramidei. Pe acest
schelet se prind muschii pielosi care, prin actiunea lor, maresc sau micsoreaza
orificiile narinare. La exterior se afla pielea.
Fosele nazale sunt doua conducte situate inapoia piramidei nazale, de la
orificiile narinare pana la coane. Distingem foselor nazale un segment anterior,
numit vestibul si un segment posterior, fosele nazale propriu-zise. Vestibulul nazal
este oblic in sus si inapoi si este tapetat de piele, care contine glande sebacee si
folicule pilosi. Fosele nazale propriu-zise au patru pereti.
La interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasa nazala, care are o
structura deosebita in partea superioara fata de rest. In regiunea olfactorie a
mucoasei, situata deasupra cornetului superior si in dreptul lamei ciuruite a
edmoidului, sunt celule senzoriale si celule de sustinere. Celulele senzoriale sunt
neuroni bipolari. De la polul lor apical pleaca o dendrita scurta, groasa si terminata
printr-un buton olfactiv, care are circa 10-20 cili. De la polul bazal al neuronilor
bipolari pleaca axonul. Mai multi axoni se inmanuncheaza pentru a forma nervii
olfactivi, care strabat orificiile lamei ciuruite a edmoidului si ajung in bulbul
olfactiv.
Regiunea respiratorie a mucoasei este mult mai intinsa, are o bogata
vascularizatie si o culoare rosietica. Ea acopera toti peretii cavitatii nazale, cu

exceptia celui superior, unde se afla mucoasa olfactiva. Este alcatuita dintr-un
epiteliu cilindric ciliat. Mucoasa respiratorie are glande tubulo-acinoase.
In oasele vecine foselor nazale sunt sinusuri paranazale, cavitati
pneumatice, cu rol de cutie de rezonanta si de a mentine o temperatura constanta.
Mucoasa lor se continua cu mucoasa foselor nazale. Sinusurile paranazale sunt
perechi (frontale, maxilare, sfenoidale).
In labirintul edmoidal sunt sapate semicelulele edmoidale care, impreuna cu
semicelulele din oasele vecine, formeaza celulele edmoidale. Exista celule
edmoidale posterioare, care se deschid in meatul superior si celulele edmoidale
anterioare, in meatul mijlociu. Sinusul sfenoidal se deschide in recesul sfenoedmoidal de la nivelul peretelui superior al foselor nazale. Sinusurile frontal si
maxilar se deschid in meatul mijlociu. In meatul inferior se deschide canalul
nazolacrimal.
Vascularizatia foselor nazale este asigurata de ramuri din artera oftalmica si
din artera maxilara. Venele ajung, in final, in vena jugulara interna.
Inervatia mucoasei este asigurata de ramuri din nervul trigemen.
Limfaticele ajung in ganglionii retrofaringieni si parotidieni, iar de aici in
ganglionii cervicali.
FARINGELE
Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului pana in
dreptul vertebrei C8, unde se continua cu esofagul. Are forma unui jgheab deschis
anterior, care se ingusteaza de sus in jos, cu lungimea de 15 cm.
Fata posterioara a faringelui delimiteaza, impreuna cu coloana vertebrala,
tapetata demuschii prevertebrali, spatiul retrofaringian. Fetele laterale ale
faringelui, la nivelul capului, vin in raport cu spatiul mandibulo-faringian, cuprins
intre mandibula si faringe, iar la nivelul gatului cu lobii laterali ai glandei tiroide,
cu artera carotida comuna, vena jugulara interna si nervul vag, situat intre cele
doua formatiuni vasculare.
In structura faringelui se afla o aponevroza intrafaringiana, muschi si o
mucoasa. La exterior este acoperit de adventitiafaringelui, formata din tesut
conjunctiv lax.
Aponevroza intrafaringiana se gaseste la nivelul peretilorlaterali si posterior
al faringelui si se insera superior pe baza craniului; are o structura fibroasa si este
rezistenta.
Muschii faringelui sunt striati, grupati in muschi constrictori si ridicatori.
Muschii constrictori au fibre circulare si se acopera unul pe celalalt; prin
contractia lor micsoreaza diametrul antero-posterior si transversal al faringelui.
Muschii ridicatori au fibre longitudinale si sunt reprezentati de muschiul
stilo-faringian si palato-faringian, care colabora de la palat prin arcul posterior.
Prin contractia lor ridica faringele in timpul deglutitiei.

La interior, faringele este captusit de o mucoasa care are in structura sa un

epiteliu cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui si unepiteliu pluristratificat
pavimentos, necheratinizat la nivelul bucofaringelui si laringofaringelui.
La exterior, faringele este acoperit de adventitia faringelui, care se continua
cu adventitia esofagului. Vascularizatia faringelui este realizata de ramuri din
artera carotida externa. Sangele venoseste drenat in vena jugulara interna.
Limfaticele ajung in ganglionii cervicali. Inervatia senzitiva si motorie este
asigurata de nervul glosofaringian, dar si de nervul vag.
LARINGELE
Este un organ cu dubla functie: conduct aero-vector si organ al fonatiei.
Laringele are o forma de piramida triunghiulara trunchiata cu baza in sus.
Baza comunica cu laringo-faringele printr-un orificiu, numit aditus laringis, care,
anterior este delimitat de epiglota, posterior de cartilajele aritenoide si lateral de
repliurile epiglotico-aritenoidiene, intinse intre epiglota si cartilajele aritenoide.
In grosimea acestor plici se afla cartilajele cuneiforme. Varful laringelui se
continua in jos cu traheea.
Fetele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele doua lame ale
cartilajului tiroid si de arcul cricoidului. Intre cartilajul tiroid si arcul cricoidului se
afla muschiul si ligamentul tirocricoidian. Deasupra celor doua lame ale
cartilajului tiroid se afla membrana tirohioidiana, care ajunge la osul hioid.
Fetele antero-laterale ale laringelui vin in raport cu glanda tiroida si cu
muschii infrahioidieni.
Fata posterioara a laringelui proemina in faringe si este formata din cele
doua cartilaje aritenoidiene si din pecetea cartilajului cricoid. De o parte si de alta
sunt doua santuri, santurile piriforme. Marginea anterioara este reprezentata de
muchia unde cele doua lame laterale ale cartilajului tiroid se unesc. Este mai
proeminenta la barbati. Vine in raport cu istmul glandei tiroide.
Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile
posterioare ale cartilajului tiroidian si vin in raport cu artera carotida comuna,
vagul si vena jugulara interna.
Structura laringelui. Laringele este format din cartilaje legate intre ele
prin ligamente si articulatii. Asupra cartilajelor actioneaza muschii laringelui. La
interior este tapetat de o mucoasa, sub care se gaseste o submucoasa.
Cartilajele laringelui. Se disting: cartilaje neperechi (cartilajul tiroid,
epiglota si cartilajul cricoid) si perechi (aritenoide, corniculate, cuneiforme si
cartilajele sesamoide).
Muschii laringelui se impart in intrinseci si extrinseci. Cei extrinseci se
insera cu un capat pe laringe, iar cu celalalt pe organele vecine. Muschii intrinseci
au ambele capete inserate pe cartilagii ale laringelui. Unii sunt constrictori ai
glotei, apropiind plicile vocale, altii sunt dilatatori ai glotei, departand plicile
vocale, iar altii sunt tensori ai plicilor vocale.

Tunica mucoasa captuseste cavitatea laringelui si se continua in sus cu

mucoasa faringelui, iar in jos cu cea a traheei. Este formata din epiteliu si corion.
Epiteliul, exceptand plicile vocale, este cilindric ciliat. La nivelul plicilor vocale
estepluristratificat pavimentos. Tunica mucoasa contine glande care secreta mucus.
In corion se gaseste tesut limfoid care este bogat la nivelul ventriculilor laringieni.
Submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax.
Aspectul interior al laringelui. Pe peretii laterali ai laringelui se afla doua
perechi de plici cu directie antero-posterioara; cele doua superioare sunt plici
vestibulare, iar cele doua inferioare plicile vocale. Intre cele doua plici vestibulare
se delimiteaza rima vestibulara, iar intre cele doua plici vocale rima glotidica.
Rima glotidica este divizata intr-o parte anterioara, numita intermembranoasa,
limitata intre cele doua cartilagii aritenoide. Intre plicile vestibulare si vocale, de
fiecare parte, se afla vestibulul laringian care, prin aditus laringis, comunica cu
laringo-faringele, iar sub plicile vocale se afla cavitatea infraglotica, ce comunica
cu traheea.
Vascularizatia laringelui este asigurata de artera laringiana superioara si
artera laringiana inferioara. Sangele venos ajunge in vena jugulara interna.
Limfaticele laringelui ajung in ganglionii cervicali.
Inervatia laringelui este asigurata de nervul laringian superior si inferior,
ramuri din nervul vag. Nervul laringian inferior inerveaza muschii intrinseci ai
laringelui, exceptand muschiul tirocricoidian. Nervul laringian superior inerveaza
mucoasa laringelui si muschiul tirocricoidian.
TRAHEEA
Traheea este un organ sub forma de tub care continua laringele si se intinde
de la vertebra C6 pana la vertebra toracala T4, unde se imparte in cele doua
bronhii. Are o lungime de 10-12 cm si un calibru de 1,6-2 cm. Prezinta un segment
cervical si unul toracal. In segmentul cervical vine in raport posterior cu esofagul,
anterior cu istmul glandei tiroide, cu muschii infrahioidieni si pielea. Lateral vine
in raport cu artera carotida comuna, vena jugulara interna, nervul vag si lobii
laterali ai glandei tiroide. Portiunea toracica este situata in mediastinul superior.
Posterior vine in raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei si cu ramurile
desprinse din el, cu timusul si cu sternul, iar lateral cu plamanii, acoperiti de pleura
mediastinala.
In structura traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos, format din 15-20
de inele cartileginoase incomplete posterior. Cartilajele sunt unite intre ele prin
ligamente fibroelastice. In partea posterioara, unde inelele sunt incomplete, exista
fibre colagene, elastice si fibre musculare netede.
La exterior se afla o adventitie formata din tesut conjunctiv, iar la interior
traheea este acoperita de o mucoasa cu epiteliu cilindric ciliat. Tunica mucoasa
este bogata in glande.

Vascularizatia traheei este data de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul

gatului si din arterele bronsice, la nivelul toracelui. Venele, in portiunea cervicala,
se varsa in vena jugulara interna, iar in portiunea toracala in venele azygos.
Limfaticele ajung in ganglionii cervicali, pentru segmentulcervical si in
ganglionii traheobronsici si mediastinali pentru segmentul toracal.
Inervatia este asigurata de fibre simpatice din simpaticul cervical si toracal
si fibre parasimpatice din vag.
BRONHIILE
La nivelul vertebrei T4, traheea se imparte in cele doua bonhii principale
(dreapta si stanga). Aceste bronhii patrund in plaman prin hil, unde se ramifica
intrapulmonar, formand arborele bronsic. Intre cele doua bronhii exista o serie de
deosebiri. Bronhia dreapta este aproape verticala, cea stanga aproape orizontala.
Cea stanga este mai lunga (5 cm) fata de cea dreapta (2,5 cm), in schimb bronhia
dreapta are un calibru mai mare (1,5 cm) fata de cea stanga (1 cm). Bronhia stanga
este inconjurata de crosa aortei, cea dreapta de crosa marii vene azygos.
Structura bronhiilor principale este asemanatoare traheei, bronhiile
principale fiind formate din inele cartilaginoase, incomplete posterior (9-11 la
stanga, 5-7 la dreapta).
Vascularizatia arteriala este asigurata de arterele bronsice. Sangele venos
este colectat de venele bronsice care il duc in sistemul azygos. Limfa ajunge in
ganglionii traheobronsici si ganglionii mediastinali.
Inervatia vegetativa provine din plexul bronhopulmonar.
PLAMANII
Plamanii sunt principalele organe ale respiratiei. Sunt doi plamani (stang si
drept), situati in cavitatea toracica, fiecare fiind acoperit de pleura viscerala.
Plamanii au forma unei jumatati de con. Culoarea lor variaza cu varsta; la fat este
rosu-brun, la copil gri-rozie, la adult cenusiu, mai mult sau mai putin inchis.
Greutatea plamanilor este de 700 g pentru plamanul drept si 600 g pentru cel
stang.
Capacitatea totala a plamanilor este de 5000 cm 3 aer. Consistenta
plamanilor este este elastica, buretoasa. Diametrul vertical este de 22 cm, anteroposterior la baza de 18-20 cm, iar transversal la baza de 9-10 cm.
Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele. Pe
aceasta fata se gasesc santuri adanci, numite scizuri, care impart plamanii in lobi.
Pe fata externa a plamanului drept se gasesc doua scizuri, una oblica (principala) si
una orizontala (secundara), care incepe la mijlocul scizurii oblice. Aceste doua
scizuri impart plamanul drept in trei lobi (superior, mijlociu si inferior). Pe fata
externa a plamanului stang se gaseste o scizura (scizura oblica) care imparte
plamanul stang in doi lobi (superior si inferior).

Fata interna este plana si vine in raport cu organele din mediastin. Pe

aceasta fata, mai aproape de marginea posterioara a plamanilor, se afla hilul
pulmonar, pe unde intra sau ies din plaman vasele, nervii si bronhia principala. La
plamanul stang, anterior de hil, se afla impresiunea cardiaca, lasata de ventriculul
stang si impresiunea lasata de aorta descendenta. La plamanul drept, anterior de
hil, se afla impresiunea cardiaca, mai mica decat cea stanga, lasata de atriul drept,
cat si impresiunile lasate de vena cava superioara si de vena cava inferioara.
Deasupra hilului se afla impresiunea lasata de crosa marii vene azygos, iar
posterior de hil se afla impresiunea marii vene azygos.
Baza plamanilor este concava si vine in raport cu diafragma. Prin
intermediul diafragmei, la dreapta vine in raport cu fata superioara a ficatului, iar
la stanga cu fundul stomacului si cu splina. Varful plamanului depaseste in sus
prima coasta si vine in raport cu organele de la baza gatului. Marginea anterioara,
ascutita, este situata inapoia sternului si acoperita de recesul costo-mediastinal, iar
cea posterioara, rotunjita, este in raport cu coloana vertebrala si extremitatea
posterioara a coastelor.
STRUCTURA PLAMANILOR
Plamanii sunt constituiti din: arborele bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor
pulmonare si bronsice, nervi si limfatice, toate cuprinse in tesut conjunctiv.
Arborele bronsic. Bronhia principala, patrunzand in plaman prin hil, se
imparte intrapulmonar la dreapta in trei bronhii lobare (superioara, mijlocie si
inferioara), iar la stanga in doua bronhii lobare (superioara si inferioara).
Bronhiile lobare se divid apoi in bronhii segmentare care asigura aeratia
segmentelor bronho-pulmonare (unitati anatomice si patologice ale plamanilor).
Ele au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprie. Plamanul drept are 10
segmente, iar cel stang 9, lipsind segmentul medio-bazal.
Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare care deservesc lobulii
pulmonari, unitati morfologice ale plamanului, de forma piramidala, cu baza spre
periferia plamanului si varful la hil. Bronhiolele lobulare, la randul lor, se ramifica
in bronhiole respiratorii de la care pleaca ductele alveolare terminate prin saculeti
alveolari. Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare.
Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din ele,
formeaza acinii pulmonari. Acinul este unitate morfofunctionala a plamanului.
Structura arborelui bronsic se modifica si ea. Bronhiile lobare au structura
asemanatoare bronhiilor principale. Bronhiile segmentare au si ele un schelet
cartilaginos, insa cartilajul este fragmentat, in schimb bronhiile lobulare si
respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos. Bronhiolele lobulare si respiratorii
au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare netede, cu
dispozitie circulara. In peretii ductelor alveolare, intalnim numai membrana
fibroelastica acoperita de epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic, cu perete extrem de

subtire, adaptat schimburilor gazoase. Pe o membrana fibroelastica exista un
epiteliu alveolar cu dubla functie: fagocitara si respiratorie. Exista circa 75-100
milioane de alveole, insumand o suprafata de 80-120 m2.
In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare perialveolare, care
impreuna cu peretii alveolelor formeaza bariera alveolo-capilara, in a carei
structura mentionam epiteliul alveolar, membrana bazala fibro-elastica a
alveolelor, membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar. La nivelul acestei
bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange.
VASCULARIZATIA PLAMANILOR
Plamanii au o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala.
Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale
arterei toracale, care aduc la plaman sange cu oxigen pentru arborele bronsic,
parenchimul pulmonar si peretii arterelor pulmonare, deoarece acestea din urma
contin sange cu dioxid de carbon. Arterele bronsice intra in plaman prin hil si
insotesc arborele bronsic, ajungand numai pana la nivelul bronhiolelor respiratorii,
unde se termina in reteaua capilara, de la care pornesc venele bronsice ce aduc
sange cu dioxid de carbon in sistemul venelor azygos, acesta terminandu-se in
vena cava superioara. Vascularizatia nutritiva face parte din marea circulatie.
Vascularizatia functionala apartine marii circulatii. Ea incepe prin
trunchiul pulmonar care isi are originea in ventriculul drept. Trunchiul pulmonar
aduce la plaman sange incarcat cu dioxid de carbon. Dupa un scurt traiect se
imparte in artera pulmonara dreapta si stanga, patrunzand fiecare in plamanul
respectiv, prin hil. In plaman, arterele pulmonare se divid in ramuri ce insotesc
ramificatiile arborelui bronsic pana in jurul alveolelor, unde formeaza reteaua
capilara perialveolara. La acest nivel, sangele cedeaza dioxid de carbon si primeste
oxigen. De la reteaua capilara pornesc venele pulmonare. Ele ies din plaman prin
hil si se duc spre atriul stang.
Limfa plamanului este colectata de ganglionii din hilul plamanului.
Inervatia plamanilor provine din plexul bronho-pulmonar. Fibrele
parasimpatice determina bronhoconstrictie si secretia glandelor din mucoasa
bronsica, iar cele simpatice determina bronhodilatatie.
PLEURA
Fiecare plaman este invelit de o seroasa numita pleura. Pleura prezinta o
foita parietala, care captuseste peretii toracelui si o foita viscerala, care acopera
plamanul patrunzand si in scizuri. Cele doua foite se continua una cu cealalta la
nivelul pediculului pulmonar si al ligamentului pulmonar, care este o formatiune
conjunctiva de forma triunghiulara, avand varful la pediculul pulmonar si baza la
nivelul diafragmei. Intre cele doua foite exista o cavitate virtuala, cavitatea

pleurala, in care se afla o lama fina de lichid pleural. In cavitatea pleurala exista o
usoara presiune negativa care obliga cele doua foite sa stea lipite una de cealalta.
Cele doua foite ale pleurei se continua una cu cealalta la nivelul hilului.
Cavitatea pleurala devine reala cand intre cele doua foite ale pleurei se
acumuleaza: sange (hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi
(piotorax), limfa (chilotorax).
Pleura parietala prezinta trei parti: portiunea costala, in raport cu coastele,
portiunea diafragmatica, in raport cu diafragmul si portiunea mediastinala, spre
mediastin. Cand pleura parietala trece de pe un perete pe altul, formeaza recesuri.
Cand trece de pe coaste pe mediastin, ocolind varful pulmonului, se formeaza
recesul numit domul pleural, cand trece de pe coaste pe diafragma, ocolind baza
plamanului, se formeaza recesul costo-diafragmatic, iar cand trece de pe coaste pe
mediastin, ocolind marginea anterioara a plamanului, se formeaza recesul costomediastinal.
MEDIASTINUL
Este spatiul cuprins intre fetele mediale ale celor doi plamani, acoperiti de
pleurele mediastinale. Anterior ajunge pana la stern, posterior pana la coloana
vertebrala, inferior pana la diafragma, iar superior comunica larg cu baza gatului
prin apertura superioara a toracelui.
In mediastinul superior se gasesc:
- ramurile crosei aortei, cele doua vene brahiocefalice, nervii vagi, nervii frenici,
timusul, traheea, esofagul, lantul simpatic toracal, ultima parte a canalului toracic;
In mediastinul inferior se gasesc: cordul cu vasele mari, care isi au originea
sau se termina la acest nivel, cat si nervii frenici, iar pe un plan posterior esofagul,
nervii vagi, simpaticul toracal, canalul toracic, sistemul azygos si aorta
descendenta.

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre
organism si mediu. Din punct de vedere functional, respiratia poate fi impartita in
patru etape: vantilatia pulmonara, adica deplasarea aerului in ambele sensuri intre
alveolele pulmonare si atmosfera; difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare
si sange; transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la
celule; reglarea respiratiei.
VENTILATIA PULMONARA
Dimensiunile plamanilor pot varia prin distensie si retractie, in doua
moduri: prin miscarile de ridicare si coborare ale diafragmului, care alungesc si
scurteaza cavitatea toracica si prin ridicarea si coborarea coastelor, care determina
cresterea si descresterea diametrului antero-posterior al cavitatii toracice.
Respiratia normala, de repaus, se realizeaza aproape in intregime prin miscarile
din prima categorie, adica in urma miscarilor diafragmului. In timpul inspiratiei,
contractia diafragmului trage in jos suprafata inferioara a plamanilor. Apoi, in
timpul inspiratiei linistite, diafragmul se relaxeaza, iar in retractia elastica a
plamanilor, a peretelui toracic si structurilor abdominale comprima plamanii.
Deoarece fortele toraco-pulmonare sunt insuficiente, producerea expiratiei fortate
necesita o forta suplimentara, obtinuta prin contractia muschilor abdominali, care
imping continutul abdominal catre diafragma.
A doua cale de expansionare a plamanilor o reprezinta ridicarea grilajului
costal. In pozitia de repaus, acesta este coborat, permitand sternului sa se apropie
de coloana vertebrala; cand grilajul costal se ridica, acesta proiecteaza inainte
sternul, care se indeparteaza de coloana vertebrala, ceea ce mareste diametrul
antero-posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia maxima fata de expiratie.
Muschii care determina ridicarea grilajului costal se denumesc muschi inspiratori
si sunt, in special, muschii gatului. Muschii care determina coborarea grilajului
costal sunt muschi expiratori, cum sunt, de exemplu, muschii drepti abdominali.
Daca nu exista nici o forta care sa-l mentina plin cu aer, plamanul, care are
o structura elastica, se dezumfla ca un balon. Intre plamani si peretii cutiei toracice
nu exista nici un punct de atasare, ei fiind fixati doar prin hil la nivelul
mediastinului. Astfel, plamanul pluteste in cavitatea toracica inconjurat de un strat
subtire de lichid pleural, care reduce frecarile generate de miscarile sale in aceasta
cavitate. Mai mult, pomparea continua a acestui lichid in canalele limfatice
mentine o usoara suctiune intre suprafata pleurei viscerale si cea a pleurei
parietale. Astfel, suprafata plamanilor este atasata permanent de fata interna a
cutiei toracice. Cand aceasta se expansioneaza si revine apoi la pozitia initiala,
plamanii urmeaza aceste miscari, care, in plus, sunt mult usurate de suprafetele
pleurale bine lubrifiate.

Presiunea pleurala este presiunea din spatiul ingust cuprins intre pleura
viscerala si cea parietala. In mod normal, exista o suctiune permanenta a lichidului
din acest spatiu, ceea ce duce la o mica presiune negativa a acest nivel. Presiunea
pleurala normala, la inceputul inspirului, este de aproximativ -5 cm apa. Acesta
este nivelul de presiune necesar pentru a mentine plamanii destinsi in timpul
repausului. Apoi, in timpul respiratiei normale, expansiunea cutiei toracice trage
suprafata plamanilor cu o forta mai mare, astfel incat creeaza o presiune negativa
intrapleurala de 7,5 cm apa.
Presiunea alveolara este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. In
repaus, cand glota este deschisa, aerul nu circula intre plamani si atmosfera; in
acest moment presiunea in orice parte a arborelui respirator este egala cu presiunea
atmosferica, considerata 0 cm apa. Pentru a permite patrunderea aerului in plaman
in timpul inspiratiei, presiunea in alveole trebuie sa scada sub presiunea
atmosferica; in timpul unei inspiratii normale devine 1 cm apa. Aceasta presiune
negativa usoara este suficienta pentru ca, in cele doua secunde necesare respiratiei,
in plamani sa patrunda aproximativ 500 ml aer. Variatii opuse apar in timpul
expiratiei: presiunea alveolara creste la aproximativ +1 cm apa, ceea ce forteaza
500 ml aer sa iasa din plamani in 2-3 secunde, cat dureaza expiratia.
Complianta pulmonara este data de masura cu care plamanii cresc in volum
pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Complianta totala
pulmonara normala la adult este de 200 ml/cm apa.
Plamanii contin cantitati mari de colagen si elastina. Fibrele de elastina sunt
intinse la volume pulmonare mici si medii, iar cele de colagen previn
supradistensia la volume pulmonare mari. Fortele elastice determinate de
tensiunea superficiala sunt mult mai complexe, reprezentand 2/3 din totalul
fortelor elastice in plamanii normali; in plus, forta elastica determinata de
tensiunea superficiala se modifica foarte mult atunci cand surfactantul nu este
prezent in lichidul alveolar. Fortele de tensiune superficiala se manifesta la
interfata dintre doua stari de agregare diferite. Aceste forte au tendinta de a
micsora suprafata de contact. Suprafata interna a alveolelor este acoperita de un
strat subtire de lichid, iar in alveole exista aer, deci vor apare forte de tensiune
superficiala, care determina micsorarea suprafetei de contact; ca urmare, aerul
alveolar are tendinta de a iesi din alveole, iar acestea tind sa colabeze. Surfactantul
este un agent activ de suprafata, adica atunci cand se raspandeste pe toata
suprafata unui lichid ii reduce acestuia tensiunea superficiala. Surfactantul este
secretat de celulele epiteliale alveolare de tip II si este un amestec complex de
fosfolipide, proteine si ioni. Alte roluri ale surfactantului: cresterea razei alveolare,
ceea ce determina cresterea compliantei pulmonare si scaderea lucrului mecanic al
respiratiei; scaderea filtrarii la nivelul capilarelor pulmonare.
Lucrul mecanic al respiratiei. In respiratia normala de repaus, contractia
musculaturii inspiratorii are loc in inspir, in timp ce expirul este in intregime un
proces pasiv, determinat de reculul elastic al plamanilor si structurilor elastice ale
cutiei toracice. Ca urmare, muschii respiratori efectueaza lucru mecanic doar

pentru a produce inspirul. Acest lucru mecanic poate fi impartit in trei fractiuni
diferite: cea necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva propriilor lor
forte elastice, numita travaliu compliant sau lucru mecanic elastic; cea necesara
pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic, numita
lucru mecanic al rezistentei tisulare; cea necesara pentru depasirea rezistentei
opusa de caile aeriene, la trecerea aerului spre interiorul plamanilor, numita lucru
mecanic al rezistentei cailor aeriene.
Energia necesara in respiratie. In timpul respiratiei normale de repaus,
doar 3-5 % din energia cheltuita de organism este ceruta de necesitatile energetice
ale proceselor ventilatorii pulmonare. In schimb, in timpul unui efort fizic intens,
necesarul de energie poate creste de pana la 50 de ori fata de repaus.
VOLUME SI CAPACITATI PULMONARE
O metoda simpla pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea
volumului aerului deplasat spre interiorul si respectiv exteriorul plamanilor,
procedeu numit spirometrie. Exista patru volume pulmonare diferite, care adunate,
totalizeaza volumul maxim pe care il poate atinge expansiunea pulmonara.
Semnificatia acestor volume este urmatoarea:
Volumul curent este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei
normale (500 ml).
Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care
poate fi inspirat peste volumul curent (3000 ml).
Volumul expirator de rezerva reprezinta cantitatea suplimentara de aer
care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum
curent (1100 ml).
Volumul rezidual este volumul de aer care ramane in plamani si dupa o
expiratie fortata (1200 ml).
Capacitatile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume
pulmonare.
Capacitatea inspiratorie, egala cu suma dintre volumul curent si volumul
inspirator de rezerva, reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate
respira pornind de la nivelul expirator normal pana la distensia maxima a
plamanilor (3500 ml).
Capacitatea reziduala functionala, egala cu suma dintre volumul
expirator de rezerva si volumul rezidual, reprezinta cantitatea de aer ce ramane in
plaman la sfarsitul unei expiratii normale (2300 ml).
Capacitatea vitala, egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva,
volumul curent si volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de aer
pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima (4600 ml).
Capacitatea pulmonara totala, egala cu capacitatea vitala plus volumul
rezidual, reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii prin
efort inspirator maxim (5800 ml).

Toate volumele si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei

decat la barbati; de asemenea, ele sunt mai mari la atleti si mai mici la persoanele
astenice.
Cu exceptia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se masoara
spirometric. Pentru masurarea volumului rezidual, ca si a capacitatilor care il
includ, se utilizeaza alte metode de masurare: metoda dilutiei sau tehnica
pletismografica.
Volumul respirator pe minut este cantitatea totala de aer deplasata in
arborele respirator in fiecare minut si este egal cu produsul dintre volumul curent
si frecventa respiratorie, fiind egal cu 6 l/min. In diferite conditii fiziologice si
patologice, aceste valori se pot modifica foarte mult.
Ventilatia alveolara este volumul de aer care ajunge in zona alveolara a
tractului respirator in fiecare minut si participa la schimburile de gaze respiratorii.
Valoarea sa medie este de 4,5-5 l/min, deci numai o parte din volumul respirator
pe minut; restul reprezinta ventilatia spatiului mort. Ventilatia alveolara este unul
dintre factorii majori care determina presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului
de carbon in alveole.
DIFUZIUNEA
Dupa ventilatia alveolara urmeaza o noua etapa a procesului respirator;
aceasta este difuziunea oxigenului din alveole in sangele capilar si difuziunea in
sens invers a dioxidului de carbon.
Toate gazele implicate in fiziologia respiratiei sunt molecule simple, libere
sa se miste unele printre altele, proces numit difuziune. Afirmatia este valabila si
pentru gazele dizolvate in lichidele si tesuturile organismului.
Pentru ca difuziunea sa poata avea loc este necesara o sursa de energie.
Aceasta rezulta din insasi cinetica moleculelor. Se stie ca toate moleculele intregii
materii se afla intr-o continua miscare, ce nu inceteaza decat la temperatura zero
absolut. Moleculele libere, neatasate unele de altele, se deplaseaza in linie dreapta
cu o viteza foarte mare, pana ce se lovesc de o alta molecula. Apoi ele se resping
reciproc, luand alte directii de miscare pe care le pastreaza pana la o noua
coliziune. In acest mod, moleculele se misca rapid unele printre altele.
Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafata, in
timpul miscarii lor. Asadar, presiunea exercitata de gazele respiratorii si ale
alveolelor este proportionala, in orice moment, cu suma fortelor de impact dintre
moleculele gazului si aceste suprafete.
In fiziologia respiratiei avem de a face cu un amestec gazos, continand mai
ales oxigen, azot si dioxid de carbon. Rata difuziunii acestora va fi direct
proportionala cu presiunea exercitata de catre fiecare gaz in parte, denumita
presiunea partiala a gazelor. Gazele dizolvate in apa sau in tesuturi dezvolta, de
asemenea, presiuni, deoarece moleculele acestora se misca dezordonat, posedand
energie cinetica la fel ca si in stare gazoasa.

Imediat ce aerul a patruns in caile respiratorii, apa de la suprafata acestora

se evapora, umezindu-l. Presiunea exercitata de catre moleculele de apa spre a se
desprinde de suprafata apei se numeste presiunea vaporilor de apa. La temperatura
normala a corpului (37 0C), valoarea presiunii vaporilor de apa este de 47 mm Hg.
Concentratia gazelor in aerul alveolar este foarte diferita de cea din aerul
atmosferic.Exista cateva cauze ale acestor diferente. Mai intai, cu fiecare
respiratie, aerul alveolar este inlocuit doar partial cu aer atmosferic. In al doilea
rand, din aerul alveolar este extras permanent oxigenul si primindu-se permanent
dioxidul de carbon din sangele pulmonar. In al treilea rand, aerul atmosferic uscat
care patrunde in caile respiratorii este umezit inainte de a ajunge la alveole.
Capacitatea reziduala functionala este de 2300 ml. Cu fiecare respiratie
patrund in alveole 350 ml aer proaspat si acelasi volum de aer expirat. Rezulta ca
numai o septime din volumul de aer alveolar este reinnoit cu fiecare respiratie. In
cazul unei ventilatii alveolare normale sunt necesare 17 secunde pentru a reinnoi
jumatate din volumul de aer alveolar. Aerisirea lenta a aerului alveolar este foarte
importanta pentru prevenirea schimbarilor bruste ale concentratiei sangvine a
gazelor.
Unitatea respiratorie este alcatuita dintr-o bronhiola respiratorie, ducturi
alveolare, antrumuri si alveole. Exista aproximativ 300 de milioane alveole pentru
ambii plamani, fiecare avand un diametru de aproximativ 0,2 mm. Peretii
alveolelor sunt extrem de subtiri, iar intre ei se afla o retea de capilare bogat
anastomozate intre ele. Datorita acestor plexuri capilare extrem de extinse,
schimbul de gaze dintre aerul alveolar si sangele capilar devine posibil si are loc
prin membranele tuturor portiunilor terminale ale plamanilor. Aceste membrane
sunt denumite generic membrane respiratorii sau membrane pulmonare.
Membrana respiratorie este alcatuita din: endoteliu capilar; interstitiu
pulmonar, epiteliu alveolar; surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 microni,
putand atinge, in anumite locuri, 0,2 microni. Suprafata sa este de 50-100 m2.
Factorii care influenteaza rata difuziunii gazelor prin membrana
respiratorie sunt: presiunea partiala a gazului in alveole; presiunea partiala a
gazului in capilarul pulmonar; coeficientul de difuziune al gazului; dimensiunile
membranei respiratorii.
Capacitatea de difuziune a membranei respiratorii este volumul unui
gaz care difuzeaza prin membrana in fiecare minut, la o diferenta de presiune de 1
mm Hg. Toti factorii care afecteaza difuziunea prin membrana respiratorie pot
afecta si capacitatea de difuziune.
Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tanar, in conditii de
repaus, este de 21 ml/min/mm Hg.
Capacitatea de difuziune pentru dioxidul de carbon se estimeaza tinand cont
de faptul ca pentru acest gaz coeficientul de difuziune este de 20 de ori mai mare
ca al oxigenului; astfel, la adultul sanatos, in repaus, capacitatea de difuziune este
de 400-450 ml/min/mm Hg si de 1200-1300 ml/min/mm Hg, in conditii de efort
fizic.

Echilibrarea. Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sangele

din capilarele pulmonare, deoarece presiunea partiala a oxigenului in aerul
alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele ce intra in capilarele pulmonare este de
40 mm Hg. Dupa ce traverseaza membrana respiratorie, moleculele de oxigen se
dizolva in plasma, ceea ce duce la cresterea presiunii partiale a oxigenului in
plasma; consecutiv, oxigenul difuzeaza in hematii, unde se combina cu
hemoglobina. In mod normal, egalarea presiunii partiale, alveolara si sangvina, ale
oxigenului se face in 0,25 secunde. Hematia petrece, in medie, 0,75 secunde in
capilarul pulmonar; daca echilibrarea apare in 0,25 secunde, ramane un interval de
0,50 secunde, numit margine de siguranta si care asigura o preluare adecvata a
oxigenului in timpul unor perioade de stres.
Difuziunea dioxidului de carbon se face dinspre sangele din capilarele
pulmonare spre alveole, deoarece presiunea partiala a dioxidului de carbon in
sangele din capilarele pulmonare este de 46 mm Hg, iar in aerul alveolar este de
40 mm Hg. Desi gradientul de difuziune al dioxidului de carbon este de doar o
zecime din cel al oxigenului, dioxidul de carbon difuzeaza de 20 de ori mai repede
decat oxigenul, deoarece este de 25 de ori mai solubil in lichideleorganismului
decat oxigenul. In mod normal, egalarea presiunilor partiale, alveolara si sangvina,
ale dioxidului de carbon se face in 0,25 secunde.
TRANSPORTUL GAZELOR
Transportul oxigenului. Dupa ce difuzeaza prin membrana respiratorie,
oxigenul se dizolva in plasma din capilarele pulmonare; din plasma, oxigenul
difuzeaza in eritrocite, unde se combina reversibil cu ionii de fier din structura
hemoglobinei, transformand deoxihemoglobina in oxihemoglobina. Fiecare gram
de hemoglobina se poate combina cu maximum 1,34 ml oxigen; in mod normal,
exista 12-15 g hemoglobina/dl sange. Astfel, sangele arterial transporta 20 ml
oxigen/dl, din care 98,5 % este transportat de hemoglobina, iar 1,5 % dizolvat in
plasma. Fiecare molecula de hemoglobina se poate combina cu maximum 4
molecule de oxigen, situatie in care saturarea hemoglobinei cu oxigen este de
100 %. Cantitatea de oxigen ce se combina cu hemoglobina depinde de presiunea
partiala a oxigenului. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este invers
proportionala cu P50 (care reprezinta presiunea partiala a oxigenului la care
saturatia hemoglobinei cu oxigenul este de 50 %). Valoarea normala a lui P 50 in
sangele arterial este de 27 mm Hg. Hemoglobina este o enzima alosterica ce
interactioneaza cu oxigenul; de aceea, afinitatea ei pentru oxigen poate fi
modificata de diferiti liganzi. Astfel, scaderea pH-ului, cresterea temperaturii, a
presiunii partiale a dioxidului de carbon si a concentratiei de 2,3 DPG determina
scaderea afinitatii hemoglobinei pentru oxigen, ilustrata prin scaderea valorii lui
P50. Variatiile in sens invers ale acestor parametri determina cresterea afinitatii
hemoglobinei pentru oxigen.

La nivelul tesuturilor, presiunea partiala a oxigenului este de 40 mm Hg,

iar oxigenul va difuza din plasma in interstitii si de aici in celule. Are loc scaderea
rapida a presiunii partiale a oxigenului plasmatic, fapt ce determina disocierea
oxihemoglobinei, hemoglobina ramanand saturata in proportie de 50-70 %.
Fiecare 100 ml sange elibereaza la tesuturi, in repaus, cate 7 ml oxigen.
Acesta este coeficientul de utilizare a oxigenului.
In timpul efortului fizic, acest coeficient poate creste la 12 %. Prin cedarea
oxigenului la tesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobina redusa,
care imprima sangelui venos culoarearosu-violaceu caracteristica.
Transportul dioxidului de carbon. Dioxidul de carbon este rezultatul final
al proceselor oxidative tisulare. El difuzeaza din celule in capilare, determinand
cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 mm Hg fata de sangele
arterial.
Dioxidul de carbon este transportat prin sange sub mai multe forme:
dizolvat fizic in plasma (5 %); sub forma de carbaminohemoglobina, ce rezulta
prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile NH2 terminale din lanturile
proteice ale hemoglobinei (5 %); sub forma de bicarbonat plasmatic (90 %),
obtinut prin fenomenul de membrana Hamburger sau fenomenul migrarii clorului,
care are loc la nivelul eritrocitelor.
REGLAREA RESPIRATIEI
Mecanismele sistemului nervos central
Muschii respiratori sunt muschii scheletici si, ca urmare, pentru a se
contracta au nevoie de stimuli electrici transmisi de la nivelul sistemului nervos
central. Acesti stimuli sunt transmisi prin intermediul nervilor somatici. Muschiul
inspirator cel mai important, diafragmul, este inervat prin fibre motorii ale nervilor
frenici, care isi au originea in regiunea cervicala a maduvei spinarii. Impulsurile
ajung la nivelul nervilor frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC. Aceasta
dualitate a cailor de conducere permite controlul voluntar al respiratiei in timpul
unor activitati cum sunt: vorbitul, cantatul, inotul, alaturi de controlul involuntar,
care permite oamenilor sa respire automat, fara efort constient.
Centrii bulbari. Ritmul de baza, involuntar, automat al respiratiei este
generat in bulbul rahidian, dar sursa exacta si mecanismul de generare raman
necunoscute. Respiratia spontana are loc atata timp cat bulbul rahidian si maduva
spinarii suntintacte. Bilateral, in bulb exista doua grupari de neuroni care
genereaza ritmul de baza: grupul respirator dorsal (GRD) si grupul respirator
ventral (GRV). Activitatea nervoasa din alte zone ale SNC (punte, talamus, SRAA,
cortex cerebral) si aferentele nervilor vag, glosofaringian si ale nervilor somatici,
influenteaza activitatea GRD si a GRV. GRD se afla bilateral in bulb, localizat in
nucleul tractului solitar. Neoronii acestui grup sunt neuroni inspiratori. Sunt
considerati generatorii ritmului primar al respiratiei, deoarece activitatea lor creste

gradat in timpul inspirului; activitatea lor electrica a fost asemanata cu o rampa,

deoarece ea prezinta un crescendo in timpul inspirului, dupa care dispare rapid.
Astfel, in respiratia normala, semnalul incepe foarte slab si creste uniform, in timp
de 2 secunde, luand aspectul unei pante ascendente. El inceteaza brusc pentru
urmatoarele 3 secunde si apoi se reia un alt ciclu; acest model se repeta permanent.
Avantajul unui astfel de semnal este ca el determina o crestere uniforma a
volumului plamanilor in timpul inspiratiei.
Aferentele de la GRD sunt in primul rand de la nervii vag si glosofaringian,
care aduc informatii de la chemoreceptorii periferici si de la receptorii mecanici
din plamani. Activitatea GRD este stimulata de scaderea presiunii partiale a
oxigenului, de cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon, de scaderea pHului, de cresterea activitatii la nivelul SRAA. Activitatea GRD este inhibata de
destinderea plamanilor, prin impulsuri primite de la receptorii de intindere din
plaman. Eferentele de la GRD merg la motoneuronii intercostali si la nervul frenic
controlaterali, precum si la GRV. GRV este localizat la 5 mm anterior si lateral de
GRD. Neuronii acestui grup raman aproape total inactivi in timpul respiratiei
normale linistite. Prin urmare, respiratia normala de repaus este controlata numai
de semnale inspiratorii repetitive dinGRD, transmise in principal catre diafragm,
iar expiratia rezulta din reculul elastic al cutiei toracice si al plamanilor. Cand
semnalelepentru cresterea ventilatiei pulmonare devin mai mari decat normal,
semnalele respiratorii se indreapta dinspre mecanismul oscilator de baza al GRD
catre GRV. In consecinta, doar in aceasta situatie, GRV isi aduce contributia la
coordonarea respiratiei. Stimularea electrica a unor neuroni din GRV determina
inspiratia, in timp ce stimularea altora determina expiratia. Deci, acesti neuroni
contribuie atat la inspiratie, cat si la expiratie. In plus, ei sunt implicati in
elaborarea unor semnale expiratorii puternice catre muschii abdominali in timpul
expiratiei fortate.
Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cerebral ce modifica activitatea
centrilor bulbari respiratori.
Centrul apneustic se gaseste in zona caudala a puntii, dar nu a fost
identificat ca entitate neuronala. Eferentele de la acest centru determina cresterea
duratei inspiratiei, micsorand frecventa erespiratorie; rezultatul este un inspir mai
adanc si mai prelungit. In mod normal, centrul apneustic este inhibat de impulsuri
transmise prin nervul vag si de activitatea centrului pneumotaxic. Vagotomia
bilaterala si distrugerea centrului pneumotaxic determina perioade prelungite de
inspir (apneusis).
Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, in puntea superioara, transmite
continuu impulsuri catre aria inspiratorie. Efectul principal al acestora este de a
controla punctul de intrerupere al pantei inspiratorii, determinand astfel durata
impulsului. In plus, actiunea sa are un efect secundar de crestere a frecventei
respiratiei, deoarece limitarea inspiratiei scurteaza si expiratia, deci si intreaga
perioada a ciclului respirator. Astfel, un semnal pneumotaxic puternic poate creste
frecventa respiratorie pana la 30-40 respiratii pe minut.

Chemoreceptorii centrali sunt localizati bilateral si se intind pana la mai

putin de 1 mm de suprafata ventrala a bulbului rahidian.
Sunt sensibili la concentratia ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian
(LCR) si din lichidul interstitial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalica;
dioxidul de carbon poate traversa aceasta bariera, apoi se hidrateaza rezultand
H2CO3, care disociaza in H+ si HCO3, ceea ce modifica concentratia H+ in LCR si
tesutul cerebral. Cresterea concentratiei CO 2 (H+) in LCR determina
chemoreceptorii periferici sa stimuleze respiratia. Astfel, dioxidul de carbon
sangvin are un efect foarte mic de stimulare directa asupra acestor chemoreceptori,
in schimb, efectul sau indirect, prin H+, este remarcabil. Aproximativ 85 % din
controlul bazal al respiratiei prin mecanism chimic se realizeaza prin efectul
stimulator al CO2 (H+) asupra chemoreceptorilor centrali. Restul de 15 % se
realizeaza cu ajutorul chemoreceptorilor periferici.
Chemoreceptorii periferici se gasesc in afara SNC, la nivelul corpilor
aortici si carotidieni. Ei sunt stimulati de scaderea presiunii partiale a oxigenului,
cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon si scaderea pH-ului din sangele
arterial. Chemoreceptorii periferici sunt singurii din organism care detecteaza
modificarea presiunii partiale a oxigenului in lichidele organismului. Sunt
stimulati de scaderea presiunii partiale a oxigenului in sangele arterial sub 60-80
mm Hg. Impulsurile aferente de la acesti receptori sunt transmise SNC prin nervii
vag si glosofaringian, consecinta stimularii lor fiind cresterea frecventei si
amplitudinii respiratiilor. Cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon
stimuleaza chemoreceptorii periferici, dar efectul ei major se realizeaza la nivelul
chemoreceptorilor centrali. Scaderea pH-ului stimuleaza, de asemenea, acesti
chemoreceptori.
La reglarea respiratiei contribuie si alte tipuri de receptori:
Receptorii activati prin intindere sunt localizati in caile aeriene mici si sunt
stimulati de distensia plamanilor; stimularea lor initiaza reflexul HeringBreuer, reflex ce stopeaza inspirul prin trimiterea de impulsuri ce inhiba
centrii respiratori pontini si bulbari, via nervul vag.
Receptorii activati de substante iritante sunt localizati in caile aeriene mari,
fiind stimulati de fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat. Sunt
declansate astfel reflexele de tuse, bronhoconstrictie, secretie de mucus si
apnee.
Receptorii J sunt localizati in interstitiul pulmonar la nivelul capilarelor
pulmonare si sunt stimulati de distensia vaselor pulmonare; ei initiaza
reflexe ce determina respiratia rapida si superficiala.
Receptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forta generata de
contractia muschilor respiratori. Informatiile de la acesti receptori participa
la aparitia senzatiei de dispnee.

1.2 DEFINITIE. ETIOLOGIE. CLASIFICARE

DEFINITIE
Tuberculoza seroaselor trebuie considerata nu numai ca o manifestare
secundara a patrunderii bacilului Koch in organism, ci si ca urmare a existentei
unor alte localizari bacilare.
Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurelor, caracterizate prin aparitia
in cavitatea pleurala a unui lichid cu caracter de exudat. Dupa natura si aspectul
lichidului se deosebesc: pleurezia serofibrinoasa (tuberculoza pulmonara);
pleurezia purulenta (tuberculoza pulmonara, pneumopatii diverse); pleurezia
hemoragica (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoza pulmonara).
Pleurezia serofibrinoasa este o inflamatie acuta a pleurei, caracterizata prin
prezenta unui exudat in cavitatea pleurala.
Tuberculoza pulmonara reprezinta inca cea mai frecventa cauza (50-55 %).
Se presupunea, in trecut, ca orice pleurezie serofibrinoasa care nu-si dovedeste
cauza este de natura tuberculoasa. Se intalneste mai frecvent intre 16 si 35 de ani.
Raspunsul violent al seroasei pleurale la infectia tuberculoasa se datoreaza,
probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare clinica a
tuberculozei, aparand in saptamanile sau lunile care urmeaza primoinfectiei.
Atingerea pleurala se produce pe cale hematogena si in speciel prin
contiguitate de la un focar pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant, il au
anotimpul (martie-mai), frigul, umiditatea si bolile care scad rezistenta
organismului. In ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei pulmonare si
pleurale, a cresterii frecventei altor cauze: in principal, pleurezia canceroasa (2530 %); urmeaza cea virala, acardiaca (revelatoare ale unui infarct pulmonar
ignorat), reumatismala, pleureziile decapitate (secundare unei pneumopatii
bacteriene grave tratate cu antibiotice), pleureziile din colectiile subdiafragmatice
(cu sediul in dreapta), secundare pancreatitelor cronice, cirozelor hepatice,
colagenozele (in special lupusul eritematos diseminat).
Pleurezia serofibrinoasa este precedata, de obicei, de o pleurita. Pleura este
edematiata, eritematoasa si acoperita de depozite de fibrina. Daca procesul
progreseaza, se formeaza exudatul un lichid clar, de culoare galbena. Foitele
pleurale isi pierd luciul si sunt acoperite de membrane de fibrina, sub care se
gasesc tuberculii miliari. Procesul inflamator se poate vindeca fara sechele.
Uneori, foitele pleurale care pot fi partiale sau totale (fibrotorax).
ETIOLOGIE
Pleurezia simpla, in aparenta primitiva, care multa vreme a fost numita
idiopatica sau a frigore si poliserozitele cu foarte rare exceptii sunt de natura
tuberculoasa.

Dovada a fost facuta prin punerea in evidenta, in exudate, a bacilului Koch.

Daca se folosesc metode de laborator sensibile, cum sunt culturile pe medii sau
inoculeri la cobai, se obtin rezultate pozitive intr-o proportie care variaza, intre 30
si 87 % din cazuri.
Trebuie remarcat ca, exudatele fiind sarace in bacili, este necesar sa se faca
examinari foarte minutioase si repetate. Dupa cum arata Nedelkivici, deseori
coloniile apar foarte tardiv pe mediile de cultura, abia dupa 2-3 luni, dar bacilii
prezinta toate caracterele tipice ale agentului patogen al tuberculozei.
Tot in sensul etiologiei tuberculoase, a imbolnavirii seroaselor, mai
predomina si rezultatul examenului citologic al revarsatelor, in care se gaseste o
predominanta limfocitara. Foarte numeroase cercetari anatomo si histopatologice
vin sa confirme aceeasi etiologie. In acelasi sens pledeaza si faptul ca la bolnavii
suferind de pleurezie sau alte serozite, reactiile la tuberculina sunttotdeauna
pozitive, avand de regula o intensitate destul de mare.
Se cunosc si incercari izbutite de a reproduce poliserozite pe cale
experimentala. Cei dintai care au intreprins cercetari in aceasta privinta au fost
Strauss si Gamoleia, care s-au servit in acest scop de toxinele bacilare. La un
moment dat, virusul filtrant tuberculos a fost considerat si ca factor etiologic
posibil in serozite. Aceasta ipoteza n-a fost insa suficient de confirmata si
majoritatea autorilor inclina sa creada ca este mai degraba vorba de infectii seroase
paucibacilare.
Paterson, mai tarziu Petrof, au reprodus pleurezii exudative, injectand bacili
Koch in pleura unor animale hipersensibilizate, iar Rist si Coulaud au izbutit sa
reproduca peritonitele.
In cursul vietii bolnavului, dovada cea mai sigura a naturii serozitelor o
furnizeaza observatia clinica care arata ca ele constituie doar episoade locale in
evolutia unei infectii tuberculoase care intereseaza organismul in intregime si ca
ele au legaturi stranse cu alte manifestari bacilare premergatoare sau ulterioare lor.
De aceea este foarte important sa se precizeze unde se incadreaza ele in ciclul
evolutiv al tuberculozei privita ca boala a intregului organism.
CLASIFICARE (forme clinice)
Pleurezia serofibrinoasa tuberculoasa este forma cea maifrecventa si
apare la adolescentii si adultii tineri. Este precedata de o primoinfectie sau de
semne de impregnare bacilara.
In ultimele decenii a crescut frecventa cazurilor la populatia de peste 40 de
ani. Debutul este progresiv. Exudatul este dominat de limfocite, iar bacilul Koch
are o frecventa relativa (20-40 %) la examenul direct, mult inferioara culturii pe
mediul Lowenstein Jensen (100 %). In cazurile dificile, biopsia permite un
raspuns rapid chiar in cazurile negative, daca bolnavul este tanar si pleurezia
trenanta, se instituie tratament cu tuberculostatice. Pleurezia care insoteste sau
urmeaza pneumonia bacteriana apare fie in prima saptamana de evolutie a

procesului pneumonic, fie in convalescenta pneumoniei. Exudatul este bogat in

polinucleare, se poate resorbi spontan, dar uneori are tendinta de a evolua spre
empiem.
Pleurezia purulenta sau empiemul este o colectie purulenta pleurala,
provocata de germeni piogeni.
Etiopatogenie: de la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult
mai putin frecvent.
Din punct de vedere etiologic se intalnesc :
Pleurezia purulenta tuberculoasa este in majoritatea cazurilor secundara
tuberculozei pulmonare. Calea de propagare este limfatica sau directa, prin
deschiderea unui focar in pleura. Poate aparea si ca o complicatie a
pneumotoraxului terapeutic. Exista o localizare primitiva a tuberculozei la
pleura, cunoscuta sub numele de abces rece pleural.
Pleurezia purulenta netuberculoasa, cu punct de plecare de la o infectie
pulmonara, germenii cei mai frecventi fiind pneumococul, stafilococul si
streptococul. Debutul bolii este variabil, fiind adesea marcat de boala
primitiva. Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea
severa a starii generale, de junghiul toracic rebel la tratament sau de o
pneumonie care nu se vindeca.
Pleurezia neoplazica apare de obicei la un bolnav peste 50 de ani, evolueaza
afebril, lichidul se reface dupa evacuare si prezinta celule neoplazice. Adesea
poate fi hemoragica.
Pleurezia reumatismala apare la copil si adolescent, coexista cu puseul acut
de reumatism poliarticular acut. Exudatul este redus si contine multa fibrina,
albumina si celule epiteliale.
Pleurita pleurezia uscata este o inflamatie a seroasei pleurale, fara revarsat
lichidian, avand ca substrat anatomo-patologic depunerea de fibrina pe suprafata
pleurei. Se intalneste, in tuberculoza pulmonara, reprezentand fie faza incipienta
sau de convalescenta a unei pleurezii serofibrinoase, fie o manifestare de sine
statatoare. Mai poate aparea in diferite boli pulmonare: pneumonii bacteriene,
virotice, abcese pulmonare, bronsiectazii.

1.3 EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME,

PROBLEME ALE PACIENTILOR CU PLEUREZIE
SEROFIBRINOASA
Bolile aparatului respirator, inclusiv tuberculoza pleuro-pulmonara,
evolueaza cu simptome generale: astenie, febra, transpiratie, tahicardie si
hipotensiune, cianoza, pierdere in greutate si functionale: tuse, expectoratie,
vomica, hemoptizie, dispnee, durere, a caror cunoastere este deosebit de
importanta pentru precizarea diagnosticului, aprecierea evolutiei si prognosticului
bolii.
Unele simptome ca astenia sau durerea toracica sunt prin excelenta
subiective, spre deosebire de febra sau dispnee, care sunt si subiective si obiective,
fiindca odata cu senzatia de caldura sau greutate respiratorie simtita de bolnav mai
exista si ascensiunea febrila sau modificarile ritmului respirator, care pot fi
constatate si de catre medic.
Explicatia patogenica a simptomelor enumerate, constatate frecvent in
tuberculoza si alte boli pulmonare, trebuie cautata in afara de cauzele expuse la
fiecare simptom in parte si raporturile care dovedesc participarea sistemului
nervos, indeosebi a scoartei cerebrale, la producerea lor. Toxinele eliberate de
bacilul Koch, prezenta proceselor patologice in plamani, dar mai ales conditiile
impuse de boala, pot declansa tulburari termoreglatoare, transpiratii, scaderea
poftei de mancare, modificari ale metabolismului, stari nervoase, de euforie si de
depresie. Pentru a explica neparalelismul dintre substratul anatomic al tuberculozei
si reactia generala a organismului, Ravici-Scerbo citeaza cazul unui bolnav
suferind de tuberculoza pulmonara nodulara tratata cu tuberculina, care nu a
reactionat la administrarea a unui ml din dilutia a cincea la tuberculina, dar care a
facut o reactie locala si generala neta dupa 0,1 ml din dilutia a patra, tulburari care
s-au repetat si la injectiile urmatoare. Faptul ca aceeasi doza de tuberculina
administrata in concentratie mare si volum mic a declansat o reactie locala si
generala, a fost explicat prin transmiterea excitatiei catre diencefal pe cale umorala
neuro-reflaxa.
In consecinta, pentru explicarea unor simptome constatate in TBC, trebuie
admisa posibilitatea unui mecanism neuro-reflex alaturi de cel umoral.
Unele manifestari clinice constatate la bolnavii suferind de tuberculoza
pulmonara, demonstreaza participarea SNC, in special a scoartei cerebrale, la
producerea lor. Alte cercetari cu privire la aparitia unor fenomene locale constatate
in cursul tuberculozei pulmonare pentru care s-a invocat o patogenie mecanica,
sunt in realitate consecinta unor reflaxe cu punct de plecare de la receptorii
bronho-pulmonari.
In fine, conditiile de microclimat, confort si alimentatie, ca si calitatile
morale, cunostintele, experienta si tactul personalului medical si ajutator si modul
in care acesta intelege sa ingrijeasca bolnavii sunt atatia factori, meniti sa

contribuie la dezvoltarea unor reflexe conditionate care inhiba aparitia

simptomelor generale si functionale si favorizeaza vindecarea procesului
tuberculos.
Debutul clinic al pleureziei exudative poate fi variabil. De cele mai multe
ori, boala incepe brusc, in deplina sanatate aparenta, cu o simptomatologie destul
de brusca: junghi toracic violent care nu permite inspiratii adanci, localizat de
regula la baza sau sub mamelon; dispnee, la inceput din cauza respiratiei
superficiale, mai tarziu din cauza compresiunii exercitate asupra parenchinului
pulmonar prin exudatul colectat, tuse seaca, iritativa, care vine in sacade. Starea
generala este alterata si temperatura urca la 38-40 0C, insotita uneori de frisoane.
Sunt cazuri in care tabloul clinic este acela al unei stari infectioase grave.
Alteori, aparitia acestui sindrom acut febril este precedata de o faza cu durata de
cateva saptamani in cursul careia bolnavul recunoaste ca este interogat cu atentie,
ca nu s-a simtit tocmai bine, prezentand micile semne de activitate bacilara:
astenie, pierdere in greutate, transpiratii, inapetenta, chiar subfebrilitate si usoare
dureri toracice.
La inceput, tabloul clinic poate sa fie necaracteristic sau sa se constate
semnele unei pleurite fibrinoase, adica frecaturi pleurale, dar in curs de cateva zile
se instaleaza sindromul pleural tipic. Febra se mentine ridicata, dar are un caracter
remitent, junghiul cedeaza pe masura ce se colecteaza exudatul si bolnavul care la
inceput nu putea sta culcat decat pe partea sanatoasa, prefera sa zaca pe partea
bolnava pentru a putea respira mai liber cu celalalt plaman.
In cazuri de revarsat abundent la examenul obiectiv se constata o bombare a
hemitoracelui cu excursii respiratorii diminuate. La percutie apare o matitate
bazala a carei intensitate descreste de jos in sus si a carei arie este delimitata in
partea superioara de linia curba a lui Domoiseanu. Matitatea nu-si schimba forma
cu pozitia bolnavului, fiindca la marginea colectiei lichidiene se formeaza aderente
laxe constituite din false membrane fibrinoase care nu permit exudatului sa se
miste liber in cavitatea pleurala.
In colectiile pleurale mijlocii se gaseste in regiunea infraclaviculara o
hipersonoritate numita skodism.
Daca pleurezia se afla in stanga, atunci sonoritatea spatiului lui Traube
poate fi diminuata sau abolita dupa cum revarsatul este mai mult sau mai putin
abundent. La palpatie pe toata intinderea matitatii, vibratiile vocale sunt abolite
sau mult diminuate.
La auscultatie deasupra zonei de matitate murmurul vezical este abolit. De
multe ori, la limita superioara a zonei mate se poate auzi un suflu pleural sau tubopleural.
Reactia exudativa a pleurei se intalneste frecvent in tot cursul infectiei
tuberculoase, fie concomitent cu primele manifestari clinice ale complexului
primar, ca reactie alergica pleurala, fie in perioada de generalizare, fie, in cele din
urma, coexistand cu leziuni bronhogene ale ftiziei.

Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiratia normala,

care este involuntara, respiratia dispneica este constienta, voluntara, penibila.
Bolnavul resimte o sete de aer.
Se sie ca, in stare normala, miscarile respiratorii au o frecventa constanta, o
amplitudine egala si un ritm regulat, in timp ce in stari patologice aceste
caracteristici se modifica si apare dispneea.
Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica
exprima o boala a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din
pleurezie), parenchimatoase pulmonare (durerea violenta din embolia pulmonara,
gangrena pulmonara), parietale (fracturi si neoplasme costale), toracice, de origine
cardio-vasculara, abdominale, iradiate la nivelul toracelui.
Junghiul toracic este o durere vie, localizata, acuta si superficiala, exagerata
de tuse si de respiratie profunda. Se intalneste in pleurezii, pleurite, pneumonii,
congestii pulmonare.
Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea
violenta a aerului si in unele cazuri a corpilor straini din caile respiratorii. Ca
mecanism general, actul tusei cuprinde o faza inspiratorie, in care aerul patrunde
in plamani, o faza de compresiune, prin inchiderea glotei si o faza brusca de
expulzie a aerului prin contractia muschilor abdominali, ridicarea violenta a
diafragmului si deschiderea fortata a glotei. Tusea poate fi: uscata, fara
expectoratie (pleurite) sau umeda, urmata de expectoratie.
Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile
respiratorii. In mod curent, prin expectoratie se intelege atat actul de expulzie, cat
si produsele eliminate (sputa). Expectoratia reprezinta, fara indoiala, materialul
patologic cel mai periculos, fapt pentru care trebuie luate masuri de asepsie
riguroasa. Expectoratia are o valoare fundamentala din punct de vedere diagnostic,
mai ales daca e recenta.
Trebuie precizate intotdeauna cantitatea, aspectul, culoarea si mirosul.
Expectoratia apare cand exudatul alveolar sau secretia bronsica cresc, declansand
tusea.
Examenul fizic al toracelui se executa de catre medic si cuprinde:
inspectia, palparea, percutia si auscultatia.
Inspectia da informatii asupra cutiei toracice si asupra miscarilor
respiratorii. Tot ea, permite sa se precizeze amplitudinea respiratiilor si sa se
constate un eventual tiraj supra sau substernal.
Palparea da informatii asupra ritmului respirator si asupra transmiterii
vibratiilor vocale. Ritmul respirator se noteaza asezand palma pe regiunea sternala,
palma fiind ridicata la fiecare inspiratie, adultul are 16-18 respiratii/minut.
Vibratiile vocala se cauta, aplicand palma, succesiv, pe fiecare hemitorace, in
diferite regiuni, de sus in jos, cerand bolnavului sa repete cifra 33. Scaderea sau
disparitia vibratiilor arata interpunerea unei mase de lichid sau gaze intre
parenchimul pulmonar si palma examinatorului.

Percutia foloseste lovirea peretilor toracici, pentru a provoca zgomote, care

sunt interpretate dupa calitatea lor. Percutia poate fi: imediata, constand in lovirea
directa a peretelui toracic cu extremitatea degetelor si mediata (digito-digitala),
care da informatii mai fine si mai localizate.
Auscultatia permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote, care se
produc in cavitatea toracica in cursul respiratiei, tusei si al vorbirii. Auscultatia
poate fi imediata, aplicand pavilionul urechii pe peretele toracic si mediata,
folosind stetoscopul. Suflurile sunt zgomote respiratorii cu caractere particulare,
care insotesc zgomotele respiratorii normale. Ele rezulta din disparitia murmurului
vezicular si inlocuirea lui cu zgomotul laringo-traheal, modificat de unele procese
patologice pulmonare sau pleurale. Suflul pleuretic este un zgomot ascutit, voalat,
departat si este caracteristic in pleurezie.
Frecaturile pleurale sunt zgomote patologice, care iau nastere intre cele
doua foite ale pleurei, cand acestea sunt inflamate. Se aude in pleurite, la inceputul
si sfarsitul unei pleurezii si sunt asemanatoare cu zgomotul produs prin frecarea
unei bucati de piele
Probleme ale pacientilor cu pleurezie serofibrinoasa:
Obstructia cailor respiratorii
Alterarea respiratiei dispnee
Disconfort fizic
Comunicare inadecvata la nivel senzorial
Alimentatie inadecvata prin deficit inapetenta
Vulnerabilitate fata de pericole
Anxietate
Lipsa cunostintelor despre boala

1.4 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

ACTE DE INVESTIGATIE
Medicul efectueaza examinarea clinica a pacientului in colaborare cu asistenta
medicala, atat in dispensar, cat si in spital. Participarea asistentei medicale la
examenul clinic al bolnavului este obligatie profesionala. Asistenta medicala
contribuie la crearea unui climat favorabil in relatia medic-bolnav. Ea are
urmatoarele obligatii:
Sa pregateasca psihic si fizic bolnavul
Sa-l ajute sa se aseze in pozitia necesara examinarii
Sa pregateasca instrumentele si materialele necesare examenului si sa le
prezinte medicului la cerere
Sa pregateasca documentele medicale (fise, foi de observatie, alte
documente)
Sa asigure iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale ale
organismului
Sa protejeze bolnavul de traumatisme si curenti de aer
Sa asigure linistea necesara desfasurarii examenului
Sa pregateasca produsele biologice ale pacientului si sa le prezinte
medicului
Pregatirea materialelor
Scop creearea unui climt favorabil pentru examinarea bolnavului si stabilirea
relatiei medic-bolnav care sa asigure ameliorarea si vindecarea bolnavului.
Materiale necesare stetoscop, campuri mari de tifon, spatule linguale sterile,
oglinda frontala, tensiometru, ciocan de reflexe, lanterna electrica, termometru,
manusi sterile de cauciuc, creion dermatograf (pentru notarea pe piele a limitelor
anumitor organe, pentru delimitare), panglica metrica, tavita renala, alcool metilic,
doua prosoape curate, sapun, instrumente speciale in functie de natura examinarii
si de recomandarile examinatorului (specul nazal, valve vaginale).
Pregatirea documentelor medicale
- se pregatesc si se distribuie foile de observatie, foile de temperatura, adnotarile
referitoare la medicatia si alimentatia bolnavului;
- se aduc rezultatele examenelor de laborator, se ataseaza la foaia de observatie a
bolnavului;
- impreuna cu foaia de observatie se pregatesc si rezultatele radiografice, EKG,
metabolismul bazal, precum si ale celorlalte examinari complementare de
laborator care s-au facut.

Pregatirea bolnavului si a produselor biologice si patologice in vederea vizitei

medicului
Scop cresterea unui climat favorabil intre medic si bolnav, obtinandu-se
cooperarea lui activa, pentru reusita si operativitatea examinarilor, precum si in
vederea stabilirii diagnosticului.
Materiale necesare: plosca, prosop, sapun, lenjerie curata de corp, de pat,
paravan, invelitoare de flanele pentru bolnav.
Tipuri de executie
Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al examinarii;
- se izoleaza patul bolnavului cu paravan;
- se executa toaleta organelor perineale;
- se schimba lenjeria de pat si corp a bolnavului;
- se pregateste o invelitoare pentru bolnav;
- bolnavul se dezbraca pe regiuni sau total in timpul examinarii;
- capul bolnavului se mentine indreptat in partea opusa examinatorului;
- se ajuta bolnavul sa ia pozitiile indicate de medic pentru a-l feri de traumatisme
si oboseala;
- se imbraca bolnavul si se aseaza confortabil in pat;
- se reface patul.
Pregatirea produselor biologice:
- scaunul recoltat intr-un bazinet curat, acoperit si tinut intr-o boxa anexa in grupul
sanitar;
- urina recoltata in urinar;
- varsaturile captate (pentru a fi examinate de catre medic sau pentru a fi trimise la
laborator);
- sputa captata in scuipatoare;
Participarea la examenul clinic general in dispensar si spital
Scop crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului.
Materiale necesare: termometru, tensiometru, stetoscop, cantar cu
pediometru si alte materiale in functie de examenul dorit.
Tipuri de executie
Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare:
- se pregatesc materialele si instrumentele necesare efectuarii examenului clinic in
functie de specialitatea sectiei sau cabinetului in care urmeaza sa fie efectuate;

- se verifica functionalitatea lor.

Pregatirea fizica si psihica a bolnavului:
- se anunta bolnavul si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii
examenului clinic;
- se invata pacientul sa urineze;
- se masoara temperatura bolnavului;
- se determina masa corporala si inaltimea;
- se masoara si se noteaza tensiunea arteriala, pulsul si respiratia;
- se dezbraca pe regiuni, acoperindu-se regiunile examinate cu flanele;
- se ajuta bolnavul sa se aseze in pozitia indicata de catre medic, adecvata
examinatorului.
Participarea la examenul clinic:
- se serveste medicul cu instrumentele solicitate;
- se asigura iluminatia necesara pentru examinarea cavitatilor naturale;
- se noteaza toate indicatiile si prescrierile medicului;
- dupa vizita se ajuta bolnavul sa se imbrace.
Efecturea tehnicilor de ingrijire recomandate de medic:
- se recolteaza cand este posibil, produse biologice si patologice;
- se aplica primele masuri terapeutice de urgenta (daca starea bolnavului o cere).
La indicatia medicului, asistenta medicala efectueaza urmatoarele
instructiuni:
- recoltarea unor produse biologice si patologice;
- efectuarea examenului radiologic;
- masurarea tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii si respiratiei;
- participarea la efectuarea toracocentezei.
RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE
Examene hematologice
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) reprezinta rapiditatea cu care se
produce depunerea lor.
Valori normale:
B
1-10 mm/1 h
7-15 mm/2 h
VSH
F
2-13 mm/1 h
12-17 mm/ 2 h
Valori modificate ale pacientului: VSH = 58-94 mm/2 h

VSH este constant accelerata; leucocitoza cu polinucleoza apare in primele

zile.
Hemoleucograma hemoglobina
Recoltarea se face prin inteparea pulpei degetului.
Valori normale:
B
13-17 g/100 ml
Hb
F
11-15 g/100 ml
Valoarea modificata a pacientului:
Hb 85 %
Teste de disproteinemie
Se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata bolnavul fiind a jeune. Se
recolteaza 5-10 ml sange simplu.
Valori normale:
Takata-Ara negativ
Reactia Tymol = 0-4 uML
ZnSO4 = 0-8 USH
Valoare modificata:
Reactia Tymol = 8 uML
Glicemia se efectueaza prin punctie venoasa se recolteaza 2 ml sange si
4 mg florura de sodiu.
Valori normale: 0,80-1,20 g
Valori modificare: 80 mg
Recoltarea sputei
Expectoratia reprezinta procesul de eliminare a sputei din caile respiratorii.
In conditiipatologice se aduna in caile respiratorii o cantitate variata de sputa care
actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei.
Sputa este formata din:
- secretia, transsudatia si exudatia patologica a mucoasei bronho-pulmonare;
- descuamatia epiteliilor pulmonare si ale cailor aeriene inferioare;
- substante straine inhalate;
- saliva care se adauga in timpul evacuarii sputei;
- secretia nazala si faringiana
Colectarea sputei se face dupa o educare prealabila a pacientului, in sensul
de a nu inghiti sputa, de a tusi cu gura inchisa fara sa stropesca, sa expectoreze
numai in vasul dat (scuipatoare).
In urma examenului de laborator s-a constatat prezenta bacilului Koch in
sputa.

Examenul radiologic
Examenul radiologic este indispensabil, relevand uneori, leziuni care nu au
fost depistate, el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar
examenul rediologic nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene
radiologice sunt: radioscopia, radiografia, topografia si bronhoscopia. Se face
pregatirea psihica si fizica a pacientului.
In urma examanului radiologic al pacientului, se precizeaza existenta si
volumul colectiei lichidiene, exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si
omogena, cu partea superioara imprecis delimitata.
Masurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii si respiratiei
Masurarea tensiunii arteriale si a pulsului
Scopul masurarii tensiunii arteriale si a pulsului este de a evalua functia
cardiovasculara.
Valori normale ale:
T.A. 115-140/75-90 mm Hg
Puls 60-80 puls/min
Valori modificate ale pacientului:
T.A. 120-70 mm Hg
Puls 80 puls/min
Masurarea respiratiei are ca scop evaluarea functiei respiratorii a
pacientului, fiind un indiciu foarte important in aprecierea evolutiei, stabilirea
prognosticului si a eventualelor complicatii.
Valoarea normala
16-18 resp/min
Valoare modificata
20 resp/min
Masurarea temperaturii se face cu scopul evaluarii functiei de termoreglare
si trmogeneza.
Valoare normala
36-37 0C
Valoare modificata
39-40 0C
Participarea la efectuarea punctiei exploratoare-toracocenteza
Toracocenteza reprezinta un examen indispensabil pentru precizarea
diagnosticului de pleurezie, cand semnele clinice nu sunt evidente si pentru a
preciza natura lichidului. Toracocenteza se face fie in scop explorator (pentru
precizarea existentei, aspectul si natura lichidului) fie in scop evacuator. Examenul
de laborator al lichidului pleural presupune un examen clinic, citologic si
bacteriologic.

In urma punctiei exploratoare s-a stabilit ca natura lichidului este un exudat

bogat in albumine, cu reactia Rivalta pozitiva, continand numeroase limfocite.

1.5 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA

INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE

Interventiile asistentei medicale pentru mentinerea independentei in

satisfacerea nevoii de a respira si a avea o buna circulatie:
- exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului
- invata pacientul: - sa faca exercitii respiratorii
- sa faca exercitii de mers, de relaxare
- sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia
- sa inlature obiceiurile daunatoare
Interventiile asistentei pentru pacientul cu deficiente respiratorii sunt:
- indeparteaza secretiile nazale
- umezeste aerul din incapere
- asigura un aport suficient de lichide pe 24 de ore
- educa pacientul pentru a folosi batista individuala, de unica folosinta
- educa pacientul pentru a evita imprastierea secretiilor nazale
- recomanda pacientului repaus vocal absolut
- favorizeaza modalitati de comunicare nonverbale
- recomanda gargara cu solutii antiseptice
- alimenteaza pacientul cu lichide caldute
- pregateste psihic pacientul, in vederea aplicarii tehnicilor de ingrijire si in
vederea aspirarii secretiilor bronsice
- invata pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si de asemenea,
aglomeratiile
- invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa
- umezeste aerul din incapere cu apa alcoolizata
- aspira secretiile bronsice daca este cazul
- invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie
- asigura pozitia sezand sau semisezand a pacientului cu dispnee
- invata pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumat)
- administreaza tratamentul prescris: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei traheo-bronsice
- asigura pozitie antalgica
- invata pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare
- pregateste psihic pacientul in vederea oricarei tehnici la care va fi supus (punctii,
examene radiologice si endoscopice)

Administrarea tratamentului prescris

Tratamentul profilactic este reprezentat de toate masurile profilactice
antituberculoase.
Profilaxia detine o pondere importanta in combaterea TBC si are
urmatoarele obiective principale:
- intarirea rezistentei nespecifice a organismului, prin cultura fizica si sport si prin
imbunatatirea continua a conditiilor de mediu;
- intarirea rezistentei specifice se obtine prin vaccinarea anti TBC, care urmateste
cresterea rezistentei la suprainfectiile cu bacil Koch. Vaccinarea se face cu
vaccinul B.C.G., numit astfel dupa Calmette si Guerin, care in 1922 cultivand pe
medii specifice au obtinut bacili care si-au pierdut virulenta dar si-au
pastratcalitatile antigenice, imunizante.
Vaccinul B.C.G. este o metoda care urmareste protejarea individului
impotriva TBC-boala.
Tratamentul igieno-dietetic al tuberculozei se sprijina pe: cura de repaus,
alimentatie si cura de aer, un trepied astazi devenit clasic. Daca in cursul timpului
fiecare dintre elementele acestui trepied a suferit modificari pe care experienta
clinica le aduce oricarei metode, in esenta ei, metoda a ramas valabila si necesara,
nu ca o forma fixa si imuabila, ci ca o metoda ce trebuie adaptata diverselor forme
de ftizie si uneori individualizata in raport cu individul bolnav.
Cura de repaus. In toate bolile febrile, repausul la pat sta la baza oricarui
tratament. Prin faptul ca ftizia are o evolutie lunga, in puseuri, cu remisiuni
spontane, recomandarea unui repaus prelungit la pat se face in functie de gradul de
evolutie.
Alimentatia. Substantele nutritive: proteine, glucide, lipide, saruri minerale
si vitamine trebuie combinate in anumite proportii pentru a realiza necesarul
pentru omul tuberculos care este de 50 calorii/kg corp zilnic, fata de 35 de
calorii/kg corp necesarul adultului santos; valoarea energetica a alimentelor date
tuberculosului adult trebuie sa fie in medie de 3500 calorii/zi.
Cura de aer si climatoterapia. Ca regula generala pentru indicatii terapeutice
in TBC, trebuie diferentiate doua feluri de climat: climatul de crutare si climatul
de excitatie.
Climatul de crutare se caracterizeaza prin:
- presiune atmosferica mai mare si uniforma;
- temperaturi medii, caldute;
- umiditate si insolatie medie;
- fara vanturi.
Acest climat produce o calmare, o linistire, o reducere a excursiilor
respiratorii ale plamanului sau cel putin o uniformizare, influentand favorabil
circulatia si metabolismul gazos.
Climatul de excitatie se caracterizeaza prin:
- presiuni atmosferice mai reduse si variabile;

- temperaturi variabile si umiditate redusa;

- insolatie puternica si radiatii UV abundente;
- variatii in potentialul electric si starea de ionizare a atmosferei.
Acest climat provoaca o functie mai mare a plamanilor si organismului
ontreg, o activare a proceselor oxidative in organism si deci a metabolismului; el
provoaca reactii generale si locale.
Actiunea binefacatoare a regimului alimentar combinat cu aeroterapia si
repaus, determina scaderea febrei si celorlalte semne de intoxicatie, revenirea
apetitului si cresterea in greutate. Acest regim inlatura multi excitanti care
actioneaza negativ asupra SNC, restabileste procesele neirotrofice fiziologice,
precum si caracterul pierderilor energetice.
Tratamentul etiologic
In pleurezia tuberculoasa, tratamentul consta in administrarea
tuberculostaticelor, in asociere dubla sau tripla: hidrazida acidului izonicotinic
(H.I.N.), streptomicina, etambutol, rifampicina.
Durata tratamentului trebuie sa fie de aproximativ doi ani (la inceput de
atac si apoi tratamentul de consolidare). Pentru a preveni frecventa ftiziei
postpleuretice, apare judicios ca alaturi de tratamentul clasic sa se asigure
bolnavului, pe de o parte o convalescenta de sase luni pana la un an, in raport cu
gravitatea pleureziei, iar pe de alta parte un tratament prelungit cu antibiotice de
minim trei luni, desi nu se influenteaza evolutia exudatului; acordam preferinta
asocierii H.I.N. P.A.S. (acidul paraminosalicilic), care se administreaza din
momentul in care s-a pus diagnosticul; H.I.N. 5 mg/kg corp/zi, P.A.S.-ul 15 g/zi in
perioada evolutiva febrila, P.A.S.-ul se poate administra si sub forma de perfuzii.
Tratamentul patogenic consta in administrarea de corticohormoni
folosindu-se efectul antiinflamator al cortizonului si derivatilor sai. Se
administreaza prednison sau superprednol, cat timp lichidul este prezent, in special
in formele zgomotoase.
Se incepe cu 25-30 mg prednison si se scade 1 comprimat la 5 zile.
Regimul desodat, alcalinele si vitamina K asigura protectia; corticoterapia nu evita
simfiza pleurala.
Kineziterapia este una dintre marile descoperiri ale pneumologiei din
ultimii 15 ani. Gimnastica respiratorie este progresiva sedinte scurte si repetate.
Tratamentul simptomatic urmareste combaterea durerii cu antialgice (acid
acetilsalicilic, aminofenazona, antidoren, algocalmin) si a tusei (codeina) si a
dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea lichidului.
Toracocenteza este indicata in revarsarile abundente, evacuarea facandu-se
precoce, de preferinta a doua zi dupa instalarea tratamentului etiologic.
Tratamentul tonic general

Vitamina C, D2, Ca si gimnastica respiratorie, care se instituie imediat dupa

disparitia exudatului pleural, completeaza masurile din 6 luni in primii 2 ani si
apoi anual, pentru a surprinde un eventual focar pulmonar.
Psihoterapia este un alt element al tratamentului general. Muzica, filmele,
lectura, desenul, convorbirile bolnavului cu medicul sunt principalele mijloace.
Tratamentul moral trebuie sa insoteasca intotdeauna tratamentul fizic, medicul
trebuie in modpermanent sa demonstreze posibilitatile de vindecare a bolii, sa
sadeasca increderea bolnavului in propriile forte, contribuind astfel la o vindecare
mai rapida si sigura.

1.6 EVALUAREA (Evolutie. Complicatii. Prognostic)

Evolutia obisnuita a unei pleurezii se desfasoara pe o perioada de 3-4
sapatamani in care semnele fizice si simptomele evolueaza paralel.
Febra, dupa o perioada de 8-10 zile de urcare sau persistenta, dupa cum
sebutul a fost mai insidios sau mai acut, prezinta tendinta de scadere in scara,
pentru a se apropia dupa late 10-15 zile de cifre in jurul lui 37 0C, de multe ori
persista o stare subfebrila vreme indelungata.
Junghiul pierde in intensitate indata ce se instaleaza reactia exudativa,
ramanand ca o jena variabila ca intensitate, accentuandu-se cu miscarile
respiratorii. Dispneea este mai mult sau mai putin accentuata, dupa marimea
exudatului si starea parenchimului subiacent.
Evolutia pleureziei exudative necomplicate merge in general spre o
vindecare spontana. Perioada febrila dureaza 2-4 saptamani, apoi temperatura
scade, litic. Subfebrilitati pot sa persiste insa timp mai indelungat. Resorbtia
exudatului se face si ea treptat in 1-3 luni; murmurul vezicular reapare, matitatea
cedeaza, starea generala se reface.
Sunt cunoscute si descrise asa-numitele pleurezii cu repetitie,
caracterizate prin una sau mai multe recidive care se produc la intervale mai mari.
Exista insa forme cu evolutie prelungita, la care revarsatul se reface dupa fiecare
punctie si poate persista, fara sa-si piarda caracterul serocitrin luni de zile. In cele
din urma, in majoritatea cazurilor, totusi sfarseste prin a se resorbi. Vindecarea
poate fi accelerata in aceste cazuri prin administrarea de bacteriostatice.
Complicatii
Intr-o proportie mai mica de cazuri aceste pleurezii exudative cronice se pot
transforma in empieme bacilare.
Alte complicatii:
- moartea subita (in colectiile abundente sau in cursul unei punctii);
- prinderea altor seroase (pleurezie de parte opusa, pericardita, ascita);
- tuberculoza pulmonara, simfize pleurale, pahipleurita.
Sechelele pleurale produc tulburari de diferite intensitati in functia
respiratorie.
La copii, exudatele se resorb de mai multe ori fara sa dea nastere unei
simfize. Foitele pleurale isi refac endoteliul distrus si spatiul virtual al pleurei
ramane liber.
La adult sau chiar si la copiii care au avut un revarsat mai abundent, ramane
de regula, ca o consecinta durabila a pleureziei, o simfiza pleurala.
Ea poate fi de multe ori ori foarte subtire, nediagnosticata clinic sau
radiologic si constatabila numai printr-o tentativa nereusita a unui pneumotorax.

Alte ori, ea se trateaza printr-un sinus costodiafragmatic prins sau prin linia costomarginala pleurala.
Dupa exudate care au persistat timp mai indelungat pot ramane simfize cu
pahipleurite insotite de o retractie a hemitoracelui si o lipsa de expansiune
inspiratorie a acestuia. La indivizii tineri se produce in asemenea cazuri, de regula,
si o scolioza moderata convexitatea indreptata spre partea opusa simfizei.
O sechela interesanta, dar destul de rara a pleureziei exudative, o constituie
calcificarile. Ele formeaza placarde care au de cele mai multe ori o forma ovalara
sau a unei frunze. Umbrele pe care le dau sunt foarte intinse, dar neomogene, fiind
constituite dintr-o mare de noduli calcificati sudati intre ei.
Calcificarile pleurale survin si dupa un hemotorax traumatic sau un
empiem. Uneori pot fi mascate de o pahipleurita si realizeaza un aspect, care
seamana cu acelea ale unor colectii pleurale.
Prognosticul pleureziei exudative este, in imensa majoritate a cazurilor,
favorabil. S-a spus pe bu a dreptate ca pleurezia este cea mai curabila dintre
formele clinice ale TBC. Titusi, in legatura cu aceasta problema trebuie formulate
cateva rezerve.
Pe de o parte in ceea ce priveste viitorul mai indepartat al pleuritelor,
statistici foarte numeroase, arata ca in aproximativ 1/3 din cazuri, fostii bolnavi de
pleurezie fac, mai ales in primii 3 ani de la vindecare, o tuberculoza pulmonara
evolutiva. O mica parte din aceste tuberculoze realizeaza tipul cortical pleurogen,
majoritatea insa sunt tuberculoze fibro-cazeoase comune.
Pe de alta parte, daca se cerceteaza sistemic antecedentele bolnavilor de
TBC, se constata ca aproximativ 1/3 dintre ei au suferit de pleurezie. In toate
cazurile de pleurezie se impune, pe de o parte, o examinare minutioasa a
parenchimului pulmonar pentru a descoperi si trata din timp eventualele focare
active, pe de alta parte, o dispensarizare indelungata pentru a surprinde cat mai
precoce orice nou focar pulmonar care si-ar face aparitia.
In scop preventiv, se recomanda fostilor pleuretici o cura de repaus de 6-12
luni. In stabilirea prognosticului indepartat al unui pleuretic trebuie apoi avut in
vedere faptul ca in cazul cand el va face o tuberculoza pulmonara, nu va putea
totdeauna sa beneficieze de avantajele unui pneumotorax sau chai al unui
pneumoperitoneu. Tratamentul pleureziei exudative va fi in primul rand general,
adresandu-se tuberculozei ca boala a intregului organism.
In fine, conditiile de microclimat, confort si alimentatie, ca si calitatile
morale, cunostintele, experienta si tactul personalului medical si ajutator si modul
in care acesta intelege sa ingrijeasca bolnavii sunt tot atatia factori, meniti sa
contribuie la dezvoltarea unor reflexe conditionate care inhiba aparitia
simptomelor generale si functionale si favorizeaza vindecarea procesului
tuberculos.

1.7 EDUCATIE PENTRU SANATATE

Educatia igienica urmareste insusirea de catre individ a unor deprinderi de
viata igienica, precum si dobandirea de cunostinte necesare pentru a intelege
roastul acestor deprinderi igienico-fiziologice. Ea cauta sa-si atinga scopul
explicandu-i care sunt conditiile si rostul principalelor functii ale organismului,
cauzele principale ale bolilor, modul de propagare a diverselor infectii, mijloacele
de prevenire, pastrarea si consolidarea rezistentei organismului.
Educatia va incepe din prima copilarie, prin obisnuirea copilului cu
masurile elementare de curatenie corporala si vestimentara, exercitii fizice si
altele. Se va trece apoi la cele privind curatenia locuintei, a alimentelor, a locului
de munca, a scolii si mai tarziu a atelierului.
Pentru adult, ele vor privi, in afara de aceste reguli de igiena a muncii si
reguli de igiena a muncii. La inceput aceste deprinderi vor fi obtinute prin
impunerea anumitor reguli care vor fi observate de copil in mediul familial. Cu
timpul, ele vor fi completate prin cunostintele necesare intelegerii lor, prin notiuni
de igiena introduse chiar in invatamantul scolar, prin conferinte, publicatii, afise,
ilustratii, proiectii, cinematograf etc.
In ceea ce priveste tuberculoza, se va insista mai ales asupra notiunii de
contagiune, asupra importantei unui diagnostic precoce, deci a unui examen
medical la primele simptome suspecte, ca si a unui examen medical periodic,
asupra bazelor terapeutice si prevenirii prin repaus, conditii igienice de viata si
vaccinarea specifica. Propaganda sanitara urmareste pe langa propaganda
individuala, mai ales mobilizarea intregii mase a populatiei pentru participarea la
efortul colectiv de aparare a sanatatii, aratand rolul pe fiecare, incepand de la
individul izolat si pana la cele mai mari colectivitati, scoala, industrii, armata, il au
si trebuie sa-l aiba in aceasta lupta pentru prevenirea si lichidarea imbolnavirilor,
pentru sanatatea publica.
Mijloacele de aparare existente, dar si cele care mai lipsesc, trebuie descrise
si semnalate tuturor, pentru ca sa nu se creeze numai panica fata de boala, dar in
special sa se si stimuleze la lupta activa prin prezentarea posibilitatilor de succes in
aceasta lupta. Conferintele pentru grupuri mai mici sau mai mari, adaptate
nivelului si gradului de intelegere al fiecaruia, propaganda prin presa, afise, radio,
cinematograf, expozitii, coltul sanitar, toate vor fi folosite in acest scop.
O atentie deosebita se va acorda organizatiilor de masa, a caror contributie
la actiunea sanitaro-profilactica este atat de importanta, pentru a le familiariza cu
probleme la a caror rezolvare sunt chemate sa contribuie si sa colaboreze. Pentru
cercul restrans al tuberculosului, educatia si propaganda reprezinta un element de
prima importanta pentru a asigura participarea lui activa, la procesul de vindecare
si conservare a sanatatii. Ele se vor exercita in cadrul spitalului, sanatoriului si
dispensarului si vor fi descrise odata cu sarcinile si modul de functionare a

acestora. Ftiziologul va planifica si sustine propaganda si educatia sanitara in

cadrul activitatii dispensarului din teritoriu.
Masuri pentru cresterea rezistentei nespecifice
Rezistenta nespecifica a organismului este intretinuta si marita, in primul
rand, prin asigurarea unui raport bine echilibrat intre aportul energetic din exterior,
prin alimentatie si consumul energetic sub toate formele de activitate. In acelasi
timp vor contribui la functionarea normala a organismului, satisfacerea nevoilor
sale in oxigen, lumina, temperatura, umiditate, presiune atmosferica si conditiile
de locuinta.
Toti acesti factori nu trebuie insa considerati numai sub aspectul strict
cantitativ si calitativ al fiecarui element luat in parte. Din invatatura lui I.P.Pavlov
reiese ca mediul extern poate deveni si reprezenta astfel, in toata complexitatea si
intregul lui, un modificator al organismului, prin intermediul scortei cerebrale,
coordonatoare a tuturor functiilor sale fiziologice. Sub acest aspect intelegem de
ce trebuie sa incadram in acest mediu modificator alorganismului nivelul cultural
si de trai al individului in parte si al colectivitatii in general, gradul de educatie
igieno-sanitara, in fine starea morala, determinata de conditiile economico-sociale
in care se desfasoara viata.
Organizarea mediului extern reprezinta realizarea, din toate aceste puncte
de vedere, a conditiilor celor mai favorabile pentru organism, interesand deci:
- igiena locuintei si a locului de munca;
- alimentatia;
- reglementarea efortului si a repausului;
- reincadrarea in munca a tuberculosului;
- ridicarea culturala, in general si educatia igienica si antituberculoasa, in special.
Acestea sunt dependente de buna organizare sociala privind sectoarele
corespunzatoare.
Igiena locuintei trebuie sa asigure, in primul rand, conditii care sa reduca
pericolul contagiunii in caz de boala si pentru aceasta trebuie sa dispuna de spatiul
necesar pentrua evita aglomerarea indivizilor in incaperi mici; tot in acest sens va
influenta si luminozitatea incaperilor, in special prin accesul direct al razelor
solare, care prin actiunea lor sterilizanta, sunt un element de diminuare a
contagiunii.
In al doilea rand, locuinta trebuie sa asigure cubajul de aer necesar,
considerat de cca. 30 m3 pentru un adult si 15 m 3 pentru un copil. Umiditatea are
actiune patogena directa, favorizand afectiunile reumatismale, ca si pe cele acute
pulmonare si rinofaringiene; praful este nociv ca atare sau ca vehicul transmitator
al infectiei.
In fine, aspectul incaperilor, culoarea lor, lumina sunt totatati factori care
prin actiunea reflexelor conditionate pot influenta organismul creand acea stare de
multumire, ca expresie a unei functionari echilibrate a tuturor organelor sub

actiunea coordonatoare a creierului si care la randul ei este un important element al

rezistentei organismului fata de diversi agenti nocivi ai mediului extern. Tot astfel,
in ceea ce priveste igiena locului de munca, respectarea acestor prescriptii va avea
ca efect, nu numai suprimarea directa a agentilor nocivi, dar si crearea acelui
complex de excitanti conditionati stimulatori si reglatori ai tuturor functiilor
organice.
Alimentatia trebuie sa faca fata consumului energetic al organismului, dar
in acelasi timp sa asigure si alte functii, precum cresterea si refacerea tesuturilor,
dupa cum si nevoile specifice de metabolism ale diverselor organe, cu exigentele
si functiile lor particulare.
De aceea, ratia alimentara nu poate fi calculata si prescrisa numai pe baza
valorii ei calorice, reprezentand valoarea ei energetica, ci trebuie sa tina seama si
de compozitia ei calitativa. La randul ei, valoarea energetica a alimentatiei va
trebui sa corespunda consumului energetic al individului si in consecinta, se va
tine seama la calcularea ei, de varsta individului, de felul muncii, de conditiile in
care se efectueaza aceasta; la copil se va tine seama ca, in afara de ratia de
intretinere, mai are nevoie si de aceea de crestere.
In fine, modul de prezentare al alimentelor, variatia lor, prin actiunea lor
asupra scoartei cerebrale si prin intermediul acesteia asupra secretiei glandelor
digestive, este un element de care trebuie sa tinem seama. Valoarea energetica a
alimentelor se exprima in calorii si pentru calcularea ratiei globale se va tine
seama de valoarea calorica a diferitelor alimente, stiind ca 1 g substante proteice
produce 4 calorii, 1 g lipide 9 calorii, iar 1 g glucide 4 calorii.
In linii generale, trebuie sa amintim ca, din punct de vedere al rezistentei la
infectie, proteinele de origine animala joaca un rol hotarator si absenta lor din
alimentatia populatiei este unul din principalii factori ai deficientei ei fizice si ai
marii ei mortalitati prin boli infectioase. De asemenea, este importanta, din punctul
de vedere al calitatii si prezenta vitaminelor. Nevoile si caloriile vor fi satisfacute
mai ales prin glucide. Intr-o ratie alimentara bine echilibrata va trebui ca 70 % din
totalul caloriilor sa provina din glucide, 18 % din lipide si 12 % din proteine;
dintre acestea, cel putin 50 % trebuie sa fie de origine animala (lapte, oua, carne),
restul putand fi furnizat din proteine de origine vegetala.
Reglementarea efortului si a repausului constituie un element important in
mentinerea si ameliorarea rezistentei nespecifice a organismului. In cadrul acesta
se utilizeaza:
Organizarea muncii: adoptarea regimului de 8 ore de munca si reducerea
acestora pentru anumite industrii in care munca se realizeaza in conditii deosebit
de grele, la fel, concediile de odihna acordate muncitorilor stau la baza unui regim
de crutare a fortelor de mentinere a rezistentei.
Reducerea efortului fizic prin mecanizarea muncii si prin rationalizarea
manevrelor, scutirea de munca de noapte a femeilor, locuinta in apropierea locului
de munca, sanatoriile de zi si de noapte, adaptarea procesului de productie la

aptitudinile si forta fizica a fiecarui muncitor, calificarea profesionala sunt toate

masuri care, usurand munca, reduc prin aceasta uzarea organismului.
Masurile de protectie a muncii prin prevenirea accidentelor si inlaturarea
tuturor factorilor nocivi si a noxelor profesionale, asigura desfasurarea procesului
de productie in conditiile cele mai favorabile pentru organism.
Examenul medical preventiv, cel prenatal al femeilor insarcinate, conditiile
de sarcina si lehuzie contribuie ca deficientele patologice sau fiziologice sa nu fie
agravate de efort si conditiile de munca.
Pentru copii si tineretul scolar in general, cresele, caminele, coloniile de
vacanta, scolile in aer liber, preventorii, asigura dezvoltarea lor prin aplicarea unor
tratamente tonifiante continue, in conditii igienice, o restabilire a fortelor dupa
munca scolara, o redresare a sanatatii.
Toate aceste elemente de redresare a sanatatii, de conservare si recastigare a
potentialului de productie, astazi puse la indemana masei mari a oamenilor muncii,
sunt tot atatea masuri de marire a rezistentei nespecifice si astfel, indirect, de
prevenire a tuberculozei.

1.8 MASURI DE SECURITATE A MUNCII IN

DOMENIUL SANITAR
Normele de securitate a muncii in domeniul sanitar sunt reglementari cu
aplicabilitate nationala si cuprind prevederi minimale obligatorii pentru
desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate. La locurile de munca in
care se desfasoara diverse activitati in domeniul sanitar vor fi repartizate numai
persoanelor care au fost instruite din punct de vedere al securitatii muncii.
Astfel, persoanele care lucreaza in domeniul sanitar vor fi informate cu
privire la:
- riscurile la care sunt expuse privind contactarea unor boli;
- partile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate: butelii de oxigen,
aparatura electrica in cazul resuscitarii cardio-respiratorii etc.;
- dispozitivele de protectie existente in serviciul de radiologie (ecran de protectie,
manusi, sorturi);
- mijloace de protectie si autoprotectie pentru a evita contaminarea cu produse de
excretie (urina, materii fecale, sputa, lichid de ascita), etc.;
- mod de interventie in caz de avarii sau accidente;
- semnificatia marcajelor si inscriptiilor diferitelor ambalaje (recipiente de sticla,
cutii, flacoane etc.);
- semnificatia tablitelor de avertizare cu semnalul de pericol biologic, de iradiere
etc.;
- purtarea echipamentului de protectie; acesta este alcatuit din:
- halat alb
- calota
- papuci ce pot fi usor decontaminati
- se interzice efectuarea oricarei interventii cu mainile umede la echipamente
tehnice-electrice si se interzice descompletarea echipamentului electroizolant
(podele, covoare etc.);
- in sectiile de anestezie, terapie intensiva si bloc operator, unde se lucreaza cu
gaze narcotice inflamabile, se interzice purtare imbracamintei din fibre sintetice
sau lana;
- se interzice ca in timpul desfasurarii unor tehnici medicale sa se manance sau sa
se atinga gura sau fata, cu mainile;
- se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destinate bolnavilor;
- depozitarea reziduurilor menajere se va face separat de cele rezultate din
activitatea medicala;
- se cere respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea,
investigarea si aplicarea tratamentelor.
Vestiarele echipamentului individual de protectie vor fi separate de cele
pentru imbracamintea personala de exterior. Echipamentul de protectie se

utilizeaza numai in incinta spitalului, acesta va fi schimbat cu hainele personale la

iesirea din tura, dupa o spalare si aseptizare a mainilor.
Tehnica spalarii mainilor ar trebui sa dureze 15-30 secunde. Pe mainile
ude aplicam 3-5 ml sapun sau un antiseptic care este speciel si se freaca mainile 5
secunde pentru fiecare dintre cei 6 pasi aratati mai jos.
Pot fi folositi pe mana curata 3 ml alcool sau gel.
Cand ar trebui spalate mainile ?
- ori de cate ori mainile sunt vizibil murdare;
- inainte de contactul cu pacientul;
- inainte de baie;
- dupa contactul cu sangele sau cu produsele de excretie;
- dupa indepartarea manusilor;
- inainte si dupa parasirea saloanelor;
- inainte de manuirea hranei;
- inainte de procedurile aseptice: ingrijirea unei rani, injectii, punctii etc.;
- inainte de contactul cu orice pacient.
Cei 6 pasi ai spalarii mainilor
1. mainile pe fetele palmare
2. mainile pe fetele dorsale
3. palmele interdigital
4. degetele cu palma opusa
5. policele cu palma opusa
6. unghiile prin rotatii cu palma opusa

CAPITOLUL II

Plan de ingrijire a pacientului cu pleurezie

serofibrinoasa

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE:
Nume
S
Prenume
A
Varsta
30 ani
Sex
Masculin
Religie
Ortodoxa
Nationalitate Romana
Stare civila Casatorit
Ocupatie
Mecanic de locomotiva
DATE VARIABILE:
Domiciliul
Conditii de viata si munca
Gusturi personale si obiceiuri

comuna Podenii Noi, judetul Prahova

bune
- alimentatie nu are preferinte alimentare
- dieta normosodata
- ritm de viata ponderat, dar mananca
neregulat
- nu fumeaza si nu consuma alcool
Mod de petrecere a timpului liber:
- plimbari in aer liber
- lectura, recreere prin ascultarea unor melodii
adecvate

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE

ANTERIOARA
1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE
Greutate
Inaltime
Grup sanguin
Rh

75 kg
1,80 m
AII
pozitiv

1.2.b) LIMITE SENZORIALE

- Alergii
- la mirosuri puternice
- Proteze
- nu prezinta
- Acuitate vizuala si auditiva
- foarte bune
- Somn
- regenerator, calm, fara cosmaruri, adorme cu usurinta
- Mobilitate
- normala. Este activ, in deplinatatea puterii, da suplete
miscarilor, le coordoneaza
- Alimentatie
- inadecvata prin nerespectarea orelor de masa, cu o hidratare
satisfacatoare
- Eliminari
- normale varstei diureza 1300 ml/24 h
1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- fara importanta
1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - FTIZIOLOGICE
- PATOLOGICE
- hepatita tip A, la 12 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii:
- hipertermie
- astenie
- tuse seaca
- durere toracica
- inapetenta
- slabiciune
1.3.b) Istoricul bolii
Debut in urma cu doua saptamani, cu febra, frison, astenie, inapetenta, tuse
neproductiva.
A fost tratat de catre medicul de familie, cu gentamicina si penicilina
(injectabil). Nu s-au constatat ameliorari clinice. Este trimis la Sanatoriul Drajna,
unde se depisteaza o opacitate in jumatatea inferioara stanga. Se constata o
pleurezie si se interneaza de urgenta.
1.3.c) Diagnosticul la internare
Pleurezie stanga TBC
1.3.d) Data internarii
02.10.2006

1.3.e) Examenul pe aparate

Examenul clinic general:
- tegumente palide, facies cu tenta semnificativa
Aparatul respirator:
- tuse expectoranta muco-purulenta in cantitate mica
- in jumatatea inferioara stanga matitate, vibratie toracala si murmur
vezicular alveolar
Aparat cardio-vascular:
T.A.
120/70 mm Hg
Pulsul
80 batai/min
Cord in limite normale
Batai cardiace normale
Aparat digestiv:
- abdomen nedureros
- Ficat, splina relatii normale
Aparat urogenital relatii normale
Examen de specialitate
Lichid pleural
Reactia Rivalta pozitiva exudat
Glicopleurezie 55 mg %
Proteine 37,5 %
Examen citologic frecvente hematii
S=4 %; L=95 %; M=1 %.
Investigatii de laborator
B.K. microscopie negativ
- NR 2099
- negativ
VSH = 58-94 mm/1 h
Hb = 85 %
L = 8500 ml/mm3
N = 0 %; S = 68 %
E = 3 %; L = 23 %; M = 6 %
Tymol = 8 uF
Glicemie = 80 mg
Examen urina albumina, glucoza, pigmenti absenti
Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvente leucocite, rar microxalat de
calciu
Examen radiologic:
La jumatatea inferioara stanga opacitate omogena intinsa, de ton subcostal, cu
marginea superioara concava situata la nivelul arcului posterior.
Regim dietetic

TSS tratament strict supravegheat

- H3; R4; Z4; S4; 6/7

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1 Analiza satisfacerii si interpretarea datelor
Nevoia
fundamentala
1. A respira si a
avea o buna
circulatie

Manifestari de
independenta
- respiratie ritmica
- tipul respiratiei:
costal-inferior
- frecventa puls
80 batai/min
- puls ritmic
TA 120/70 mm Hg
- cord in limite
normale
- dentitie completa
- mucoasa bucala
umeda si roz
- frecventa si
eliminarea de fecale
si urina normale

Manifestari de
dependenta
- tahipnee
20 resp/min
- modificarea
amplitudinii
respiratorii
- tuse seaca
- sputa mucopurulenta
-facies caracteristic
2. A bea si a
- inapetenta
Manca
- greutate inferioara
normalului
3. A elimina
- transpiratii
abundente: axila si
frunte
4. A se misca si a
- dificultate de a se
avea o buna
mobiliza,a se spala,
postura
a merge
5. A dormi si a
- ore de odihna
se odihni
insuficiente
6. A se imbraca si
- dificultate de a-si
Dezbraca
misca membrele
7. A-si mentine
- diaforeza
temperatura
- frisoane
corpului in limite
- hiperpirexie
normale
39-40 0C
8. A fi curat,
- deprinderi igienice - cianoza
ingrijit, a-si
satisfacatoare
tegumentelor
proteja
tegumentele si
mucoasele
9. A comunica
- slabiciune
- neincredere

Surse de
dificultate
- durere
- diminuarea
mobilitatii
- anxietate
- intoleranta la
efort fizic

- slabiciune
- anxietate
- durere
-starea fiziologica
a organismului
- oboseala
- durere
- stare depresiva
- slabiciune
- oboseala
- proces
infectiosinflamator
- dispneea

- anxietate
- durere

Nevoia
fundamentala
10. A evita
pericolele

Manifestari de
independenta

11. A actiona
conform
propriilor
convingeri si
valori
12. A fi
preocupat in
vederea realizarii
13. A se recrea
14. A invata

- modificarea
comportamentului
fata de sanatate

Manifestari de
dependenta
- cresterea ritmului
respirator
- tahipnee
- transpiratii
- slabiciune
-preocuparea fata de
semnificatia
suferintei

Surse de
dificultate
- proces
infectiosinflamator
- anxietate

- incapacitatea de
a-si termina
proiectele
- dificultatea de a se
concentra
- cunostinte
insuficiente asupra
bolii, a masurilor de
prevenire, a
tratamentului, a
convalescentei

- stres
- anxietate

- neacceptarea
bolii

- stare depresiva
- durere
- inaccesibilitate
la informatie

II.2.2 Probleme de dependenta

Obstructia cailor respiratorii
Alterarea respiratiei-dispnee
Hidratare inadecvata
Inapetenta alimentatie inadecvata prin deficit
Hipertermie
Insomnie
Lipsa cunostintelor despre boala
Vulnerabilitate fata de pericole
Anxietate
Disconfort fizic

II.2.3 Stabilirea gradului de dependenta

Gradul 2 pacient cu dependenta moderata cuprinsa intre 15-28 puncte
Numarul punctelor obtinute prin evaluarea problemelor de dependenta ale
pacientului este 23

II.2.4 Diagnostic nursing

Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin
tuse.
Incapacitatea plamanului de a efectua excursiile respiratorii normale datorita
prezentei lichidului pleural manifestata prin dispnee.
Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente.
Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scadere ponderala.
Lipsa cunostintelor din cauza inaccesibilitatii la informatie manifestata prin
neliniste, teama.
Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia
complicatiilor.
Disconfort datorat respiratiei ineficiente manifestata prin indispozitie, jena.
Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza anxietatii manifestata prin insomnie.

Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin teama, neliniste,

neincredere.
Incapacitatea de a-si relua activitatea din cauza bolii manifestata prin spitalizare,
izolare.

II.3 PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1 Obiective
Obiective globale pacientul sa-si amelioreze starea in decurs de 5-6 zile.
Obiective cu termen permanent:
- pacientu sa fie echilibrat fizic si psihic
- pacientul sa aiba conditii de mediu securizant
- pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada
spitalizarii
- pacientul sa respire liber pe nas
- pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre
- pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii
- pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie
- pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic
II.3.2 Interventii
- am masurat si am notat functiile vitale
- am administrat medicatia prescrisa
- am supravegheat pacientul
- am sustinut psihic pacientul
- am indepartat secretiile nazale
- am umezit aerul din incapere
- am asigurat un aport de lichide suficient pe 24 h
- am educat pacientul pentru folosirea batistei individuale si de a evita imprastierea
secretiilor nazale
- am invatat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile
- am invatat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa
- am invatat pacientul sa faca gimnastica respiratorie
- am asigurat pozitia sezand sau semisezand a pacientului dispneic
- am asigurat pozitia antalgica
- am invatat pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare
- am pregatit psihic pacientul, in vederea oricarei tehnici la care va fi supus
(punctie, examene radiologice, toracocenteza)
- am recoltat sange pentru examene de laborator

II.4 APLICAREA INGRIJIRILOR

Data
02.10.
2006

Problema
Obiective
Obstructia cailor - sa expectoreze secretiile in
respiratorii
2 zile
- sa tuseasca in mod eficace in
termen de 4 zile
- sa-si elibereze caile
respiratorii de secretii in 3 zile
- sa respire liber pe nas in 2
zile
Dificultate in a
respira

- sa-si diminueze tahipneea in

60 de minute
- sa respire fara dificultate in
termen de 3 zile

Hidratare
inadecvata

- sa-si creasca cantitatea de

lichide la 2000 ml/zi in 4 zile
- sa aiba mucoase umede in
termen de 3 zile
- pacientul sa fie echilibrat
hidroelectrolitic
- sa creasca in greuate 1 kg pe
saptamana
- sa consume gustari intre
mesele principale
- sa ia suplimente nutritive

Alimentatie
inadecvata

Interventii
- invat pacientul sa expectoreze, sa
tuseasca si sa colecteze sputa
- umezesc aerul din incapere
- asigir pozitii ce favorizeaza
diminuarea dispneei
- administrez tratamentul prescris
(expectorante sirop de patlagina)
- administrez oxigenul la indicatia
medicului
- masor si notez functiile vitale
- invat pacientul sa utilizeze tehnici
de relaxare
- asigur pozitie antalgica
- indepartez secretiile nazale
- am lasat portia de apa la indemana
- explic necesitatea de a bea cel putin
un pahar de apa intre mese. Ofer
pacientului un pahar de suc la orele:
10:00; 14:00; 20:00
- calculez bilantul ingestie-elimina
- invat bolnavul valoarea energetica a
alimentelor
- servesc pacientul cu alimente la o
temperatura moderata, la ore regulate
si apetisante

Evaluare
Pacientul prezinta
dspnee, tahipnee,
tuse chinuitoare
- caile respiratorii nu
sunt suficient de
permeabile

- stare generala
alterata
- pacientul prezinta
respiratie dispneica
- pacientul este
deshidratat datorita
hipertermiei si a
transpiratiilor
abundente
- scadere ponderala
datorita inapetentei

Data

03.10.
2006

Problema
Hipertermie

Obiective
- sa-si diminueze temperatura
cu 1-2 0C in 3 zile
- sa prezinte o temperatura in
limitele normale in 4 zile

Interventii
- aerisesc camera
- asigur igiena tegumentelor
- aplic comprese reci
- administrez medicatia recomandata
de medic (antibiotice si antitermice)
- masor temperatura
Insomnie
- sa doarma 20-30 min. ziua in - invat pacientul tehnici de relaxare
termen de 1-2 zile
- identific si inlatur nivelul si cauza
- sa doarma 6 ore neintrerupte anxietatii
pe timp de noapte, in decurs
de 4 zile
Anxietate
- sa-si exprime diminuarea
- asigur un mediu securizant si
moderata
anxietatii in termen de 3 zile
adecvat
Lipsa de
- sa inteleaga in decurs de
- explorez nevoile de cunoastere
cnostinte
cateva zile notiuni despre:
- informez despre mijloacele si
boala, tratamentul, masuri
resursele ce le pot asigura
preventive
Obstructia cailor - sa expectoreze secretiile in
- urmaresc daca pacientul foloseste
respiratorii
24 h
tehnica invatata
- sa tuseasca in mod eficace in - administrez tratamentul prescris
3 zile
- umezesc aerul din incapere
- sa-si elibereze caile
- asigur pozitie antalgica
respiratorii in 2 zile
- sa respire fara dificultate in
termen de 2 zile

Evaluare
- stare de disconfort
datorita frisoanelor

- pacientul este
obosit si anxios

- pacientul este
neincrezator
- pacientul este
receptiv la sfaturile
date
- dispneea s-a
diminuat, caile
respiratorii au
devenit mai
permeabile dar starea
generala este
alterata

Data

Problema
Hidratarea si
alimentatia
inadecvata

Hipertermia

Insomnia

Anxietatea
Lipsa de
cunostinte

Obiective
- asigur cantitatea de lichide
suficienta
- pacientul sa fie echilibrat
hidroelectrolitic
- sa consume gustari intre
mesele principale
- pacientul sa prezinte o
temperatura in limite normale
in 48 h
- sa-si diminueze temperatura
cu 1 0C
- sa doarma 6 ore pe noapte
neintrerupt
- sa doarma 30 min. in termen
de 24 h
- sa-si exprime diminuarea
anxietatii in 2 zile
- sa inteleaga termeni despre
boala, tratament si masuri
preventive

Interventii
Evaluare
- urmaresc daca pacientul se
- pacientul este
hidrateaza si se alimenteaza corect,
reechilibrat
dupa program
hidroelectrolitic
- il incurajez pentru progresele facute
- aerisesc camera
- masor temperatura
- administrez medicatia prescrisa

- starea de disconfort
s-a diminuat

- urmaresc pacientul daca si-a insusit

sfaturile si daca respecta programul
dat

- dominuarea starii
de oboseala

- continui terapia de relaxare

- asigur un mediu securizant
- continui informarea si consolidarea
datelor

- reducerea anxietatii
- acumularea de
cunostinte minime

04.10.
2006

Data

Obstructia cailor - sa-si elibereze caile

respiratorii
respiratorii de secretii in
termen de 24 h
- sa respire fara dificultate in
termen de 24 h
- sa expectoreze si sa tuseasca
Problema
Hidratare si
alimentatie
inadecvate
Hipertermie

Obiective
in mod eficace in termen de
48 h
- pacientu sa fie echilibrat
hidroelectrolitic
- mese dese si consistente
dupa orarul prestabilit
- sa prezinte temperatura in
limite normale in 24 h

- umezesc aerul din incapere

- asigur pozitie antalgica
- administrez tratamentul prescris

Interventii
- calculez raportul ingestie-elimina
- servesc mesele la ore regulate
- incurajez pacientul
- masor temperatura
- administrez tratamentul prescris

Anxietate

- sa-si exprime diminuarea

anxietatii in termen de 24 h

- continui terapia

Lipsa de
cunostinte

- insusirea cunostintelor
despre boala

- continui informarea

- diminuarea
considerabila a
dispneei si
ameliorarea starii
generale
Evaluare
- pacientul
reechilibrat
hidroelectrolitic
- revenirea apetitului
- ameliorarea
satisfacatoare a
starii de disconfort
- recapatarea
increderii
- reducerea
considerabila a
anxietatii
- cresterea
acumularii de
cunostinte

05.10.
2006

Data

Obstructia cailor - sa-si elibereze caile

respiratorii
respiratorii in termen de 24 h
- sa respire fara dificultate in
termen de 24 h
Hidratare si
- asigurarea cantitatii de
alimentare
lichide si alimente suficiente
inadecvate

Problema
Hipertermia
Insomnia
Anxietate
Lipsa de
cunostinte

11.10.
2006

Obstructia
cailor
respiratorii
Hidratarea si
alimentarea
inadecvate
Insomnie

- aerisesc camera
- administrez tratamentul prescris

- stare generala
satisfacatoare

- servesc mesele regulat

- urmaresc hidratarea si alimentarea
- calculez raportul ingestie-elimina

- pacient reechilibrat
hidroelectrolitic
- apetit normal

Obiective
- sa prezinte temperatura in
limite normale
- sa se odihneasca suficient

Interventii
- masor temperatura
- administrez medicatia prescrisa
- continui terapia de rexare
- servesc o cana de lapte seara
- diminuarea anxietatii
- continui terapia
- acumularea de noi cunostinte - consolidez si imbogatesc bagajul de
cunostinte despre boala
- sa-si mentina caile
respiratorii permeabile

- administrez tratamentul prescris

- aerisesc camera

- asigurarea aportului suficient - urmaresc respectarea orelor de

de lichide si alimente
masa si a cantitatii de lichide
necesare
- sa se odihneasca suficient
- urmaresc aplicarea tehnicilor de
relaxare invatate

Evaluare
- stare de confort
termic
- program
somn-veghe normal
- scaderea anxietatii
- cresterea
interesului pentru noi
informatii
- starea generala
buna
- apetit crescut
- pacient echilibrat
hidroelectrolitic
- program normal de
somn

Anxietate

- disparitia anxietatii

- continui terapia

Lipsa de
cunostinte

- acumulare de noi cunostinte

- urmaresc imbogatirea cunostintelor

despre boala

- disparitia totala a
anxietatii
- acumularea tot mai
mare de cunostinte

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externarii
11.01.2007
Starea la externare Ameliorat
Pacientul prezinta o respiratie normala, cu mucoase fluide in cantitate normala.
Temperatura este in limite normale, apetitul satisfacator, reechilibrat
hidroelectrolitic, iar starea generala este buna.
Bilantul autonomiei
Dupa evolutia clinica favorabila, pacientul se externeaza deoarece isi poate
satisface singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii
independentei avuta inaintea imbolnavirii.
Evolutia clinica a fost favorabila, dar cu formarea unei pahipleurite in treimea
inferioara externa stanga.
Recomandari la externare
- continuarea tratamentului ambulator pana la 6 luni prin dispensarul teritorial
- repetarea investigatiilor prin dispensar TBC (examen radiologic si examen de
sputa)
- un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si
minerale
- o hidratare buna cu minim 2500 ml lichide/zi
- odihna cu program de somn 8-9 ore/zi
- folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare
- dozarea efirtului; alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de odihna
- schimbarea locului de munca daca este cazul

Examene paraclinice
Analiza ceruta
VSH

Hemoglobina
Teste de
disproteinemie
Glicemie
Examen de
Urina
Lichid pleural

Mod de recoltare

Valori normale

- prin punctie venoasa

- se recolteaza 1,6 ml sange
+ 0,4 ml citrat de sodiu 3,8
%
- prin intepare in pulpa
degetului
- prin punctie venoasa
- se recolteaza 5-10 ml
sange simplu
- prin punctie venoasa
- se recolteaza 2 ml sange +
+ 4 mg florura de sodiu
- recoltarea se face din
mijlocul jetului urinar
- punctie pleurala toracocenteza

1-10 mm/1 h
B 7-15 mm/2 h
F 2-13 mm/1 h
12-17 mm/2 h
B 13-17 g/100 ml
F 11-15 g/100 ml
Reactia Tymol
0-4 uML

Valoare
obtinuta
58-94 mm/2 h
85 %
8 uML

0,80-1,20 g

80 mg

1010-1025

1020

transsudat

exudat

Examenul radiologic poate afirma doar prezenta lichidului, sediul si intinderea,

dar nu si existenta pleureziei serofibrinoase. Apare o opacitate omogena la baza
sau in plin hemitorace.
Denumirea
medicamentului
Hidrazida
Rifampicina

Forma de
administrare
Comprimat
Comprimat

Actiune

Pirazinamida
Etambutol
Prednison
Vitamina C
Algocalmin
Sirop de
Patlagina
Paracetamol

Comprimat
Comprimat
Comprimat
Comprimat
Comprimat
Sirop

Tuberculostatica
Bacteriostatica si
bactericida
Tuberculostatica
Tuberculostatica
Antiinflamatoare
Tonica
Analgezica
Expectorant

Comprimat

Antipiretic

Doza
zilnica
1 cp
1 cp

Doza
unica
1 cp
1 cp

1 cp
1 cp
2 cp
1 cp
1 cp
3-4 lg

1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1-2 lg

2 cp

1 cp

PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI CU

PLEURITA (pleurezie uscata)

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE:
Nume
Prenume
Varsta
Sex
Religie
Nationalitate
Starea civila
Ocupatia

P
I
35 ani
M
Ortodoxa
Romana
Casatorit
Inginer constructii

DATE VARIABILE
Domiciliul
Ploiesti, judetul Prahova
Conditii de viata si munca bune
Gusturi personale si obiceiuri
- alimentatie preferinte preparate din carne
- dieta normosodata si condimentata
- ritm de viata - ponderat
- nu fumeaza si nu consuma alcool
Mod de petrecere a timpului liber:
- lectura
- plimbari in aer liber
- sport: preferinte - fotbal

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE

ANTERIOARA
1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE
Greutate:
Inaltime:
Grup sanguin:
Rh:

90 kg
1,80 m
0I
pozitiv (+)

1.2.b) LIMITE SENZORIALE

Alergii:
nu prezinta
Proteze:
nu prezinta
Acuitate vizuala si auditiva:
foarte bune
Somn:
egenerator, calm
Mobilitate:
normala
Alimentatie:
in exces, prin mese copioase
cu o hidratare satisfacatoare 2 l/zi
Eliminari:
normale varstei
diureza 1400 ml/24 h
frecventa mictiunilor 5-6/zi (2/3 ziua si 1/3 noaptea)
1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- fara importanta
1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - fiziologice
- patologice
- rujeola, la 5 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii:
- durere toracica
- febra 38-390C
- accese de tuse uscata
- dispnee
- semnul fizic principal frecatura pleurala
- oboseala, slabiciune
- inapetenta
- tuse: uscata, frecventa, persistenta, quintoasa
- astenie
1.3.b) Istoricul bolii
Debut brusc cu febra, dureri toracice accentuate de tuse si respiratie.
Durerea toracica obliga bolnavul sa se culce pe partea afectata, pentru a pune in
repaus hemitoracele bolnav. Tusea esteuscata si dureroasa. Apar transpiratii si
inapetenta.
Medicul de familie ii recomanda internarea in spitalul de Urgente Judetean
Ploiesti pentru investigatii clinice si paraclinice.

1.3.c) Diagnosticul la internare

Pleurezie uscata
1.3.d) Data internarii
11.01.2007
1.3.e) Examenul pe aparate
Examen clinic general:
- tegumente palide, facies cu tenta semnificativa
Aparat respirator:
- tuse uscata
- frecatura pleurala
Aparat cardio-vascular:
TA 130/80 mm Hg
Puls 90 batai/min.
Cord in limite normale
Batai cardiace normale
Aparat digestiv:
- abdomen nedureros
- ficat, splina relatii normale
Aparat urogenital:
- relatii normale
Investigatii de laborator:
BK microscopic negativ
VSH = 40-50 mm/1 h
Hb = 30 %
L = 8500 ml/mm3
Tymol = 8 uML
Glicemie = 90 mg
Examen urina glucoza, albumina, pigmenti absenti
Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvent leucocite, rar microxalat de
calciu
Examenul radiologic precizeaza existenta si volumul colectiei lichidiene,
exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si omogena, cu partea superioara
delimitata.
VSH este constant accelerata, leucocitoza cu polinucleoza apare in primele zile.

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1. ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
Nevoia
fumdamentala
1. A respira si a
avea o buna
circulatie

Manifestari de
dependenta
-respiratie
accelerata tahipnee
19 resp / min
-modificarea
amplitudinii
respiratiei
-tuse seaca
-sputa mucoasa
-facies caracteristic
(palid)

Surse de
dificultate
-intoleranta la
efort
-durere toracica
-diminuarea
mobilitatii

-greutate inferioara
normalului
-inapetenta
-transpiratii
abundente

-durere
-anxietate

-dificultate de a se
mobiliza, a spala,
a merge
-ore insuficiente
de odihna

-oboseala
-durere

7. A-si mentine
temperatura
corpului in
limite normale

-frisoane
-hipertermie
T= 38,8 0C
-diaforeza

-proces
infectios /
inflamator

8. A fi curat,

-neglijarea

-slabiciune

2. A bea si a
Manca
3. A elimina

4.A se misca si a
avea o buna
postura
5. A dormi si a
se odihni
6. A se imbraca si
Dezbraca

Manifestari de
independenta
-respiratie ritmica
-tipul respirator
costal- inferior
-frecventa pulsului
70 batai / minut
-puls ritmic
-TA 130/80 mm Hg
-cord in limite
normale
-batai cardiace
normale
-dentitie completa
-mucoasa bucala
umeda si roz
-frecventa si
calitatea
eliminarilor de
urina si fecale
normale

-starea fiziologica
a organismului

-stare de
depresie

-capacitate fizica
de a se imbraca si
dezbraca

ingrijit, a-si
proteja
tegumentele
si mucoasele
9. A comunica

-expresie
nonverbala
normala

10.A evita
pericolele
11. A actiona
conform
propriilor
convingeri si
valori
12. A fi
preocupat in
vederea realizarii
13. A se recreea
14. A invata

-modificarea
comportamentului
fata de sanatate

indeplinirii
ingrijirilor de
igiena
-cianoza
tegumentelor
-neincredere

-oboseala

-cresterea ritmului
respirator
-preocupare fata
de semnificatia
suferintei

-proces
infectios
-neacceptarea
bolii

-incapacitate de
a-si termina
proiectele
-dificultate de a
se concentra
-cunostinte
insuficiente
asupra bolii

-stress
-anxietate

-anxietate

-durere
-stare depresiva
-inaccesibilitate
la informatii

II.2.2. PROBLEME DE DEPENDENTA

Dificultate in eliberarea cailor respiratorii.
Dispnee.
Diaforeza.
Inapetenta- alimentatie inadecvata prin deficit.
Postura inadecvata.
Alterarea tegumentelor si mucoaselor.
Comunicare inadecvata la nivel afectiv.
Dificultate in a-si acorda ingrijiri igienice.

II.2.3. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Gradul 2 pacient cu dependenta moderata cuprinsa intre 15-28 puncte.

Numarul punctelor obtinute din evaluarea problemelor de dependenta ale pacientului este
19 puncte.

II.2.4. DIAGNOSTIC NURSING

Dificultatea eliberarii cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata
prin tuse.
Incapacitatea plamanului de a efectua excursiile respiratorii normale datorita depunerii de
fibrina manifestata prin oboseala.
Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente.
Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scaderea in greutate.
Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica- ortopnee.
Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza diaforezei manifestata prin deshidratare.
Comunicarea ineficienta la nivel afectiv din cauza alterarii starii generale manifestata prin
anxietate.
Ingrijiri igienice precare datorita durerii si slabiciunii manifestata prin dezinteres fata de
tinuta sa.

II.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1. OBIECTIVE
- pacientul se respire liber pe nas ;
- pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre ;
- pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii ;
- pacientul sa aiba caile respiratorii permeabile si o buna respiratie;
- pacientul sa fie echilibrat psihic;
- pacientul sa aiba conditii de mediu securizat;
- pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii ;
- pacientul sa fie echilibrata fizic si psihic.
II.3.2. INTERVENTII
- masor si notez functiile vitale;
- administrez medicatia prescrisa de medic ;
- supraveghez pacientul ;
- sustin psihic pacientul;
- invat pacientul sa-si mentina caile respiratorii curate pentru o buna respiratie;
- asigur un climat securizat si confortabil pentru pacient;
- umezesc aerului din incapere ;
- asigur un aport lichidian suficient in 24 ore ;
- informez pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea secretiilor
nazale;
- invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile;
- invat pacientului tehnici utile pentru a tusi si expectora mai usor, precum si pentru a
colecta sputa;
- recomand pozitia sezand sau semisezand;
- invat utilizarea tehnicilor de relaxare;
- pregatesc psihic si fizic pacientul inaintea oricarei tehnici, pentru o mai buna colaborare
si inlaturarea anxietatii.

II.4 . APLICAREA INGRIJIRILOR

DATA
11.01.
2007

PROBLEMA
Dificultate in eliberarea
cailor respiratorii

Dispneea

Hipertermie

OBIECTIVE
- sa-si elibereze caile
respiratorii in termen
de 3 zile;
- sa tuseasca in mod
eficace in termen
de 48 h;
- sa expectoreze
secretiile in termen de
24 h ;
- sa respire liber pe
nas in termen de
3 zile.
- sa-si diminueze
tahipneea in 45 minute;
- sa respire fara
dificultate in termen de
3 zile

INTERVENTII
- aerisesc incaperea si
umezesc aerul ;
- invat pacientul sa tuseasca,
sa expectoreze si sa colecteze
sputa in vasul dat;
- administrez medicatia
prescrisa (expectorante);
- masor si notez functiile
vitale.

- asigur pozitia semisezand,

ce favorizeaza diminuarea
dispneei;
- indepartez secretiile nazale;
- invat pacientul sa utilizeze
tehnici de relaxare.
- sa-si diminueze
- schimb lenjeria de pat si de
temperatura corpului cu corp, ori de cate ori este
1-2 0C in 3 zile;
nevoie;
- sa fie echilibrat
- administrez antitermice si
hidroelectrolitic
antibiotice la indicatia

EVALUARE
- pacientul prezinta
tahipnee, tuse seaca
chinuitoare;
- caile respiratorii nu sunt
suficient de permeabile,
facand respiratia dificila.

- starea pacientului este

alterata;
- pacientul este dispneic.

- stare de disconfort
datorita frisoanelor
- transpiratii

DATA

PROBLEMA
Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE

- sa consume gustari
apetisante intre mesele
principale;
- sa creasca in greutate
1 kg pe saptamana.
Postura inadecvata
- sa-si exprime
diminuarea durerii in
3 zile;
- sa-si exprime
diminuarea senzatiei de
disconfort in termen de
2 zile.
Alterarea tegumentelor si - sa prezinte o
Mucoaselor
temperatura in limitele
normale in termen de
3 zile.
Comunicare ineficienta
la nivel afectiv

INTERVENTII
medicului;
- masor temperatura.
- invat principiile nutritive
ale alimentelor;
- servesc pacientul cu
alimente la o temperatura
moderata, la ore regulate.
- invat exercitii de
gimnastica respiratorie;
- invat pacientul tehnici de
relaxare.

- explic necesitatea de a bea

cel putin 1 pahar apa intre
mese;
- informez despre necesitatea
consumului de cel putin
2,5-3 l apa/zi.
- sa comunice eficace cu - dau informatii despre boala,
medicul si cu alte
incercand sa inlatur
persoane in 3 zile
anxietatea;
- pun in valoare capacitatea
si realizarile anterioare.

EVALUARE
- scadere ponderala
datorita inapetentei.

- pacientul este anxios

datorita durerii.

- pacientul este deshidratat

- tegumentele si mucoasele
sunt uscate.

- pacientul este
neincrezator in ameliorarea
simptomelor si vindecarea
bolii.

DATA

PROBLEMA
Dificultatea de a face
ingrijiri de igiena

12.01.2007 Dificultate in eliberarea

cailor respiratorii

Dispneea

Diaforeza

OBIECTIVE
- sa-si faca singur
ingrijiri de igiena in
3 zile.

- sa-si elibereze caile

respiratorii in 24 h;
- sa expectoreze
secretiile si sa tuseasca
in mod eficace in 24 h.
- sa respire fara
dificultate in termen de
2 zile
- sa expectoreze
secretiile in termen de
24 h.
- sa-si diminueze
temperatura corpului cu
1-2 0C in termen de
2 zile;
- pacientul sa fie
echilibrat
hidroelectrolitic.

INTERVENTII
- ajut pacientul sa-si faca
baie;
- efectuez toaleta pe regiuni;
- asigur temperatura apei de
37,50C si a camerei 21 0C;
- protejez patul cu musama si
aleza.
- urmaresc pacientul daca
foloseste tehnica invatata;
- umezesc aerul din incapere;
- administrez tratamentul
prescris.
- invat tehnici de relaxare;
- indepartez secretiile nazale;
- asigur pozitie semisezand.

EVALUARE
- igiena precara

- dispneea s-a diminuat,

caile respiratorii au devenit
mai permeabile
- starea generala este
alterata;
- pacientul este dispneic.

- asigur aportul lichidian

- cantitatea transpiratiilor
necesar pe 24 h;
s-a diminuat, iar starea de
- administrez medicatia
disconfort s-a ameliorat.
prescrisa (antitermice);
- schimb lenjeria de pat si de
corp, ori de cate ori este
nevoie.

DATA

PROBLEMA
Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE
- sa consume gustari
apetisante intre mese;
- pacientul sa fie
echilibrat
hidroelectrolitic;
- pacientul sa creasca in
greutate 1 kg/sapt.
Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura
Mucoaselor
in limitele normale in
termen de 2 zile.
Comunicare ineficienta la - sa comunice cu
nivel afectiv.
medicul si cu alte
persoane in mod eficace
in 24 h.
Dificultate de a face
- sa-si faca singur
ingrijiri de igiena.
ingrijiri de igiena in 2
zile.

13.01.2007 Dificultatea in eliberarea

cailor respiratorii.

- sa expectoreze
secretiile si sa tuseasca
in mod eficace;
- sa respira fara
dificultate in 2 zile;
- sa-si elibereze caile

INTERVENTII
EVALUARE
- servesc alimente apetisante, - ameliorarea inapetentei
bogate in calorii, la ore
regulate.

- urmaresc si calculez
raportul ingestie-elimina.

- tegumentele si mucoasele
au devenit mai permeabile.

- pun in valoare capacitatile - pacientul este receptiv la

pacientului;
sfaturile date.
- ascult doleantele pacientului
- pregatesc materialele
necesare pentru baie si
urmaresc pacientul in timpul
efectuarii ingrijirilor de
igiena, ajutandu-l.
- umezesc aerul din incapere;
- urmaresc folosirea tehnicilor
de relaxare;
- administrez medicatia
prescrisa.

- igiena satisfacatoare

- diminuarea considerabila
a dispneei si ameliorarea
starii generale.

DATA

PROBLEMA
Diaforeza

Alimentatie inadecvata

Postura inadecvata

OBIECTIVE
respiratorii in 24 h.
- sa-si diminueze
temperatura cu 1 0C in
termen de 1 zi.
- asigurarea unui aport
alimentar suficient;
- sa creasca in greutate
cu 1 kg/sapt.
- sa inlature starea de
disconfort.

INTERVENTII
- administrez medicatia
prescrisa;
- asigur aport lichidian
necesar.
- servesc mese apetisante la
ore regulate.

- urmaresc folosirea
tehnicilor de relaxare si
imbunatatirea starii de
confort.
Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura - urmaresc aportul lichidian si
Mucoaselor
in limite normale.
raportul ingestie-elimina.

EVALUARE
- disparitia transpiratiilor,
dar mentinerea crescuta a
temperaturii.
- cresterea poftei de
mancare.
- ameliorarea starii de
disconfort.

- permeabilitate normala la
nivelul tegumentelor si
mucoaselor.
Comunicare ineficienta la - sa comunice in mod
- ascult si incurajez pacientul - receptivitate crescuta la
nivel afectiv
eficace cu persoanele
in problemele sale.
sfaturile date si insusirea
din jur.
lor.
Dificultate de a face
- sa-si faca singur igiena - urmaresc si incurajez
- imbunatatirea igienei
ingrijiri de igiena
corporala.
pacientul in timpul efectuarii corporale.
igienei corporale.
07.02.2007 Dificultate in eliberarea
- sa-si mentina caile
- umezesc aerul din camera; - stare generala buna.
cailor respiratorii
respiratorii permeabile. - administrez medicatia
prescrisa.

DATA

PROBLEMA
Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE
- pacientu sa se
alimenteze in mod
corespunzator.
Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura
Mucoaselor
in limite normale.
Comunicare ineficienta la - sa comunice in mod
nivel afectiv
eficace cu cei din jur.

INTERVENTII
- urmaresc respectarea
programului de masa.

EVALUARE
- apetit crescut;
- pacient echilibrat.

- urmaresc si calculez
raportul ingestie-elimina.
- incurajez pacientul pentru
mentinerea sanatatii.

Dificultatea de a face
ingrijiri de igiena.

- incurajez pacientul in
mentinerea sanatatii.

- tegumente si mucoase
normale.
- receptiv la sfaturi si
acumularea de noi
cunostinte.
- igiena foarte buna.

- sa-si faca singur

igiena corporala.

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI

DATA EXTERNARII
07.02.2007

STAREA LA EXTERNARE vindecat;

- pacientul prezinta o buna respiratie;
- mucoasele sunt fluide si in cantitate normala;
- temperatura este in limite normale;
- apetitul este satisfacator;
- pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic;
- starea generala este buna.

BILANTUL AUTONOMIEI
Dupa tratamentul efectuat si ingrijirile acordate in timpul spitalizarii,
pacientul este externat deoarece isi poate efectua singur toate nevoile
fundamentale, datorita recapatarii starii independentei avuta inaintea spitalizarii.
Evolutia clinica a fost favorabila.

RECOMANDARI LA EXTERNARE
- evitarea schimbarilor bruste de temperatura si aglomeratiilor;
- un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si
minerale;
- odihna cu program de somn de 8-9 h/zi;
- folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare si a exercitiilor respiratorii;
- dozarea efortului, alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de
relaxare;
- efectuarea analizelor medicale minime, cel putin o data pe an.

TRATAMENTUL
Denumirea
medicamentului
Alindor
Algocalmin
Acid acetilsalicilic
Prednison
Vitamina C
Paracetamol
Sirop de patlagina

Forma de
administrare
- capsule
- capsule
- capsule
- capsule
- capsule
- capsule
- sirop

Actiune
- antinevralgica
- analgezica
- antipiretica
- antiinflamatoare
- tonica
- antipiretica
- expectoranta

Doza
unica
1 cp
1 cp
1 cp
2 cp
1 cp
2 cp
3-4 lg

Doza
zilnica
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1-2 lg

EXAMENE PARACLINICE
Analiza ceruta
Lichid pleural
VSH

Hemoglobina
Teste de
disproteinemie
Glicemie
Examen urina

Mod de recoltare

Valori normale

- punctie pleurala
- punctie venoasa
- se recolteaza 1,6 ml sange si
0,4 ml citrat de sodiu 3,8 %

- transsudat
1-10 mm/1 h
B 7-15 mm/2 h
F 2-13 mm/1 h
12-17 mm/ 2 h
B 13-17 g/100 ml
F 11-15 g/100 ml
- Reactia Tymol
0-4 uML
-0,80-1,20 g

- prin intepare in pulpa

degetului
- punctie venoasa 5-10 ml
sange simplu
- prin punctie venoasa
- se recolteaza 2 ml sange si
4 ml florura de sodiu
- din mijlocul jetului urinar

1010-1025

Valoarea
obtinuta
- transsudat
40-50 mm/1 h
30 %
8 uML
90 mg
1020

PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU

PLEUREZIE PURULENTA TUBERCULOASA

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE VARIABILE
Nume
R
Prenume
S
Varsta
55 ani
Sex
M
Religie
Ortodoxa
Nationalitate Romana
Stare civila Casatorit
Ocupatie
Electrician
DATE VARIABILE
Domiciliul
comuna Baltesti, judetul Prahova
Gusturi personale si obiceiuri:
- alimentatie nu are preferinte alimentare
- diata hipersodata si condimentata
- ritm de viata - ponderat
Mod de petrecere a timpului liber:
- vizionarea emisiunilor preferate
- plimbari in aer liber
- lectura

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE

ANTERIOARA
1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE
Greutate:
Inaltime
Grup sanguin
Rh

85 kg
1,70 m
0I
pozitiv (+)

1.2.b) LIMITE SENZORIALE

Alergii

nu prezinta

Proteze
nu prezinta
Acuitate vizuala si auditiva
foarte bune
Somn
calm, regenerator
Mobilitate
normala
Alimentatie
bogata, hranitoare, cu mese regulate, dar cu o dieta
hipersodata si condimentata
o hidratare satisfacatoare de 2,5 l/zi
Eliminari
normale varstei
Diureza 1500 ml/24 h
1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE
- fara importanta
1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - FIZIOLOGICE
- PATOLOGICE
- parotidita epidemica la varsta de 6 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii
- febra cu caracter de supuratie
- atingerea severa a starii generale
- junghi toracic rebel la tratament
- semne de supuratie profunda
- febra mare remitenta
- transpiratii profuze
- frisoane
- paloare
- anorexie
- astenie
1.3.b) Istoricul bolii
Debutul bolii este variabil, fiind adesea mascat de boala primitiva.
Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea severa a
starii generale, de junghi toracic rebel la tratament.
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei pneumopatii sau a unei
tuberculoze pulmonare pulmonare, la care se adauga junghi toracic ce nu cedeaza
la tratament si semne de supuratie profunda: febra mare remitenta, cu transpiratii si
frisoane, paloare, anorexie si astenie.

1.3.c) Diagnosticul la internare

Pleurezie purulenta tuberculoasa
1.3.d) Data internarii
10.10.2006
1.3.e) Examenul pe aparate
Examen clinic general:
- facies cu tenta semnificativa, tegumente palide, stare generala sever
alterata
Aparat respirator: - tuse expectoranta muco-purulenta, in cantitate mare
- examenul fizic poate pune in evidenta un edem al peretelui,
sensibilitate locala, adenopatie axilara
- examenul radiologic poate afirma prezenta lichidului, sediul
si intinderea, dar nu si existenta pleureziei purulente. Apare o
opacitate omogena la baza
Aparat cardoi-vascular
TA = 170/90 mm Hg
Puls = 60 batai/minut
Cord in limite normale
Batai cardiace accelerate
Aparat digestiv: - abdomen nedureros
Splina, ficat relatii normale
Aparat urogenital relatii normale
Examen de specialitate
Lichid pleural
Reactia Rivalta pozitiva exudat
Investigatii de laborator
BK microscopic negativ
- negativ NR 2019
- negativ
VSH = 70-82 mm/ 2 h
Hb = 90 %

L = 9000 ml/mm3
N = 0 % S = 70 %
E = 5 % L = 25 %
R. Tymol = 10 uML
Glicemie = 95 mg

M=9%

Examen de urina albumina, glucaza, pigmenti absenti.

Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvente leucocite, rar microxalat
de calciu.
Examen radiologic
La jumatatea inferioara stanga apare o opacitate omogena, de ton subcostal,
cu marginea superioara concava situata la nivelul arcului posterior.
VSH accelerata, leucocitoza ridicata.
T.S.S. tratament strict supravegheat H3, R4, Z4, E4.
H3 hidrazida
R4 rifampicina
Z4 pirazinamida
E4 etambutol
Tratamentul se administreaza 6/7, 6 zile tratament, iar a 7-a zi pauza.

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR
FUNDAMENTALE
Nevoile
Manifestari de
fundamentale
independenta
1. A respira si - tipul respiratiei:
a avea o buna costal-inferior
circulatie
- cord in limite
normale

Manifestari de
dependenta
- tahipnee 24 resp/min;
- modificarea
amplitudinii respiratorii;
- sputa muco-purulenta;
- hipertensiune 170/90
mm Hg;
- puls accelerat 60 batai/
/min;
- facies caracteristic
- anorexie;
- greutate inferioara
celei normale.

Surse de
dificultate
- durere toracica;
- diminuarea
mobilitatii;
- anxietate;
- intoleranta la
efort;
- prezenta
secretiei.

3. A elimina

- transpiratii profuze

4. A se misca
si a avea o
buna postura

- dificultate de a se
mobiliza,a se spala, a
merge.

5. A dormi si
a se odihni

- ore insuficiente de
somn

6. A se
imbraca si
dezbraca

- dificultate in a-si misca

membrele superioare

7. A-si
mentine
temperatura
corpului in
limite normale

- diaforaza;
- frisoane;
- hiperpirexie 39-40 0C.

- proces infectios/
/inflamator.
- oboseala;
- durere;
- lipsa de
cunoastere a
tehnicilor de
mobilizare.
- stare depresiva;
- anxietate;
- durere.
- diminuarea
mobilitatii;
- durere;
- oboseala.
- proces infectios/
/inflamator.

2. A bea si a
Manca

- dentitie
completa;
- mucoasa bucala
umeda si roz.

- slabiciune;
- durere;
- anxietate.

Nevoile
Manifestari de
fundamentale
independenta
8. A fi curat,
- deprinderi
ingrijit, a-si
igienice
proteja
satisfacatoare
tegumentele si
mucoasele
9. A comunica
10. A evita
pericolele
11. A actiona
conform
propriilor
convingeri si
valori
12. A fi
preocupat in
vederea
realizarii
13. A se
Recrea
14. A invata

Manifestari de
dependenta
- cianoza tegumentelor

Surse de
dificultate
- dispneea

- neincredere;
- suspiciune.
- cresterea ritmului
respirator;
- hipertensiune.
- preocupare fata de
semnificatia suferintei

- anxietate;
- durere.
- proces infectios/
/inflamator;
- anxietate.
- neacceptarea
bolii

- incapacitatea de a-si
termina proiectele

- stres;
- anxietate.

- dificultate de a se
concentra
- modificarea
- cunostinte insuficiente
comportamentului despre boala, despre
fata de sanatate
masurile de prevenire,
despre tratament si
convalescenta.

II.2.2 PROBLEME DE DEPENDENTA

Obstructia cailor respiratorii
Alterarea respiratiei-dispnee
Diaforeza
Circulatie inadecvata
Alterarea tegumentelor si mucoaselor
Alimentatie inadecvata prin deficit anorexie
Vulnerabilitate fata de pericole
Postura inadecvata

- durere;
- depresie.
- inaccesibilitatea
la informatii.

Lipsa cunostintelor despre boala

Anxietate
Insomnie
Disconfort

II.2.3 STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Gradul 3 pacient cu dependenta majora, cuprinsa intre 29-49 puncte.
Numarul obtinut din evaluarea problemelor de dependenta ale pacientului este 33
puncte.

II.2.4 DIAGNOSTIC NURSING

Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin
tuse.
Incapacitatea plamanului de a
prezentei lichidului.

efectua excursiile respiratorii normale datorita

Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii profuze.

Circulatie neadecvata din cauza anxietatii manifestata prin hipertensiune arteriala.
Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza diaforezei manifestata prin
deshidratare.
Alimentatie inadecvata din cauza anorexiei manifestata prin scadere ponderala.
Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia
complicatiilor. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie
antalgica ortopnee.
Lipsa cunostintelor despre boala din cauza inaccesibilitatii la informatii
manifestata prin neliniste, teama.
Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin neincredere, teama,
neliniste.
Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza anxietatii manifestata prin insomnie.
Disconfort datorat respiratiei ineficiente manifestata prin jena, indispozitie.

II.3 PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1 OBIECTIVE
Obiective globale pacientul sa-si amelioreze starea in termen de 6-7 zile.
Obiective cu caracter permanent:
- pacientul sa fie echilibrat fizic si psihic
- pacientul sa aiba conditii de mediu securizant
- pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada
spitalizarii
Obiective specifice fiecarei probleme:
- pacientul sa respire liber pe nas
- pacientul sa nu devina sursa de infectii
- pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre
- pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii
- pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie
- pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic

II.3.2 INTERVENTII
- masor si notez functiile vitale
- administrez medicatia prescrisa
- supraveghez pacientul
- indepartez secretiile nazale
- umezesc aerul din incapere
- sustin psihic pacientul
- asigur un aport lichidian suficient pe 24 h
- invat tehnici de relaxare
- invat exercitii de imbunatatire a respiratiei
- educ pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea
secretiilor nazale
- invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile
- invat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa
- asigur pozitie semisezand pentru diminuarea dispneei
- pregatesc pacientul psihic, inaintea oricarei tehnici la care va fi supus
- recoltez sange pentru examene de laborator
- calculez bilantul ingestie-excretie

II.4 APLICAREA INGRIJIRILOR

Data
Problema
10.10.2006 Obstructia
cailor
respiratorii

Dispnee

Diaforeza

Obiective
- pacientul sa respire liber
pe nas;
- sa prezinte cai
respiratorii permeabile;
- sa expectoreze secretiile
in 48 h;
- sa-si elibereze caile cu
minim de dificultate in 3
zile.

Interventii
- indepartez secretiile nazale;
- umezesc aerul din incapere;
- asigur un aport suficient de lichide
/24 h;
- invat pacientul sa tuseasca, sa
expectoreze si sa colecteze sputa;
- invat pacientul sa faca gimnastica
respiratorie;
- asigur pozitie semisezand;
- administrez tratamentul prescris
(expectorante);
- administrez oxigen la indicatia
medicului.
- sa-si diminueza tahipneea - masor si notez functiile vitale;
in 30 de minute;
- asigur pozitie semisezand;
- sa respire fara dificultate - invat pacientul sa utilizeze tehnici
in termende 24 h;
de relaxare;
- sa aiba un ritm respirator - pregatesc psihic pacientul inaintea
regulat inn termen de
oricarei tehnici la care este supus.
45 minute;
- pacientu sa fie echilibrat
psihic.
- pacientul sa-si mentina
- aplic comprese reci;
temperatura corpului in
- aerisesc camera;
limite normale in 24 h;
- administrez medicatia prescrisa:
- pacientul sa fie echilibrat antitermice si antibiotice;

Evaluare
- pacientul prezinta:
tuse, tahipnee;
- caile respiratorii nu
sunt suficient de
permeabile;
- starea generala este
alterata

- junghi toracic rebel la

tratament;
- frison;
- paloare;
- facies caracteristic;
- anxietate;
- durere.
- pacientul prezinta
cefalee, sete, frisoane,
transpiratii profuze,
limba saburala;

Data

Problema

Circulatie
inadecvata

Obiective
hidroelectrolitic;
- pacientul sa aiba o stare
de bine fizic si psihic;
- sa-si diminueze
temperatura cu 1-2 0C in
24 h.
- pacientul sa prezinte o
circulatie adecvata;
- pacientul sa fie echilibrat
- sa prezinte puls periferic
bine batut in termen de
24 h;
- sa-si exprime diminuarea
durerii in termen de 48 h.

Interventii
- calculez bilantul ingestie-elimina pe
24 h;
- servesc pacientul cu lichide caldute
in cantitate suficienta;
- mentin igiena tegumentelor;
- schimb lenjeria de pat si de corp,
ori de cate ori este nevoie;
- masor temperatura.
- asigur alimentatie bogata in fructe
si zarzavaturi;
- invat sa reduca sarea din
alimentatie;
- administrez medicatia prescrisa:
diuretice si hipotensoare;
- urmaresc efectul medicamentelor.

Evaluare
- proces inflamator/
/infectios.

- pacientul este anxios;

- pacientul prezinta:
slabiciune si oboseala.

Alimentatie
inadecvata

Data

- pacientu sa fie echilibrat

nutritional;
- pacientul sa fie echilibrat
hidroelectrolitic;
- sa consume gustari intre
mesele principale;
- sa ia 3 mese echilibrate
in termen de 48 h;
- sa-si creasca aportul
caloric.

- invat principiile nutritive ale

alimentelor;
- constientizez pacientul asupra
importantei regimului alimentar in
mentinerea sanatatii;
- servesc pacientul cu alimente la o
temperatura moderata, la ore regulate
si prezentate atragator;
- invat pacientul echivalentele
cantitative si calitative ale

Problema

Obiective

Alterarea
tegumentelor
si mucoaselor

- sa prezinte o temperatura
in limite normale in
termen de 48 h;
- sa prezinte mucoase
permeabile, iar pielea sa
aiba culoare roz,
transpiratie minima,
temperatura calduta

Interventii
principiilor alimentare.
- ajut pacientul sa-si faca baie,
efectuand toaleta pe regiuni;
- pregatesc materialele pentru baie;
- asigur temperatura camerei 21 0C si
a apei 37,5 0C;
- protejez patul cu musama si aleza.

- stare nutritionala
precara;
- anorexie;
- denutritie;
- deshidratare.

Evaluare
- pielea este rosie, calda
si transpirata.

Postura
inadecvata

- sa-si exprime diminuarea

durerii in termen de 24 h;
- sa-si exprime diminuarea
senzatiei de disconfort in
termen de 48 h;
- sa aiba o postura
adecvata;
- sa aiba o pozitie care sa
favorizeze respiratia,
circulatia sanguina,
drenajul secretiilor
bronsice.
Vulnerabilitate - pacientul sa beneficieze
fata de
de un mediu securizant
pericole
fara accidente si infectii;
- pacientul sa fie echilibrat
psihic.
Data

Problema

Obiective

- instalez pacientul in pozitie

semisezand;
- folosesc utilaje pentru confortul
pacientului;
- invat pacientul tehnici de relaxare;
- invat pacientul care este pozitia
adecvata
- instalez pacientul in pozitie de
drenaj pleural

- pacientul prezinta:
oboseala, slabiciune
musculara, anxietate,
stres, durere

- asigur conditii de mediu adecvate;

- iau masuri pentru evitarea
transmiterii infectiilor;
- urmaresc potentialul infectios si
receptivitatea sa;

- susceptibilitatea de a
fi afectata integritatea
fizica si psihica;
- pericol de infectii.

Interventii
- asigur proceduri de investigatii si
tratament cu risc minim de infectii;
- ajut pacientul sa-si recunoasca
anxietatea.

Evaluare
- susceptibilitatea de a fi
afectata integritatea
fizica si psihica;
- pericol de infectii.

Lipsa
cunostintelor
despre boala
Anxietate

Insomnie

11.10.2006 Obstructia
cailor
respiratorii

Data

Problema

- sa inteleaga in decurs de
cateva zile: boala,
tratamentul, masurile
preventive, activitati
recomandate.
- sa-si exprime diminuarea
anxietatii in termen de
24 h;
- sa-si diminueze semnele
anxietatii in 48 h.
- sa doarma 10-30 minute
ziua in 1-2 zile;
- sa doarma 6 h fara
intrerupere pe timp de
noapte in decurs de 3 zile.
- pacientul sa respire liber
pe nas;
- pacientu sa prezinte cai
respiratorii permeabile;
- pacientul sa expectoreze
secretiile in 24 h;

- explorez nevoile de cunoastere;

- informez despre mijloacele si
resursele ce le pot asigura.

- pacientul este reticent

la sfaturile date

- asigur mediu securizant si adecvat;

- invat tehnici de relaxare;
- incurajez pacientul.

- stare depresiva.

- invat pacientul tehnici de relaxare;

- identific si inlatur nivelul si cauza
anxietatii.

- pacientul este anxios si

obosit

- umezesc aerul din incapere;

- invat pacientu sa tuseasca, sa
expectoreze si sa colecteze sputa;
- asigur un aport de lichide suficient
pentru 24 h;
- asigur pozitie semisezand;

- pacientul prezinta tuse

chinuitoare;
- caile respiratorii sunt
insuficient permeabile;
- dispnee;
- stare generala alterata.

Obiective
- pacientul sa tuseasca in
mod eficace.

Interventii
- administrez medicatia prescrisa.

Evaluare

Dispnee

Diaforeza

Circulatie
inadecvata

Alimentatie
inadecvata

Data

Problema

- pacientul sa respire fara

dificultate in 24 h;
- pacientu sa fie echilibrat
psihic;
- pacientul sa aiba un ritm
respirator regulat.
- sa prezinte temperatura
in limite normale;
-sa-si diminueze
temperatura cu 10C in 24 h
- sa fie echilibrat
hidroelectrolitic.
- pacientul sa prezinte o
circulatie adecvata;
- sa-si exprime diminuarea
durerii in 24 h;
- pacientul sa fie echilibrat
psihic.
- pacientul sa fie echilibrat
nutritional si
hidroelectrolitic;
- sa consume gustari intre
mesele principale;
Obiective

- asigur pozitie semisezand;

- invat pacientul exercitii de
gimnastica respiratorie;
- pregatesc psihic pacientul inaintea
oricarei tehnici.

Pacientul prezinta:
- junghi toracic;
- paloare;
- anxietate;
- durere.

- aerisesc camera;
- administrez medicatia prescrisa;
- calculez bilantul ingest-elimina;
- servesc pacientul cu lichide in
cantitate mare;
- mentin igiena tegumentelor.
-invat sa reduca sarea din alimentatie
si sa consume fructe si zarzavaturi;
- asigur aport caloric suficient;
- administrez medicatia prescrisa.

Pacientul prezinta:
- cefalee;
- sete;
- frisoane;
- transpiratii.

- invat principiile nutritive ale

alimentelor;
- constientizez pacientul asupra
importantei regimului alimentar in
mentinerea sanatatii;

- stare nutritionala
precara;
- anorexie;
- denutritie.

Interventii

- pacientul prezinta:
- slabiciune;
- oboseala;
- anxietate.

Evaluare

- sa-si asigure aport

crescut de calorii
Alterarea
tgumentelor
si mucoaselor

- sa prezinte temperatura
in limite normale;
- mucoasele sa fie
permeabile, iar pielea roz,
calduta, cu transpiratii
minime.
Postura
- sa-si exprime diminuarea
inadecvata
durerii in 24 h;
-sa aiba o postura adecvata
si o starea de confort
minima;
- pozitia sa favorizeze o
respiratie buna si o
circulatie normala
Vulnerabilitate - pacientul sa aiba un
fata de
mediu securizant, fara
pericole
accidente si infectii;
- pacientul sa fie echlibrat
psihic
Lipsa
- sa inteleaga in decurs de
cunostintelor
cateva zile: boala,
despre boala
tratamentul, masurile de

- face bilantul ingestie-elimina;

- serveste pacientul cu alimente la o
temperatura moderata si la ore
regulate.
- pregatesc materialele necesare;
- protejez patul cu musama si aleza;
- fac toaleta pe regiuni.

- pielea rosie, calda si

transpirata

- asigur pozitie semisezand;

- invat tehnici de relaxare;
- folosesc utilaje pentru confortul
pacientului in aceasta pozitie

Pcientul prezinta:
- oboseala musculara;
- anxietate
- stres

- asigur conditii de mediu adecvate;

- iau masuri de prevenire a
transmiterii infectiilor;
- ajut pacientul sa-si recunoasca
anxietatea
- informez despre resursele si
mijloacele ce le pot asigura

- susceptibilitate;
pericol de infectii.

- pacientul se simte
izolat si neincrezator

Data

Problema
Anxietate

12.10.2006 Obstructia
cailor
respiratorii

Diaforeza

Alimentatie
inadecvata

Alterarea
tegumentelor
si mucoaselor

Obiective
prevenire
- sa-si exprime disparitia
anxietatii in termen de
24 h
- pacientul sa respire liber
pe nas;
- pacientul sa aiba caile
respiratorii permeabile;
- pacientu sa tuseasca si sa
expectoreze in mod eficace
- pacientu sa respire fara
dificultate
- sa prezinte temperatura
in limite normale;
- sa fie echilibrat
hidroelectrolitic.
- pacientul sa fie echilibrat
nutritional si
hidroelectrolitic;
- sa-si asigure un aport
suficient de calorii.
- sa prezinte temperatura
in limite normale;
- sa aiba mucoase
permeabile

Interventii

Evaluare

- asigur mediu securizant;

- invat tehnici de relaxare

- ameliorarea starii
depresive

- umezesc aerul;
- aerisesc camera;
- asigur un aport lichidian suficient;
- urmaresc efectul exercitiilor
respiratorii;
- administrez tratamentul prescris.

- prezinta cai respiratorii

suficient permeabile;
- dispnee moderata;
- ameliorarea starii
generale.

- administrez medicatia prescrisa;

- calculez bilantul ingestie-elimina;
- servesc pacientul cu o cantitate
suficienta de lichide.
- fac bilantul ingestie-elimina;
- servesc pacientul cu alimente la o
temperatura moderata si la ore
regulate.

- prezinta temperatura
in limita normala

- ajut pacientul la efectuarea igienei

corporale pregatind materialele
necesare

- pacientul prezinta piele

roz, calduta, cu
transpiratii minime

- stare nutritionala
imbunatatita;
- cresterea poftei de
mancare

Data

Problema
Postura
inadecvata

Obiective
- sa-si exprime diminuarea
durerii;
- sa aiba o postura
adecvata.
Vulnerabilitate - pacientul sa aiba un
fata de
mediu securizant;
pericole
- pacientul sa fie
echilibrat psihic
Lipsa
- pacientul sa fie informat
cnostintelor
despre boala, tratament,
dspre boala
convalescenta
24.12.2006 Obstructia
- pacientul sa aiba caile
cailor
respiratorii permeabile;
respiratorii
- pacientul sa respire fara
dificultate

Interventii
- invat tehnici de relaxare;
- asigur pozitie semisezand

Evaluare
- ameliorarea starii de
oboseala si slabiciune
musculara

- asigur conditii de mediu adecvat;

- asigur masuri de prevenire a
infectiilor

- recapatarea increderii;
- receptivitate la
sfaturile date

- informez despre resursele si

mijloacele ce le pot asigura

- acumularea de noi
informatii

- umezesc aerul;
- aerisesc incaperea;
- asigur aport lichidian suficient;
- administrez medicatia prescrisa

- evolutie favorabila cu
permeabilizarea
satisfacatoare a cailor
rsspiratorii si
imbunatatirea
considerabila a starii
generale
- stare nutritionala
foarte buna;
- cresterea considerabila
a poftei de mancare
- recapatarea tonicitatii
musculare si a starii de
confort

Alimentatie
inadecvata

- pacientul sa fie echilibrat

nutritional si
hidroelectrolitic

- fac bilantul ingestie-elimina;

- servesc pacientul cu mese calde la
ore regulate

Postura
inadecvata

- sa aiba o postura
adecvata

- recomand exercitii de gimnastica

respiratorie si folosirea tehnicilor de
relaxare invatate

Data

Problema
Vulnerabilitate
fata de
pericole
Lipsa
cunostintelor
despre boala

Obiective
- pacientul sa fie echilibrat
psihic

Interventii
- asigur conditii de mediu adecvat;
- incurajez pacientul

- pacientul sa acumuleze in - informez despre posibilitatea

continuare date despre
accesului la noi informatii
boala, tratament, masuri de
prevenire, convalescenta si
profilaxie

Evaluare
- recastigarea
increderii si a starii de
bine
- acumularea mai multor
informatii si cresterea
preocuparii despre
mentinerea sanatatii

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externarii
24.12.2006
Starea la externare ameliorat
Pacientul prezinta o buna respiratie, caile respiratorii sunt permeabile,
mucoasele fluide si in cantitate normala.
Temperatura este in limitele normale, apetitul satisfacator.
Pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generala este buna.
Bilantul autonomiei
Dupa evolutia clinica favorabila, pacientul se externeaza deoarece toate
semnele si simptomele de la internare s-au remis, iar el isi poate satisface singur
toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii de independenta avuta
inaintea spitalizarii.
Recomandari la externare
- continuarea tratamentului ambulator pana la 6 luni prin dispensarul teritorial (3
din 7);
- repetarea investigatiilor prin dispensarul TBC (examen radiologic si examenul
sputei);
- un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si
minerale;
- o buna hidratare cu minim 2500 l lichide/zi;
- odihna cu program de somn 8-9 ore/zi;
- folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare;
- dozarea efrtului: alternarea orelor de munca fizica moderata cu prele de odihna;
- schimbarea locului de munca daca este cazul.

TRATAMENTUL
Denumirea
medicamentului
Hidrazida
Rifampicina
Pirazinamida
Etambutol
Prednison
Algocalmin
Vitamina C
Paracetamol
Sirop de
Patlagina
Captopril
Furosemid

Forma de
administrare
comprimat
comprimat
comprimat
comprimat
comprimat
comprimat
comprimat
comprimat
sirop

Actiune
tuberculostatica
tuberculostatica
tuberculostatica
tuberculostatica
antiinflamatoare
analgezica
tonica
antipiretica
expectoranta

comprimat
comprimat

hipotensoare
diuretica

Doza
zilnica
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
2 cp
1 cp
1 cp
2 cp
3-4 lg

Doza
unica
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1 cp
1-2 lg

2 cp
1 cp

1 cp
1 cp

Tratamentul medical consta in punctionarea cavitatii pleurale, evacuarea

puroiului, spalarea cavitatii cu solutie clorurosodica izotonica incalzita si
introducerea unei asocieri chimioterapice, de obicei streptomicina si rifampicina
sau P.A.S. (acid paraminosalicilic).
EXAMENE PARACLINICE
Analiza ceruta
VSH

Hemoglobina

Mod de recoltare

Valori normale

- punctie venoasa 1,6

ml sange si 0,4 ml citrat
de sodiu 3,8 %

1-10 mm/1 h
B 7-15 mm/2 h
F 2-13 mm/1 h
12-17 mm/2 h
B 13-17 g/100 ml
F 11-15 g/100 ml
R. Tymol
0-4 uML

- prin intepare in pulpa

degetului
Teste de
- punctie venoasa
disproteinemie
5-10 ml sange simplu
Glicemie
- prin punctie venoasa;
- se recolteaza 2 ml
sange si 4 mg florura de
sodiu
Examenul de urina - recoltarea se face din
mijlocul jetului urinar
Lichid pleural
- punctie pleurala
toracocenteza

Valoarea
obtinuta
60-90
mm/2h
90 %
8 uML

0,80-1,20 g

110 mg

1010-1025

1020

transsudat

Exudat

Examenul radiologic poate afirma doar prezenta lichidului, sediul si intinderea,

dar nu si existenta pleureziei purulente. Apare o opacitate omogena la baza sau in
plin hemitorace.

CAPITOLUL III
III. EVALUAREA FINALA

EVALUAREA FINALA
CAZ I

CAZ II

CAZ III

Nume
S
Prenume
A
Varsta
30 ani
Sex
M
Religie
ortodoxa
Nationalitate
romana
Gusturi personale si obiceiuri:
alimentatie nu are preferinte
alimentare, dieta normosodata, ritm de
viata ponderat, dar mananca neregulat,
nu fumeaza si nu consuma alcool.
Conditii de viata si munca: bune
DATA INTERNARII
02.10.2006
DIAGNOSTIC MEDICAL
Pleurezie stanga T.B.C.
ISTORICUL BOLII: Debu t in urma
cu doua saptamani cu febra, frison,
astenie, inapatenta, tuse neproductiva.
A fost tratat de medicul de familie cu
gentamicina si penicilina (injectabil).
Nu s-au constatat ameliorari clinice.
Este trimis la Sanatoriul Drajna, unde

Nume
P
Prenume
I
Varsta
35 ani
Sex
M
Religie
ortodoxa
Nationalitate
romana
Gusturi personale si obiceiuri:
alimentatie preferinte preparate din
carne, dieta normosodata si
condimentata, ritm de viata ponderat,
nu fumeaza si nu consuma alcool.
Conditii de viata si munca: bune
DATA INTERNARII
11.01.2007
DIAGNOSTIC MEDICAL
Pleurezie uscata
ISTORICUL BOLII: Debut brusc cu
febra, dureri toracice accentuate de
tuse si respiratie. Durerea toracica
obliga bolnavul sa se culce pe partea
afectata pentru a pune in repaus
hemitoracele bolnav. Tusea este uscata
si dureroasa. Apar transpiratii si

Nume
R
Prenume
S
Varsta
55 ani
Sex
M
Religie
ortodoxa
Nationalitate
romana
Gusturi personale si obiceiuri:
alimentatie nu are preferinte
alimentare, diata hipersodata si
condimentata, ritm de viata ponderat.
Conditii de viata si munca: bune
DATA INTERNARII
10.10.2006
DIAGNOSTIC MEDICAL
Pleurezie purulenta tuberculoasa
ISTORICUL BOLII: Debutul bolii
este variabil, fiind adesea mascat de
boala primitiva. Boala este sugerata de
febra cu caracter de supuratie, atingerea
severa a starii generale, de junghi
toracic rebel la tratament.
Diagnosticul se bazeaza pe prezenta

CAZ I
se depisteaza o opacitate in jumatatea
inferioara stanga. Se constata o
pleurezie si se interneaza de urgenta.

MOTIVELE INTERNARII
- hipertermie
-astenie
- tuse seaca
- durere toracica
- inapetenta
- slabiciune

PROBLEME DE DEPENDENTA
- Obstructia cailor respiratorii
- Alterarea respiratiei - dispnee
- Hidratare inadecvata
- Inapetenta alimentatie inadecvata
prin deficit
- Hipertermie
- Insomnie

CAZ II
inapetenta.
Medicul de familie ii recomanda
internarea in Spitalul de Urgente
Judetean Ploiesti pentru investigatii
clinice si paraclinice
MOTIVELE INTERNARII
- durere toracica
- febra 38-390C
- accese de tuse uscata
- dispnee
- semnul fizic principal-frecatura
pleurala
- oboseala, slabiciune
- inapetenta
- tuse: uscata, frecventa, persistenta,
quintoasa
- astenie
PROBLEME DE DEPENDENTA
- Dificultate in eliberarea cailor
respiratorii
- Dispnee
- Diaforeza
- Inapetenta alimentatie inadecvata
prin deficit
- Postura inadecvata

CAZ III
unei pneumopatii sau a unei
tuberculoze pumonare, la care se
adauga junghiul toracic care nu cedeaza
la tratament; semne de supuratie
profunda: febra mare remitenta, cu
transpiratii si frisoane, paloare,
anorexie si astenie.
MOTIVELE INTERNARII
- febra cu caracter de supuratie
- atingerea severa a starii generale
- junghi toracic rebel la tratament
- semne de supuratie profunda
- febra mare remitenta
- transpiratii profuze
- frisoane
- paloare
- anorexie
- astenie
PROBLEME DE DEPENDENTA
- Obstructia cailor respiratorii
- Alterarea respiratiei - dispnee
- Diaforeza
- Cilculatie inadecvata
- Alterarea tegumentelor mucoaselor
- Alimentatie inadecvata prin deficitanorexie

CAZ I
- Lipsa cunostintelor despre boala
- Vulnerabilitate fata de pericole
- Anxietate
- Disconfort fizic
DIAGNOSTIC NURSING
1. Obstructia cailor respiratorii din
cauza cresterii cantitatii de sputa
manifestata prin tuse.
2. Incapacitatea plamanului de a
efectuaexcursiile respiratorii
normale datorita prezentei
lichidului pleural manifestata
prin dispnee.
3. Diaforeza din cauza hipertermiei
manifestata prin transpiratii
abundente.
4. Alimentatie inadecvata din
cauza inapetentei manifestata
prin scadere ponderala.
5. Lipsa cunostintelor din cauza
inaccesibilitatii la informatie
manifestata prin neliniste, teama.
6. Vulnerabilitate din cauza
procesului infectios manifestata
prin aparitia complicatiilor.

CAZ II
- Alterarea tegumentelor si mucoaselor
- Comunicare inadecvata la nivel
afectiv
- Dificultate in a-si acorda ingrijiri
igienice
DIAGNOSTIC NURSING
1. Dificultatea eliberarii cailor
respiratoriidin cauza cresterii
cantitatii de sputa manifestata
prin tuse.
2. Incapacitatea plamanului de a
efectua excursiile respiratorii
normale datorita depunerii de
fibrina manifestata prin
oboseala.
3. Diaforeza din cauza hipertermiei
manifestata prin transpiratii
abundente.
4. Alimentatie inadecvata din
cauza inapetentei manifestata
prin scadere ponderala.
5. Postura inadecvata din cauza
durerii manifestata prin pozitie
antalgica ortopnee.
6. Alterarea tegumentelor si
mucoaselor din cauza diaforezei

CAZ III
- Vulnerabilitate fata de pericole
- Postura inadecvata
- Lipsa cunostintelor despre boala
- Anxietate
- Insomnie
- Disconfort
DIAGNOSTIC NURSING
1. Obstructia cailor respiratorii din
cauza cresterii cantitatii de sputa
manifestata prin tuse.
2. Incapacitatea plamanului de a
efectuaexcursiile respiratorii
normale datorita prezentei
lichidului pleural manifestata
prin dispnee.
3. Diaforeza din cauza hipertermiei
manifestata prin transpiratii
profunde.
4. Circulatie neadecvata din cauza
anxietatii manifestata prin
hipertensiune arteriala.
5. Alterarea tegumentelor si
mucoaselor din cauza
manifestata prin deshidratare.
6. Alimentatie inadecvata din cauza
anorexiei manifestata prin
scadere ponderala.

CAZ I
7. Disconfort datorat respiratiei
ineficiente manifestata prin
indispozite, jena.
8. Perturbarea ritmului somnveche din cauza anxietatii
manifestata prin insomnie.
9. Anxietate din cauza
necunoasterii bolii manifestata
prin teama, neliniste,
neincredere.
10. Incapacitatea de a-si relua
activitatea din cauza bolii
manifestata prin spitalizare,
izolare.

OBIECTIVE
Obiectiv global pacientul sa-si
amelioreze starea in decurs de 5-6 zile.
Obiective cu caracter permanent:
- pacientul sa fie echilibrat fizic si
psihic;

CAZ II
manifestata prin deshidratare.
7. Comunicare ineficienta la nivel
afectiv din cauza alterarii starii
generale manifestata prin
anxietate.
8. Ingrijiri igienice precare datorita
durerii si slabiciunii manifestata
prin dezinteres fata de tinuta sa.

OBIECTIVE
- pacientul sa respire liber pe nas;
- pacientul sa prezinte mucoase
respiratorii umede si integre;
-pacientul sa prezinte rezistenta crescuta
fata de infectii;

CAZ III
7. Vulnerabilitate din cauza
procesului infectios manifestata
prin aparitia complicatiilor.
8. Postura inadecvata din cauza
durerii manifestata prin pozitie
antalgica ortopnee.
9. Lipsa cunostintelor despre boala
din cauza inaccesibilitatii la
informatii manifestata prin
neliniste, teama.
10. Anxietate din cauza
necunoasterii bolii manifestata
prin neincredere, teama,
neliniste.
11. Perturbarea ritmului somnveghe din cauza anxietatii
manifestata prin insomnii.
12. Disconfort datorat respiratiri
ineficiente manifestata prin jena,
indispozitie.
OBIECTIVE
Obiectiv global pacientul sa-si
amelioreze starea in termen de 6-7 zile.
Obiective cu caracter permanent:
- pacientul sa fie echilibrat fizic si
psihic;

CAZ I
- pacientul sa aiba conditii de mediu
securizant;
- pacientul sa aiba toate nevoile
fundamentale satisfacute pe toata
perioada spitalizarii;
- pacientul sa respire liber pe nas;
- pacientul sa prezinte mucoase
respiratorii umede si integre;
- pacientul sa prezinte rezistenta
crescuta fata de infectii;
- pacientul sa prezinte cai respiratorii
permeabile si o buna respiratie;
- pacientul sa fie echilibrat
hidroelectrolitic.

CAZ II
- pacientul sa aiba caile respiratorii
permeabile si o buna respiratie;
- pacientul sa fie echilibrat psihic;
- pacientul sa aiba conditii de mediu
securizant;
- pacientul sa aiba toate nevoile
fundamentale satisfacute pe toata
durata spitalizarii;
- pacientul sa fie echilibrat fizic si
psihic.

INTERVENTII
-am masurat si am notat functiile vitale;
- am administrat medicatia prescrisa;
- am efectuat examene radiologice,
toracocenteza;
- am recoltat sange pentru examenele
de laborator.

INTERVENTII
- masor si notez functiile vitale;
- administrez medicatia prescrisa de
medic.
- supraveghez pacientul;
- sustin psihic pacientul;
- invat pacientul sa-si mentina caile

CAZ III
- pacientul sa aiba conditii de mediu
securizant;
- pacientul sa aiba toate nevoile
fundamentale satisfacute pe toata
perioada spitalizarii;
Obiective specifice fiecarei probleme:
- pacientul sa respire liber pe nas;
- pacientul sa nu devina sursa de
infectii;
- pacientul sa prezinte mucoase
respiratorii umede si integre;
- pacientul sa prezinte rezistenta
crescuta fata de infectii;
- pacientul sa prezinta cai respiratorii
permeabile si o buna respiratie;
- pacientul sa fie echilibrat
hidroelectrolitic.
INTERVENTII
- masor si notez functiile vitale;
- administrez medicatia prescrisa;
- supraveghez pacientul;
- indepartez secretiile nazale;
- umezesc aerul din incapere;
- sustin psihic pacientul;

CAZ I
- am supravegheat pacientul;
- am sustinut psihic pacientul;
- am indepartat secretiile nazale;
- am umezit aerul din incapere;
- am asigurat un aport de lichide
suficient pe 24 h;
- am educat pacientul pentru folosirea
batistei individuale si pentru evitarea
imprastierii secretiilor nazale;
- am invatat pacientul sa evite
schimbarile bruste de temperarura si
aglomeratiile;
- am invatat pacientul sa tuseasca, sa
expectoreze si sa colecteze sputa;
- am invatat pacientul sa faca
gimnastica respiratorie;
- am asigurat pozitia sezand sau
semisezand a pacientului dispneic;
- am asigurat pozitia antalgica;
- am invatat pacientul sa utilizeze
tehnici de relaxare;
- am pregatit psihic pacientul, in
vederea oricarei tehnici la care va fi
supus

CAZ II
respiratorii curate, pentru o buna
respiratie;
- asigur un climat securizant si
confortabil pentru pacient;
- umezesc aerul din incapere;
- asigur un aport lichidian suficient in
24 h;
- informez pacientul sa foloseasca
batista individuala si sa evite
imprastierea secretiilor nazale;
- invat pacientul sa evite schimbarile
bruste de temperatura si aglomeratiile;
- invat pacientul tehnici utile pentru a
tusi si expectora mai usor, precum si
pentru a colecta sputa;
- recomand pozitia sezand sau
semisezand;
- invat utilizarea tehnicilor de
relaxare;
- pregatesc psihic si fizic pacientul
inaintea oricarei tehnici pentru o mai
buna colaborare si inlaturarea
anxietatii

CAZ III
- asigur un aport lichidian suficient in
24 h;
- invat tehnici de relaxare;
- invat exercitii de imbunatatire a
respiratiei;
- educ pacientul sa foloseasca batista
individuala si sa evite imprastierea
secretiilor nazale;
- invat pacientul sa evite schimbarile
bruste de temperatura si aglomeratiile;
- invat pacientul sa tuseasca sa
expectoreze si sa colecteze sputa;
- asigur pozitie semisezand pentru
diminuarea dispneei;
- pregatesc pacientul psihic, inaintea
oricarei tehnici la care va fi supus;
- recoltez sange pentru examene de
laborator;
- calculez bilantul ingestie-excretie.

CAZ I
EXTERNAREA
Data externarii:
11.01.2007
Starea la externare:
Ameliorat

CAZ II
EXTERNAREA
Data externarii:
07.02.2007
Starea la externare:
Vindecat

CAZ III
EXTERNAREA
Data externarii:
24.12.2006
Starea la externare:
Ameliorat

Bilantul autonomiei:
Pacientul prezinta o respiratie normala,
cu mucoase fluide in cantitate normala.
Temperatura este in limite normale,
apetitul satisfacator, reechilibrat
hidroelectrolitic, iar starea generala este
buna.
Dupa evolutia clinica favorabila
pacientul se externeaza deoarece isi
poate satisface singur toate nevoile
fundamentale, datorita recapatarii starii
independentei avuta inaintea
imbolnavirii.
Evolutia clinica a fost favorabila, dar cu
formarea unei pahipleurite in treimea
inferioara externa stanga.

Bilantul autonomiei:
Dupa tratamentul efectuat si ingrijirile
acordate in timpul spitalizarii, pacientul
este externat deoarece isi poate efectua
singur toate nevoile fundamentale,
datorita recapatarii starii independentei
avuta inaintea spitalizarii. Evolutia
clinica a fost favorabila.
- pacientul prezinta o buna respiratie;
- mucoasele sunt fluide si in cantitate
normala;
- temperatura este in limite normale;
- apetitul este satisfacator;
- pacientul este reechilibrat
hidroelectrolitic;
- starea generala este buna.

Bilantul autonomiei:
Dupa evolutia clinica favorabila,
pacientul se externeaza deoarece toate
semnele si simptomele de la internare
s-au remis, iar el isi poate satisface
singur toate nevoile fundamentale,
datorita recapatarii starii de
independenta avuta inaintea spitalizarii.
Pacientul prezinta o buna respiratie,
caile respiratorii sunt permeabile,
mucoasele fluide si in cantitate normala
Temperatura este in limitele normale,
apetitul satisfacator. Pacientul este
reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea
generala este buna.

Recomandari la externare:
Recomandari la externare:
- continuarea tratamentului ambulator
- evitarea schimbarilor bruste de
pana la 6 luni prin dispensarul teritorial; temperatura si a aglomeratiilor;

Recomandari la externare:
- continuarea tratamentului ambulator
pana la 6 luni prin dispensarul teritorial

CAZ I
- repetarea investigatiilor prin
dispensarul TBC (examen radiologic si
examen de sputa);
- un aport alimentar adecvat, bogat in
proteine, lipide, glucide, vitamine si
minerale;
- o hidratare buna cu minim 2500 ml
lichide/zi;
- odihna cu program de somn 8-9 ore/zi
- folosirea in continuare a tehnicilor de
relaxare;
- dozarea efortului; alternarea orelor de
munca fizica moderata cu orele de
odihna;
- schimbarea locului de munca daca
este cazul.

CAZ II
- un aport alimentar adecvat, bogat in
proteine, lipide, glucide, vitamine si
minerale;
- odihna cu program de somn de 8-9
h/zi;
- folosirea in continuare a tehnicilor de
relaxare si a exercitiilor respiratorii;
- dozarea efortului, alternarea orelor de
munca fizica moderata cu orele de
relaxare;
- efectuarea analizelor medicale minime
cel putin o data pe an.

CAZ III
(3 din 7);
- repetarea investigatiilor prin
dispensar TBC (examen radiologic si
examenul sputei);
- un aport alimentar adecvat, bogat in
proteine, lipide, glucide, vitamine,
minerale;
- o buna hidratare cu minim 2500 ml
lichide/zi;
- odihna cu program de somn 8-9 ore/zi
- folosirea in continuare a tehnicilor de
relaxare;
- dozarea efortului: alternarea orelor de
munca fizica moderata cu orele de
odihna;
- schimbarea locului de munca daca
este cazul.

ANEXE

Observarea si masurarea respiratiei

Scopul:
evaluarea functiei respiratorii este indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unei
complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciet:

tipul respiratiei
amplitudinea miscarilor respiratorii
ritmul
frecventa

Materiale necesare:
ceasul cu secundar
creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
foaia de temperatura
Interventiile asistentei medicale:
aseaza pacientul in decubit dorsal fara a explica tehnica ce urmeaza a fi
efectuata
plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui
numara inspiratiile timp de 1 minut
consemneaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de temperatura
(fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua inspiratii). Se uneste cu o
linie valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei. In alte
documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta..
Rs = 20 respiratii/minut
Rd = 18 respiratii/minut

Masurarea pulsului
Scopul:
evaluarea functiei cardio-vasculare
Elemente de apreciat:

ritmicitatea
frecventa
celeritatea
amplitudinea

Locul de masurare:
oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan
osos:
- artera radiala
- artera femurala
- artera humerala
- artera carotida
- artera temporala etc.
Materiale necesare:
ceasul secundar
creion rosu sau pix cu mina rosie
foaia de observatie
Interventiile asistentei:
pregateste psihic pacientul (informeaza pacientul asupra tehnicii, il
linisteste privind complicatiile si inofensivitatea tehnicii)
asigura repausul fizic si psihic timp de 10-15 minute si se spala pe maini cu
apa si sapun
repereaza artera
fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei
exercita o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si numara
pulsatiile timp de 1 minut

 noteaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand

cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii si uneste valoarea
prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

Masurarea tensiunii arteriale (TA)

Scopul:
evaluarea functiei cardio-vasculare (forta de contractie a inimii) rezistenta
determinata de elasticitatea si calibrul vaselor
Elemente de evaluare:
tensiunea arteriala sistolica (maxima) TA max.
tensiunea arteriala diastolica (minima) TA min.
Materiale necesare:
aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (TA):
- cu mercur Rivarocci
- cu manometru
- cu oscilometru Pachon
stetoscop biauricilar
tampon de vata
alcool
creion albastru sau pix cu mina albastra
Metode de determinare:
a) palpatorie
b) auscultatorie
Interventiile asistentei:
1. pentru metoda auscultatorie:
- se pregateste pacientul din punct de vedere psihic
- se anunta si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii tehnicii
- se asigura repaus fizic si psihic 15 minute inainte de masurare

- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun

- asistenta aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie
- fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala sub marginea inferioara a
mansetei
- se introduc olivele stetoscopului in urechi
- pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutoarul perei de cauciuc pana la
disparitia zgomotelor pulsatile
- decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei pana cand se
percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxime
TA max.)
- retine valoarea indicata de acul manometrului pentru a fi consemnata
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind mai puternice
- retine valoarea indicata de acul manometrului in momentul in care zgomotele
dispar aceasta reprezinta tensiunea arteriala minima TA min.
- noteaza in foaia de temperatura valorile obtinute si cu o linie orizontala,
socotindu-se pentru fiecare linie orizontala a foii o unitate coloana de mercur (Hg)
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat
2. pentru metoda palpatorie:
- determinarea se face prin palparea arterei radiale
- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- etapele sunt identice metodei auscultatorie
- aceasta metoda are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea
De retinut:
manseta pneumatica va fi bine fixata pe bratul pacientului
manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea
masurarea va fi precedata de linistirea pacientului
in caz de suspiciune se repeta masurarea fara a scoate manseta de pe bratul
pacientului
la indicatia medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate

Recoltarea sputei
Expectoratia reprezinta procesul de eliminare a sputei din caile respiratorii.
In conditii patologice se aduna in caile respiratorii o cantitate variata de sputa care
actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei.
Sputa este formata din:
- sectretia, transsudatia si exudatia patologica a mucoasei bronhopulmonare

- descuamatia epiteliilor pulmonare si ale cailor aeriene inferioare

- substante straine inhalate
- saliva care se adauga in timpul evacuarii sputei
- secretia nazala si faringiana
Colectarea sputei se face dupa o educare prealabila a pacientului, in sensul
de a nu inghiti sputa, dea tusi cu gura inchisa fara sa stropeasca, sa expectoreze
numai in vasul dat (scuipatoare).
In urma examenului de laborator s-a constatat prezenta bacilului Koch in
sputa.

Examenul radiologic
Examenul radiologic este indispensabil, relevand uneori leziuni care nu au
fost depistate, el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar
examenul radiologic nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene
radiologice sunt: radioscopia, radiografia, topografia si bronhoscopia. Se face
pregatirea psihica si fizica a pacientului.
In urma examenului radiologic al pacientului, se precizeaza existenta si
volumul colectiei lichidiene, exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si
omogena, cu partea superioara imprecis delimitata.

Participarea la examenul clinic general in

dispensar si spital
Scop crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului.
Materiale necesare termometru, tensiometru, stetoscop, cantar cu
pediometru si alte materiale in functie de examenul dorit.
Tipuri de executie
Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare:
- se pregatesc materialele si instrumentele necesare efectuarii examenului clinic in
functie de specialitatea sectiei sau cabinetului in care urmeaza sa fie efectuate
- se verifica functionalitatea lor

Pregatirea fizica a bolnavului:

- se anunta bolnavul si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii
examenului clinic
- se invata pacientul sa urineze
- se masoara temperatura bolnavului
- se determina masa corporala si inaltimea
- se masoara si se noteaza tensiunea arteriala, pulsul si respiratia
- se dezbraca pe regiuni, acoperindu-se regiunile examinate cu flanele
- se ajuta bolnavul sa se aseze in pozitia indicata de medic, adecvata
examinatorului
Participarea la examenul clinic:
- se serveste medicul cu instrumentele solicitate
- se asigura iluminatia necesara pentru examinarea cavitatilor naturale
- se noteaza toate indicatiile si prescrierile medicului
- dupa vizita se ajuta bolnavul sa se imbrace
Efectuarea tehnicilor de ingrijire recomandate de medic:
- se recolteaza cand este posibil, produse biologice si patologice
- se aplica primele masuri terapeutice de urgenta (daca starea bolnavului o cere)
La indicatia medicului, asistenta medicala efectueaza urmatoarele
instructiuni:
- recoltarea unor produse biologice si patologice
- efectuarea examenului radiologic
- masurarea tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii si respiratiei
- participarea la efectuarea toracocentezei

BIBLIOGRAFIE
1. Anatomia omului N.V. Kolesnikov - Manual
- R.M. Albu
2. Chirurgie S. Daschievici si M. Mihailescu
Manual pentru Scolile Postliceale;
Editura Medicala, Bucuresti 2002
3. Patologia chirurgicala a toracelui
- Profesor doctor docent Cornel Carpinisor
- Doctor Aurel Stan
4. Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de
asistentii medicali, Editura Viata Medicala
Romaneasca
Coordonator lucrare Lucretia Titirca
5. Urgente Medico-Chirurgicale
Editura Medicala Bucuresti 2002,
Coordonator lucrare Lucretia Titirca
6. Medicina interna pentru cadre medii C. Borundel
Manual pentru Scolile Postliceale;
Editura Medicala, Bucuresti 2002