SCOALA POSTLICEALA SANITARA ,,SF.

VASILE CEL MARE PLOIESTI

PROIECT DE SPECIALITATE

COORDONATOR: ABSOLVENT:

PROMOTIA

INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE PACIENTILOR CU PLEUREZII

PLANUL PROIECTULUI
CAPITOLUL I

Memoriu explicativ 1.1 Notiuni de anatomie si fiziologie 1.2 Definitie. Etiologie. Clasificare 1.3 Evaluarea unor semne, simptome, probleme ale pacientilor cu pleurezie serofibrinoasa 1.4 Participarea asistentei medicale la acte de investigatie 1.5 Participarea asistentei medicale la interventii autonome si delegate 1.6 Evaluarea (Evolutie, Complicatii, Prognostic) 1.7 Educatie pentru sanatate 1.8 Masuri de securitate a muncii in domeniul sanitar
CAPITOLUL II

Plan de ingrijire a pacientului serofibrinoasa II.1 Culegerea datelor II.2 Analiza si interpretarea datelor II.3 Planificarea ingrijirilor II.4 Aplicarea ingrijirilor II.5 Externarea pacientului
CAPITOLUL III

cu

pleurezie

III.1 Evaluarea finala III.2 Anexe III.3 Bibliografie

MEMORIU EXPLICATIV
Transformarile pe care le-a produs ultimul veac in toate domeniile vietii si activitatii omenesti au antrenat necontenit modificari profunde in gandirea, in comportamentul si starea de sanatate a oamenilor. Cele trei componente ale ecuatiei existentei om, mediu, societate se afla intr-o corelatie inextricabila si ajung sa se intrepatrunda pana se intrepatrunda pana intr-atat incat nu mai pot fi perfect separate una de alta. Istoria actului de ingrijire, a omului suferind este o parte a istoriei vietii si reflecta in evolutia ei de-a lungul timpului, boala, bolnavul si personalul de ingrijire. Nursingul este stiinta si arta de a ingriji cu respect, demnitate si competenta fiinta umana. Asistenta medicala are abilitatea de a aplica, in practica cunostintele, depriderile si aptitudinile dobandite pe parcursul formarii ca profesionist. Virginia Henderson, o profesionista desavarsita, care alaturi de Florance Nightingale, a pus bazele nursingului, deschizand noi orizonturi de cunoastere a principiilor fundamentale ale ingrijirii bolnavilor, spunea: Rolul esential al asistentei medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa isi mentina sau recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur daca ar fi avut forta, vointa sau cunostintele necesare. Viata este ansamblul functiilor care rezista mortii. Viata nu poate exista fara aer, iar respiratia corecta este la fel de necesara ca si hrana. Orice perturbare a echilibrului respiratiei are repercursiuni, in functie de gravitatea afectiunii, asupra intregului organism. Una dintre cele mai grave boli ale aparatului respirator este tuberculoza. Tuberculoza pulmonara (Phtisis pulmonum) reprezinta localizarea cea mai frecventa a tuberculozei ca afectiune a intregului organism, determinata de patrunderea si multiplicarea in plaman a agrentului patogen al bolii (Micobacterium tuberculosis), in conditiile de scadere a capacitatii de aparare a organismului, sub influenta unor factori de mediu defavorabili. Boala ca atare este amintita in cele mai vechi documente orientale si identificata la mumii egiptene datand din mileniul al II-lea inaintea erei noastre. Un tablou mai detaliat al simptomelor ei nu a fost facut decat in epoca grecoromana de catre Hypocrate, Celsus, Areteu, Galenus s.a. Transmisibilitatea tuberculozei a fost intuita in epoca renasterii de catre Paracelsus, Fracastorius (sec. IV). In secolul XVIII-XIX Bayle, Laennec, Virchow, Ranke au descris treptat aspectele anatomo-patologice ale bolii. Utilizand cu virtuozitate metoda anatomoclinica, Laennec (1781-1826) a adus cele mai importante contributii la descrierea diverselor forme de tuberculoza pulmonara, putand fi considerat ctitorul ftiziologiei moderne. In anul 1865 Villemin demonstreaza cel dintai transmisibilitatea bolii, prin inocularea produselor patologice la animalul de experienta. Agentul patogen al bolii este descoperit mai tarziu (1882) de catre

Robert Koch, care prepara si prima tuberculina (Alttuberkulin Koch). Cu ajutorul acesteia, von Pirquet, Montoux s.a. pun la punct (dupa 1905) testarea tuberculinica, deschizand noi orizonturi in studiul si intelegerea alergiei tuberculoase. Prin descoperirea razelor Roentgen se realizeaza un pas important in diagnosticul si diferentierea formelor de tuberculoza. Dupa 1900 se fac importante progrese in studiul bacteriologic, radiologic, bronhologic, functional etc., elaborandu-se metodele de investigatie care, cu perfectionari aduse ulterior, se folosesc si in prezent. In tratamentul bolii, dupa o perioada indelungata de incercari si de metode nespecifice, unele destul de eficiente (cura de repaus, collapsoterapia, rezectiile pulmonare s.a.) se ajunge la descoperirea streptomicinei (Waksmann 1945) care deschide o noua era, nu numai in terapie ci in ansamblu, in combaterea tuberculozei. Ulterior se descopera o gama intreaga de preparate antituberculoase, neepuizata inca nici in prezent. In profilaxia tuberculozei se introduc treptat metoda preventorizarii (Calmette 1912) si a dispensarizarii (Robert Philip 1917), vaccinarea BCG (Calmette 1922), depistarea RF (M. de Abreu 1936), depistarea bacteriologica (Canetti), chimioprofilaxia (Omodei-Zorini 1946), chimioterapia moderna standardizata s.a. In Romania, in etapa preistorica a tuberculozei, care se intinde pana in secolul al XIX-lea, se gasesc multiple mentiuni care atesta larga raspandire a bolii. Primele statistici din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca si datele ulterioare pana dupa al doilea razboi mondial, ne situau intre tarile cele mai tuberculizate din Europa. Intre 1905 si 1946, o serie de figuri progresiste ale medicinei romanesti, ca Babes, Cantacuzino, Nasta, Hatieganu, Irimescu, Daliello si Popper s.a. au depus efirturi remarcabile pentru constituirea si dezvoltarea unei scoli romanesti de ftiziologie si a unui armament adecvat de lupta antituberculoasa. Abia in conditiile nou create de dezvoltare tumultoasa a medicinei tehnicizate, combaterea sistematica a bolii, ca si ridicarea continua a conditiilor generale de viata, au facut posibila descresterea progresiva a tuberculozei, intr-un ritm similar celor din alte tari europene. Nivelul endemiei TBC imediat dupa ultimul razboi mondial era mult ridicat, datele actuale reprezentand scaderi intre 75 % si 100 %. Cu toata aceasta evolutie favorabila, tuberculoza in tara noastra prezinta unele aspecte de ramanere in urma, cum sunt incidenta TBC la copii, mai mare decat in tarile europene, cu persistenta unor forme grave la copilul mic; o prevalenta a infectiei TBC (la 14 ani) mai ridicata; o morbiditate tuberculoasa inalta la varsta tanara (19-24 ani); o scadere lenta a formelor cronicizate bacilifere. Din acest motiv, prevenirea si combaterea bolii constituie inca o problema prioritara de sanatate publica. Un atribut important pe care medicina Antichitatii il asimileaza celui mai eficient tratament este zambetul.

Un zambet nu costa nimic, dar poate oferi mult. El ia numai o clipa, dar amintirea lui dainuie uneori pentru totdeauna. Un zambet aduce fericire in casa, bunavointa in munca, este semnul prieteniei. Un zambet nu poate fi imprumutat, cumparat sau cersit, pentru ca el nu are valoare pentru nimeni pana cand nu este daruit.

I.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator cuprinde caile respiratorii si plamanii.Caile respiratorii sunt reprezentate de cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee si bronhii. CAILE RESPIRATORII CAVITATEA NAZALA Este primul segment al cailor respiratorii. Septul nazal desparte cavitatea nazala in doua cavitati simetrice (fose nazale), cu directie antero-posterioara, sub baza craniului si deasupra cavitatii bucale. Comunica cu exteriorul prin orificiile narinare si cu rinofaringele prin coane. Anterior, fosele nazale sunt ptotejate de piramida nazala. Piramida nazala este o proeminenta situata pe linia mediana a fetei, cu rol de a proteja fosele nazale; totodata a dobandit si un rol estetic. Varful piramidei este situat sub osul frontal si se numeste radacina nasului. Baza prezinta orificiile narinare. Cele doua fete laterale sunt unite anterior, formand dorsum nasi, care se termina inferior prin lobul nazal. In structura piramidei nazale distingem un schelet osteo-cartilaginos, format din oasele nazale si portiunea frontala a osului maxilar in partea superioara a piramidei nazale, cat si prin cartilajele laterale si cartilajele alare in partea inferioara a piramidei. Pe acest schelet se prind muschii pielosi care, prin actiunea lor, maresc sau micsoreaza orificiile narinare. La exterior se afla pielea. Fosele nazale sunt doua conducte situate inapoia piramidei nazale, de la orificiile narinare pana la coane. Distingem foselor nazale un segment anterior, numit vestibul si un segment posterior, fosele nazale propriu-zise. Vestibulul nazal este oblic in sus si inapoi si este tapetat de piele, care contine glande sebacee si folicule pilosi. Fosele nazale propriu-zise au patru pereti. La interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasa nazala, care are o structura deosebita in partea superioara fata de rest. In regiunea olfactorie a mucoasei, situata deasupra cornetului superior si in dreptul lamei ciuruite a edmoidului, sunt celule senzoriale si celule de sustinere. Celulele senzoriale sunt neuroni bipolari. De la polul lor apical pleaca o dendrita scurta, groasa si terminata printr-un buton olfactiv, care are circa 10-20 cili. De la polul bazal al neuronilor bipolari pleaca axonul. Mai multi axoni se inmanuncheaza pentru a forma nervii olfactivi, care strabat orificiile lamei ciuruite a edmoidului si ajung in bulbul olfactiv. Regiunea respiratorie a mucoasei este mult mai intinsa, are o bogata vascularizatie si o culoare rosietica. Ea acopera toti peretii cavitatii nazale, cu

exceptia celui superior, unde se afla mucoasa olfactiva. Este alcatuita dintr-un epiteliu cilindric ciliat. Mucoasa respiratorie are glande tubulo-acinoase. In oasele vecine foselor nazale sunt sinusuri paranazale, cavitati pneumatice, cu rol de cutie de rezonanta si de a mentine o temperatura constanta. Mucoasa lor se continua cu mucoasa foselor nazale. Sinusurile paranazale sunt perechi (frontale, maxilare, sfenoidale). In labirintul edmoidal sunt sapate semicelulele edmoidale care, impreuna cu semicelulele din oasele vecine, formeaza celulele edmoidale. Exista celule edmoidale posterioare, care se deschid in meatul superior si celulele edmoidale anterioare, in meatul mijlociu. Sinusul sfenoidal se deschide in recesul sfenoedmoidal de la nivelul peretelui superior al foselor nazale. Sinusurile frontal si maxilar se deschid in meatul mijlociu. In meatul inferior se deschide canalul nazolacrimal. Vascularizatia foselor nazale este asigurata de ramuri din artera oftalmica si din artera maxilara. Venele ajung, in final, in vena jugulara interna. Inervatia mucoasei este asigurata de ramuri din nervul trigemen. Limfaticele ajung in ganglionii retrofaringieni si parotidieni, iar de aici in ganglionii cervicali. FARINGELE Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului pana in dreptul vertebrei C8, unde se continua cu esofagul. Are forma unui jgheab deschis anterior, care se ingusteaza de sus in jos, cu lungimea de 15 cm. Fata posterioara a faringelui delimiteaza, impreuna cu coloana vertebrala, tapetata demuschii prevertebrali, spatiul retrofaringian. Fetele laterale ale faringelui, la nivelul capului, vin in raport cu spatiul mandibulo-faringian, cuprins intre mandibula si faringe, iar la nivelul gatului cu lobii laterali ai glandei tiroide, cu artera carotida comuna, vena jugulara interna si nervul vag, situat intre cele doua formatiuni vasculare. In structura faringelui se afla o aponevroza intrafaringiana, muschi si o mucoasa. La exterior este acoperit de adventitiafaringelui, formata din tesut conjunctiv lax. Aponevroza intrafaringiana se gaseste la nivelul peretilorlaterali si posterior al faringelui si se insera superior pe baza craniului; are o structura fibroasa si este rezistenta. Muschii faringelui sunt striati, grupati in muschi constrictori si ridicatori. Muschii constrictori au fibre circulare si se acopera unul pe celalalt; prin contractia lor micsoreaza diametrul antero-posterior si transversal al faringelui. Muschii ridicatori au fibre longitudinale si sunt reprezentati de muschiul stilo-faringian si palato-faringian, care colabora de la palat prin arcul posterior. Prin contractia lor ridica faringele in timpul deglutitiei.

La interior, faringele este captusit de o mucoasa care are in structura sa un epiteliu cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui si unepiteliu pluristratificat pavimentos, necheratinizat la nivelul bucofaringelui si laringofaringelui. La exterior, faringele este acoperit de adventitia faringelui, care se continua cu adventitia esofagului. Vascularizatia faringelui este realizata de ramuri din artera carotida externa. Sangele venoseste drenat in vena jugulara interna. Limfaticele ajung in ganglionii cervicali. Inervatia senzitiva si motorie este asigurata de nervul glosofaringian, dar si de nervul vag. LARINGELE Este un organ cu dubla functie: conduct aero-vector si organ al fonatiei. Laringele are o forma de piramida triunghiulara trunchiata cu baza in sus. Baza comunica cu laringo-faringele printr-un orificiu, numit aditus laringis, care, anterior este delimitat de epiglota, posterior de cartilajele aritenoide si lateral de repliurile epiglotico-aritenoidiene, intinse intre epiglota si cartilajele aritenoide. In grosimea acestor plici se afla cartilajele cuneiforme. Varful laringelui se continua in jos cu traheea. Fetele antero-laterale ale laringelui sunt formate de cele doua lame ale cartilajului tiroid si de arcul cricoidului. Intre cartilajul tiroid si arcul cricoidului se afla muschiul si ligamentul tirocricoidian. Deasupra celor doua lame ale cartilajului tiroid se afla membrana tirohioidiana, care ajunge la osul hioid. Fetele antero-laterale ale laringelui vin in raport cu glanda tiroida si cu muschii infrahioidieni. Fata posterioara a laringelui proemina in faringe si este formata din cele doua cartilaje aritenoidiene si din pecetea cartilajului cricoid. De o parte si de alta sunt doua santuri, santurile piriforme. Marginea anterioara este reprezentata de muchia unde cele doua lame laterale ale cartilajului tiroid se unesc. Este mai proeminenta la barbati. Vine in raport cu istmul glandei tiroide. Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile posterioare ale cartilajului tiroidian si vin in raport cu artera carotida comuna, vagul si vena jugulara interna. Structura laringelui. Laringele este format din cartilaje legate intre ele prin ligamente si articulatii. Asupra cartilajelor actioneaza muschii laringelui. La interior este tapetat de o mucoasa, sub care se gaseste o submucoasa. Cartilajele laringelui. Se disting: cartilaje neperechi (cartilajul tiroid, epiglota si cartilajul cricoid) si perechi (aritenoide, corniculate, cuneiforme si cartilajele sesamoide). Muschii laringelui se impart in intrinseci si extrinseci. Cei extrinseci se insera cu un capat pe laringe, iar cu celalalt pe organele vecine. Muschii intrinseci au ambele capete inserate pe cartilagii ale laringelui. Unii sunt constrictori ai glotei, apropiind plicile vocale, altii sunt dilatatori ai glotei, departand plicile vocale, iar altii sunt tensori ai plicilor vocale.

Tunica mucoasa captuseste cavitatea laringelui si se continua in sus cu mucoasa faringelui, iar in jos cu cea a traheei. Este formata din epiteliu si corion. Epiteliul, exceptand plicile vocale, este cilindric ciliat. La nivelul plicilor vocale estepluristratificat pavimentos. Tunica mucoasa contine glande care secreta mucus. In corion se gaseste tesut limfoid care este bogat la nivelul ventriculilor laringieni. Submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax. Aspectul interior al laringelui. Pe peretii laterali ai laringelui se afla doua perechi de plici cu directie antero-posterioara; cele doua superioare sunt plici vestibulare, iar cele doua inferioare plicile vocale. Intre cele doua plici vestibulare se delimiteaza rima vestibulara, iar intre cele doua plici vocale rima glotidica. Rima glotidica este divizata intr-o parte anterioara, numita intermembranoasa, limitata intre cele doua cartilagii aritenoide. Intre plicile vestibulare si vocale, de fiecare parte, se afla vestibulul laringian care, prin aditus laringis, comunica cu laringo-faringele, iar sub plicile vocale se afla cavitatea infraglotica, ce comunica cu traheea. Vascularizatia laringelui este asigurata de artera laringiana superioara si artera laringiana inferioara. Sangele venos ajunge in vena jugulara interna. Limfaticele laringelui ajung in ganglionii cervicali. Inervatia laringelui este asigurata de nervul laringian superior si inferior, ramuri din nervul vag. Nervul laringian inferior inerveaza muschii intrinseci ai laringelui, exceptand muschiul tirocricoidian. Nervul laringian superior inerveaza mucoasa laringelui si muschiul tirocricoidian. TRAHEEA Traheea este un organ sub forma de tub care continua laringele si se intinde de la vertebra C6 pana la vertebra toracala T4, unde se imparte in cele doua bronhii. Are o lungime de 10-12 cm si un calibru de 1,6-2 cm. Prezinta un segment cervical si unul toracal. In segmentul cervical vine in raport posterior cu esofagul, anterior cu istmul glandei tiroide, cu muschii infrahioidieni si pielea. Lateral vine in raport cu artera carotida comuna, vena jugulara interna, nervul vag si lobii laterali ai glandei tiroide. Portiunea toracica este situata in mediastinul superior. Posterior vine in raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei si cu ramurile desprinse din el, cu timusul si cu sternul, iar lateral cu plamanii, acoperiti de pleura mediastinala. In structura traheei se distinge un schelet fibrocartilaginos, format din 15-20 de inele cartileginoase incomplete posterior. Cartilajele sunt unite intre ele prin ligamente fibroelastice. In partea posterioara, unde inelele sunt incomplete, exista fibre colagene, elastice si fibre musculare netede. La exterior se afla o adventitie formata din tesut conjunctiv, iar la interior traheea este acoperita de o mucoasa cu epiteliu cilindric ciliat. Tunica mucoasa este bogata in glande.

Vascularizatia traheei este data de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul gatului si din arterele bronsice, la nivelul toracelui. Venele, in portiunea cervicala, se varsa in vena jugulara interna, iar in portiunea toracala in venele azygos. Limfaticele ajung in ganglionii cervicali, pentru segmentulcervical si in ganglionii traheobronsici si mediastinali pentru segmentul toracal. Inervatia este asigurata de fibre simpatice din simpaticul cervical si toracal si fibre parasimpatice din vag. BRONHIILE La nivelul vertebrei T4, traheea se imparte in cele doua bonhii principale (dreapta si stanga). Aceste bronhii patrund in plaman prin hil, unde se ramifica intrapulmonar, formand arborele bronsic. Intre cele doua bronhii exista o serie de deosebiri. Bronhia dreapta este aproape verticala, cea stanga aproape orizontala. Cea stanga este mai lunga (5 cm) fata de cea dreapta (2,5 cm), in schimb bronhia dreapta are un calibru mai mare (1,5 cm) fata de cea stanga (1 cm). Bronhia stanga este inconjurata de crosa aortei, cea dreapta de crosa marii vene azygos. Structura bronhiilor principale este asemanatoare traheei, bronhiile principale fiind formate din inele cartilaginoase, incomplete posterior (9-11 la stanga, 5-7 la dreapta). Vascularizatia arteriala este asigurata de arterele bronsice. Sangele venos este colectat de venele bronsice care il duc in sistemul azygos. Limfa ajunge in ganglionii traheobronsici si ganglionii mediastinali. Inervatia vegetativa provine din plexul bronhopulmonar. PLAMANII Plamanii sunt principalele organe ale respiratiei. Sunt doi plamani (stang si drept), situati in cavitatea toracica, fiecare fiind acoperit de pleura viscerala. Plamanii au forma unei jumatati de con. Culoarea lor variaza cu varsta; la fat este rosu-brun, la copil gri-rozie, la adult cenusiu, mai mult sau mai putin inchis. Greutatea plamanilor este de 700 g pentru plamanul drept si 600 g pentru cel stang. Capacitatea totala a plamanilor este de 5000 cm 3 aer. Consistenta plamanilor este este elastica, buretoasa. Diametrul vertical este de 22 cm, anteroposterior la baza de 18-20 cm, iar transversal la baza de 9-10 cm. Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele. Pe aceasta fata se gasesc santuri adanci, numite scizuri, care impart plamanii in lobi. Pe fata externa a plamanului drept se gasesc doua scizuri, una oblica (principala) si una orizontala (secundara), care incepe la mijlocul scizurii oblice. Aceste doua scizuri impart plamanul drept in trei lobi (superior, mijlociu si inferior). Pe fata externa a plamanului stang se gaseste o scizura (scizura oblica) care imparte plamanul stang in doi lobi (superior si inferior).

Fata interna este plana si vine in raport cu organele din mediastin. Pe aceasta fata, mai aproape de marginea posterioara a plamanilor, se afla hilul pulmonar, pe unde intra sau ies din plaman vasele, nervii si bronhia principala. La plamanul stang, anterior de hil, se afla impresiunea cardiaca, lasata de ventriculul stang si impresiunea lasata de aorta descendenta. La plamanul drept, anterior de hil, se afla impresiunea cardiaca, mai mica decat cea stanga, lasata de atriul drept, cat si impresiunile lasate de vena cava superioara si de vena cava inferioara. Deasupra hilului se afla impresiunea lasata de crosa marii vene azygos, iar posterior de hil se afla impresiunea marii vene azygos. Baza plamanilor este concava si vine in raport cu diafragma. Prin intermediul diafragmei, la dreapta vine in raport cu fata superioara a ficatului, iar la stanga cu fundul stomacului si cu splina. Varful plamanului depaseste in sus prima coasta si vine in raport cu organele de la baza gatului. Marginea anterioara, ascutita, este situata inapoia sternului si acoperita de recesul costo-mediastinal, iar cea posterioara, rotunjita, este in raport cu coloana vertebrala si extremitatea posterioara a coastelor. STRUCTURA PLAMANILOR Plamanii sunt constituiti din: arborele bronsic, lobuli, ramificatiile vaselor pulmonare si bronsice, nervi si limfatice, toate cuprinse in tesut conjunctiv. Arborele bronsic. Bronhia principala, patrunzand in plaman prin hil, se imparte intrapulmonar la dreapta in trei bronhii lobare (superioara, mijlocie si inferioara), iar la stanga in doua bronhii lobare (superioara si inferioara). Bronhiile lobare se divid apoi in bronhii segmentare care asigura aeratia segmentelor bronho-pulmonare (unitati anatomice si patologice ale plamanilor). Ele au limite, aeratie, vascularizatie si patologie proprie. Plamanul drept are 10 segmente, iar cel stang 9, lipsind segmentul medio-bazal. Bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare care deservesc lobulii pulmonari, unitati morfologice ale plamanului, de forma piramidala, cu baza spre periferia plamanului si varful la hil. Bronhiolele lobulare, la randul lor, se ramifica in bronhiole respiratorii de la care pleaca ductele alveolare terminate prin saculeti alveolari. Peretii saculetilor alveolari sunt compartimentati in alveole pulmonare. Bronhiolele respiratorii, impreuna cu formatiunile derivate din ele, formeaza acinii pulmonari. Acinul este unitate morfofunctionala a plamanului. Structura arborelui bronsic se modifica si ea. Bronhiile lobare au structura asemanatoare bronhiilor principale. Bronhiile segmentare au si ele un schelet cartilaginos, insa cartilajul este fragmentat, in schimb bronhiile lobulare si respiratorii pierd complet scheletul cartilaginos. Bronhiolele lobulare si respiratorii au un perete fibroelastic, peste care sunt dispuse fibre musculare netede, cu dispozitie circulara. In peretii ductelor alveolare, intalnim numai membrana fibroelastica acoperita de epiteliu.

Alveolele pulmonare au forma unui saculet mic, cu perete extrem de subtire, adaptat schimburilor gazoase. Pe o membrana fibroelastica exista un epiteliu alveolar cu dubla functie: fagocitara si respiratorie. Exista circa 75-100 milioane de alveole, insumand o suprafata de 80-120 m2. In jurul alveolelor se gaseste o bogata retea de capilare perialveolare, care impreuna cu peretii alveolelor formeaza bariera alveolo-capilara, in a carei structura mentionam epiteliul alveolar, membrana bazala fibro-elastica a alveolelor, membrana bazala a capilarului si endoteliul capilar. La nivelul acestei bariere au loc schimburile de gaze dintre alveole si sange. VASCULARIZATIA PLAMANILOR Plamanii au o dubla vascularizatie: nutritiva si functionala. Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale arterei toracale, care aduc la plaman sange cu oxigen pentru arborele bronsic, parenchimul pulmonar si peretii arterelor pulmonare, deoarece acestea din urma contin sange cu dioxid de carbon. Arterele bronsice intra in plaman prin hil si insotesc arborele bronsic, ajungand numai pana la nivelul bronhiolelor respiratorii, unde se termina in reteaua capilara, de la care pornesc venele bronsice ce aduc sange cu dioxid de carbon in sistemul venelor azygos, acesta terminandu-se in vena cava superioara. Vascularizatia nutritiva face parte din marea circulatie. Vascularizatia functionala apartine marii circulatii. Ea incepe prin trunchiul pulmonar care isi are originea in ventriculul drept. Trunchiul pulmonar aduce la plaman sange incarcat cu dioxid de carbon. Dupa un scurt traiect se imparte in artera pulmonara dreapta si stanga, patrunzand fiecare in plamanul respectiv, prin hil. In plaman, arterele pulmonare se divid in ramuri ce insotesc ramificatiile arborelui bronsic pana in jurul alveolelor, unde formeaza reteaua capilara perialveolara. La acest nivel, sangele cedeaza dioxid de carbon si primeste oxigen. De la reteaua capilara pornesc venele pulmonare. Ele ies din plaman prin hil si se duc spre atriul stang. Limfa plamanului este colectata de ganglionii din hilul plamanului. Inervatia plamanilor provine din plexul bronho-pulmonar. Fibrele parasimpatice determina bronhoconstrictie si secretia glandelor din mucoasa bronsica, iar cele simpatice determina bronhodilatatie. PLEURA Fiecare plaman este invelit de o seroasa numita pleura. Pleura prezinta o foita parietala, care captuseste peretii toracelui si o foita viscerala, care acopera plamanul patrunzand si in scizuri. Cele doua foite se continua una cu cealalta la nivelul pediculului pulmonar si al ligamentului pulmonar, care este o formatiune conjunctiva de forma triunghiulara, avand varful la pediculul pulmonar si baza la nivelul diafragmei. Intre cele doua foite exista o cavitate virtuala, cavitatea

pleurala, in care se afla o lama fina de lichid pleural. In cavitatea pleurala exista o usoara presiune negativa care obliga cele doua foite sa stea lipite una de cealalta. Cele doua foite ale pleurei se continua una cu cealalta la nivelul hilului. Cavitatea pleurala devine reala cand intre cele doua foite ale pleurei se acumuleaza: sange (hemotorax), lichid (hidrotorax), aer (pneumotorax), puroi (piotorax), limfa (chilotorax). Pleura parietala prezinta trei parti: portiunea costala, in raport cu coastele, portiunea diafragmatica, in raport cu diafragmul si portiunea mediastinala, spre mediastin. Cand pleura parietala trece de pe un perete pe altul, formeaza recesuri. Cand trece de pe coaste pe mediastin, ocolind varful pulmonului, se formeaza recesul numit domul pleural, cand trece de pe coaste pe diafragma, ocolind baza plamanului, se formeaza recesul costo-diafragmatic, iar cand trece de pe coaste pe mediastin, ocolind marginea anterioara a plamanului, se formeaza recesul costomediastinal. MEDIASTINUL Este spatiul cuprins intre fetele mediale ale celor doi plamani, acoperiti de pleurele mediastinale. Anterior ajunge pana la stern, posterior pana la coloana vertebrala, inferior pana la diafragma, iar superior comunica larg cu baza gatului prin apertura superioara a toracelui. In mediastinul superior se gasesc: - ramurile crosei aortei, cele doua vene brahiocefalice, nervii vagi, nervii frenici, timusul, traheea, esofagul, lantul simpatic toracal, ultima parte a canalului toracic; In mediastinul inferior se gasesc: cordul cu vasele mari, care isi au originea sau se termina la acest nivel, cat si nervii frenici, iar pe un plan posterior esofagul, nervii vagi, simpaticul toracal, canalul toracic, sistemul azygos si aorta descendenta.

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si mediu. Din punct de vedere functional, respiratia poate fi impartita in patru etape: vantilatia pulmonara, adica deplasarea aerului in ambele sensuri intre alveolele pulmonare si atmosfera; difuziunea O2 si CO2 intre alveolele pulmonare si sange; transportul O2 si CO2 prin sange si lichidele organismului catre si de la celule; reglarea respiratiei. VENTILATIA PULMONARA Dimensiunile plamanilor pot varia prin distensie si retractie, in doua moduri: prin miscarile de ridicare si coborare ale diafragmului, care alungesc si scurteaza cavitatea toracica si prin ridicarea si coborarea coastelor, care determina cresterea si descresterea diametrului antero-posterior al cavitatii toracice. Respiratia normala, de repaus, se realizeaza aproape in intregime prin miscarile din prima categorie, adica in urma miscarilor diafragmului. In timpul inspiratiei, contractia diafragmului trage in jos suprafata inferioara a plamanilor. Apoi, in timpul inspiratiei linistite, diafragmul se relaxeaza, iar in retractia elastica a plamanilor, a peretelui toracic si structurilor abdominale comprima plamanii. Deoarece fortele toraco-pulmonare sunt insuficiente, producerea expiratiei fortate necesita o forta suplimentara, obtinuta prin contractia muschilor abdominali, care imping continutul abdominal catre diafragma. A doua cale de expansionare a plamanilor o reprezinta ridicarea grilajului costal. In pozitia de repaus, acesta este coborat, permitand sternului sa se apropie de coloana vertebrala; cand grilajul costal se ridica, acesta proiecteaza inainte sternul, care se indeparteaza de coloana vertebrala, ceea ce mareste diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % in inspiratia maxima fata de expiratie. Muschii care determina ridicarea grilajului costal se denumesc muschi inspiratori si sunt, in special, muschii gatului. Muschii care determina coborarea grilajului costal sunt muschi expiratori, cum sunt, de exemplu, muschii drepti abdominali. Daca nu exista nici o forta care sa-l mentina plin cu aer, plamanul, care are o structura elastica, se dezumfla ca un balon. Intre plamani si peretii cutiei toracice nu exista nici un punct de atasare, ei fiind fixati doar prin hil la nivelul mediastinului. Astfel, plamanul pluteste in cavitatea toracica inconjurat de un strat subtire de lichid pleural, care reduce frecarile generate de miscarile sale in aceasta cavitate. Mai mult, pomparea continua a acestui lichid in canalele limfatice mentine o usoara suctiune intre suprafata pleurei viscerale si cea a pleurei parietale. Astfel, suprafata plamanilor este atasata permanent de fata interna a cutiei toracice. Cand aceasta se expansioneaza si revine apoi la pozitia initiala, plamanii urmeaza aceste miscari, care, in plus, sunt mult usurate de suprafetele pleurale bine lubrifiate.

Presiunea pleurala este presiunea din spatiul ingust cuprins intre pleura viscerala si cea parietala. In mod normal, exista o suctiune permanenta a lichidului din acest spatiu, ceea ce duce la o mica presiune negativa a acest nivel. Presiunea pleurala normala, la inceputul inspirului, este de aproximativ -5 cm apa. Acesta este nivelul de presiune necesar pentru a mentine plamanii destinsi in timpul repausului. Apoi, in timpul respiratiei normale, expansiunea cutiei toracice trage suprafata plamanilor cu o forta mai mare, astfel incat creeaza o presiune negativa intrapleurala de 7,5 cm apa. Presiunea alveolara este presiunea din interiorul alveolelor pulmonare. In repaus, cand glota este deschisa, aerul nu circula intre plamani si atmosfera; in acest moment presiunea in orice parte a arborelui respirator este egala cu presiunea atmosferica, considerata 0 cm apa. Pentru a permite patrunderea aerului in plaman in timpul inspiratiei, presiunea in alveole trebuie sa scada sub presiunea atmosferica; in timpul unei inspiratii normale devine 1 cm apa. Aceasta presiune negativa usoara este suficienta pentru ca, in cele doua secunde necesare respiratiei, in plamani sa patrunda aproximativ 500 ml aer. Variatii opuse apar in timpul expiratiei: presiunea alveolara creste la aproximativ +1 cm apa, ceea ce forteaza 500 ml aer sa iasa din plamani in 2-3 secunde, cat dureaza expiratia. Complianta pulmonara este data de masura cu care plamanii cresc in volum pentru fiecare unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Complianta totala pulmonara normala la adult este de 200 ml/cm apa. Plamanii contin cantitati mari de colagen si elastina. Fibrele de elastina sunt intinse la volume pulmonare mici si medii, iar cele de colagen previn supradistensia la volume pulmonare mari. Fortele elastice determinate de tensiunea superficiala sunt mult mai complexe, reprezentand 2/3 din totalul fortelor elastice in plamanii normali; in plus, forta elastica determinata de tensiunea superficiala se modifica foarte mult atunci cand surfactantul nu este prezent in lichidul alveolar. Fortele de tensiune superficiala se manifesta la interfata dintre doua stari de agregare diferite. Aceste forte au tendinta de a micsora suprafata de contact. Suprafata interna a alveolelor este acoperita de un strat subtire de lichid, iar in alveole exista aer, deci vor apare forte de tensiune superficiala, care determina micsorarea suprafetei de contact; ca urmare, aerul alveolar are tendinta de a iesi din alveole, iar acestea tind sa colabeze. Surfactantul este un agent activ de suprafata, adica atunci cand se raspandeste pe toata suprafata unui lichid ii reduce acestuia tensiunea superficiala. Surfactantul este secretat de celulele epiteliale alveolare de tip II si este un amestec complex de fosfolipide, proteine si ioni. Alte roluri ale surfactantului: cresterea razei alveolare, ceea ce determina cresterea compliantei pulmonare si scaderea lucrului mecanic al respiratiei; scaderea filtrarii la nivelul capilarelor pulmonare. Lucrul mecanic al respiratiei. In respiratia normala de repaus, contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir, in timp ce expirul este in intregime un proces pasiv, determinat de reculul elastic al plamanilor si structurilor elastice ale cutiei toracice. Ca urmare, muschii respiratori efectueaza lucru mecanic doar

pentru a produce inspirul. Acest lucru mecanic poate fi impartit in trei fractiuni diferite: cea necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva propriilor lor forte elastice, numita travaliu compliant sau lucru mecanic elastic; cea necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic, numita lucru mecanic al rezistentei tisulare; cea necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene, la trecerea aerului spre interiorul plamanilor, numita lucru mecanic al rezistentei cailor aeriene. Energia necesara in respiratie. In timpul respiratiei normale de repaus, doar 3-5 % din energia cheltuita de organism este ceruta de necesitatile energetice ale proceselor ventilatorii pulmonare. In schimb, in timpul unui efort fizic intens, necesarul de energie poate creste de pana la 50 de ori fata de repaus. VOLUME SI CAPACITATI PULMONARE O metoda simpla pentru studiul ventilatiei pulmonare este inregistrarea volumului aerului deplasat spre interiorul si respectiv exteriorul plamanilor, procedeu numit spirometrie. Exista patru volume pulmonare diferite, care adunate, totalizeaza volumul maxim pe care il poate atinge expansiunea pulmonara. Semnificatia acestor volume este urmatoarea: Volumul curent este volumul de aer inspirat si expirat in timpul respiratiei normale (500 ml). Volumul inspirator de rezerva este un volum suplimentar de aer care poate fi inspirat peste volumul curent (3000 ml). Volumul expirator de rezerva reprezinta cantitatea suplimentara de aer care poate fi expirata in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum curent (1100 ml). Volumul rezidual este volumul de aer care ramane in plamani si dupa o expiratie fortata (1200 ml). Capacitatile pulmonare sunt sume de doua sau mai multe volume pulmonare. Capacitatea inspiratorie, egala cu suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezerva, reprezinta cantitatea de aer pe care o persoana o poate respira pornind de la nivelul expirator normal pana la distensia maxima a plamanilor (3500 ml). Capacitatea reziduala functionala, egala cu suma dintre volumul expirator de rezerva si volumul rezidual, reprezinta cantitatea de aer ce ramane in plaman la sfarsitul unei expiratii normale (2300 ml). Capacitatea vitala, egala cu suma dintre volumul inspirator de rezerva, volumul curent si volumul expirator de rezerva, reprezinta volumul maxim de aer pe care o persoana il poate scoate din plamani dupa o inspiratie maxima (4600 ml).

Capacitatea pulmonara totala, egala cu capacitatea vitala plus volumul rezidual, reprezinta volumul maxim pana la care pot fi expansionati plamanii prin efort inspirator maxim (5800 ml). Toate volumele si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei decat la barbati; de asemenea, ele sunt mai mari la atleti si mai mici la persoanele astenice. Cu exceptia volumului rezidual, celelalte volume pulmonare se masoara spirometric. Pentru masurarea volumului rezidual, ca si a capacitatilor care il includ, se utilizeaza alte metode de masurare: metoda dilutiei sau tehnica pletismografica. Volumul respirator pe minut este cantitatea totala de aer deplasata in arborele respirator in fiecare minut si este egal cu produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie, fiind egal cu 6 l/min. In diferite conditii fiziologice si patologice, aceste valori se pot modifica foarte mult. Ventilatia alveolara este volumul de aer care ajunge in zona alveolara a tractului respirator in fiecare minut si participa la schimburile de gaze respiratorii. Valoarea sa medie este de 4,5-5 l/min, deci numai o parte din volumul respirator pe minut; restul reprezinta ventilatia spatiului mort. Ventilatia alveolara este unul dintre factorii majori care determina presiunile partiale ale oxigenului si dioxidului de carbon in alveole. DIFUZIUNEA Dupa ventilatia alveolara urmeaza o noua etapa a procesului respirator; aceasta este difuziunea oxigenului din alveole in sangele capilar si difuziunea in sens invers a dioxidului de carbon. Toate gazele implicate in fiziologia respiratiei sunt molecule simple, libere sa se miste unele printre altele, proces numit difuziune. Afirmatia este valabila si pentru gazele dizolvate in lichidele si tesuturile organismului. Pentru ca difuziunea sa poata avea loc este necesara o sursa de energie. Aceasta rezulta din insasi cinetica moleculelor. Se stie ca toate moleculele intregii materii se afla intr-o continua miscare, ce nu inceteaza decat la temperatura zero absolut. Moleculele libere, neatasate unele de altele, se deplaseaza in linie dreapta cu o viteza foarte mare, pana ce se lovesc de o alta molecula. Apoi ele se resping reciproc, luand alte directii de miscare pe care le pastreaza pana la o noua coliziune. In acest mod, moleculele se misca rapid unele printre altele. Cauza presiunii este impactul constant al moleculelor cu o suprafata, in timpul miscarii lor. Asadar, presiunea exercitata de gazele respiratorii si ale alveolelor este proportionala, in orice moment, cu suma fortelor de impact dintre moleculele gazului si aceste suprafete. In fiziologia respiratiei avem de a face cu un amestec gazos, continand mai ales oxigen, azot si dioxid de carbon. Rata difuziunii acestora va fi direct proportionala cu presiunea exercitata de catre fiecare gaz in parte, denumita

presiunea partiala a gazelor. Gazele dizolvate in apa sau in tesuturi dezvolta, de asemenea, presiuni, deoarece moleculele acestora se misca dezordonat, posedand energie cinetica la fel ca si in stare gazoasa. Imediat ce aerul a patruns in caile respiratorii, apa de la suprafata acestora se evapora, umezindu-l. Presiunea exercitata de catre moleculele de apa spre a se desprinde de suprafata apei se numeste presiunea vaporilor de apa. La temperatura normala a corpului (37 0C), valoarea presiunii vaporilor de apa este de 47 mm Hg. Concentratia gazelor in aerul alveolar este foarte diferita de cea din aerul atmosferic.Exista cateva cauze ale acestor diferente. Mai intai, cu fiecare respiratie, aerul alveolar este inlocuit doar partial cu aer atmosferic. In al doilea rand, din aerul alveolar este extras permanent oxigenul si primindu-se permanent dioxidul de carbon din sangele pulmonar. In al treilea rand, aerul atmosferic uscat care patrunde in caile respiratorii este umezit inainte de a ajunge la alveole. Capacitatea reziduala functionala este de 2300 ml. Cu fiecare respiratie patrund in alveole 350 ml aer proaspat si acelasi volum de aer expirat. Rezulta ca numai o septime din volumul de aer alveolar este reinnoit cu fiecare respiratie. In cazul unei ventilatii alveolare normale sunt necesare 17 secunde pentru a reinnoi jumatate din volumul de aer alveolar. Aerisirea lenta a aerului alveolar este foarte importanta pentru prevenirea schimbarilor bruste ale concentratiei sangvine a gazelor. Unitatea respiratorie este alcatuita dintr-o bronhiola respiratorie, ducturi alveolare, antrumuri si alveole. Exista aproximativ 300 de milioane alveole pentru ambii plamani, fiecare avand un diametru de aproximativ 0,2 mm. Peretii alveolelor sunt extrem de subtiri, iar intre ei se afla o retea de capilare bogat anastomozate intre ele. Datorita acestor plexuri capilare extrem de extinse, schimbul de gaze dintre aerul alveolar si sangele capilar devine posibil si are loc prin membranele tuturor portiunilor terminale ale plamanilor. Aceste membrane sunt denumite generic membrane respiratorii sau membrane pulmonare. Membrana respiratorie este alcatuita din: endoteliu capilar; interstitiu pulmonar, epiteliu alveolar; surfactant. Grosimea sa medie este de 0,6 microni, putand atinge, in anumite locuri, 0,2 microni. Suprafata sa este de 50-100 m2. Factorii care influenteaza rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie sunt: presiunea partiala a gazului in alveole; presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar; coeficientul de difuziune al gazului; dimensiunile membranei respiratorii. Capacitatea de difuziune a membranei respiratorii este volumul unui gaz care difuzeaza prin membrana in fiecare minut, la o diferenta de presiune de 1 mm Hg. Toti factorii care afecteaza difuziunea prin membrana respiratorie pot afecta si capacitatea de difuziune. Capacitatea de difuziune pentru oxigen la adultul tanar, in conditii de repaus, este de 21 ml/min/mm Hg. Capacitatea de difuziune pentru dioxidul de carbon se estimeaza tinand cont de faptul ca pentru acest gaz coeficientul de difuziune este de 20 de ori mai mare

ca al oxigenului; astfel, la adultul sanatos, in repaus, capacitatea de difuziune este de 400-450 ml/min/mm Hg si de 1200-1300 ml/min/mm Hg, in conditii de efort fizic. Echilibrarea. Difuziunea oxigenului se face din aerul alveolar spre sangele din capilarele pulmonare, deoarece presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele ce intra in capilarele pulmonare este de 40 mm Hg. Dupa ce traverseaza membrana respiratorie, moleculele de oxigen se dizolva in plasma, ceea ce duce la cresterea presiunii partiale a oxigenului in plasma; consecutiv, oxigenul difuzeaza in hematii, unde se combina cu hemoglobina. In mod normal, egalarea presiunii partiale, alveolara si sangvina, ale oxigenului se face in 0,25 secunde. Hematia petrece, in medie, 0,75 secunde in capilarul pulmonar; daca echilibrarea apare in 0,25 secunde, ramane un interval de 0,50 secunde, numit margine de siguranta si care asigura o preluare adecvata a oxigenului in timpul unor perioade de stres. Difuziunea dioxidului de carbon se face dinspre sangele din capilarele pulmonare spre alveole, deoarece presiunea partiala a dioxidului de carbon in sangele din capilarele pulmonare este de 46 mm Hg, iar in aerul alveolar este de 40 mm Hg. Desi gradientul de difuziune al dioxidului de carbon este de doar o zecime din cel al oxigenului, dioxidul de carbon difuzeaza de 20 de ori mai repede decat oxigenul, deoarece este de 25 de ori mai solubil in lichideleorganismului decat oxigenul. In mod normal, egalarea presiunilor partiale, alveolara si sangvina, ale dioxidului de carbon se face in 0,25 secunde. TRANSPORTUL GAZELOR Transportul oxigenului. Dupa ce difuzeaza prin membrana respiratorie, oxigenul se dizolva in plasma din capilarele pulmonare; din plasma, oxigenul difuzeaza in eritrocite, unde se combina reversibil cu ionii de fier din structura hemoglobinei, transformand deoxihemoglobina in oxihemoglobina. Fiecare gram de hemoglobina se poate combina cu maximum 1,34 ml oxigen; in mod normal, exista 12-15 g hemoglobina/dl sange. Astfel, sangele arterial transporta 20 ml oxigen/dl, din care 98,5 % este transportat de hemoglobina, iar 1,5 % dizolvat in plasma. Fiecare molecula de hemoglobina se poate combina cu maximum 4 molecule de oxigen, situatie in care saturarea hemoglobinei cu oxigen este de 100 %. Cantitatea de oxigen ce se combina cu hemoglobina depinde de presiunea partiala a oxigenului. Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este invers proportionala cu P50 (care reprezinta presiunea partiala a oxigenului la care saturatia hemoglobinei cu oxigenul este de 50 %). Valoarea normala a lui P 50 in sangele arterial este de 27 mm Hg. Hemoglobina este o enzima alosterica ce interactioneaza cu oxigenul; de aceea, afinitatea ei pentru oxigen poate fi modificata de diferiti liganzi. Astfel, scaderea pH-ului, cresterea temperaturii, a presiunii partiale a dioxidului de carbon si a concentratiei de 2,3 DPG determina scaderea afinitatii hemoglobinei pentru oxigen, ilustrata prin scaderea valorii lui

P50. Variatiile in sens invers ale acestor parametri determina cresterea afinitatii hemoglobinei pentru oxigen. La nivelul tesuturilor, presiunea partiala a oxigenului este de 40 mm Hg, iar oxigenul va difuza din plasma in interstitii si de aici in celule. Are loc scaderea rapida a presiunii partiale a oxigenului plasmatic, fapt ce determina disocierea oxihemoglobinei, hemoglobina ramanand saturata in proportie de 50-70 %. Fiecare 100 ml sange elibereaza la tesuturi, in repaus, cate 7 ml oxigen. Acesta este coeficientul de utilizare a oxigenului. In timpul efortului fizic, acest coeficient poate creste la 12 %. Prin cedarea oxigenului la tesuturi, o parte din oxihemoglobina devine hemoglobina redusa, care imprima sangelui venos culoarearosu-violaceu caracteristica. Transportul dioxidului de carbon. Dioxidul de carbon este rezultatul final al proceselor oxidative tisulare. El difuzeaza din celule in capilare, determinand cresterea presiunii sale partiale in sangele venos cu 5-6 mm Hg fata de sangele arterial. Dioxidul de carbon este transportat prin sange sub mai multe forme: dizolvat fizic in plasma (5 %); sub forma de carbaminohemoglobina, ce rezulta prin combinarea dioxidului de carbon cu gruparile NH2 terminale din lanturile proteice ale hemoglobinei (5 %); sub forma de bicarbonat plasmatic (90 %), obtinut prin fenomenul de membrana Hamburger sau fenomenul migrarii clorului, care are loc la nivelul eritrocitelor. REGLAREA RESPIRATIEI Mecanismele sistemului nervos central Muschii respiratori sunt muschii scheletici si, ca urmare, pentru a se contracta au nevoie de stimuli electrici transmisi de la nivelul sistemului nervos central. Acesti stimuli sunt transmisi prin intermediul nervilor somatici. Muschiul inspirator cel mai important, diafragmul, este inervat prin fibre motorii ale nervilor frenici, care isi au originea in regiunea cervicala a maduvei spinarii. Impulsurile ajung la nivelul nervilor frenici pe cai voluntare sau involuntare ale SNC. Aceasta dualitate a cailor de conducere permite controlul voluntar al respiratiei in timpul unor activitati cum sunt: vorbitul, cantatul, inotul, alaturi de controlul involuntar, care permite oamenilor sa respire automat, fara efort constient. Centrii bulbari. Ritmul de baza, involuntar, automat al respiratiei este generat in bulbul rahidian, dar sursa exacta si mecanismul de generare raman necunoscute. Respiratia spontana are loc atata timp cat bulbul rahidian si maduva spinarii suntintacte. Bilateral, in bulb exista doua grupari de neuroni care genereaza ritmul de baza: grupul respirator dorsal (GRD) si grupul respirator ventral (GRV). Activitatea nervoasa din alte zone ale SNC (punte, talamus, SRAA, cortex cerebral) si aferentele nervilor vag, glosofaringian si ale nervilor somatici, influenteaza activitatea GRD si a GRV. GRD se afla bilateral in bulb,

localizat in nucleul tractului solitar. Neoronii acestui grup sunt neuroni inspiratori. Sunt considerati generatorii ritmului primar al respiratiei, deoarece activitatea lor creste gradat in timpul inspirului; activitatea lor electrica a fost asemanata cu o rampa, deoarece ea prezinta un crescendo in timpul inspirului, dupa care dispare rapid. Astfel, in respiratia normala, semnalul incepe foarte slab si creste uniform, in timp de 2 secunde, luand aspectul unei pante ascendente. El inceteaza brusc pentru urmatoarele 3 secunde si apoi se reia un alt ciclu; acest model se repeta permanent. Avantajul unui astfel de semnal este ca el determina o crestere uniforma a volumului plamanilor in timpul inspiratiei. Aferentele de la GRD sunt in primul rand de la nervii vag si glosofaringian, care aduc informatii de la chemoreceptorii periferici si de la receptorii mecanici din plamani. Activitatea GRD este stimulata de scaderea presiunii partiale a oxigenului, de cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon, de scaderea pHului, de cresterea activitatii la nivelul SRAA. Activitatea GRD este inhibata de destinderea plamanilor, prin impulsuri primite de la receptorii de intindere din plaman. Eferentele de la GRD merg la motoneuronii intercostali si la nervul frenic controlaterali, precum si la GRV. GRV este localizat la 5 mm anterior si lateral de GRD. Neuronii acestui grup raman aproape total inactivi in timpul respiratiei normale linistite. Prin urmare, respiratia normala de repaus este controlata numai de semnale inspiratorii repetitive dinGRD, transmise in principal catre diafragm, iar expiratia rezulta din reculul elastic al cutiei toracice si al plamanilor. Cand semnalelepentru cresterea ventilatiei pulmonare devin mai mari decat normal, semnalele respiratorii se indreapta dinspre mecanismul oscilator de baza al GRD catre GRV. In consecinta, doar in aceasta situatie, GRV isi aduce contributia la coordonarea respiratiei. Stimularea electrica a unor neuroni din GRV determina inspiratia, in timp ce stimularea altora determina expiratia. Deci, acesti neuroni contribuie atat la inspiratie, cat si la expiratie. In plus, ei sunt implicati in elaborarea unor semnale expiratorii puternice catre muschii abdominali in timpul expiratiei fortate. Centrii pontini sunt arii ale trunchiului cerebral ce modifica activitatea centrilor bulbari respiratori. Centrul apneustic se gaseste in zona caudala a puntii, dar nu a fost identificat ca entitate neuronala. Eferentele de la acest centru determina cresterea duratei inspiratiei, micsorand frecventa erespiratorie; rezultatul este un inspir mai adanc si mai prelungit. In mod normal, centrul apneustic este inhibat de impulsuri transmise prin nervul vag si de activitatea centrului pneumotaxic. Vagotomia bilaterala si distrugerea centrului pneumotaxic determina perioade prelungite de inspir (apneusis). Centrul pneumotaxic, localizat dorsal, in puntea superioara, transmite continuu impulsuri catre aria inspiratorie. Efectul principal al acestora este de a controla punctul de intrerupere al pantei inspiratorii, determinand astfel durata impulsului. In plus, actiunea sa are un efect secundar de crestere a frecventei respiratiei, deoarece limitarea inspiratiei scurteaza si expiratia, deci si intreaga

perioada a ciclului respirator. Astfel, un semnal pneumotaxic puternic poate creste frecventa respiratorie pana la 30-40 respiratii pe minut. Chemoreceptorii centrali sunt localizati bilateral si se intind pana la mai putin de 1 mm de suprafata ventrala a bulbului rahidian. Sunt sensibili la concentratia ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian (LCR) si din lichidul interstitial. Ionii nu pot traversa bariera hematoencefalica; dioxidul de carbon poate traversa aceasta bariera, apoi se hidrateaza rezultand H2CO3, care disociaza in H+ si HCO3, ceea ce modifica concentratia H+ in LCR si tesutul cerebral. Cresterea concentratiei CO 2 (H+) in LCR determina chemoreceptorii periferici sa stimuleze respiratia. Astfel, dioxidul de carbon sangvin are un efect foarte mic de stimulare directa asupra acestor chemoreceptori, in schimb, efectul sau indirect, prin H+, este remarcabil. Aproximativ 85 % din controlul bazal al respiratiei prin mecanism chimic se realizeaza prin efectul stimulator al CO2 (H+) asupra chemoreceptorilor centrali. Restul de 15 % se realizeaza cu ajutorul chemoreceptorilor periferici. Chemoreceptorii periferici se gasesc in afara SNC, la nivelul corpilor aortici si carotidieni. Ei sunt stimulati de scaderea presiunii partiale a oxigenului, cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon si scaderea pH-ului din sangele arterial. Chemoreceptorii periferici sunt singurii din organism care detecteaza modificarea presiunii partiale a oxigenului in lichidele organismului. Sunt stimulati de scaderea presiunii partiale a oxigenului in sangele arterial sub 60-80 mm Hg. Impulsurile aferente de la acesti receptori sunt transmise SNC prin nervii vag si glosofaringian, consecinta stimularii lor fiind cresterea frecventei si amplitudinii respiratiilor. Cresterea presiunii partiale a dioxidului de carbon stimuleaza chemoreceptorii periferici, dar efectul ei major se realizeaza la nivelul chemoreceptorilor centrali. Scaderea pH-ului stimuleaza, de asemenea, acesti chemoreceptori. La reglarea respiratiei contribuie si alte tipuri de receptori: Receptorii activati prin intindere sunt localizati in caile aeriene mici si sunt stimulati de distensia plamanilor; stimularea lor initiaza reflexul HeringBreuer, reflex ce stopeaza inspirul prin trimiterea de impulsuri ce inhiba centrii respiratori pontini si bulbari, via nervul vag. Receptorii activati de substante iritante sunt localizati in caile aeriene mari, fiind stimulati de fum, gaze toxice, particule din aerul inspirat. Sunt declansate astfel reflexele de tuse, bronhoconstrictie, secretie de mucus si apnee. Receptorii J sunt localizati in interstitiul pulmonar la nivelul capilarelor pulmonare si sunt stimulati de distensia vaselor pulmonare; ei initiaza reflexe ce determina respiratia rapida si superficiala. Receptorii de la nivelul cutiei toracice pot detecta forta generata de contractia muschilor respiratori. Informatiile de la acesti receptori participa la aparitia senzatiei de dispnee.

1.2 DEFINITIE. ETIOLOGIE. CLASIFICARE

DEFINITIE Tuberculoza seroaselor trebuie considerata nu numai ca o manifestare secundara a patrunderii bacilului Koch in organism, ci si ca urmare a existentei unor alte localizari bacilare. Pleureziile sunt procese inflamatorii ale pleurelor, caracterizate prin aparitia in cavitatea pleurala a unui lichid cu caracter de exudat. Dupa natura si aspectul lichidului se deosebesc: pleurezia serofibrinoasa (tuberculoza pulmonara); pleurezia purulenta (tuberculoza pulmonara, pneumopatii diverse); pleurezia hemoragica (infarct pulmonar, cancer sau tuberculoza pulmonara). Pleurezia serofibrinoasa este o inflamatie acuta a pleurei, caracterizata prin prezenta unui exudat in cavitatea pleurala. Tuberculoza pulmonara reprezinta inca cea mai frecventa cauza (50-55 %). Se presupunea, in trecut, ca orice pleurezie serofibrinoasa care nu-si dovedeste cauza este de natura tuberculoasa. Se intalneste mai frecvent intre 16 si 35 de ani. Raspunsul violent al seroasei pleurale la infectia tuberculoasa se datoreaza, probabil, unui mecanism alergic. Boala este adesea prima manifestare clinica a tuberculozei, aparand in saptamanile sau lunile care urmeaza primoinfectiei. Atingerea pleurala se produce pe cale hematogena si in speciel prin contiguitate de la un focar pulmonar sau ganglionar. Un rol favorizant, il au anotimpul (martie-mai), frigul, umiditatea si bolile care scad rezistenta organismului. In ultimele decenii, paralel cu regresia tuberculozei pulmonare si pleurale, a cresterii frecventei altor cauze: in principal, pleurezia canceroasa (2530 %); urmeaza cea virala, acardiaca (revelatoare ale unui infarct pulmonar ignorat), reumatismala, pleureziile decapitate (secundare unei pneumopatii bacteriene grave tratate cu antibiotice), pleureziile din colectiile subdiafragmatice (cu sediul in dreapta), secundare pancreatitelor cronice, cirozelor hepatice, colagenozele (in special lupusul eritematos diseminat). Pleurezia serofibrinoasa este precedata, de obicei, de o pleurita. Pleura este edematiata, eritematoasa si acoperita de depozite de fibrina. Daca procesul progreseaza, se formeaza exudatul un lichid clar, de culoare galbena. Foitele pleurale isi pierd luciul si sunt acoperite de membrane de fibrina, sub care se gasesc tuberculii miliari. Procesul inflamator se poate vindeca fara sechele. Uneori, foitele pleurale care pot fi partiale sau totale (fibrotorax). ETIOLOGIE

Pleurezia simpla, in aparenta primitiva, care multa vreme a fost numita idiopatica sau a frigore si poliserozitele cu foarte rare exceptii sunt de natura tuberculoasa. Dovada a fost facuta prin punerea in evidenta, in exudate, a bacilului Koch. Daca se folosesc metode de laborator sensibile, cum sunt culturile pe medii sau inoculeri la cobai, se obtin rezultate pozitive intr-o proportie care variaza, intre 30 si 87 % din cazuri. Trebuie remarcat ca, exudatele fiind sarace in bacili, este necesar sa se faca examinari foarte minutioase si repetate. Dupa cum arata Nedelkivici, deseori coloniile apar foarte tardiv pe mediile de cultura, abia dupa 2-3 luni, dar bacilii prezinta toate caracterele tipice ale agentului patogen al tuberculozei. Tot in sensul etiologiei tuberculoase, a imbolnavirii seroaselor, mai predomina si rezultatul examenului citologic al revarsatelor, in care se gaseste o predominanta limfocitara. Foarte numeroase cercetari anatomo si histopatologice vin sa confirme aceeasi etiologie. In acelasi sens pledeaza si faptul ca la bolnavii suferind de pleurezie sau alte serozite, reactiile la tuberculina sunttotdeauna pozitive, avand de regula o intensitate destul de mare. Se cunosc si incercari izbutite de a reproduce poliserozite pe cale experimentala. Cei dintai care au intreprins cercetari in aceasta privinta au fost Strauss si Gamoleia, care s-au servit in acest scop de toxinele bacilare. La un moment dat, virusul filtrant tuberculos a fost considerat si ca factor etiologic posibil in serozite. Aceasta ipoteza n-a fost insa suficient de confirmata si majoritatea autorilor inclina sa creada ca este mai degraba vorba de infectii seroase paucibacilare. Paterson, mai tarziu Petrof, au reprodus pleurezii exudative, injectand bacili Koch in pleura unor animale hipersensibilizate, iar Rist si Coulaud au izbutit sa reproduca peritonitele. In cursul vietii bolnavului, dovada cea mai sigura a naturii serozitelor o furnizeaza observatia clinica care arata ca ele constituie doar episoade locale in evolutia unei infectii tuberculoase care intereseaza organismul in intregime si ca ele au legaturi stranse cu alte manifestari bacilare premergatoare sau ulterioare lor. De aceea este foarte important sa se precizeze unde se incadreaza ele in ciclul evolutiv al tuberculozei privita ca boala a intregului organism. CLASIFICARE (forme clinice) Pleurezia serofibrinoasa tuberculoasa este forma cea maifrecventa si apare la adolescentii si adultii tineri. Este precedata de o primoinfectie sau de semne de impregnare bacilara. In ultimele decenii a crescut frecventa cazurilor la populatia de peste 40 de ani. Debutul este progresiv. Exudatul este dominat de limfocite, iar bacilul Koch are o frecventa relativa (20-40 %) la examenul direct, mult inferioara culturii pe mediul Lowenstein Jensen (100 %). In cazurile dificile, biopsia permite un

raspuns rapid chiar in cazurile negative, daca bolnavul este tanar si pleurezia trenanta, se instituie tratament cu tuberculostatice. Pleurezia care insoteste sau urmeaza pneumonia bacteriana apare fie in prima saptamana de evolutie a procesului pneumonic, fie in convalescenta pneumoniei. Exudatul este bogat in polinucleare, se poate resorbi spontan, dar uneori are tendinta de a evolua spre empiem. Pleurezia purulenta sau empiemul este o colectie purulenta pleurala, provocata de germeni piogeni. Etiopatogenie: de la introducerea antibioticelor, empiemul a devenit mult mai putin frecvent. Din punct de vedere etiologic se intalnesc : Pleurezia purulenta tuberculoasa este in majoritatea cazurilor secundara tuberculozei pulmonare. Calea de propagare este limfatica sau directa, prin deschiderea unui focar in pleura. Poate aparea si ca o complicatie a pneumotoraxului terapeutic. Exista o localizare primitiva a tuberculozei la pleura, cunoscuta sub numele de abces rece pleural. Pleurezia purulenta netuberculoasa, cu punct de plecare de la o infectie pulmonara, germenii cei mai frecventi fiind pneumococul, stafilococul si streptococul. Debutul bolii este variabil, fiind adesea marcat de boala primitiva. Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea severa a starii generale, de junghiul toracic rebel la tratament sau de o pneumonie care nu se vindeca. Pleurezia neoplazica apare de obicei la un bolnav peste 50 de ani, evolueaza afebril, lichidul se reface dupa evacuare si prezinta celule neoplazice. Adesea poate fi hemoragica. Pleurezia reumatismala apare la copil si adolescent, coexista cu puseul acut de reumatism poliarticular acut. Exudatul este redus si contine multa fibrina, albumina si celule epiteliale. Pleurita pleurezia uscata este o inflamatie a seroasei pleurale, fara revarsat lichidian, avand ca substrat anatomo-patologic depunerea de fibrina pe suprafata pleurei. Se intalneste, in tuberculoza pulmonara, reprezentand fie faza incipienta sau de convalescenta a unei pleurezii serofibrinoase, fie o manifestare de sine statatoare. Mai poate aparea in diferite boli pulmonare: pneumonii bacteriene, virotice, abcese pulmonare, bronsiectazii.

1.3 EVALUAREA UNOR SEMNE, SIMPTOME, PROBLEME ALE PACIENTILOR CU PLEUREZIE SEROFIBRINOASA
Bolile aparatului respirator, inclusiv tuberculoza pleuro-pulmonara, evolueaza cu simptome generale: astenie, febra, transpiratie, tahicardie si hipotensiune, cianoza, pierdere in greutate si functionale: tuse, expectoratie, vomica, hemoptizie, dispnee, durere, a caror cunoastere este deosebit de importanta pentru precizarea diagnosticului, aprecierea evolutiei si prognosticului bolii. Unele simptome ca astenia sau durerea toracica sunt prin excelenta subiective, spre deosebire de febra sau dispnee, care sunt si subiective si obiective, fiindca odata cu senzatia de caldura sau greutate respiratorie simtita de bolnav mai exista si ascensiunea febrila sau modificarile ritmului respirator, care pot fi constatate si de catre medic. Explicatia patogenica a simptomelor enumerate, constatate frecvent in tuberculoza si alte boli pulmonare, trebuie cautata in afara de cauzele expuse la fiecare simptom in parte si raporturile care dovedesc participarea sistemului nervos, indeosebi a scoartei cerebrale, la producerea lor. Toxinele eliberate de bacilul Koch, prezenta proceselor patologice in plamani, dar mai ales conditiile impuse de boala, pot declansa tulburari termoreglatoare, transpiratii, scaderea poftei de mancare, modificari ale metabolismului, stari nervoase, de euforie si de depresie. Pentru a explica neparalelismul dintre substratul anatomic al tuberculozei si reactia generala a organismului, Ravici-Scerbo citeaza cazul unui bolnav suferind de tuberculoza pulmonara nodulara tratata cu tuberculina, care nu a reactionat la administrarea a unui ml din dilutia a cincea la tuberculina, dar care a facut o reactie locala si generala neta dupa 0,1 ml din dilutia a patra, tulburari care s-au repetat si la injectiile urmatoare. Faptul ca aceeasi doza de tuberculina administrata in concentratie mare si volum mic a declansat o reactie locala si generala, a fost explicat prin transmiterea excitatiei catre diencefal pe cale umorala neuro-reflaxa. In consecinta, pentru explicarea unor simptome constatate in TBC, trebuie admisa posibilitatea unui mecanism neuro-reflex alaturi de cel umoral. Unele manifestari clinice constatate la bolnavii suferind de tuberculoza pulmonara, demonstreaza participarea SNC, in special a scoartei cerebrale, la producerea lor. Alte cercetari cu privire la aparitia unor fenomene locale constatate in cursul tuberculozei pulmonare pentru care s-a invocat o patogenie mecanica, sunt in realitate consecinta unor reflaxe cu punct de plecare de la receptorii bronho-pulmonari.

In fine, conditiile de microclimat, confort si alimentatie, ca si calitatile morale, cunostintele, experienta si tactul personalului medical si ajutator si modul in care acesta intelege sa ingrijeasca bolnavii sunt atatia factori, meniti sa contribuie la dezvoltarea unor reflexe conditionate care inhiba aparitia simptomelor generale si functionale si favorizeaza vindecarea procesului tuberculos. Debutul clinic al pleureziei exudative poate fi variabil. De cele mai multe ori, boala incepe brusc, in deplina sanatate aparenta, cu o simptomatologie destul de brusca: junghi toracic violent care nu permite inspiratii adanci, localizat de regula la baza sau sub mamelon; dispnee, la inceput din cauza respiratiei superficiale, mai tarziu din cauza compresiunii exercitate asupra parenchinului pulmonar prin exudatul colectat, tuse seaca, iritativa, care vine in sacade. Starea generala este alterata si temperatura urca la 38-40 0C, insotita uneori de frisoane. Sunt cazuri in care tabloul clinic este acela al unei stari infectioase grave. Alteori, aparitia acestui sindrom acut febril este precedata de o faza cu durata de cateva saptamani in cursul careia bolnavul recunoaste ca este interogat cu atentie, ca nu s-a simtit tocmai bine, prezentand micile semne de activitate bacilara: astenie, pierdere in greutate, transpiratii, inapetenta, chiar subfebrilitate si usoare dureri toracice. La inceput, tabloul clinic poate sa fie necaracteristic sau sa se constate semnele unei pleurite fibrinoase, adica frecaturi pleurale, dar in curs de cateva zile se instaleaza sindromul pleural tipic. Febra se mentine ridicata, dar are un caracter remitent, junghiul cedeaza pe masura ce se colecteaza exudatul si bolnavul care la inceput nu putea sta culcat decat pe partea sanatoasa, prefera sa zaca pe partea bolnava pentru a putea respira mai liber cu celalalt plaman. In cazuri de revarsat abundent la examenul obiectiv se constata o bombare a hemitoracelui cu excursii respiratorii diminuate. La percutie apare o matitate bazala a carei intensitate descreste de jos in sus si a carei arie este delimitata in partea superioara de linia curba a lui Domoiseanu. Matitatea nu-si schimba forma cu pozitia bolnavului, fiindca la marginea colectiei lichidiene se formeaza aderente laxe constituite din false membrane fibrinoase care nu permit exudatului sa se miste liber in cavitatea pleurala. In colectiile pleurale mijlocii se gaseste in regiunea infraclaviculara o hipersonoritate numita skodism. Daca pleurezia se afla in stanga, atunci sonoritatea spatiului lui Traube poate fi diminuata sau abolita dupa cum revarsatul este mai mult sau mai putin abundent. La palpatie pe toata intinderea matitatii, vibratiile vocale sunt abolite sau mult diminuate. La auscultatie deasupra zonei de matitate murmurul vezical este abolit. De multe ori, la limita superioara a zonei mate se poate auzi un suflu pleural sau tubopleural. Reactia exudativa a pleurei se intalneste frecvent in tot cursul infectiei tuberculoase, fie concomitent cu primele manifestari clinice ale complexului

primar, ca reactie alergica pleurala, fie in perioada de generalizare, fie, in cele din urma, coexistand cu leziuni bronhogene ale ftiziei. Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiratia normala, care este involuntara, respiratia dispneica este constienta, voluntara, penibila. Bolnavul resimte o sete de aer. Se sie ca, in stare normala, miscarile respiratorii au o frecventa constanta, o amplitudine egala si un ritm regulat, in timp ce in stari patologice aceste caracteristici se modifica si apare dispneea. Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica exprima o boala a aparatului respirator. Se disting dureri: pleurale (junghiul din pleurezie), parenchimatoase pulmonare (durerea violenta din embolia pulmonara, gangrena pulmonara), parietale (fracturi si neoplasme costale), toracice, de origine cardio-vasculara, abdominale, iradiate la nivelul toracelui. Junghiul toracic este o durere vie, localizata, acuta si superficiala, exagerata de tuse si de respiratie profunda. Se intalneste in pleurezii, pleurite, pneumonii, congestii pulmonare. Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului si in unele cazuri a corpilor straini din caile respiratorii. Ca mecanism general, actul tusei cuprinde o faza inspiratorie, in care aerul patrunde in plamani, o faza de compresiune, prin inchiderea glotei si o faza brusca de expulzie a aerului prin contractia muschilor abdominali, ridicarea violenta a diafragmului si deschiderea fortata a glotei. Tusea poate fi: uscata, fara expectoratie (pleurite) sau umeda, urmata de expectoratie. Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii. In mod curent, prin expectoratie se intelege atat actul de expulzie, cat si produsele eliminate (sputa). Expectoratia reprezinta, fara indoiala, materialul patologic cel mai periculos, fapt pentru care trebuie luate masuri de asepsie riguroasa. Expectoratia are o valoare fundamentala din punct de vedere diagnostic, mai ales daca e recenta. Trebuie precizate intotdeauna cantitatea, aspectul, culoarea si mirosul. Expectoratia apare cand exudatul alveolar sau secretia bronsica cresc, declansand tusea. Examenul fizic al toracelui se executa de catre medic si cuprinde: inspectia, palparea, percutia si auscultatia. Inspectia da informatii asupra cutiei toracice si asupra miscarilor respiratorii. Tot ea, permite sa se precizeze amplitudinea respiratiilor si sa se constate un eventual tiraj supra sau substernal. Palparea da informatii asupra ritmului respirator si asupra transmiterii vibratiilor vocale. Ritmul respirator se noteaza asezand palma pe regiunea sternala, palma fiind ridicata la fiecare inspiratie, adultul are 16-18 respiratii/minut. Vibratiile vocala se cauta, aplicand palma, succesiv, pe fiecare hemitorace, in diferite regiuni, de sus in jos, cerand bolnavului sa repete cifra 33. Scaderea sau

disparitia vibratiilor arata interpunerea unei mase de lichid sau gaze intre parenchimul pulmonar si palma examinatorului. Percutia foloseste lovirea peretilor toracici, pentru a provoca zgomote, care sunt interpretate dupa calitatea lor. Percutia poate fi: imediata, constand in lovirea directa a peretelui toracic cu extremitatea degetelor si mediata (digito-digitala), care da informatii mai fine si mai localizate. Auscultatia permite sesizarea si interpretarea diverselor zgomote, care se produc in cavitatea toracica in cursul respiratiei, tusei si al vorbirii. Auscultatia poate fi imediata, aplicand pavilionul urechii pe peretele toracic si mediata, folosind stetoscopul. Suflurile sunt zgomote respiratorii cu caractere particulare, care insotesc zgomotele respiratorii normale. Ele rezulta din disparitia murmurului vezicular si inlocuirea lui cu zgomotul laringo-traheal, modificat de unele procese patologice pulmonare sau pleurale. Suflul pleuretic este un zgomot ascutit, voalat, departat si este caracteristic in pleurezie. Frecaturile pleurale sunt zgomote patologice, care iau nastere intre cele doua foite ale pleurei, cand acestea sunt inflamate. Se aude in pleurite, la inceputul si sfarsitul unei pleurezii si sunt asemanatoare cu zgomotul produs prin frecarea unei bucati de piele Probleme ale pacientilor cu pleurezie serofibrinoasa: Obstructia cailor respiratorii Alterarea respiratiei dispnee Disconfort fizic Comunicare inadecvata la nivel senzorial Alimentatie inadecvata prin deficit inapetenta Vulnerabilitate fata de pericole Anxietate Lipsa cunostintelor despre boala

1.4 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA ACTE DE INVESTIGATIE

Medicul efectueaza examinarea clinica a pacientului in colaborare cu asistenta medicala, atat in dispensar, cat si in spital. Participarea asistentei medicale la examenul clinic al bolnavului este obligatie profesionala. Asistenta medicala contribuie la crearea unui climat favorabil in relatia medic-bolnav. Ea are urmatoarele obligatii: Sa pregateasca psihic si fizic bolnavul Sa-l ajute sa se aseze in pozitia necesara examinarii Sa pregateasca instrumentele si materialele necesare examenului si sa le prezinte medicului la cerere Sa pregateasca documentele medicale (fise, foi de observatie, alte documente) Sa asigure iluminatia necesara examinarii unor cavitati naturale ale organismului Sa protejeze bolnavul de traumatisme si curenti de aer Sa asigure linistea necesara desfasurarii examenului Sa pregateasca produsele biologice ale pacientului si sa le prezinte medicului Pregatirea materialelor Scop creearea unui climt favorabil pentru examinarea bolnavului si stabilirea relatiei medic-bolnav care sa asigure ameliorarea si vindecarea bolnavului. Materiale necesare stetoscop, campuri mari de tifon, spatule linguale sterile, oglinda frontala, tensiometru, ciocan de reflexe, lanterna electrica, termometru, manusi sterile de cauciuc, creion dermatograf (pentru notarea pe piele a limitelor anumitor organe, pentru delimitare), panglica metrica, tavita renala, alcool metilic, doua prosoape curate, sapun, instrumente speciale in functie de natura examinarii si de recomandarile examinatorului (specul nazal, valve vaginale). Pregatirea documentelor medicale - se pregatesc si se distribuie foile de observatie, foile de temperatura, adnotarile referitoare la medicatia si alimentatia bolnavului; - se aduc rezultatele examenelor de laborator, se ataseaza la foaia de observatie a bolnavului;

- impreuna cu foaia de observatie se pregatesc si rezultatele radiografice, EKG, metabolismul bazal, precum si ale celorlalte examinari complementare de laborator care s-au facut. Pregatirea bolnavului si a produselor biologice si patologice in vederea vizitei medicului Scop cresterea unui climat favorabil intre medic si bolnav, obtinandu-se cooperarea lui activa, pentru reusita si operativitatea examinarilor, precum si in vederea stabilirii diagnosticului. Materiale necesare: plosca, prosop, sapun, lenjerie curata de corp, de pat, paravan, invelitoare de flanele pentru bolnav. Tipuri de executie Pregatirea fizica si psihica a bolnavului: - se anunta bolnavul si se lamureste asupra caracterului inofensiv al examinarii; - se izoleaza patul bolnavului cu paravan; - se executa toaleta organelor perineale; - se schimba lenjeria de pat si corp a bolnavului; - se pregateste o invelitoare pentru bolnav; - bolnavul se dezbraca pe regiuni sau total in timpul examinarii; - capul bolnavului se mentine indreptat in partea opusa examinatorului; - se ajuta bolnavul sa ia pozitiile indicate de medic pentru a-l feri de traumatisme si oboseala; - se imbraca bolnavul si se aseaza confortabil in pat; - se reface patul. Pregatirea produselor biologice: - scaunul recoltat intr-un bazinet curat, acoperit si tinut intr-o boxa anexa in grupul sanitar; - urina recoltata in urinar; - varsaturile captate (pentru a fi examinate de catre medic sau pentru a fi trimise la laborator); - sputa captata in scuipatoare; Participarea la examenul clinic general in dispensar si spital Scop crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului. Materiale necesare: termometru, tensiometru, stetoscop, cantar cu pediometru si alte materiale in functie de examenul dorit. Tipuri de executie

Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare: - se pregatesc materialele si instrumentele necesare efectuarii examenului clinic in functie de specialitatea sectiei sau cabinetului in care urmeaza sa fie efectuate; - se verifica functionalitatea lor. Pregatirea fizica si psihica a bolnavului: - se anunta bolnavul si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii examenului clinic; - se invata pacientul sa urineze; - se masoara temperatura bolnavului; - se determina masa corporala si inaltimea; - se masoara si se noteaza tensiunea arteriala, pulsul si respiratia; - se dezbraca pe regiuni, acoperindu-se regiunile examinate cu flanele; - se ajuta bolnavul sa se aseze in pozitia indicata de catre medic, adecvata examinatorului. Participarea la examenul clinic: - se serveste medicul cu instrumentele solicitate; - se asigura iluminatia necesara pentru examinarea cavitatilor naturale; - se noteaza toate indicatiile si prescrierile medicului; - dupa vizita se ajuta bolnavul sa se imbrace. Efecturea tehnicilor de ingrijire recomandate de medic: - se recolteaza cand este posibil, produse biologice si patologice; - se aplica primele masuri terapeutice de urgenta (daca starea bolnavului o cere). La indicatia medicului, asistenta medicala efectueaza urmatoarele instructiuni: - recoltarea unor produse biologice si patologice; - efectuarea examenului radiologic; - masurarea tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii si respiratiei; - participarea la efectuarea toracocentezei. RECOLTAREA UNOR PRODUSE BIOLOGICE SI PATOLOGICE Examene hematologice Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) reprezinta rapiditatea cu care se produce depunerea lor. Valori normale: B 1-10 mm/1 h 7-15 mm/2 h VSH

2-13 mm/1 h 12-17 mm/ 2 h Valori modificate ale pacientului: VSH = 58-94 mm/2 h VSH este constant accelerata; leucocitoza cu polinucleoza apare in primele zile. Hemoleucograma hemoglobina Recoltarea se face prin inteparea pulpei degetului. Valori normale: B 13-17 g/100 ml Hb F 11-15 g/100 ml Valoarea modificata a pacientului: Hb 85 % Teste de disproteinemie Se efectueaza prin punctie venoasa, dimineata bolnavul fiind a jeune. Se recolteaza 5-10 ml sange simplu. Valori normale: Takata-Ara negativ Reactia Tymol = 0-4 uML ZnSO4 = 0-8 USH Valoare modificata: Reactia Tymol = 8 uML Glicemia se efectueaza prin punctie venoasa se recolteaza 2 ml sange si 4 mg florura de sodiu. Valori normale: 0,80-1,20 g Valori modificare: 80 mg Recoltarea sputei Expectoratia reprezinta procesul de eliminare a sputei din caile respiratorii. In conditiipatologice se aduna in caile respiratorii o cantitate variata de sputa care actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei. Sputa este formata din: - secretia, transsudatia si exudatia patologica a mucoasei bronho-pulmonare; - descuamatia epiteliilor pulmonare si ale cailor aeriene inferioare; - substante straine inhalate; - saliva care se adauga in timpul evacuarii sputei; - secretia nazala si faringiana Colectarea sputei se face dupa o educare prealabila a pacientului, in sensul de a nu inghiti sputa, de a tusi cu gura inchisa fara sa stropesca, sa expectoreze numai in vasul dat (scuipatoare). In urma examenului de laborator s-a constatat prezenta bacilului Koch in sputa.

Examenul radiologic Examenul radiologic este indispensabil, relevand uneori, leziuni care nu au fost depistate, el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar examenul rediologic nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia, radiografia, topografia si bronhoscopia. Se face pregatirea psihica si fizica a pacientului. In urma examanului radiologic al pacientului, se precizeaza existenta si volumul colectiei lichidiene, exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si omogena, cu partea superioara imprecis delimitata. Masurarea tensiunii arteriale, a pulsului, a temperaturii si respiratiei Masurarea tensiunii arteriale si a pulsului Scopul masurarii tensiunii arteriale si a pulsului este de a evalua functia cardiovasculara. Valori normale ale: T.A. 115-140/75-90 mm Hg Puls 60-80 puls/min Valori modificate ale pacientului: T.A. 120-70 mm Hg Puls 80 puls/min Masurarea respiratiei are ca scop evaluarea functiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu foarte important in aprecierea evolutiei, stabilirea prognosticului si a eventualelor complicatii. Valoarea normala 16-18 resp/min Valoare modificata 20 resp/min Masurarea temperaturii se face cu scopul evaluarii functiei de termoreglare si trmogeneza. Valoare normala 36-37 0C Valoare modificata 39-40 0C Participarea la efectuarea punctiei exploratoare-toracocenteza Toracocenteza reprezinta un examen indispensabil pentru precizarea diagnosticului de pleurezie, cand semnele clinice nu sunt evidente si pentru a preciza natura lichidului. Toracocenteza se face fie in scop explorator (pentru precizarea existentei, aspectul si natura lichidului) fie in scop evacuator. Examenul

de laborator al lichidului pleural presupune un examen clinic, citologic si bacteriologic. In urma punctiei exploratoare s-a stabilit ca natura lichidului este un exudat bogat in albumine, cu reactia Rivalta pozitiva, continand numeroase limfocite.

1.5 PARTICIPAREA ASISTENTEI MEDICALE LA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE

Interventiile asistentei medicale pentru mentinerea independentei in satisfacerea nevoii de a respira si a avea o buna circulatie: - exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului - invata pacientul: - sa faca exercitii respiratorii - sa faca exercitii de mers, de relaxare - sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia - sa inlature obiceiurile daunatoare Interventiile asistentei pentru pacientul cu deficiente respiratorii sunt: - indeparteaza secretiile nazale - umezeste aerul din incapere - asigura un aport suficient de lichide pe 24 de ore - educa pacientul pentru a folosi batista individuala, de unica folosinta - educa pacientul pentru a evita imprastierea secretiilor nazale - recomanda pacientului repaus vocal absolut - favorizeaza modalitati de comunicare nonverbale - recomanda gargara cu solutii antiseptice - alimenteaza pacientul cu lichide caldute - pregateste psihic pacientul, in vederea aplicarii tehnicilor de ingrijire si in vederea aspirarii secretiilor bronsice - invata pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si de asemenea, aglomeratiile - invata pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa - umezeste aerul din incapere cu apa alcoolizata - aspira secretiile bronsice daca este cazul - invata pacientul sa faca gimnastica respiratorie - asigura pozitia sezand sau semisezand a pacientului cu dispnee - invata pacientul sa renunte la obiceiurile daunatoare (fumat) - administreaza tratamentul prescris: antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, decongestionante ale mucoasei traheo-bronsice - asigura pozitie antalgica - invata pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare - pregateste psihic pacientul in vederea oricarei tehnici la care va fi supus (punctii, examene radiologice si endoscopice)

Administrarea tratamentului prescris Tratamentul profilactic este reprezentat de toate masurile profilactice antituberculoase. Profilaxia detine o pondere importanta in combaterea TBC si are urmatoarele obiective principale: - intarirea rezistentei nespecifice a organismului, prin cultura fizica si sport si prin imbunatatirea continua a conditiilor de mediu; - intarirea rezistentei specifice se obtine prin vaccinarea anti TBC, care urmateste cresterea rezistentei la suprainfectiile cu bacil Koch. Vaccinarea se face cu vaccinul B.C.G., numit astfel dupa Calmette si Guerin, care in 1922 cultivand pe medii specifice au obtinut bacili care si-au pierdut virulenta dar si-au pastratcalitatile antigenice, imunizante. Vaccinul B.C.G. este o metoda care urmareste protejarea individului impotriva TBC-boala. Tratamentul igieno-dietetic al tuberculozei se sprijina pe: cura de repaus, alimentatie si cura de aer, un trepied astazi devenit clasic. Daca in cursul timpului fiecare dintre elementele acestui trepied a suferit modificari pe care experienta clinica le aduce oricarei metode, in esenta ei, metoda a ramas valabila si necesara, nu ca o forma fixa si imuabila, ci ca o metoda ce trebuie adaptata diverselor forme de ftizie si uneori individualizata in raport cu individul bolnav. Cura de repaus. In toate bolile febrile, repausul la pat sta la baza oricarui tratament. Prin faptul ca ftizia are o evolutie lunga, in puseuri, cu remisiuni spontane, recomandarea unui repaus prelungit la pat se face in functie de gradul de evolutie. Alimentatia. Substantele nutritive: proteine, glucide, lipide, saruri minerale si vitamine trebuie combinate in anumite proportii pentru a realiza necesarul pentru omul tuberculos care este de 50 calorii/kg corp zilnic, fata de 35 de calorii/kg corp necesarul adultului santos; valoarea energetica a alimentelor date tuberculosului adult trebuie sa fie in medie de 3500 calorii/zi. Cura de aer si climatoterapia. Ca regula generala pentru indicatii terapeutice in TBC, trebuie diferentiate doua feluri de climat: climatul de crutare si climatul de excitatie. Climatul de crutare se caracterizeaza prin: - presiune atmosferica mai mare si uniforma; - temperaturi medii, caldute; - umiditate si insolatie medie; - fara vanturi. Acest climat produce o calmare, o linistire, o reducere a excursiilor respiratorii ale plamanului sau cel putin o uniformizare, influentand favorabil circulatia si metabolismul gazos.

Climatul de excitatie se caracterizeaza prin: - presiuni atmosferice mai reduse si variabile; - temperaturi variabile si umiditate redusa; - insolatie puternica si radiatii UV abundente; - variatii in potentialul electric si starea de ionizare a atmosferei. Acest climat provoaca o functie mai mare a plamanilor si organismului ontreg, o activare a proceselor oxidative in organism si deci a metabolismului; el provoaca reactii generale si locale. Actiunea binefacatoare a regimului alimentar combinat cu aeroterapia si repaus, determina scaderea febrei si celorlalte semne de intoxicatie, revenirea apetitului si cresterea in greutate. Acest regim inlatura multi excitanti care actioneaza negativ asupra SNC, restabileste procesele neirotrofice fiziologice, precum si caracterul pierderilor energetice. Tratamentul etiologic In pleurezia tuberculoasa, tratamentul consta in administrarea tuberculostaticelor, in asociere dubla sau tripla: hidrazida acidului izonicotinic (H.I.N.), streptomicina, etambutol, rifampicina. Durata tratamentului trebuie sa fie de aproximativ doi ani (la inceput de atac si apoi tratamentul de consolidare). Pentru a preveni frecventa ftiziei postpleuretice, apare judicios ca alaturi de tratamentul clasic sa se asigure bolnavului, pe de o parte o convalescenta de sase luni pana la un an, in raport cu gravitatea pleureziei, iar pe de alta parte un tratament prelungit cu antibiotice de minim trei luni, desi nu se influenteaza evolutia exudatului; acordam preferinta asocierii H.I.N. P.A.S. (acidul paraminosalicilic), care se administreaza din momentul in care s-a pus diagnosticul; H.I.N. 5 mg/kg corp/zi, P.A.S.-ul 15 g/zi in perioada evolutiva febrila, P.A.S.-ul se poate administra si sub forma de perfuzii. Tratamentul patogenic consta in administrarea de corticohormoni folosindu-se efectul antiinflamator al cortizonului si derivatilor sai. Se administreaza prednison sau superprednol, cat timp lichidul este prezent, in special in formele zgomotoase. Se incepe cu 25-30 mg prednison si se scade 1 comprimat la 5 zile. Regimul desodat, alcalinele si vitamina K asigura protectia; corticoterapia nu evita simfiza pleurala. Kineziterapia este una dintre marile descoperiri ale pneumologiei din ultimii 15 ani. Gimnastica respiratorie este progresiva sedinte scurte si repetate. Tratamentul simptomatic urmareste combaterea durerii cu antialgice (acid acetilsalicilic, aminofenazona, antidoren, algocalmin) si a tusei (codeina) si a dispneei (oxigen), dar mai ales evacuarea lichidului. Toracocenteza este indicata in revarsarile abundente, evacuarea facandu-se precoce, de preferinta a doua zi dupa instalarea tratamentului etiologic. Tratamentul tonic general

Vitamina C, D2, Ca si gimnastica respiratorie, care se instituie imediat dupa disparitia exudatului pleural, completeaza masurile din 6 luni in primii 2 ani si apoi anual, pentru a surprinde un eventual focar pulmonar. Psihoterapia este un alt element al tratamentului general. Muzica, filmele, lectura, desenul, convorbirile bolnavului cu medicul sunt principalele mijloace. Tratamentul moral trebuie sa insoteasca intotdeauna tratamentul fizic, medicul trebuie in modpermanent sa demonstreze posibilitatile de vindecare a bolii, sa sadeasca increderea bolnavului in propriile forte, contribuind astfel la o vindecare mai rapida si sigura.

1.6 EVALUAREA (Evolutie. Complicatii. Prognostic)

Evolutia obisnuita a unei pleurezii se desfasoara pe o perioada de 3-4 sapatamani in care semnele fizice si simptomele evolueaza paralel. Febra, dupa o perioada de 8-10 zile de urcare sau persistenta, dupa cum sebutul a fost mai insidios sau mai acut, prezinta tendinta de scadere in scara, pentru a se apropia dupa late 10-15 zile de cifre in jurul lui 37 0C, de multe ori persista o stare subfebrila vreme indelungata. Junghiul pierde in intensitate indata ce se instaleaza reactia exudativa, ramanand ca o jena variabila ca intensitate, accentuandu-se cu miscarile respiratorii. Dispneea este mai mult sau mai putin accentuata, dupa marimea exudatului si starea parenchimului subiacent. Evolutia pleureziei exudative necomplicate merge in general spre o vindecare spontana. Perioada febrila dureaza 2-4 saptamani, apoi temperatura scade, litic. Subfebrilitati pot sa persiste insa timp mai indelungat. Resorbtia exudatului se face si ea treptat in 1-3 luni; murmurul vezicular reapare, matitatea cedeaza, starea generala se reface. Sunt cunoscute si descrise asa-numitele pleurezii cu repetitie, caracterizate prin una sau mai multe recidive care se produc la intervale mai mari. Exista insa forme cu evolutie prelungita, la care revarsatul se reface dupa fiecare punctie si poate persista, fara sa-si piarda caracterul serocitrin luni de zile. In cele din urma, in majoritatea cazurilor, totusi sfarseste prin a se resorbi. Vindecarea poate fi accelerata in aceste cazuri prin administrarea de bacteriostatice. Complicatii Intr-o proportie mai mica de cazuri aceste pleurezii exudative cronice se pot transforma in empieme bacilare. Alte complicatii: - moartea subita (in colectiile abundente sau in cursul unei punctii); - prinderea altor seroase (pleurezie de parte opusa, pericardita, ascita); - tuberculoza pulmonara, simfize pleurale, pahipleurita. Sechelele pleurale produc tulburari de diferite intensitati in functia respiratorie. La copii, exudatele se resorb de mai multe ori fara sa dea nastere unei simfize. Foitele pleurale isi refac endoteliul distrus si spatiul virtual al pleurei ramane liber. La adult sau chiar si la copiii care au avut un revarsat mai abundent, ramane de regula, ca o consecinta durabila a pleureziei, o simfiza pleurala. Ea poate fi de multe ori ori foarte subtire, nediagnosticata clinic sau radiologic si constatabila numai printr-o tentativa nereusita a unui pneumotorax.

Alte ori, ea se trateaza printr-un sinus costodiafragmatic prins sau prin linia costomarginala pleurala. Dupa exudate care au persistat timp mai indelungat pot ramane simfize cu pahipleurite insotite de o retractie a hemitoracelui si o lipsa de expansiune inspiratorie a acestuia. La indivizii tineri se produce in asemenea cazuri, de regula, si o scolioza moderata convexitatea indreptata spre partea opusa simfizei. O sechela interesanta, dar destul de rara a pleureziei exudative, o constituie calcificarile. Ele formeaza placarde care au de cele mai multe ori o forma ovalara sau a unei frunze. Umbrele pe care le dau sunt foarte intinse, dar neomogene, fiind constituite dintr-o mare de noduli calcificati sudati intre ei. Calcificarile pleurale survin si dupa un hemotorax traumatic sau un empiem. Uneori pot fi mascate de o pahipleurita si realizeaza un aspect, care seamana cu acelea ale unor colectii pleurale. Prognosticul pleureziei exudative este, in imensa majoritate a cazurilor, favorabil. S-a spus pe bu a dreptate ca pleurezia este cea mai curabila dintre formele clinice ale TBC. Titusi, in legatura cu aceasta problema trebuie formulate cateva rezerve. Pe de o parte in ceea ce priveste viitorul mai indepartat al pleuritelor, statistici foarte numeroase, arata ca in aproximativ 1/3 din cazuri, fostii bolnavi de pleurezie fac, mai ales in primii 3 ani de la vindecare, o tuberculoza pulmonara evolutiva. O mica parte din aceste tuberculoze realizeaza tipul cortical pleurogen, majoritatea insa sunt tuberculoze fibro-cazeoase comune. Pe de alta parte, daca se cerceteaza sistemic antecedentele bolnavilor de TBC, se constata ca aproximativ 1/3 dintre ei au suferit de pleurezie. In toate cazurile de pleurezie se impune, pe de o parte, o examinare minutioasa a parenchimului pulmonar pentru a descoperi si trata din timp eventualele focare active, pe de alta parte, o dispensarizare indelungata pentru a surprinde cat mai precoce orice nou focar pulmonar care si-ar face aparitia. In scop preventiv, se recomanda fostilor pleuretici o cura de repaus de 6-12 luni. In stabilirea prognosticului indepartat al unui pleuretic trebuie apoi avut in vedere faptul ca in cazul cand el va face o tuberculoza pulmonara, nu va putea totdeauna sa beneficieze de avantajele unui pneumotorax sau chai al unui pneumoperitoneu. Tratamentul pleureziei exudative va fi in primul rand general, adresandu-se tuberculozei ca boala a intregului organism. In fine, conditiile de microclimat, confort si alimentatie, ca si calitatile morale, cunostintele, experienta si tactul personalului medical si ajutator si modul in care acesta intelege sa ingrijeasca bolnavii sunt tot atatia factori, meniti sa contribuie la dezvoltarea unor reflexe conditionate care inhiba aparitia simptomelor generale si functionale si favorizeaza vindecarea procesului tuberculos.

1.7 EDUCATIE PENTRU SANATATE

Educatia igienica urmareste insusirea de catre individ a unor deprinderi de viata igienica, precum si dobandirea de cunostinte necesare pentru a intelege roastul acestor deprinderi igienico-fiziologice. Ea cauta sa-si atinga scopul explicandu-i care sunt conditiile si rostul principalelor functii ale organismului, cauzele principale ale bolilor, modul de propagare a diverselor infectii, mijloacele de prevenire, pastrarea si consolidarea rezistentei organismului. Educatia va incepe din prima copilarie, prin obisnuirea copilului cu masurile elementare de curatenie corporala si vestimentara, exercitii fizice si altele. Se va trece apoi la cele privind curatenia locuintei, a alimentelor, a locului de munca, a scolii si mai tarziu a atelierului. Pentru adult, ele vor privi, in afara de aceste reguli de igiena a muncii si reguli de igiena a muncii. La inceput aceste deprinderi vor fi obtinute prin impunerea anumitor reguli care vor fi observate de copil in mediul familial. Cu timpul, ele vor fi completate prin cunostintele necesare intelegerii lor, prin notiuni de igiena introduse chiar in invatamantul scolar, prin conferinte, publicatii, afise, ilustratii, proiectii, cinematograf etc. In ceea ce priveste tuberculoza, se va insista mai ales asupra notiunii de contagiune, asupra importantei unui diagnostic precoce, deci a unui examen medical la primele simptome suspecte, ca si a unui examen medical periodic, asupra bazelor terapeutice si prevenirii prin repaus, conditii igienice de viata si vaccinarea specifica. Propaganda sanitara urmareste pe langa propaganda individuala, mai ales mobilizarea intregii mase a populatiei pentru participarea la efortul colectiv de aparare a sanatatii, aratand rolul pe fiecare, incepand de la individul izolat si pana la cele mai mari colectivitati, scoala, industrii, armata, il au si trebuie sa-l aiba in aceasta lupta pentru prevenirea si lichidarea imbolnavirilor, pentru sanatatea publica. Mijloacele de aparare existente, dar si cele care mai lipsesc, trebuie descrise si semnalate tuturor, pentru ca sa nu se creeze numai panica fata de boala, dar in special sa se si stimuleze la lupta activa prin prezentarea posibilitatilor de succes in aceasta lupta. Conferintele pentru grupuri mai mici sau mai mari, adaptate nivelului si gradului de intelegere al fiecaruia, propaganda prin presa, afise, radio, cinematograf, expozitii, coltul sanitar, toate vor fi folosite in acest scop. O atentie deosebita se va acorda organizatiilor de masa, a caror contributie la actiunea sanitaro-profilactica este atat de importanta, pentru a le familiariza cu probleme la a caror rezolvare sunt chemate sa contribuie si sa colaboreze. Pentru cercul restrans al tuberculosului, educatia si propaganda reprezinta un element de prima importanta pentru a asigura participarea lui activa, la procesul de vindecare si conservare a sanatatii. Ele se vor exercita in cadrul spitalului, sanatoriului si dispensarului si vor fi descrise odata cu sarcinile si modul de functionare a

acestora. Ftiziologul va planifica si sustine propaganda si educatia sanitara in cadrul activitatii dispensarului din teritoriu. Masuri pentru cresterea rezistentei nespecifice Rezistenta nespecifica a organismului este intretinuta si marita, in primul rand, prin asigurarea unui raport bine echilibrat intre aportul energetic din exterior, prin alimentatie si consumul energetic sub toate formele de activitate. In acelasi timp vor contribui la functionarea normala a organismului, satisfacerea nevoilor sale in oxigen, lumina, temperatura, umiditate, presiune atmosferica si conditiile de locuinta. Toti acesti factori nu trebuie insa considerati numai sub aspectul strict cantitativ si calitativ al fiecarui element luat in parte. Din invatatura lui I.P.Pavlov reiese ca mediul extern poate deveni si reprezenta astfel, in toata complexitatea si intregul lui, un modificator al organismului, prin intermediul scortei cerebrale, coordonatoare a tuturor functiilor sale fiziologice. Sub acest aspect intelegem de ce trebuie sa incadram in acest mediu modificator alorganismului nivelul cultural si de trai al individului in parte si al colectivitatii in general, gradul de educatie igieno-sanitara, in fine starea morala, determinata de conditiile economico-sociale in care se desfasoara viata. Organizarea mediului extern reprezinta realizarea, din toate aceste puncte de vedere, a conditiilor celor mai favorabile pentru organism, interesand deci: - igiena locuintei si a locului de munca; - alimentatia; - reglementarea efortului si a repausului; - reincadrarea in munca a tuberculosului; - ridicarea culturala, in general si educatia igienica si antituberculoasa, in special. Acestea sunt dependente de buna organizare sociala privind sectoarele corespunzatoare. Igiena locuintei trebuie sa asigure, in primul rand, conditii care sa reduca pericolul contagiunii in caz de boala si pentru aceasta trebuie sa dispuna de spatiul necesar pentrua evita aglomerarea indivizilor in incaperi mici; tot in acest sens va influenta si luminozitatea incaperilor, in special prin accesul direct al razelor solare, care prin actiunea lor sterilizanta, sunt un element de diminuare a contagiunii. In al doilea rand, locuinta trebuie sa asigure cubajul de aer necesar, considerat de cca. 30 m3 pentru un adult si 15 m 3 pentru un copil. Umiditatea are actiune patogena directa, favorizand afectiunile reumatismale, ca si pe cele acute pulmonare si rinofaringiene; praful este nociv ca atare sau ca vehicul transmitator al infectiei. In fine, aspectul incaperilor, culoarea lor, lumina sunt totatati factori care prin actiunea reflexelor conditionate pot influenta organismul creand acea stare de multumire, ca expresie a unei functionari echilibrate a tuturor organelor sub

actiunea coordonatoare a creierului si care la randul ei este un important element al rezistentei organismului fata de diversi agenti nocivi ai mediului extern. Tot astfel, in ceea ce priveste igiena locului de munca, respectarea acestor prescriptii va avea ca efect, nu numai suprimarea directa a agentilor nocivi, dar si crearea acelui complex de excitanti conditionati stimulatori si reglatori ai tuturor functiilor organice. Alimentatia trebuie sa faca fata consumului energetic al organismului, dar in acelasi timp sa asigure si alte functii, precum cresterea si refacerea tesuturilor, dupa cum si nevoile specifice de metabolism ale diverselor organe, cu exigentele si functiile lor particulare. De aceea, ratia alimentara nu poate fi calculata si prescrisa numai pe baza valorii ei calorice, reprezentand valoarea ei energetica, ci trebuie sa tina seama si de compozitia ei calitativa. La randul ei, valoarea energetica a alimentatiei va trebui sa corespunda consumului energetic al individului si in consecinta, se va tine seama la calcularea ei, de varsta individului, de felul muncii, de conditiile in care se efectueaza aceasta; la copil se va tine seama ca, in afara de ratia de intretinere, mai are nevoie si de aceea de crestere. In fine, modul de prezentare al alimentelor, variatia lor, prin actiunea lor asupra scoartei cerebrale si prin intermediul acesteia asupra secretiei glandelor digestive, este un element de care trebuie sa tinem seama. Valoarea energetica a alimentelor se exprima in calorii si pentru calcularea ratiei globale se va tine seama de valoarea calorica a diferitelor alimente, stiind ca 1 g substante proteice produce 4 calorii, 1 g lipide 9 calorii, iar 1 g glucide 4 calorii. In linii generale, trebuie sa amintim ca, din punct de vedere al rezistentei la infectie, proteinele de origine animala joaca un rol hotarator si absenta lor din alimentatia populatiei este unul din principalii factori ai deficientei ei fizice si ai marii ei mortalitati prin boli infectioase. De asemenea, este importanta, din punctul de vedere al calitatii si prezenta vitaminelor. Nevoile si caloriile vor fi satisfacute mai ales prin glucide. Intr-o ratie alimentara bine echilibrata va trebui ca 70 % din totalul caloriilor sa provina din glucide, 18 % din lipide si 12 % din proteine; dintre acestea, cel putin 50 % trebuie sa fie de origine animala (lapte, oua, carne), restul putand fi furnizat din proteine de origine vegetala. Reglementarea efortului si a repausului constituie un element important in mentinerea si ameliorarea rezistentei nespecifice a organismului. In cadrul acesta se utilizeaza: Organizarea muncii: adoptarea regimului de 8 ore de munca si reducerea acestora pentru anumite industrii in care munca se realizeaza in conditii deosebit de grele, la fel, concediile de odihna acordate muncitorilor stau la baza unui regim de crutare a fortelor de mentinere a rezistentei. Reducerea efortului fizic prin mecanizarea muncii si prin rationalizarea manevrelor, scutirea de munca de noapte a femeilor, locuinta in apropierea locului de munca, sanatoriile de zi si de noapte, adaptarea procesului de productie la

aptitudinile si forta fizica a fiecarui muncitor, calificarea profesionala sunt toate masuri care, usurand munca, reduc prin aceasta uzarea organismului. Masurile de protectie a muncii prin prevenirea accidentelor si inlaturarea tuturor factorilor nocivi si a noxelor profesionale, asigura desfasurarea procesului de productie in conditiile cele mai favorabile pentru organism. Examenul medical preventiv, cel prenatal al femeilor insarcinate, conditiile de sarcina si lehuzie contribuie ca deficientele patologice sau fiziologice sa nu fie agravate de efort si conditiile de munca. Pentru copii si tineretul scolar in general, cresele, caminele, coloniile de vacanta, scolile in aer liber, preventorii, asigura dezvoltarea lor prin aplicarea unor tratamente tonifiante continue, in conditii igienice, o restabilire a fortelor dupa munca scolara, o redresare a sanatatii. Toate aceste elemente de redresare a sanatatii, de conservare si recastigare a potentialului de productie, astazi puse la indemana masei mari a oamenilor muncii, sunt tot atatea masuri de marire a rezistentei nespecifice si astfel, indirect, de prevenire a tuberculozei.

1.8 MASURI DE SECURITATE A MUNCII IN DOMENIUL SANITAR

Normele de securitate a muncii in domeniul sanitar sunt reglementari cu aplicabilitate nationala si cuprind prevederi minimale obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate. La locurile de munca in care se desfasoara diverse activitati in domeniul sanitar vor fi repartizate numai persoanelor care au fost instruite din punct de vedere al securitatii muncii. Astfel, persoanele care lucreaza in domeniul sanitar vor fi informate cu privire la: - riscurile la care sunt expuse privind contactarea unor boli; - partile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate: butelii de oxigen, aparatura electrica in cazul resuscitarii cardio-respiratorii etc.; - dispozitivele de protectie existente in serviciul de radiologie (ecran de protectie, manusi, sorturi); - mijloace de protectie si autoprotectie pentru a evita contaminarea cu produse de excretie (urina, materii fecale, sputa, lichid de ascita), etc.; - mod de interventie in caz de avarii sau accidente; - semnificatia marcajelor si inscriptiilor diferitelor ambalaje (recipiente de sticla, cutii, flacoane etc.); - semnificatia tablitelor de avertizare cu semnalul de pericol biologic, de iradiere etc.; - purtarea echipamentului de protectie; acesta este alcatuit din: - halat alb - calota - papuci ce pot fi usor decontaminati - se interzice efectuarea oricarei interventii cu mainile umede la echipamente tehnice-electrice si se interzice descompletarea echipamentului electroizolant (podele, covoare etc.); - in sectiile de anestezie, terapie intensiva si bloc operator, unde se lucreaza cu gaze narcotice inflamabile, se interzice purtare imbracamintei din fibre sintetice sau lana; - se interzice ca in timpul desfasurarii unor tehnici medicale sa se manance sau sa se atinga gura sau fata, cu mainile; - se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destinate bolnavilor; - depozitarea reziduurilor menajere se va face separat de cele rezultate din activitatea medicala; - se cere respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea, investigarea si aplicarea tratamentelor. Vestiarele echipamentului individual de protectie vor fi separate de cele pentru imbracamintea personala de exterior. Echipamentul de protectie se

utilizeaza numai in incinta spitalului, acesta va fi schimbat cu hainele personale la iesirea din tura, dupa o spalare si aseptizare a mainilor. Tehnica spalarii mainilor ar trebui sa dureze 15-30 secunde. Pe mainile ude aplicam 3-5 ml sapun sau un antiseptic care este speciel si se freaca mainile 5 secunde pentru fiecare dintre cei 6 pasi aratati mai jos. Pot fi folositi pe mana curata 3 ml alcool sau gel. Cand ar trebui spalate mainile ? - ori de cate ori mainile sunt vizibil murdare; - inainte de contactul cu pacientul; - inainte de baie; - dupa contactul cu sangele sau cu produsele de excretie; - dupa indepartarea manusilor; - inainte si dupa parasirea saloanelor; - inainte de manuirea hranei; - inainte de procedurile aseptice: ingrijirea unei rani, injectii, punctii etc.; - inainte de contactul cu orice pacient. Cei 6 pasi ai spalarii mainilor 1. mainile pe fetele palmare 2. mainile pe fetele dorsale 3. palmele interdigital 4. degetele cu palma opusa 5. policele cu palma opusa 6. unghiile prin rotatii cu palma opusa

CAPITOLUL II

Plan de ingrijire a pacientului cu pleurezie serofibrinoasa

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE: Nume Prenume Varsta Sex Religie Nationalitate Stare civila Ocupatie S A 30 ani Masculin Ortodoxa Romana Casatorit Mecanic de locomotiva

DATE VARIABILE: Domiciliul Conditii de viata si munca Gusturi personale si obiceiuri comuna Podenii Noi, judetul Prahova bune - alimentatie nu are preferinte alimentare - dieta normosodata - ritm de viata ponderat, dar mananca neregulat - nu fumeaza si nu consuma alcool - plimbari in aer liber - lectura, recreere prin ascultarea unor melodii adecvate

Mod de petrecere a timpului liber:

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE Greutate Inaltime Grup sanguin Rh 75 kg 1,80 m AII pozitiv

1.2.b) LIMITE SENZORIALE

- Alergii - la mirosuri puternice - Proteze - nu prezinta - Acuitate vizuala si auditiva - foarte bune - Somn - regenerator, calm, fara cosmaruri, adorme cu usurinta - Mobilitate - normala. Este activ, in deplinatatea puterii, da suplete miscarilor, le coordoneaza - Alimentatie - inadecvata prin nerespectarea orelor de masa, cu o hidratare satisfacatoare - Eliminari - normale varstei diureza 1300 ml/24 h 1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE - fara importanta 1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - FTIZIOLOGICE - PATOLOGICE - hepatita tip A, la 12 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii: - hipertermie - astenie - tuse seaca - durere toracica - inapetenta - slabiciune 1.3.b) Istoricul bolii Debut in urma cu doua saptamani, cu febra, frison, astenie, inapetenta, tuse neproductiva. A fost tratat de catre medicul de familie, cu gentamicina si penicilina (injectabil). Nu s-au constatat ameliorari clinice. Este trimis la Sanatoriul Drajna, unde se depisteaza o opacitate in jumatatea inferioara stanga. Se constata o pleurezie si se interneaza de urgenta. 1.3.c) Diagnosticul la internare Pleurezie stanga TBC 1.3.d) Data internarii 02.10.2006

1.3.e) Examenul pe aparate Examenul clinic general: - tegumente palide, facies cu tenta semnificativa Aparatul respirator: - tuse expectoranta muco-purulenta in cantitate mica - in jumatatea inferioara stanga matitate, vibratie toracala si murmur vezicular alveolar Aparat cardio-vascular: T.A. 120/70 mm Hg Pulsul 80 batai/min Cord in limite normale Batai cardiace normale Aparat digestiv: - abdomen nedureros - Ficat, splina relatii normale Aparat urogenital relatii normale Examen de specialitate Lichid pleural Reactia Rivalta pozitiva exudat Glicopleurezie 55 mg % Proteine 37,5 % Examen citologic frecvente hematii S=4 %; L=95 %; M=1 %. Investigatii de laborator B.K. microscopie negativ - NR 2099 - negativ VSH = 58-94 mm/1 h Hb = 85 % L = 8500 ml/mm3 N = 0 %; S = 68 % E = 3 %; L = 23 %; M = 6 % Tymol = 8 uF Glicemie = 80 mg Examen urina albumina, glucoza, pigmenti absenti Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvente leucocite, rar microxalat de calciu Examen radiologic: La jumatatea inferioara stanga opacitate omogena intinsa, de ton subcostal, cu marginea superioara concava situata la nivelul arcului posterior. Regim dietetic

TSS tratament strict supravegheat - H3; R4; Z4; S4; 6/7

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR II.2.1 Analiza satisfacerii si interpretarea datelor

Nevoia fundamentala 1. A respira si a avea o buna circulatie Manifestari de dependenta - tahipnee 20 resp/min - modificarea amplitudinii respiratorii - tuse seaca - sputa mucopurulenta -facies caracteristic 2. A bea si a - inapetenta manca - greutate inferioara normalului 3. A elimina - transpiratii abundente: axila si frunte 4. A se misca si a - dificultate de a se avea o buna mobiliza,a se spala, postura a merge 5. A dormi si a - ore de odihna se odihni insuficiente 6. A se imbraca si - dificultate de a-si dezbraca misca membrele 7. A-si mentine - diaforeza temperatura - frisoane corpului in limite - hiperpirexie normale 39-40 0C 8. A fi curat, - deprinderi igienice - cianoza ingrijit, a-si satisfacatoare tegumentelor proteja tegumentele si mucoasele 9. A comunica - slabiciune - neincredere Manifestari de independenta - respiratie ritmica - tipul respiratiei: costal-inferior - frecventa puls 80 batai/min - puls ritmic TA 120/70 mm Hg - cord in limite normale - dentitie completa - mucoasa bucala umeda si roz - frecventa si eliminarea de fecale si urina normale Surse de dificultate - durere - diminuarea mobilitatii - anxietate - intoleranta la efort fizic

- slabiciune - anxietate - durere -starea fiziologica a organismului - oboseala - durere - stare depresiva - slabiciune - oboseala - proces infectiosinflamator - dispneea

- anxietate - durere

Nevoia fundamentala 10. A evita pericolele

Manifestari de independenta

11. A actiona conform propriilor convingeri si valori 12. A fi preocupat in vederea realizarii 13. A se recrea 14. A invata - modificarea comportamentului fata de sanatate

Manifestari de dependenta - cresterea ritmului respirator - tahipnee - transpiratii - slabiciune -preocuparea fata de semnificatia suferintei - incapacitatea de a-si termina proiectele - dificultatea de a se concentra - cunostinte insuficiente asupra bolii, a masurilor de prevenire, a tratamentului, a convalescentei

Surse de dificultate - proces infectiosinflamator - anxietate - neacceptarea bolii

- stres - anxietate - stare depresiva - durere - inaccesibilitate la informatie

II.2.2 Probleme de dependenta

Obstructia cailor respiratorii Alterarea respiratiei-dispnee Hidratare inadecvata Inapetenta alimentatie inadecvata prin deficit Hipertermie Insomnie Lipsa cunostintelor despre boala Vulnerabilitate fata de pericole Anxietate Disconfort fizic

II.2.3 Stabilirea gradului de dependenta

Gradul 2 pacient cu dependenta moderata cuprinsa intre 15-28 puncte Numarul punctelor obtinute prin evaluarea problemelor de dependenta ale pacientului este 23

II.2.4 Diagnostic nursing

Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. Incapacitatea plamanului de a efectua excursiile respiratorii normale datorita prezentei lichidului pleural manifestata prin dispnee. Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente. Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scadere ponderala. Lipsa cunostintelor din cauza inaccesibilitatii la informatie manifestata prin neliniste, teama. Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia complicatiilor. Disconfort datorat respiratiei ineficiente manifestata prin indispozitie, jena. Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza anxietatii manifestata prin insomnie.

Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin teama, neliniste, neincredere. Incapacitatea de a-si relua activitatea din cauza bolii manifestata prin spitalizare, izolare.

II.3 PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1 Obiective Obiective globale pacientul sa-si amelioreze starea in decurs de 5-6 zile. Obiective cu termen permanent: - pacientu sa fie echilibrat fizic si psihic - pacientul sa aiba conditii de mediu securizant - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii - pacientul sa respire liber pe nas - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre - pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii - pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic II.3.2 Interventii - am masurat si am notat functiile vitale - am administrat medicatia prescrisa - am supravegheat pacientul - am sustinut psihic pacientul - am indepartat secretiile nazale - am umezit aerul din incapere - am asigurat un aport de lichide suficient pe 24 h - am educat pacientul pentru folosirea batistei individuale si de a evita imprastierea secretiilor nazale - am invatat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile - am invatat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa - am invatat pacientul sa faca gimnastica respiratorie - am asigurat pozitia sezand sau semisezand a pacientului dispneic - am asigurat pozitia antalgica - am invatat pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare - am pregatit psihic pacientul, in vederea oricarei tehnici la care va fi supus (punctie, examene radiologice, toracocenteza) - am recoltat sange pentru examene de laborator

II.4 APLICAREA INGRIJIRILOR

Data 02.10. 2006

Problema Obiective Obstructia cailor - sa expectoreze secretiile in respiratorii 2 zile - sa tuseasca in mod eficace in termen de 4 zile - sa-si elibereze caile respiratorii de secretii in 3 zile - sa respire liber pe nas in 2 zile Dificultate in a respira - sa-si diminueze tahipneea in 60 de minute - sa respire fara dificultate in termen de 3 zile - sa-si creasca cantitatea de lichide la 2000 ml/zi in 4 zile - sa aiba mucoase umede in termen de 3 zile - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic - sa creasca in greuate 1 kg pe saptamana - sa consume gustari intre mesele principale - sa ia suplimente nutritive

Hidratare inadecvata

Alimentatie inadecvata

Interventii - invat pacientul sa expectoreze, sa tuseasca si sa colecteze sputa - umezesc aerul din incapere - asigir pozitii ce favorizeaza diminuarea dispneei - administrez tratamentul prescris (expectorante sirop de patlagina) - administrez oxigenul la indicatia medicului - masor si notez functiile vitale - invat pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare - asigur pozitie antalgica - indepartez secretiile nazale - am lasat portia de apa la indemana - explic necesitatea de a bea cel putin un pahar de apa intre mese. Ofer pacientului un pahar de suc la orele: 10:00; 14:00; 20:00 - calculez bilantul ingestie-elimina - invat bolnavul valoarea energetica a alimentelor - servesc pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate si apetisante

Evaluare Pacientul prezinta dspnee, tahipnee, tuse chinuitoare - caile respiratorii nu sunt suficient de permeabile

- stare generala alterata - pacientul prezinta respiratie dispneica - pacientul este deshidratat datorita hipertermiei si a transpiratiilor abundente - scadere ponderala datorita inapetentei

Data

Problema Hipertermie

03.10. 2006

Interventii - aerisesc camera - asigur igiena tegumentelor - aplic comprese reci - administrez medicatia recomandata de medic (antibiotice si antitermice) - masor temperatura Insomnie - sa doarma 20-30 min. ziua in - invat pacientul tehnici de relaxare termen de 1-2 zile - identific si inlatur nivelul si cauza - sa doarma 6 ore neintrerupte anxietatii pe timp de noapte, in decurs de 4 zile Anxietate - sa-si exprime diminuarea - asigur un mediu securizant si moderata anxietatii in termen de 3 zile adecvat Lipsa de - sa inteleaga in decurs de - explorez nevoile de cunoastere cnostinte cateva zile notiuni despre: - informez despre mijloacele si boala, tratamentul, masuri resursele ce le pot asigura preventive Obstructia cailor - sa expectoreze secretiile in - urmaresc daca pacientul foloseste respiratorii 24 h tehnica invatata - sa tuseasca in mod eficace in - administrez tratamentul prescris 3 zile - umezesc aerul din incapere - sa-si elibereze caile - asigur pozitie antalgica respiratorii in 2 zile - sa respire fara dificultate in termen de 2 zile

Obiective - sa-si diminueze temperatura cu 1-2 0C in 3 zile - sa prezinte o temperatura in limitele normale in 4 zile

Evaluare - stare de disconfort datorita frisoanelor

- pacientul este obosit si anxios

- pacientul este neincrezator - pacientul este receptiv la sfaturile date - dispneea s-a diminuat, caile respiratorii au devenit mai permeabile dar starea generala este alterata

Data

Problema Hidratarea si alimentatia inadecvata

04.10. 2006

Obiective - asigur cantitatea de lichide suficienta - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic - sa consume gustari intre mesele principale Hipertermia - pacientul sa prezinte o temperatura in limite normale in 48 h - sa-si diminueze temperatura cu 1 0C Insomnia - sa doarma 6 ore pe noapte neintrerupt - sa doarma 30 min. in termen de 24 h Anxietatea - sa-si exprime diminuarea anxietatii in 2 zile Lipsa de - sa inteleaga termeni despre cunostinte boala, tratament si masuri preventive Obstructia cailor - sa-si elibereze caile respiratorii respiratorii de secretii in termen de 24 h - sa respire fara dificultate in termen de 24 h

Interventii Evaluare - urmaresc daca pacientul se - pacientul este hidrateaza si se alimenteaza corect, reechilibrat dupa program hidroelectrolitic - il incurajez pentru progresele facute - aerisesc camera - masor temperatura - administrez medicatia prescrisa - urmaresc pacientul daca si-a insusit sfaturile si daca respecta programul dat - continui terapia de relaxare - asigur un mediu securizant - continui informarea si consolidarea datelor - umezesc aerul din incapere - asigur pozitie antalgica - administrez tratamentul prescris - starea de disconfort s-a diminuat

- dominuarea starii de oboseala - reducerea anxietatii - acumularea de cunostinte minime - diminuarea considerabila a dispneei si ameliorarea starii generale

- sa expectoreze si sa tuseasca Data Problema Hidratare si alimentatie inadecvate Hipertermie Anxietate Obiective in mod eficace in termen de 48 h - pacientu sa fie echilibrat hidroelectrolitic - mese dese si consistente dupa orarul prestabilit - sa prezinte temperatura in limite normale in 24 h - sa-si exprime diminuarea anxietatii in termen de 24 h Interventii - calculez raportul ingestie-elimina - servesc mesele la ore regulate - incurajez pacientul - masor temperatura - administrez tratamentul prescris - continui terapia Evaluare - pacientul reechilibrat hidroelectrolitic - revenirea apetitului - ameliorarea satisfacatoare a starii de disconfort - recapatarea increderii - reducerea considerabila a anxietatii - cresterea acumularii de cunostinte - stare generala satisfacatoare - pacient reechilibrat hidroelectrolitic - apetit normal

Lipsa de cunostinte 05.10. 2006

- insusirea cunostintelor despre boala

- continui informarea - aerisesc camera - administrez tratamentul prescris - servesc mesele regulat - urmaresc hidratarea si alimentarea - calculez raportul ingestie-elimina

Obstructia cailor - sa-si elibereze caile respiratorii respiratorii in termen de 24 h - sa respire fara dificultate in termen de 24 h Hidratare si - asigurarea cantitatii de alimentare lichide si alimente suficiente inadecvate

Data

Problema Hipertermia Insomnia Anxietate Lipsa de cunostinte

Obiective - sa prezinte temperatura in limite normale - sa se odihneasca suficient

Interventii - masor temperatura - administrez medicatia prescrisa - continui terapia de rexare - servesc o cana de lapte seara - diminuarea anxietatii - continui terapia - acumularea de noi cunostinte - consolidez si imbogatesc bagajul de cunostinte despre boala - sa-si mentina caile respiratorii permeabile - administrez tratamentul prescris - aerisesc camera

11.10. 2006

Obstructia cailor respiratorii Hidratarea si alimentarea inadecvate Insomnie Anxietate Lipsa de cunostinte

Evaluare - stare de confort termic - program somn-veghe normal - scaderea anxietatii - cresterea interesului pentru noi informatii - starea generala buna - apetit crescut - pacient echilibrat hidroelectrolitic - program normal de somn - disparitia totala a anxietatii - acumularea tot mai mare de cunostinte

- asigurarea aportului suficient - urmaresc respectarea orelor de de lichide si alimente masa si a cantitatii de lichide necesare - sa se odihneasca suficient - urmaresc aplicarea tehnicilor de relaxare invatate - disparitia anxietatii - continui terapia - acumulare de noi cunostinte - urmaresc imbogatirea cunostintelor despre boala

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externarii 11.01.2007 Starea la externare Ameliorat Pacientul prezinta o respiratie normala, cu mucoase fluide in cantitate normala. Temperatura este in limite normale, apetitul satisfacator, reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generala este buna. Bilantul autonomiei Dupa evolutia clinica favorabila, pacientul se externeaza deoarece isi poate satisface singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii independentei avuta inaintea imbolnavirii. Evolutia clinica a fost favorabila, dar cu formarea unei pahipleurite in treimea inferioara externa stanga. Recomandari la externare - continuarea tratamentului ambulator pana la 6 luni prin dispensarul teritorial - repetarea investigatiilor prin dispensar TBC (examen radiologic si examen de sputa) - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale - o hidratare buna cu minim 2500 ml lichide/zi - odihna cu program de somn 8-9 ore/zi - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare - dozarea efirtului; alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de odihna - schimbarea locului de munca daca este cazul

Examene paraclinice Analiza ceruta VSH Mod de recoltare - prin punctie venoasa - se recolteaza 1,6 ml sange + 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 % - prin intepare in pulpa degetului - prin punctie venoasa - se recolteaza 5-10 ml sange simplu - prin punctie venoasa - se recolteaza 2 ml sange + + 4 mg florura de sodiu - recoltarea se face din mijlocul jetului urinar - punctie pleurala toracocenteza Valori normale 1-10 mm/1 h B 7-15 mm/2 h F 2-13 mm/1 h 12-17 mm/2 h B 13-17 g/100 ml F 11-15 g/100 ml Reactia Tymol 0-4 uML 0,80-1,20 g 1010-1025 transsudat Valoare obtinuta 58-94 mm/2 h 85 % 8 uML 80 mg 1020 exudat

Hemoglobina Teste de disproteinemie Glicemie Examen de urina Lichid pleural

Examenul radiologic poate afirma doar prezenta lichidului, sediul si intinderea, dar nu si existenta pleureziei serofibrinoase. Apare o opacitate omogena la baza sau in plin hemitorace. Denumirea medicamentului Hidrazida Rifampicina Pirazinamida Etambutol Prednison Vitamina C Algocalmin Sirop de patlagina Paracetamol Forma de administrare Comprimat Comprimat Comprimat Comprimat Comprimat Comprimat Comprimat Sirop Comprimat Actiune Tuberculostatica Bacteriostatica si bactericida Tuberculostatica Tuberculostatica Antiinflamatoare Tonica Analgezica Expectorant Antipiretic Doza zilnica 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 2 cp 1 cp 1 cp 3-4 lg 2 cp Doza unica 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1-2 lg 1 cp

PLAN DE INGRIJIRE AL PACIENTULUI CU PLEURITA (pleurezie uscata)

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE: Nume Prenume Varsta Sex Religie Nationalitate Starea civila Ocupatia DATE VARIABILE Domiciliul Ploiesti, judetul Prahova Conditii de viata si munca bune Gusturi personale si obiceiuri - alimentatie preferinte preparate din carne - dieta normosodata si condimentata - ritm de viata - ponderat - nu fumeaza si nu consuma alcool Mod de petrecere a timpului liber: - lectura - plimbari in aer liber - sport: preferinte - fotbal P I 35 ani M Ortodoxa Romana Casatorit Inginer constructii

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE Greutate: Inaltime: Grup sanguin: Rh: 90 kg 1,80 m 0I pozitiv (+)

1.2.b) LIMITE SENZORIALE Alergii: nu prezinta Proteze: nu prezinta Acuitate vizuala si auditiva: foarte bune Somn: egenerator, calm Mobilitate: normala Alimentatie: in exces, prin mese copioase cu o hidratare satisfacatoare 2 l/zi Eliminari: normale varstei diureza 1400 ml/24 h frecventa mictiunilor 5-6/zi (2/3 ziua si 1/3 noaptea) 1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE - fara importanta 1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - fiziologice - patologice - rujeola, la 5 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii: - durere toracica - febra 38-390C - accese de tuse uscata - dispnee - semnul fizic principal frecatura pleurala - oboseala, slabiciune - inapetenta - tuse: uscata, frecventa, persistenta, quintoasa - astenie 1.3.b) Istoricul bolii Debut brusc cu febra, dureri toracice accentuate de tuse si respiratie. Durerea toracica obliga bolnavul sa se culce pe partea afectata, pentru a pune in repaus hemitoracele bolnav. Tusea esteuscata si dureroasa. Apar transpiratii si inapetenta. Medicul de familie ii recomanda internarea in spitalul de Urgente Judetean Ploiesti pentru investigatii clinice si paraclinice.

1.3.c) Diagnosticul la internare Pleurezie uscata 1.3.d) Data internarii 11.01.2007 1.3.e) Examenul pe aparate Examen clinic general: - tegumente palide, facies cu tenta semnificativa Aparat respirator: - tuse uscata - frecatura pleurala Aparat cardio-vascular: TA 130/80 mm Hg Puls 90 batai/min. Cord in limite normale Batai cardiace normale Aparat digestiv: - abdomen nedureros - ficat, splina relatii normale Aparat urogenital: - relatii normale Investigatii de laborator: BK microscopic negativ VSH = 40-50 mm/1 h Hb = 30 % L = 8500 ml/mm3 Tymol = 8 uML Glicemie = 90 mg Examen urina glucoza, albumina, pigmenti absenti Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvent leucocite, rar microxalat de calciu Examenul radiologic precizeaza existenta si volumul colectiei lichidiene, exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si omogena, cu partea superioara delimitata. VSH este constant accelerata, leucocitoza cu polinucleoza apare in primele zile.

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR II.2.1. ANALIZA FUNDAMENTALE

Nevoia fumdamentala 1. A respira si a avea o buna circulatie Manifestari de independenta -respiratie ritmica -tipul respirator costal- inferior -frecventa pulsului 70 batai / minut -puls ritmic -TA 130/80 mm Hg -cord in limite normale -batai cardiace normale -dentitie completa -mucoasa bucala umeda si roz -frecventa si calitatea eliminarilor de urina si fecale normale

SATISFACERII
Manifestari de dependenta -respiratie accelerata tahipnee 19 resp / min -modificarea amplitudinii respiratiei -tuse seaca -sputa mucoasa -facies caracteristic (palid) -greutate inferioara normalului -inapetenta -transpiratii abundente

NEVOILOR
Surse de dificultate -intoleranta la efort -durere toracica -diminuarea mobilitatii

2. A bea si a manca 3. A elimina

-durere -anxietate -starea fiziologica a organismului

4.A se misca si a avea o buna postura 5. A dormi si a se odihni 6. A se imbraca si dezbraca 7. A-si mentine temperatura corpului in limite normale

-dificultate de a se mobiliza, a spala, a merge -ore insuficiente de odihna -capacitate fizica de a se imbraca si dezbraca -frisoane -hipertermie T= 38,8 0C -diaforeza

-oboseala -durere -stare de depresie

-proces infectios / inflamator

8. A fi curat, ingrijit, a-si proteja tegumentele si mucoasele 9. A comunica 10.A evita pericolele 11. A actiona conform propriilor convingeri si valori 12. A fi preocupat in vederea realizarii 13. A se recreea 14. A invata -modificarea comportamentului fata de sanatate -expresie nonverbala normala

-neglijarea indeplinirii ingrijirilor de igiena -cianoza tegumentelor -neincredere -cresterea ritmului respirator -preocupare fata de semnificatia suferintei -incapacitate de a-si termina proiectele -dificultate de a se concentra -cunostinte insuficiente asupra bolii

-slabiciune -oboseala

-anxietate -proces infectios -neacceptarea bolii

-stress -anxietate -durere -stare depresiva -inaccesibilitate la informatii

II.2.2. PROBLEME DE DEPENDENTA

Dificultate in eliberarea cailor respiratorii. Dispnee. Diaforeza. Inapetenta- alimentatie inadecvata prin deficit. Postura inadecvata. Alterarea tegumentelor si mucoaselor. Comunicare inadecvata la nivel afectiv. Dificultate in a-si acorda ingrijiri igienice.

II.2.3. STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Gradul 2 pacient cu dependenta moderata cuprinsa intre 15-28 puncte. Numarul punctelor obtinute din evaluarea problemelor de dependenta ale pacientului este 19 puncte.

II.2.4. DIAGNOSTIC NURSING

Dificultatea eliberarii cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. Incapacitatea plamanului de a efectua excursiile respiratorii normale datorita depunerii de fibrina manifestata prin oboseala. Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente. Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scaderea in greutate. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica- ortopnee. Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza diaforezei manifestata prin deshidratare. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv din cauza alterarii starii generale manifestata prin anxietate. Ingrijiri igienice precare datorita durerii si slabiciunii manifestata prin dezinteres fata de tinuta sa.

II.3. PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1. OBIECTIVE - pacientul se respire liber pe nas ; - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre ; - pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii ; - pacientul sa aiba caile respiratorii permeabile si o buna respiratie; - pacientul sa fie echilibrat psihic; - pacientul sa aiba conditii de mediu securizat; - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii ; - pacientul sa fie echilibrata fizic si psihic. II.3.2. INTERVENTII - masor si notez functiile vitale; - administrez medicatia prescrisa de medic ; - supraveghez pacientul ; - sustin psihic pacientul; - invat pacientul sa-si mentina caile respiratorii curate pentru o buna respiratie; - asigur un climat securizat si confortabil pentru pacient; - umezesc aerului din incapere ; - asigur un aport lichidian suficient in 24 ore ; - informez pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea secretiilor nazale; - invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile; - invat pacientului tehnici utile pentru a tusi si expectora mai usor, precum si pentru a colecta sputa; - recomand pozitia sezand sau semisezand; - invat utilizarea tehnicilor de relaxare; - pregatesc psihic si fizic pacientul inaintea oricarei tehnici, pentru o mai buna colaborare si inlaturarea anxietatii.

II.4 . APLICAREA INGRIJIRILOR

DATA 11.01. 2007

PROBLEMA Dificultate in eliberarea cailor respiratorii

Dispneea

OBIECTIVE - sa-si elibereze caile respiratorii in termen de 3 zile; - sa tuseasca in mod eficace in termen de 48 h; - sa expectoreze secretiile in termen de 24 h ; - sa respire liber pe nas in termen de 3 zile. - sa-si diminueze tahipneea in 45 minute; - sa respire fara dificultate in termen de 3 zile

INTERVENTII - aerisesc incaperea si umezesc aerul ; - invat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa in vasul dat; - administrez medicatia prescrisa (expectorante); - masor si notez functiile vitale.

EVALUARE - pacientul prezinta tahipnee, tuse seaca chinuitoare; - caile respiratorii nu sunt suficient de permeabile, facand respiratia dificila.

Hipertermie

- asigur pozitia semisezand, ce favorizeaza diminuarea dispneei; - indepartez secretiile nazale; - invat pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare. - sa-si diminueze - schimb lenjeria de pat si de temperatura corpului cu corp, ori de cate ori este 1-2 0C in 3 zile; nevoie; - sa fie echilibrat - administrez antitermice si hidroelectrolitic antibiotice la indicatia

- starea pacientului este alterata; - pacientul este dispneic.

- stare de disconfort datorita frisoanelor - transpiratii

DATA

PROBLEMA Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE

- sa consume gustari apetisante intre mesele principale; - sa creasca in greutate 1 kg pe saptamana. Postura inadecvata - sa-si exprime diminuarea durerii in 3 zile; - sa-si exprime diminuarea senzatiei de disconfort in termen de 2 zile. Alterarea tegumentelor si - sa prezinte o mucoaselor temperatura in limitele normale in termen de 3 zile. Comunicare ineficienta la nivel afectiv

INTERVENTII medicului; - masor temperatura. - invat principiile nutritive ale alimentelor; - servesc pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate. - invat exercitii de gimnastica respiratorie; - invat pacientul tehnici de relaxare.

EVALUARE - scadere ponderala datorita inapetentei.

- pacientul este anxios datorita durerii.

- explic necesitatea de a bea cel putin 1 pahar apa intre mese; - informez despre necesitatea consumului de cel putin 2,5-3 l apa/zi. - sa comunice eficace cu - dau informatii despre boala, medicul si cu alte incercand sa inlatur persoane in 3 zile anxietatea; - pun in valoare capacitatea si realizarile anterioare.

- pacientul este deshidratat - tegumentele si mucoasele sunt uscate.

- pacientul este neincrezator in ameliorarea simptomelor si vindecarea bolii.

DATA

PROBLEMA Dificultatea de a face ingrijiri de igiena

OBIECTIVE - sa-si faca singur ingrijiri de igiena in 3 zile.

12.01.2007 Dificultate in eliberarea cailor respiratorii

Dispneea

Diaforeza

- sa-si elibereze caile respiratorii in 24 h; - sa expectoreze secretiile si sa tuseasca in mod eficace in 24 h. - sa respire fara dificultate in termen de 2 zile - sa expectoreze secretiile in termen de 24 h. - sa-si diminueze temperatura corpului cu 1-2 0C in termen de 2 zile; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic.

INTERVENTII - ajut pacientul sa-si faca baie; - efectuez toaleta pe regiuni; - asigur temperatura apei de 37,50C si a camerei 21 0C; - protejez patul cu musama si aleza. - urmaresc pacientul daca foloseste tehnica invatata; - umezesc aerul din incapere; - administrez tratamentul prescris. - invat tehnici de relaxare; - indepartez secretiile nazale; - asigur pozitie semisezand.

EVALUARE - igiena precara

- dispneea s-a diminuat, caile respiratorii au devenit mai permeabile - starea generala este alterata; - pacientul este dispneic.

- asigur aportul lichidian - cantitatea transpiratiilor necesar pe 24 h; s-a diminuat, iar starea de - administrez medicatia disconfort s-a ameliorat. prescrisa (antitermice); - schimb lenjeria de pat si de corp, ori de cate ori este nevoie.

DATA

PROBLEMA Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE - sa consume gustari apetisante intre mese; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic; - pacientul sa creasca in greutate 1 kg/sapt. Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura mucoaselor in limitele normale in termen de 2 zile. Comunicare ineficienta la - sa comunice cu nivel afectiv. medicul si cu alte persoane in mod eficace in 24 h. Dificultate de a face - sa-si faca singur ingrijiri de igiena. ingrijiri de igiena in 2 zile. - sa expectoreze secretiile si sa tuseasca in mod eficace; - sa respira fara dificultate in 2 zile; - sa-si elibereze caile

INTERVENTII EVALUARE - servesc alimente apetisante, - ameliorarea inapetentei bogate in calorii, la ore regulate.

- urmaresc si calculez raportul ingestie-elimina.

- tegumentele si mucoasele au devenit mai permeabile.

- pun in valoare capacitatile - pacientul este receptiv la pacientului; sfaturile date. - ascult doleantele pacientului - pregatesc materialele necesare pentru baie si urmaresc pacientul in timpul efectuarii ingrijirilor de igiena, ajutandu-l. - umezesc aerul din incapere; - urmaresc folosirea tehnicilor de relaxare; - administrez medicatia prescrisa. - igiena satisfacatoare

13.01.2007 Dificultatea in eliberarea cailor respiratorii.

- diminuarea considerabila a dispneei si ameliorarea starii generale.

DATA

PROBLEMA Diaforeza

OBIECTIVE respiratorii in 24 h. - sa-si diminueze temperatura cu 1 0C in termen de 1 zi. - asigurarea unui aport alimentar suficient; - sa creasca in greutate cu 1 kg/sapt. - sa inlature starea de disconfort.

INTERVENTII - administrez medicatia prescrisa; - asigur aport lichidian necesar. - servesc mese apetisante la ore regulate.

EVALUARE - disparitia transpiratiilor, dar mentinerea crescuta a temperaturii. - cresterea poftei de mancare. - ameliorarea starii de disconfort.

Alimentatie inadecvata

Postura inadecvata

- permeabilitate normala la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Comunicare ineficienta la - sa comunice in mod - ascult si incurajez pacientul - receptivitate crescuta la nivel afectiv eficace cu persoanele in problemele sale. sfaturile date si insusirea din jur. lor. Dificultate de a face - sa-si faca singur igiena - urmaresc si incurajez - imbunatatirea igienei ingrijiri de igiena corporala. pacientul in timpul efectuarii corporale. igienei corporale. 07.02.2007 Dificultate in eliberarea - sa-si mentina caile - umezesc aerul din camera; - stare generala buna. cailor respiratorii respiratorii permeabile. - administrez medicatia prescrisa.

- urmaresc folosirea tehnicilor de relaxare si imbunatatirea starii de confort. Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura - urmaresc aportul lichidian si mucoaselor in limite normale. raportul ingestie-elimina.

DATA

PROBLEMA Alimentatie inadecvata

OBIECTIVE - pacientu sa se alimenteze in mod corespunzator. Alterarea tegumentelor si - sa prezinte temperatura mucoaselor in limite normale. Comunicare ineficienta la - sa comunice in mod nivel afectiv eficace cu cei din jur. Dificultatea de a face ingrijiri de igiena. - sa-si faca singur igiena corporala.

INTERVENTII - urmaresc respectarea programului de masa. - urmaresc si calculez raportul ingestie-elimina. - incurajez pacientul pentru mentinerea sanatatii. - incurajez pacientul in mentinerea sanatatii.

EVALUARE - apetit crescut; - pacient echilibrat. - tegumente si mucoase normale. - receptiv la sfaturi si acumularea de noi cunostinte. - igiena foarte buna.

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI DATA EXTERNARII

07.02.2007

STAREA LA EXTERNARE vindecat;

- pacientul prezinta o buna respiratie; - mucoasele sunt fluide si in cantitate normala; - temperatura este in limite normale; - apetitul este satisfacator; - pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic; - starea generala este buna.

BILANTUL AUTONOMIEI
Dupa tratamentul efectuat si ingrijirile acordate in timpul spitalizarii, pacientul este externat deoarece isi poate efectua singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii independentei avuta inaintea spitalizarii. Evolutia clinica a fost favorabila.

RECOMANDARI LA EXTERNARE
- evitarea schimbarilor bruste de temperatura si aglomeratiilor; - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale; - odihna cu program de somn de 8-9 h/zi; - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare si a exercitiilor respiratorii; - dozarea efortului, alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de relaxare; - efectuarea analizelor medicale minime, cel putin o data pe an.

TRATAMENTUL Denumirea medicamentului Alindor Algocalmin Acid acetilsalicilic Prednison Vitamina C Paracetamol Sirop de patlagina Forma de administrare - capsule - capsule - capsule - capsule - capsule - capsule - sirop Actiune - antinevralgica - analgezica - antipiretica - antiinflamatoare - tonica - antipiretica - expectoranta Doza unica 1 cp 1 cp 1 cp 2 cp 1 cp 2 cp 3-4 lg Doza zilnica 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1-2 lg

EXAMENE PARACLINICE Analiza ceruta Lichid pleural VSH Mod de recoltare - punctie pleurala - punctie venoasa - se recolteaza 1,6 ml sange si 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 % - prin intepare in pulpa degetului - punctie venoasa 5-10 ml sange simplu - prin punctie venoasa - se recolteaza 2 ml sange si 4 ml florura de sodiu - din mijlocul jetului urinar Valori normale - transsudat 1-10 mm/1 h B 7-15 mm/2 h F 2-13 mm/1 h 12-17 mm/ 2 h B 13-17 g/100 ml F 11-15 g/100 ml - Reactia Tymol 0-4 uML -0,80-1,20 g 1010-1025 Valoarea obtinuta - transsudat 40-50 mm/1 h 30 % 8 uML 90 mg 1020

Hemoglobina Teste de disproteinemie Glicemie Examen urina

PLAN DE INGRIJIRE A PACIENTULUI CU PLEUREZIE PURULENTA TUBERCULOASA

II.1 CULEGEREA DATELOR

II.1.1 DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE VARIABILE Nume Prenume Varsta Sex Religie Nationalitate Stare civila Ocupatie R S 55 ani M Ortodoxa Romana Casatorit Electrician

DATE VARIABILE Domiciliul comuna Baltesti, judetul Prahova Gusturi personale si obiceiuri: - alimentatie nu are preferinte alimentare - diata hipersodata si condimentata - ritm de viata - ponderat Mod de petrecere a timpului liber: - vizionarea emisiunilor preferate - plimbari in aer liber - lectura

II.1.2 DATE PRIVIND STAREA DE SANATATE ANTERIOARA

1.2.a) DATE ANTROPOMETRICE Greutate: Inaltime Grup sanguin Rh 85 kg 1,70 m 0I pozitiv (+)

1.2.b) LIMITE SENZORIALE Alergii nu prezinta

Proteze nu prezinta Acuitate vizuala si auditiva foarte bune Somn calm, regenerator Mobilitate normala Alimentatie bogata, hranitoare, cu mese regulate, dar cu o dieta hipersodata si condimentata o hidratare satisfacatoare de 2,5 l/zi Eliminari normale varstei Diureza 1500 ml/24 h 1.2.c) ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE - fara importanta 1.2.d) ANTECEDENTE PERSONALE: - FIZIOLOGICE - PATOLOGICE - parotidita epidemica la varsta de 6 ani

II.1.3 INFORMATII LEGATE DE BOALA

1.3.a) Motivele internarii - febra cu caracter de supuratie - atingerea severa a starii generale - junghi toracic rebel la tratament - semne de supuratie profunda - febra mare remitenta - transpiratii profuze - frisoane - paloare - anorexie - astenie 1.3.b) Istoricul bolii Debutul bolii este variabil, fiind adesea mascat de boala primitiva. Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea severa a starii generale, de junghi toracic rebel la tratament. Diagnosticul se bazeaza pe prezenta unei pneumopatii sau a unei tuberculoze pulmonare pulmonare, la care se adauga junghi toracic ce nu cedeaza la tratament si semne de supuratie profunda: febra mare remitenta, cu transpiratii si frisoane, paloare, anorexie si astenie.

1.3.c) Diagnosticul la internare Pleurezie purulenta tuberculoasa 1.3.d) Data internarii 10.10.2006 1.3.e) Examenul pe aparate Examen clinic general: - facies cu tenta semnificativa, tegumente palide, stare generala sever alterata Aparat respirator: - tuse expectoranta muco-purulenta, in cantitate mare - examenul fizic poate pune in evidenta un edem al peretelui, sensibilitate locala, adenopatie axilara - examenul radiologic poate afirma prezenta lichidului, sediul si intinderea, dar nu si existenta pleureziei purulente. Apare o opacitate omogena la baza Aparat cardoi-vascular TA = 170/90 mm Hg Puls = 60 batai/minut Cord in limite normale Batai cardiace accelerate Aparat digestiv: - abdomen nedureros Splina, ficat relatii normale Aparat urogenital relatii normale Examen de specialitate Lichid pleural Reactia Rivalta pozitiva exudat Investigatii de laborator BK microscopic negativ - negativ NR 2019 - negativ VSH = 70-82 mm/ 2 h Hb = 90 %

L = 9000 ml/mm3 N = 0 % S = 70 % E = 5 % L = 25 % R. Tymol = 10 uML Glicemie = 95 mg

M=9%

Examen de urina albumina, glucaza, pigmenti absenti. Sediment rare celule epiteliale, relativ frecvente leucocite, rar microxalat de calciu. Examen radiologic La jumatatea inferioara stanga apare o opacitate omogena, de ton subcostal, cu marginea superioara concava situata la nivelul arcului posterior. VSH accelerata, leucocitoza ridicata. T.S.S. tratament strict supravegheat H3, R4, Z4, E4. H3 hidrazida R4 rifampicina Z4 pirazinamida E4 etambutol Tratamentul se administreaza 6/7, 6 zile tratament, iar a 7-a zi pauza.

II.2 ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

II.2.1 ANALIZA SATISFACERII NEVOILOR FUNDAMENTALE
Nevoile Manifestari de fundamentale independenta 1. A respira si - tipul respiratiei: a avea o buna costal-inferior circulatie - cord in limite normale Manifestari de dependenta - tahipnee 24 resp/min; - modificarea amplitudinii respiratorii; - sputa muco-purulenta; - hipertensiune 170/90 mm Hg; - puls accelerat 60 batai/ /min; - facies caracteristic - anorexie; - greutate inferioara celei normale. - transpiratii profuze - dificultate de a se mobiliza,a se spala, a merge. Surse de dificultate - durere toracica; - diminuarea mobilitatii; - anxietate; - intoleranta la efort; - prezenta secretiei. - slabiciune; - durere; - anxietate. - proces infectios/ /inflamator. - oboseala; - durere; - lipsa de cunoastere a tehnicilor de mobilizare. - stare depresiva; - anxietate; - durere. - diminuarea mobilitatii; - durere; - oboseala. - proces infectios/ /inflamator.

2. A bea si a manca 3. A elimina 4. A se misca si a avea o buna postura

- dentitie completa; - mucoasa bucala umeda si roz.

5. A dormi si a se odihni 6. A se imbraca si dezbraca 7. A-si mentine temperatura corpului in limite normale

- ore insuficiente de somn - dificultate in a-si misca membrele superioare - diaforaza; - frisoane; - hiperpirexie 39-40 0C.

Nevoile Manifestari de fundamentale independenta 8. A fi curat, - deprinderi ingrijit, a-si igienice proteja satisfacatoare tegumentele si mucoasele 9. A comunica 10. A evita pericolele 11. A actiona conform propriilor convingeri si valori 12. A fi preocupat in vederea realizarii 13. A se recrea 14. A invata

Manifestari de dependenta - cianoza tegumentelor

Surse de dificultate - dispneea

- neincredere; - suspiciune. - cresterea ritmului respirator; - hipertensiune. - preocupare fata de semnificatia suferintei

- anxietate; - durere. - proces infectios/ /inflamator; - anxietate. - neacceptarea bolii

- incapacitatea de a-si termina proiectele - dificultate de a se concentra - modificarea - cunostinte insuficiente comportamentului despre boala, despre fata de sanatate masurile de prevenire, despre tratament si convalescenta.

- stres; - anxietate. - durere; - depresie. - inaccesibilitatea la informatii.

II.2.2 PROBLEME DE DEPENDENTA

Obstructia cailor respiratorii Alterarea respiratiei-dispnee Diaforeza Circulatie inadecvata Alterarea tegumentelor si mucoaselor Alimentatie inadecvata prin deficit anorexie Vulnerabilitate fata de pericole Postura inadecvata

Lipsa cunostintelor despre boala Anxietate Insomnie Disconfort

II.2.3 STABILIREA GRADULUI DE DEPENDENTA

Gradul 3 pacient cu dependenta majora, cuprinsa intre 29-49 puncte. Numarul obtinut din evaluarea problemelor de dependenta ale pacientului este 33 puncte.

II.2.4 DIAGNOSTIC NURSING

Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. Incapacitatea plamanului de a prezentei lichidului. efectua excursiile respiratorii normale datorita

Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii profuze. Circulatie neadecvata din cauza anxietatii manifestata prin hipertensiune arteriala. Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza diaforezei manifestata prin deshidratare. Alimentatie inadecvata din cauza anorexiei manifestata prin scadere ponderala. Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia complicatiilor. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica ortopnee. Lipsa cunostintelor despre boala din cauza inaccesibilitatii la informatii manifestata prin neliniste, teama. Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin neincredere, teama, neliniste. Perturbarea ritmului somn-veghe din cauza anxietatii manifestata prin insomnie. Disconfort datorat respiratiei ineficiente manifestata prin jena, indispozitie.

II.3 PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

II.3.1 OBIECTIVE
Obiective globale pacientul sa-si amelioreze starea in termen de 6-7 zile. Obiective cu caracter permanent: - pacientul sa fie echilibrat fizic si psihic - pacientul sa aiba conditii de mediu securizant - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii Obiective specifice fiecarei probleme: - pacientul sa respire liber pe nas - pacientul sa nu devina sursa de infectii - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre - pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii - pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic

II.3.2 INTERVENTII
- masor si notez functiile vitale - administrez medicatia prescrisa - supraveghez pacientul - indepartez secretiile nazale - umezesc aerul din incapere - sustin psihic pacientul - asigur un aport lichidian suficient pe 24 h - invat tehnici de relaxare - invat exercitii de imbunatatire a respiratiei - educ pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea secretiilor nazale - invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile - invat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa - asigur pozitie semisezand pentru diminuarea dispneei - pregatesc pacientul psihic, inaintea oricarei tehnici la care va fi supus - recoltez sange pentru examene de laborator - calculez bilantul ingestie-excretie

II.4 APLICAREA INGRIJIRILOR

Data 10.10.200 6

Problema Obstructia cailor respiratorii

Obiective - pacientul sa respire liber pe nas; - sa prezinte cai respiratorii permeabile; - sa expectoreze secretiile in 48 h; - sa-si elibereze caile cu minim de dificultate in 3 zile.

Dispnee

Diaforeza

Interventii - indepartez secretiile nazale; - umezesc aerul din incapere; - asigur un aport suficient de lichide /24 h; - invat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa; - invat pacientul sa faca gimnastica respiratorie; - asigur pozitie semisezand; - administrez tratamentul prescris (expectorante); - administrez oxigen la indicatia medicului. - sa-si diminueza tahipneea - masor si notez functiile vitale; in 30 de minute; - asigur pozitie semisezand; - sa respire fara dificultate - invat pacientul sa utilizeze tehnici in termende 24 h; de relaxare; - sa aiba un ritm respirator - pregatesc psihic pacientul inaintea regulat inn termen de oricarei tehnici la care este supus. 45 minute; - pacientu sa fie echilibrat psihic. - pacientul sa-si mentina - aplic comprese reci; temperatura corpului in - aerisesc camera; limite normale in 24 h; - administrez medicatia prescrisa: - pacientul sa fie echilibrat antitermice si antibiotice;

Evaluare - pacientul prezinta: tuse, tahipnee; - caile respiratorii nu sunt suficient de permeabile; - starea generala este alterata

- junghi toracic rebel la tratament; - frison; - paloare; - facies caracteristic; - anxietate; - durere. - pacientul prezinta cefalee, sete, frisoane, transpiratii profuze, limba saburala;

Data

Problema

Obiective hidroelectrolitic; - pacientul sa aiba o stare de bine fizic si psihic; - sa-si diminueze temperatura cu 1-2 0C in 24 h. - pacientul sa prezinte o circulatie adecvata; - pacientul sa fie echilibrat - sa prezinte puls periferic bine batut in termen de 24 h; - sa-si exprime diminuarea durerii in termen de 48 h. - pacientu sa fie echilibrat nutritional; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic; - sa consume gustari intre mesele principale; - sa ia 3 mese echilibrate in termen de 48 h; - sa-si creasca aportul

Circulatie inadecvata

Interventii - calculez bilantul ingestie-elimina pe 24 h; - servesc pacientul cu lichide caldute in cantitate suficienta; - mentin igiena tegumentelor; - schimb lenjeria de pat si de corp, ori de cate ori este nevoie; - masor temperatura. - asigur alimentatie bogata in fructe si zarzavaturi; - invat sa reduca sarea din alimentatie; - administrez medicatia prescrisa: diuretice si hipotensoare; - urmaresc efectul medicamentelor. - invat principiile nutritive ale alimentelor; - constientizez pacientul asupra importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii; - servesc pacientul cu alimente la o temperatura moderata, la ore regulate si prezentate atragator; - invat pacientul echivalentele

Evaluare - proces inflamator/ /infectios.

- pacientul este anxios; - pacientul prezinta: slabiciune si oboseala.

Alimentatie inadecvata

- stare nutritionala precara; - anorexie; - denutritie; - deshidratare.

caloric. Data Problema Alterarea tegumentelor si mucoaselor Obiective

cantitative si calitative ale Interventii principiilor alimentare. - ajut pacientul sa-si faca baie, efectuand toaleta pe regiuni; - pregatesc materialele pentru baie; - asigur temperatura camerei 21 0C si a apei 37,5 0C; - protejez patul cu musama si aleza. - instalez pacientul in pozitie semisezand; - folosesc utilaje pentru confortul pacientului; - invat pacientul tehnici de relaxare; - invat pacientul care este pozitia adecvata - instalez pacientul in pozitie de drenaj pleural Evaluare - pielea este rosie, calda si transpirata.

- sa prezinte o temperatura in limite normale in termen de 48 h; - sa prezinte mucoase permeabile, iar pielea sa aiba culoare roz, transpiratie minima, temperatura calduta Postura - sa-si exprime diminuarea inadecvata durerii in termen de 24 h; - sa-si exprime diminuarea senzatiei de disconfort in termen de 48 h; - sa aiba o postura adecvata; - sa aiba o pozitie care sa favorizeze respiratia, circulatia sanguina, drenajul secretiilor bronsice. Vulnerabilitate - pacientul sa beneficieze fata de de un mediu securizant pericole fara accidente si infectii;

- pacientul prezinta: oboseala, slabiciune musculara, anxietate, stres, durere

- asigur conditii de mediu adecvate; - iau masuri pentru evitarea transmiterii infectiilor;

- susceptibilitatea de a fi afectata integritatea fizica si psihica;

- pacientul sa fie echilibrat psihic. Data Problema Obiective

- urmaresc potentialul infectios si receptivitatea sa; Interventii - asigur proceduri de investigatii si tratament cu risc minim de infectii; - ajut pacientul sa-si recunoasca anxietatea. - explorez nevoile de cunoastere; - informez despre mijloacele si resursele ce le pot asigura. - asigur mediu securizant si adecvat; - invat tehnici de relaxare; - incurajez pacientul. - invat pacientul tehnici de relaxare; - identific si inlatur nivelul si cauza anxietatii. - umezesc aerul din incapere; - invat pacientu sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa; - asigur un aport de lichide suficient

- pericol de infectii.

Lipsa cunostintelor despre boala Anxietate

Insomnie

11.10.200 6

Obstructia cailor respiratorii

- sa inteleaga in decurs de cateva zile: boala, tratamentul, masurile preventive, activitati recomandate. - sa-si exprime diminuarea anxietatii in termen de 24 h; - sa-si diminueze semnele anxietatii in 48 h. - sa doarma 10-30 minute ziua in 1-2 zile; - sa doarma 6 h fara intrerupere pe timp de noapte in decurs de 3 zile. - pacientul sa respire liber pe nas; - pacientu sa prezinte cai respiratorii permeabile;

Evaluare - susceptibilitatea de a fi afectata integritatea fizica si psihica; - pericol de infectii. - pacientul este reticent la sfaturile date

- stare depresiva.

- pacientul este anxios si obosit

- pacientul prezinta tuse chinuitoare; - caile respiratorii sunt insuficient permeabile;

- pacientul sa expectoreze secretiile in 24 h; Data Problema Dispnee Obiective - pacientul sa tuseasca in mod eficace. - pacientul sa respire fara dificultate in 24 h; - pacientu sa fie echilibrat psihic; - pacientul sa aiba un ritm respirator regulat. - sa prezinte temperatura in limite normale; -sa-si diminueze temperatura cu 10C in 24 h - sa fie echilibrat hidroelectrolitic. - pacientul sa prezinte o circulatie adecvata; - sa-si exprime diminuarea durerii in 24 h; - pacientul sa fie echilibrat psihic. - pacientul sa fie echilibrat nutritional si hidroelectrolitic;

pentru 24 h; - asigur pozitie semisezand; Interventii - administrez medicatia prescrisa. - asigur pozitie semisezand; - invat pacientul exercitii de gimnastica respiratorie; - pregatesc psihic pacientul inaintea oricarei tehnici. - aerisesc camera; - administrez medicatia prescrisa; - calculez bilantul ingest-elimina; - servesc pacientul cu lichide in cantitate mare; - mentin igiena tegumentelor. -invat sa reduca sarea din alimentatie si sa consume fructe si zarzavaturi; - asigur aport caloric suficient; - administrez medicatia prescrisa. - invat principiile nutritive ale alimentelor; - constientizez pacientul asupra

- dispnee; - stare generala alterata. Evaluare Pacientul prezinta: - junghi toracic; - paloare; - anxietate; - durere. Pacientul prezinta: - cefalee; - sete; - frisoane; - transpiratii. - pacientul prezinta: - slabiciune; - oboseala; - anxietate. - stare nutritionala precara; - anorexie;

Diaforeza

Circulatie inadecvata

Alimentatie inadecvata

- sa consume gustari intre mesele principale; Data Problema Obiective - sa-si asigure aport crescut de calorii

importantei regimului alimentar in mentinerea sanatatii; Interventii - face bilantul ingestie-elimina; - serveste pacientul cu alimente la o temperatura moderata si la ore regulate. - pregatesc materialele necesare; - protejez patul cu musama si aleza; - fac toaleta pe regiuni.

- denutritie.

Evaluare

Alterarea tgumentelor si mucoaselor

- sa prezinte temperatura in limite normale; - mucoasele sa fie permeabile, iar pielea roz, calduta, cu transpiratii minime. Postura - sa-si exprime diminuarea inadecvata durerii in 24 h; -sa aiba o postura adecvata si o starea de confort minima; - pozitia sa favorizeze o respiratie buna si o circulatie normala Vulnerabilitate - pacientul sa aiba un fata de mediu securizant, fara pericole accidente si infectii; - pacientul sa fie echlibrat psihic

- pielea rosie, calda si transpirata

- asigur pozitie semisezand; - invat tehnici de relaxare; - folosesc utilaje pentru confortul pacientului in aceasta pozitie

Pcientul prezinta: - oboseala musculara; - anxietate - stres

- asigur conditii de mediu adecvate; - iau masuri de prevenire a transmiterii infectiilor; - ajut pacientul sa-si recunoasca anxietatea

- susceptibilitate; pericol de infectii.

Lipsa cunostintelor despre boala Data Problema Anxietate 12.10.200 6 Obstructia cailor respiratorii

- sa inteleaga in decurs de cateva zile: boala, tratamentul, masurile de Obiective prevenire - sa-si exprime disparitia anxietatii in termen de 24 h - pacientul sa respire liber pe nas; - pacientul sa aiba caile respiratorii permeabile; - pacientu sa tuseasca si sa expectoreze in mod eficace - pacientu sa respire fara dificultate - sa prezinte temperatura in limite normale; - sa fie echilibrat hidroelectrolitic. - pacientul sa fie echilibrat nutritional si hidroelectrolitic; - sa-si asigure un aport suficient de calorii. - sa prezinte temperatura

- informez despre resursele si mijloacele ce le pot asigura

- pacientul se simte izolat si neincrezator

Interventii - asigur mediu securizant; - invat tehnici de relaxare - umezesc aerul; - aerisesc camera; - asigur un aport lichidian suficient; - urmaresc efectul exercitiilor respiratorii; - administrez tratamentul prescris. - administrez medicatia prescrisa; - calculez bilantul ingestie-elimina; - servesc pacientul cu o cantitate suficienta de lichide. - fac bilantul ingestie-elimina; - servesc pacientul cu alimente la o temperatura moderata si la ore regulate. - ajut pacientul la efectuarea igienei

Evaluare - ameliorarea starii depresive - prezinta cai respiratorii suficient permeabile; - dispnee moderata; - ameliorarea starii generale.

Diaforeza

- prezinta temperatura in limita normala - stare nutritionala imbunatatita; - cresterea poftei de mancare - pacientul prezinta piele

Alimentatie inadecvata

Alterarea

tegumentelor si mucoaselor

in limite normale; - sa aiba mucoase permeabile

corporale pregatind materialele necesare

roz, calduta, cu transpiratii minime

Data

Problema Postura inadecvata

24.12.200 6

Obiective - sa-si exprime diminuarea durerii; - sa aiba o postura adecvata. Vulnerabilitate - pacientul sa aiba un fata de mediu securizant; pericole - pacientul sa fie echilibrat psihic Lipsa - pacientul sa fie informat cnostintelor despre boala, tratament, dspre boala convalescenta Obstructia - pacientul sa aiba caile cailor respiratorii permeabile; respiratorii - pacientul sa respire fara dificultate

Interventii - invat tehnici de relaxare; - asigur pozitie semisezand - asigur conditii de mediu adecvat; - asigur masuri de prevenire a infectiilor - informez despre resursele si mijloacele ce le pot asigura - umezesc aerul; - aerisesc incaperea; - asigur aport lichidian suficient; - administrez medicatia prescrisa

Evaluare - ameliorarea starii de oboseala si slabiciune musculara - recapatarea increderii; - receptivitate la sfaturile date - acumularea de noi informatii - evolutie favorabila cu permeabilizarea satisfacatoare a cailor rsspiratorii si imbunatatirea considerabila a starii generale - stare nutritionala foarte buna; - cresterea considerabila a poftei de mancare

Alimentatie inadecvata

- pacientul sa fie echilibrat nutritional si hidroelectrolitic

- fac bilantul ingestie-elimina; - servesc pacientul cu mese calde la ore regulate

Postura inadecvata

- sa aiba o postura adecvata

- recomand exercitii de gimnastica respiratorie si folosirea tehnicilor de relaxare invatate Interventii - asigur conditii de mediu adecvat; - incurajez pacientul

- recapatarea tonicitatii musculare si a starii de confort Evaluare - recastigarea increderii si a starii de bine - acumularea mai multor informatii si cresterea preocuparii despre mentinerea sanatatii

Data

Problema Vulnerabilitate fata de pericole Lipsa cunostintelor despre boala

Obiective - pacientul sa fie echilibrat psihic

- pacientul sa acumuleze in - informez despre posibilitatea continuare date despre accesului la noi informatii boala, tratament, masuri de prevenire, convalescenta si profilaxie

II.5 EXTERNAREA PACIENTULUI

Data externarii 24.12.2006 Starea la externare ameliorat Pacientul prezinta o buna respiratie, caile respiratorii sunt permeabile, mucoasele fluide si in cantitate normala. Temperatura este in limitele normale, apetitul satisfacator. Pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generala este buna. Bilantul autonomiei Dupa evolutia clinica favorabila, pacientul se externeaza deoarece toate semnele si simptomele de la internare s-au remis, iar el isi poate satisface singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii de independenta avuta inaintea spitalizarii. Recomandari la externare - continuarea tratamentului ambulator pana la 6 luni prin dispensarul teritorial (3 din 7); - repetarea investigatiilor prin dispensarul TBC (examen radiologic si examenul sputei); - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale; - o buna hidratare cu minim 2500 l lichide/zi; - odihna cu program de somn 8-9 ore/zi; - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare; - dozarea efrtului: alternarea orelor de munca fizica moderata cu prele de odihna; - schimbarea locului de munca daca este cazul.

TRATAMENTUL Denumirea medicamentului Hidrazida Rifampicina Pirazinamida Etambutol Prednison Algocalmin Vitamina C Paracetamol Sirop de patlagina Captopril Furosemid Forma de administrare comprimat comprimat comprimat comprimat comprimat comprimat comprimat comprimat sirop comprimat comprimat Actiune tuberculostatica tuberculostatica tuberculostatica tuberculostatica antiinflamatoare analgezica tonica antipiretica expectoranta hipotensoare diuretica Doza zilnica 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 2 cp 1 cp 1 cp 2 cp 3-4 lg 2 cp 1 cp Doza unica 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1 cp 1-2 lg 1 cp 1 cp

Tratamentul medical consta in punctionarea cavitatii pleurale, evacuarea puroiului, spalarea cavitatii cu solutie clorurosodica izotonica incalzita si introducerea unei asocieri chimioterapice, de obicei streptomicina si rifampicina sau P.A.S. (acid paraminosalicilic). EXAMENE PARACLINICE Analiza ceruta VSH Mod de recoltare - punctie venoasa 1,6 ml sange si 0,4 ml citrat de sodiu 3,8 % Valori normale 1-10 mm/1 h B 7-15 mm/2 h F 2-13 mm/1 h 12-17 mm/2 h B 13-17 g/100 ml F 11-15 g/100 ml R. Tymol 0-4 uML 0,80-1,20 g 1010-1025 transsudat Valoarea obtinuta 60-90 mm/2h 90 % 8 uML 110 mg 1020 Exudat

Hemoglobina

- prin intepare in pulpa degetului Teste de - punctie venoasa disproteinemie 5-10 ml sange simplu Glicemie - prin punctie venoasa; - se recolteaza 2 ml sange si 4 mg florura de sodiu Examenul de urina - recoltarea se face din mijlocul jetului urinar Lichid pleural - punctie pleurala toracocenteza

Examenul radiologic poate afirma doar prezenta lichidului, sediul si intinderea, dar nu si existenta pleureziei purulente. Apare o opacitate omogena la baza sau in plin hemitorace.

CAPITOLUL III III. EVALUAREA FINALA

EVALUAREA FINALA
CAZ I Nume S Prenume A Varsta 30 ani Sex M Religie ortodoxa Nationalitate romana Gusturi personale si obiceiuri: alimentatie nu are preferinte alimentare, dieta normosodata, ritm de viata ponderat, dar mananca neregulat, nu fumeaza si nu consuma alcool. Conditii de viata si munca: bune DATA INTERNARII 02.10.2006 DIAGNOSTIC MEDICAL Pleurezie stanga T.B.C. ISTORICUL BOLII: Debu t in urma cu doua saptamani cu febra, frison, astenie, inapatenta, tuse neproductiva. A fost tratat de medicul de familie cu gentamicina si penicilina (injectabil). Nu s-au constatat ameliorari clinice. Este trimis la Sanatoriul Drajna, unde CAZ II Nume P Prenume I Varsta 35 ani Sex M Religie ortodoxa Nationalitate romana Gusturi personale si obiceiuri: alimentatie preferinte preparate din carne, dieta normosodata si condimentata, ritm de viata ponderat, nu fumeaza si nu consuma alcool. Conditii de viata si munca: bune DATA INTERNARII 11.01.2007 DIAGNOSTIC MEDICAL Pleurezie uscata ISTORICUL BOLII: Debut brusc cu febra, dureri toracice accentuate de tuse si respiratie. Durerea toracica obliga bolnavul sa se culce pe partea afectata pentru a pune in repaus hemitoracele bolnav. Tusea este uscata si dureroasa. Apar transpiratii si CAZ III Nume R Prenume S Varsta 55 ani Sex M Religie ortodoxa Nationalitate romana Gusturi personale si obiceiuri: alimentatie nu are preferinte alimentare, diata hipersodata si condimentata, ritm de viata ponderat. Conditii de viata si munca: bune DATA INTERNARII 10.10.2006 DIAGNOSTIC MEDICAL Pleurezie purulenta tuberculoasa ISTORICUL BOLII: Debutul bolii este variabil, fiind adesea mascat de boala primitiva. Boala este sugerata de febra cu caracter de supuratie, atingerea severa a starii generale, de junghi toracic rebel la tratament. Diagnosticul se bazeaza pe prezenta

CAZ I se depisteaza o opacitate in jumatatea inferioara stanga. Se constata o pleurezie si se interneaza de urgenta.

CAZ II inapetenta. Medicul de familie ii recomanda internarea in Spitalul de Urgente Judetean Ploiesti pentru investigatii clinice si paraclinice MOTIVELE INTERNARII - durere toracica - febra 38-390C - accese de tuse uscata - dispnee - semnul fizic principal-frecatura pleurala - oboseala, slabiciune - inapetenta - tuse: uscata, frecventa, persistenta, quintoasa - astenie PROBLEME DE DEPENDENTA - Dificultate in eliberarea cailor respiratorii - Dispnee - Diaforeza - Inapetenta alimentatie inadecvata prin deficit - Postura inadecvata

MOTIVELE INTERNARII - hipertermie -astenie - tuse seaca - durere toracica - inapetenta - slabiciune

CAZ III unei pneumopatii sau a unei tuberculoze pumonare, la care se adauga junghiul toracic care nu cedeaza la tratament; semne de supuratie profunda: febra mare remitenta, cu transpiratii si frisoane, paloare, anorexie si astenie. MOTIVELE INTERNARII - febra cu caracter de supuratie - atingerea severa a starii generale - junghi toracic rebel la tratament - semne de supuratie profunda - febra mare remitenta - transpiratii profuze - frisoane - paloare - anorexie - astenie PROBLEME DE DEPENDENTA - Obstructia cailor respiratorii - Alterarea respiratiei - dispnee - Diaforeza - Cilculatie inadecvata - Alterarea tegumentelor mucoaselor - Alimentatie inadecvata prin deficitanorexie

PROBLEME DE DEPENDENTA - Obstructia cailor respiratorii - Alterarea respiratiei - dispnee - Hidratare inadecvata - Inapetenta alimentatie inadecvata prin deficit - Hipertermie - Insomnie

CAZ I - Lipsa cunostintelor despre boala - Vulnerabilitate fata de pericole - Anxietate - Disconfort fizic DIAGNOSTIC NURSING 1. Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. 2. Incapacitatea plamanului de a efectuaexcursiile respiratorii normale datorita prezentei lichidului pleural manifestata prin dispnee. 3. Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente. 4. Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scadere ponderala. 5. Lipsa cunostintelor din cauza inaccesibilitatii la informatie manifestata prin neliniste, teama. 6. Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia complicatiilor.

CAZ II - Alterarea tegumentelor si mucoaselor - Comunicare inadecvata la nivel afectiv - Dificultate in a-si acorda ingrijiri igienice DIAGNOSTIC NURSING 1. Dificultatea eliberarii cailor respiratoriidin cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. 2. Incapacitatea plamanului de a efectua excursiile respiratorii normale datorita depunerii de fibrina manifestata prin oboseala. 3. Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii abundente. 4. Alimentatie inadecvata din cauza inapetentei manifestata prin scadere ponderala. 5. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica ortopnee. 6. Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza diaforezei

CAZ III - Vulnerabilitate fata de pericole - Postura inadecvata - Lipsa cunostintelor despre boala - Anxietate - Insomnie - Disconfort DIAGNOSTIC NURSING 1. Obstructia cailor respiratorii din cauza cresterii cantitatii de sputa manifestata prin tuse. 2. Incapacitatea plamanului de a efectuaexcursiile respiratorii normale datorita prezentei lichidului pleural manifestata prin dispnee. 3. Diaforeza din cauza hipertermiei manifestata prin transpiratii profunde. 4. Circulatie neadecvata din cauza anxietatii manifestata prin hipertensiune arteriala. 5. Alterarea tegumentelor si mucoaselor din cauza manifestata prin deshidratare. 6. Alimentatie inadecvata din cauza anorexiei manifestata prin scadere ponderala.

CAZ I 7. Disconfort datorat respiratiei ineficiente manifestata prin indispozite, jena. 8. Perturbarea ritmului somnveche din cauza anxietatii manifestata prin insomnie. 9. Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin teama, neliniste, neincredere. 10. Incapacitatea de a-si relua activitatea din cauza bolii manifestata prin spitalizare, izolare.

CAZ II manifestata prin deshidratare. 7. Comunicare ineficienta la nivel afectiv din cauza alterarii starii generale manifestata prin anxietate. 8. Ingrijiri igienice precare datorita durerii si slabiciunii manifestata prin dezinteres fata de tinuta sa.

OBIECTIVE Obiectiv global pacientul sa-si amelioreze starea in decurs de 5-6 zile. Obiective cu caracter permanent: - pacientul sa fie echilibrat fizic si psihic;

OBIECTIVE - pacientul sa respire liber pe nas; - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre; -pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii;

CAZ III 7. Vulnerabilitate din cauza procesului infectios manifestata prin aparitia complicatiilor. 8. Postura inadecvata din cauza durerii manifestata prin pozitie antalgica ortopnee. 9. Lipsa cunostintelor despre boala din cauza inaccesibilitatii la informatii manifestata prin neliniste, teama. 10. Anxietate din cauza necunoasterii bolii manifestata prin neincredere, teama, neliniste. 11. Perturbarea ritmului somnveghe din cauza anxietatii manifestata prin insomnii. 12. Disconfort datorat respiratiri ineficiente manifestata prin jena, indispozitie. OBIECTIVE Obiectiv global pacientul sa-si amelioreze starea in termen de 6-7 zile. Obiective cu caracter permanent: - pacientul sa fie echilibrat fizic si psihic;

CAZ I - pacientul sa aiba conditii de mediu securizant; - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii; - pacientul sa respire liber pe nas; - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre; - pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii; - pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic.

CAZ II - pacientul sa aiba caile respiratorii permeabile si o buna respiratie; - pacientul sa fie echilibrat psihic; - pacientul sa aiba conditii de mediu securizant; - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata durata spitalizarii; - pacientul sa fie echilibrat fizic si psihic.

INTERVENTII -am masurat si am notat functiile vitale; - am administrat medicatia prescrisa; - am efectuat examene radiologice, toracocenteza; - am recoltat sange pentru examenele de laborator.

INTERVENTII - masor si notez functiile vitale; - administrez medicatia prescrisa de medic. - supraveghez pacientul; - sustin psihic pacientul; - invat pacientul sa-si mentina caile

CAZ III - pacientul sa aiba conditii de mediu securizant; - pacientul sa aiba toate nevoile fundamentale satisfacute pe toata perioada spitalizarii; Obiective specifice fiecarei probleme: - pacientul sa respire liber pe nas; - pacientul sa nu devina sursa de infectii; - pacientul sa prezinte mucoase respiratorii umede si integre; - pacientul sa prezinte rezistenta crescuta fata de infectii; - pacientul sa prezinta cai respiratorii permeabile si o buna respiratie; - pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic. INTERVENTII - masor si notez functiile vitale; - administrez medicatia prescrisa; - supraveghez pacientul; - indepartez secretiile nazale; - umezesc aerul din incapere; - sustin psihic pacientul;

CAZ I - am supravegheat pacientul; - am sustinut psihic pacientul; - am indepartat secretiile nazale; - am umezit aerul din incapere; - am asigurat un aport de lichide suficient pe 24 h; - am educat pacientul pentru folosirea batistei individuale si pentru evitarea imprastierii secretiilor nazale; - am invatat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperarura si aglomeratiile; - am invatat pacientul sa tuseasca, sa expectoreze si sa colecteze sputa; - am invatat pacientul sa faca gimnastica respiratorie; - am asigurat pozitia sezand sau semisezand a pacientului dispneic; - am asigurat pozitia antalgica; - am invatat pacientul sa utilizeze tehnici de relaxare; - am pregatit psihic pacientul, in vederea oricarei tehnici la care va fi supus

CAZ II respiratorii curate, pentru o buna respiratie; - asigur un climat securizant si confortabil pentru pacient; - umezesc aerul din incapere; - asigur un aport lichidian suficient in 24 h; - informez pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea secretiilor nazale; - invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile; - invat pacientul tehnici utile pentru a tusi si expectora mai usor, precum si pentru a colecta sputa; - recomand pozitia sezand sau semisezand; - invat utilizarea tehnicilor de relaxare; - pregatesc psihic si fizic pacientul inaintea oricarei tehnici pentru o mai buna colaborare si inlaturarea anxietatii

CAZ III - asigur un aport lichidian suficient in 24 h; - invat tehnici de relaxare; - invat exercitii de imbunatatire a respiratiei; - educ pacientul sa foloseasca batista individuala si sa evite imprastierea secretiilor nazale; - invat pacientul sa evite schimbarile bruste de temperatura si aglomeratiile; - invat pacientul sa tuseasca sa expectoreze si sa colecteze sputa; - asigur pozitie semisezand pentru diminuarea dispneei; - pregatesc pacientul psihic, inaintea oricarei tehnici la care va fi supus; - recoltez sange pentru examene de laborator; - calculez bilantul ingestie-excretie.

CAZ I EXTERNAREA Data externarii: 11.01.2007 Starea la externare: Ameliorat Bilantul autonomiei: Pacientul prezinta o respiratie normala, cu mucoase fluide in cantitate normala. Temperatura este in limite normale, apetitul satisfacator, reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generala este buna. Dupa evolutia clinica favorabila pacientul se externeaza deoarece isi poate satisface singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii independentei avuta inaintea imbolnavirii. Evolutia clinica a fost favorabila, dar cu formarea unei pahipleurite in treimea inferioara externa stanga.

CAZ II EXTERNAREA Data externarii: 07.02.2007 Starea la externare: Vindecat Bilantul autonomiei: Dupa tratamentul efectuat si ingrijirile acordate in timpul spitalizarii, pacientul este externat deoarece isi poate efectua singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii independentei avuta inaintea spitalizarii. Evolutia clinica a fost favorabila. - pacientul prezinta o buna respiratie; - mucoasele sunt fluide si in cantitate normala; - temperatura este in limite normale; - apetitul este satisfacator; - pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic; - starea generala este buna.

CAZ III EXTERNAREA Data externarii: 24.12.2006 Starea la externare: Ameliorat Bilantul autonomiei: Dupa evolutia clinica favorabila, pacientul se externeaza deoarece toate semnele si simptomele de la internare s-au remis, iar el isi poate satisface singur toate nevoile fundamentale, datorita recapatarii starii de independenta avuta inaintea spitalizarii. Pacientul prezinta o buna respiratie, caile respiratorii sunt permeabile, mucoasele fluide si in cantitate normala Temperatura este in limitele normale, apetitul satisfacator. Pacientul este reechilibrat hidroelectrolitic, iar starea generala este buna. Recomandari la externare: - continuarea tratamentului ambulator pana la 6 luni prin dispensarul teritorial

Recomandari la externare: Recomandari la externare: - continuarea tratamentului ambulator - evitarea schimbarilor bruste de pana la 6 luni prin dispensarul teritorial; temperatura si a aglomeratiilor;

CAZ I - repetarea investigatiilor prin dispensarul TBC (examen radiologic si examen de sputa); - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale; - o hidratare buna cu minim 2500 ml lichide/zi; - odihna cu program de somn 8-9 ore/zi - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare; - dozarea efortului; alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de odihna; - schimbarea locului de munca daca este cazul.

CAZ II - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine si minerale; - odihna cu program de somn de 8-9 h/zi; - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare si a exercitiilor respiratorii; - dozarea efortului, alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de relaxare; - efectuarea analizelor medicale minime cel putin o data pe an.

CAZ III (3 din 7); - repetarea investigatiilor prin dispensar TBC (examen radiologic si examenul sputei); - un aport alimentar adecvat, bogat in proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale; - o buna hidratare cu minim 2500 ml lichide/zi; - odihna cu program de somn 8-9 ore/zi - folosirea in continuare a tehnicilor de relaxare; - dozarea efortului: alternarea orelor de munca fizica moderata cu orele de odihna; - schimbarea locului de munca daca este cazul.

ANEXE

Observarea si masurarea respiratiei

Scopul: evaluarea functiei respiratorii este indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unei complicatii si al prognosticului. Elemente de apreciet: tipul respiratiei amplitudinea miscarilor respiratorii ritmul frecventa

Materiale necesare: ceasul cu secundar creion de culoare verde sau pix cu pasta verde foaia de temperatura Interventiile asistentei medicale: aseaza pacientul in decubit dorsal fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui numara inspiratiile timp de 1 minut consemneaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de temperatura (fiecare linie orizontala a foii reprezinta doua inspiratii). Se uneste cu o linie valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei. In alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta.. Rs = 20 respiratii/minut Rd = 18 respiratii/minut

Masurarea pulsului
Scopul: evaluarea functiei cardio-vasculare Elemente de apreciat: ritmicitatea frecventa celeritatea amplitudinea

Locul de masurare: oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata pe un plan osos: - artera radiala - artera femurala - artera humerala - artera carotida - artera temporala etc. Materiale necesare: ceasul secundar creion rosu sau pix cu mina rosie foaia de observatie Interventiile asistentei: pregateste psihic pacientul (informeaza pacientul asupra tehnicii, il linisteste privind complicatiile si inofensivitatea tehnicii) asigura repausul fizic si psihic timp de 10-15 minute si se spala pe maini cu apa si sapun repereaza artera fixeaza degetele palpatoare pe traiectul arterei exercita o presiune asupra peretelui arterial cu varful degetelor si numara pulsatiile timp de 1 minut

 noteaza valoarea obtinuta printr-un punct pe foaia de temperatura, tinand cont ca fiecare linie orizontala a foii reprezinta 4 pulsatii si uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei

Masurarea tensiunii arteriale (TA)

Scopul: evaluarea functiei cardio-vasculare (forta de contractie a inimii) rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor Elemente de evaluare: tensiunea arteriala sistolica (maxima) TA max. tensiunea arteriala diastolica (minima) TA min. Materiale necesare: aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (TA): - cu mercur Rivarocci - cu manometru - cu oscilometru Pachon stetoscop biauricilar tampon de vata alcool creion albastru sau pix cu mina albastra Metode de determinare: a) palpatorie b) auscultatorie Interventiile asistentei: 1. pentru metoda auscultatorie: - se pregateste pacientul din punct de vedere psihic - se anunta si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii tehnicii - se asigura repaus fizic si psihic 15 minute inainte de masurare

- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun - asistenta aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului sprijinit si in extensie - fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala sub marginea inferioara a mansetei - se introduc olivele stetoscopului in urechi - pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutoarul perei de cauciuc pana la disparitia zgomotelor pulsatile - decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei pana cand se percepe primul zgomot arterial (care reprezinta valoarea tensiunii arteriale maxime TA max.) - retine valoarea indicata de acul manometrului pentru a fi consemnata - se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind mai puternice - retine valoarea indicata de acul manometrului in momentul in care zgomotele dispar aceasta reprezinta tensiunea arteriala minima TA min. - noteaza in foaia de temperatura valorile obtinute si cu o linie orizontala, socotindu-se pentru fiecare linie orizontala a foii o unitate coloana de mercur (Hg) - se unesc liniile orizontale cu linii verticale si se hasureaza spatiul rezultat 2. pentru metoda palpatorie: - determinarea se face prin palparea arterei radiale - nu se foloseste stetoscopul biauricular - etapele sunt identice metodei auscultatorie - aceasta metoda are dezavantajul obtinerii unor valori mai mici decat realitatea De retinut: manseta pneumatica va fi bine fixata pe bratul pacientului manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea masurarea va fi precedata de linistirea pacientului in caz de suspiciune se repeta masurarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului la indicatia medicului se pot face masuratori comparative la ambele brate

Recoltarea sputei
Expectoratia reprezinta procesul de eliminare a sputei din caile respiratorii. In conditii patologice se aduna in caile respiratorii o cantitate variata de sputa care actioneaza ca un corp strain si provoaca actul tusei. Sputa este formata din: - sectretia, transsudatia si exudatia patologica a mucoasei bronhopulmonare

- descuamatia epiteliilor pulmonare si ale cailor aeriene inferioare - substante straine inhalate - saliva care se adauga in timpul evacuarii sputei - secretia nazala si faringiana Colectarea sputei se face dupa o educare prealabila a pacientului, in sensul de a nu inghiti sputa, dea tusi cu gura inchisa fara sa stropeasca, sa expectoreze numai in vasul dat (scuipatoare). In urma examenului de laborator s-a constatat prezenta bacilului Koch in sputa.

Examenul radiologic
Examenul radiologic este indispensabil, relevand uneori leziuni care nu au fost depistate, el precizand totdeauna topografia, intinderea si tipul acestora. Dar examenul radiologic nu poate lamuri etiologia leziunilor. Principalele examene radiologice sunt: radioscopia, radiografia, topografia si bronhoscopia. Se face pregatirea psihica si fizica a pacientului. In urma examenului radiologic al pacientului, se precizeaza existenta si volumul colectiei lichidiene, exudatul aparand ca o opacitate bazala intensa si omogena, cu partea superioara imprecis delimitata.

Participarea la examenul clinic general in dispensar si spital

Scop crearea unui climat favorabil pentru examinarea bolnavului. Materiale necesare termometru, tensiometru, stetoscop, cantar cu pediometru si alte materiale in functie de examenul dorit. Tipuri de executie Pregatirea materialelor si instrumentelor necesare: - se pregatesc materialele si instrumentele necesare efectuarii examenului clinic in functie de specialitatea sectiei sau cabinetului in care urmeaza sa fie efectuate - se verifica functionalitatea lor

Pregatirea fizica a bolnavului: - se anunta bolnavul si se informeaza asupra necesitatii si inofensivitatii examenului clinic - se invata pacientul sa urineze - se masoara temperatura bolnavului - se determina masa corporala si inaltimea - se masoara si se noteaza tensiunea arteriala, pulsul si respiratia - se dezbraca pe regiuni, acoperindu-se regiunile examinate cu flanele - se ajuta bolnavul sa se aseze in pozitia indicata de medic, adecvata examinatorului Participarea la examenul clinic: - se serveste medicul cu instrumentele solicitate - se asigura iluminatia necesara pentru examinarea cavitatilor naturale - se noteaza toate indicatiile si prescrierile medicului - dupa vizita se ajuta bolnavul sa se imbrace Efectuarea tehnicilor de ingrijire recomandate de medic: - se recolteaza cand este posibil, produse biologice si patologice - se aplica primele masuri terapeutice de urgenta (daca starea bolnavului o cere) La indicatia medicului, asistenta medicala efectueaza urmatoarele instructiuni: - recoltarea unor produse biologice si patologice - efectuarea examenului radiologic - masurarea tensiunii arteriale, pulsului, temperaturii si respiratiei - participarea la efectuarea toracocentezei

BIBLIOGRAFIE 1. Anatomia omului N.V. Kolesnikov - Manual - R.M. Albu 2. Chirurgie S. Daschievici si M. Mihailescu Manual pentru Scolile Postliceale; Editura Medicala, Bucuresti 2002 3. Patologia chirurgicala a toracelui - Profesor doctor docent Cornel Carpinisor - Doctor Aurel Stan 4. Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura Viata Medicala Romaneasca Coordonator lucrare Lucretia Titirca 5. Urgente Medico-Chirurgicale Editura Medicala Bucuresti 2002, Coordonator lucrare Lucretia Titirca 6. Medicina interna pentru cadre medii C. Borundel Manual pentru Scolile Postliceale; Editura Medicala, Bucuresti 2002