Îngrijirea Pacientului Cu Tuse Convulsivă

Nr………./…………………………….
EXAMENUL
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII
PROFESIONALE A ABSOLVENŢILOR
ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTLICEAL
Nivelul 5 de calificare
Candidat: ȚIGĂNILĂ CRISTINA TEODORA

Clasa: III A
Forma de învățământ: zi
Profil: -
Domeniul de calificare: SĂNĂTATE ŞI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Anul absolvirii: 2022
Îndrumătorul de proiect: Prof. SORAN ARISTINA
2022
COLEGIUL NAȚIONAL “TRAIAN LALESCU” REŞIȚA

TEMA proiectului :
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
TUSE CONVULSIVĂ
Candidat: ȚIGĂNILĂ CRISTINA TEODORA

Clasa: III A
Forma de învățământ: zi
Profil: -
Domeniul de calificare: SĂNĂTATE ŞI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
Calificarea profesională: ASISTENT MEDICAL GENERALIST
Anul absolvirii: 2022
Îndrumătorul de proiect: Prof. SORAN ARISTINA
2022
CUPRINS
2
Pag.
3
ARGUMENT 4
Capitolul I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A APARATULUI 5
RESPIRATOR
1.1. Noțiuni de anatomie 5
1.2. Elemente de fiziologie 9
Capitolul II. PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII-TUSEA 11
CONVULSIVĂ
2.1. Definiție 11
2.2. Etiologie 11
2.3. Patogenie 12
2.4.Diagnostic clinic (simptomatologie) 13
2.5.Diagnostic paraclinic 14
2.6.Diagnostic diferențial 15
2.7.Evoluție.Prognostic 15
2.8.Tratament 16
Capitolul III. ÎNGRIJIRI GENERALE ACORDATE PACIENȚILOR CU 17
TUSE CONVULSIVĂ
3.1. Supravegherea funcțiilor vitale și vegetative 17
3.1.1. Măsurarea și notarea temperaturii 17
3.1.2. Observarea și măsurarea respirației 18
3.1.3.Măsurarea și notarea pulsului 19
3.1.4. Măsurarea și notarea tensiunii arteriale 20
3.1.5. Monitorizarea diurezei 21
3.2. Alimentația bolnavului cu tuse convulsivă 21
3.3. Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului 22
3.4. Recoltarea produselor biologice și patologice 22
3.5. Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de către tusea convulsivă 23
3.5.1. Recoltarea sputei 23
3.5.2. Perfuzia intravenoasă 24
3.5.3. Recoltarea exudatului faringian 26
3.6. Educația pentru sănătate .Profilaxia bolii 27
Capitolul IV. ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE PACIENȚILOR CU 29
TUSE CONVULSIVĂ
4.1. Cazul I 29
4.2. Cazul II 40
4.3. Cazul III 50
Capitolul V. NORME DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI P.S.I 60
CONCLUZII 63
BIBLIOGRAFIE 64
ARGUMENT
4
În patologia pulmonară manifestările clinice sunt relativ limitate, comune mai multor boli şi
deseori necaracteristice. Dar multitudinea şi valoarea mijloacelor de investigaţii uşurează
foarte mult diagnosticul; faptul devine cu atât mai realizabil, cu cât este mai corectă
selecţionarea metodelor şi interpretarea rezultatelor, ca urmare a unei discipline de gândire.
Tocmai această sistematizare a procesului mental, impusă şi verificată de practică, m-a
încurajat în tentativa de faţă.
Pentru aparatul respirator am considerat că schematizarea capătă un caracter mai unitar.
Lucrarea conține în primul capitol aspecte teoretice privind Anatomia şi fiziologia
aparatului respirator.
Cel de-al doilea capitol prezintă aspecte teoretice legate de entitatea patologică , respectiv
“Tusea Convulsivă”.
Capitolul III, este o trecere în revistă a principalelor tehnici şi metode folosite în îngrijirea
pacienţilor relataţi în lucrarea de faţă.
Capitolul al IV-lea este consacrat prezentării a trei cazuri studiate în timpul stagiului practic,
urmărind procesul de îngrijire, de la Culegerea datelor până la Evaluare.
Existenţa omului pe acest pământ nu poate fi concepută fără boală, de aceea preocuparea
pentru îngrijirea bolnavului a fost şi va rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinei.
MOTTO: Respectând și iubind oamenii, prin activitatea noastră, ne respectăm pe noi și

profesia nobilă pe care ne-am ales-o.
CAPITOLUL I – NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

APARATULUI RESPIRATOR
5
1.1 NOȚIUNI DE ANATOMIE
Aparatul respirator cuprinde totalitatea organelor care realizează respiraţia pulmonară

(schimbul de gaze dintre organism şi mediul extern).
O parte din organele aparatului respirator îndeplinesc și alte funcţii decât respiraţia:
- fosele nazale servesc la respiraţie, dar şi pentru miros;
- naso-faringele sau rino-faringele lasă să treacă aerul spre plămâni, dar ventilează şi urechea
medie prin trompa lui Eustachio sau faringo-timpanieră;
- orofaringele sau bucofaringele: la nivelul lui se încrucişează calea respiratorie cu cea
digestivă;
- laringele este un organ respirator, dar şi un organ al fonaţiei.
Începând cu traheea, organele aparatului respirator au funcţii pur respiratorii.
Componentele aparatului respirator sunt:

Căile respiratorii superioare, care sunt alcătuite din: cavitatea nazală – nas – faringe –
laringe – trahee – organe de schimb respirator – plămânul cu arborele bronşic.
CAVITATEA NAZALĂ : este primul segment al căilor respiratorii; este divizată de septul
nazal în două cavităţi simetrice numite narine (fose nazale). Fosele nazale se află parţial în
piramida nazală care are rol estetic şi de protecţie. Nasul şi cavitatea nazală formează primul
segment al acestui aparat.
Fig.1 : Cavitatea nazală

Sursa : https://anatomie.romedic.ro/faringele
Nasul, cu dublu rol funcțional (respirator şi olfactiv) îmbracă forma unei piramide cu faţa în
jos.
6
Este compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (alare mari şi
mici). La exterior este acoperit de un strat de muşchi superficiali - pieloşi - şi tegument, iar la
interior, căptuşit de mucoasa nazală, cu excepţia vestibulului căptuşit de tegument. Nasul
prezintă o cavitate nazală care este împărţită de un perete median (sept nazal) în două cavităţi,
numite fose nazale.
Septul nazal este format din lama perpendiculară a osului etmoid şi osul vomer (apex nasi),
unde se termină cu septul fibros, mobil.
FARINGELE - este un organ al căilor respiratorii cu dublă funcţie, conduct musculo-

membranos este aşezat înapoia foselor nazale a cavităţii nazale şi a laringelui, înaintea
coloanei cervicale. În sus se întinde până la baza craniului, iar în jos se continuă cu esofagul.
El reprezintă o răspândire în care se încrucişează calea respiratorie cu calea digestivă.
Faringele mai serveşte la ventilarea urechii medii şi la fonaţie.
LARINGELE – situat în partea anterioară a gâtului sub osul hioid, deasupra traheei
proeminent sub piele. Are un schelet cartilaginos format din 3 cartilaje neperechi (tiroid,
cricoid, epiglotic) şi 3 perechi (cartilajele aritonoide, corniculate şi cuneiforme) unite între ele
prin ligamente sau articulaţii. La interior este căptuşit de o mucoasă care determină în
cavitatea laringelui patru plici numite corzi vocale, două superioare şi două inferioare.
Laringele este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos; îndeplineşte funcţional rolul de a proteja
calea respiratorie ca şi rolul unui organ al fonaţiei.
Laringele posedă două categorii de muşchi: extrinseci şi intrinseci, care după acţiunea lor
sunt: dilatatori ai glotei sau constrictori ai glotei şi tensori ai corzilor vocale.
Laringele este un organ cavitar, căptuşit de o mucoasă şi prezintă în interior două perechi de
plici dispuse antero-posterior. Plicile superioare se numesc ventriculare sau falsele coarde
vocale, iar cele inferioare, plicile vocale - coardele vocale propriu-zise.
Cavitatea laringiană se subîmparte, în raport cu plicile, în trei etaje:
- spaţiul dintre plicile vocale formează glota sau etajul mijlociu;
- deasupra se află etajul supraglotic sau vestibulul laringian;
- dedesubt, etajul infraglotic, care comunică direct cu traheea.
La formarea vocii ia parte contracţia ritmică a muşchiului vocal care produce vibraţiile
coloanei de aer. Calităţile sunetului: intensitatea, înălţimea, timbrul, sunt în raport de
amplitudinea şi numărul vibraţiilor ca şi de integritatea aparatului de rezonanţă, format de
cavităţile din jur: vestibul laringian, faringele, cavitatea bucală, cavitatea nazală, ca şi
sinusurile paranazale.
TRAHEEA - este segmentul aparatului respirator, care continuă laringele, fiind aşezată
înaintea esofagului, având forma unui conduct cilindric. Este situată pe linia mediană a
corpului şi se întinde de la extremitatea inferioară a laringelui (C6) până la mediastin, unde în
dreptul vertebrei a 4 – a toracale( T4) se bifurcă în cele două bronhii principale sau
pulmonare.
Raporturile traheei:Traheei i se descriu două porţiuni: cervicală şi toracală.
Traheea cervicală vine în raport anterior cu glanda tiroidă, posterior cu esofagul şi lateral cu
pachetul vasculo-nervos al gâtului (artera carotidă comună, vena jugulară externă, nervul vag)
şi cu nervii recurenţi.
Traheea toracală vine în raport anterior cu vasele mari de la baza inimii şi timusul, posterior
cu esofagul şi lateral cu pleura mediastinală dreaptă şi stângă, vena cava superioară, crosa
venei azigos şi arcul aortei.
Structura anatomică a traheei. Este formată dintr-o membrană fibro-musculo-elastică ce
conţine 15-20 inele cartilaginoase incomplete. În partea posterioară, arcurile cartilaginoase
7
lipsesc, iar membrana devine plată; ea vine în contact cu esofagul. Musculatura traheei uneşte
cele două capete ale arcurilor cartilaginoase. Contracţia musculaturii uşurează diametrul
traheei, apropiind extremităţile arcurilor cartilaginoase.
Fig.2 : Așezarea anatomica și structura traheei

Sursa : https://anatomie.romedic.ro/arborele-traheo-bronsic
BRONHIILE PRINCIPALE – dreaptă şi stângă – continuă căile respiratorii inferioare de la

bifurcaţia traheei până la plămâni. Bronhiile pulmonare ajung la hilul pulmonar, prin care
pătrund în plămâni, ramificându-se şi formând arborele bronşic.
Bronhia principală dreaptă are un traiect mai vertical, este mai groasă şi mai scurtă (2,5 cm).
Bronhia principală stângă are un traiect mai orizontal, este mai subţire şi mai lungă (5 cm).
Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar. Pediculul pulmonar cuprinde
formaţiunile care intră şi ies din plămâni:
- bronhia principală;
- artera pulmonară;
- venele pulmonare;
- vasele şi nervii pulmonari.
Structura bronhiei principale este identică cu a traheei, inelele cartilaginoase în număr de 9-
12, sunt incomplete posterior. Ele pot fi comprimate de:
- adenopatii traheo-bronşice dând tulburări de ventilaţie în teritoriul respectiv;
- tumori de vecinătate.
Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. După
pătrunderea în plămân, ele se ramifică, formând segmentul intrapulmonar al arborelui bronșic.
8
Fig.3 : Așezarea anatomică și structura bronhiilor
Sursa : https://anatomie.romedic.ro/arborele-traheo-bronsic
PLĂMÂNII - reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze: oxigen şi dioxid de

carbon. Sunt în număr de doi, drept şi stâng, fiind aşezaţi în cavitatea toracică, de o parte şi de
alta a mediastinului în cele două cavităţi pleurale. Greutatea plămânilor reprezintă a-50-a
parte din greutatea corpului, plămânul drept fiind mai greu decât cel stâng. Capacitatea
plămânului, adică volumul de aer pe care îl conține, este de aproximativ 4500 cmc.
Configuraţia externă a plămânilor. Plămânul drept este format din trei lobi: superior,
mijlociu, inferior, iar cel stâng este format din doi lobi: superior şi inferior.
Plămânii sunt alcătuiţi dintr-un sistem de canale rezultat din ramificarea bronhiei principale
(arborele bronşic) şi un sistem de saci în care se determină arborele bronşic (lobii pulmonari).
La exterior plămânii sunt înveliţi într-o foiţă seroasă numită PLEURĂ. Ea are rolul de a uşura
mişcările plămânilor prin alunecare. Fiecare plămân este învelit de o pleură. Pleura la rândul
ei este formată din două foiţe, una în continuarea celeilalte, pleura viscerală care acoperă
plămânul şi pleura parietală care acoperă pereţii cavităţii toracice. Între cele două pleure
există o cavitate închisă numită cavitatea pleurală.
Toracele este împărţit din punct de vedere topografic:
- într-o regiune mediană numită mediastin;
- 2 regiuni laterale numite pleuro-pulmonare.
Mediastinul conţine organe aparţinând aparatului respirator, cardio-vascular şi digestiv, dar
trebuie privit ca o unitate, datorită relaţiilor strânse între aceste organe, prevenind
simptomatologia comună a acestora în cursul unor boli.
Regiunile pleuro-pulmonare sunt dispuse de o parte şi de alta a mediastinului şi conţin
plămânul şi pleura respectivă.
9
Fig. 4 : Așezarea anatomică a segmentelor aparatului respirator
Sursa : https://anatomie.romedic.ro/sistemul-respirator
1.2 ELEMENTE DE FIZIOLOGIE
Principala funcție îndeplinită de către aparatul respirator este respirația .

RESPIRAȚIA este necesară omului sănătos cât şi omului bolnav. A respira este o necesitate a
fiinţei umane, care constă în a capta oxigenul, indispensabil vieţii celulare şi a elimina
dioxidul de carbon produs prin oxidare celulară. Pentru satisfacerea acestei nevoi organismul
posedă un aparat respirator, care permite inspiraţia şi expiraţia aerului prin căile respiratorii
permeabile şi o fiziologie respiratorie adecvată.
Inspiraţia este un proces activ care se datorează contracţiei muşchilor inspiratori ducând la
mărirea tuturor diametrelor cutiei toracice. În timpul inspiraţiei aerul atmosferic pătrunde prin
căile respiratorii până la nivelul alveolelor pulmonare. Inspirul normal durează o secundă.
Expiraţia este un proces pasiv, care urmează fără pauză după inspiraţie. În expiraţie, o parte
din aerul alveolar este expulzat la exterior prin căile respiratorii. Expiraţia durează
aproximativ două secunde la adult. În timpul expiraţiei, cutia toracică revine pasiv la
dimensiunile avute anterior. Cele două faze ale respiraţiei pulmonare se succed ritmic, fără
pauză, cu o frecevenţă de 14-16 / minut la bărbat şi 16-18/minut la femeie. Frecvenţa
respiraţiei creşte în funcţie de nevoia de oxigen şi de prezenţa dioxidului de carbon.
În timpul efortului fizic sau în caz de obstacol pe căile aeriene, expiraţia poate deveni activă
prin inervaţia muşchilor expiratori. Contracţia lor comprimă viscerele abdominale, care
10
deplasează diafragmul spre cutia toracică şi apropie rebordurile costale, reducând volumul
toracelui.
În inspiraţie, prin creşterea volumului pulmonar, alveolele se destind şi volumul lor creşte.
Ca urmare, presiunea aerului în regiunea alveolară scade. Se creează astfel o diferenţă de
presiune între aerul atmosferic (unde presiunea rămâne neschimbată) şi presiunea
intrapulmonară (care scade). În felul acesta aerul pătrunde prin căile respiratorii până la
alveole, pe baza forţei fizice. În expiraţie, prin retracţia plămânului şi revenirea la forma
iniţială a cutiei toracice, se întâlnesc două faze:
- prima, în care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticităţii cartilajelor şi
ligamentelor ei;
- a doua, în care plămânul elastic, în tendinţa de a se retracta spre hil, exercită o presiune de
aspiraţie asupra cutiei toracice.
Ciclul respirator (inspiraţie+expiraţie) are o durată de 3 secunde, ceea ce revine la 20
mişcări respiratorii/ minut (normal aproximativ 12-20)= frecvenţa respiratorie.
În efort fizic, frecvenţa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de asemenea în condiţii
patologice: febra, hipertiroidism, hipercapnie(exces de dioxid de carbon în sânge), hipoxie.
Volumele respiratorii (volumele de gaz):

- la bărbat este mai mare (~ 4,8 l)
- la femei este mai mică (~ 3,2 l)
Capacitatea vitala pulmonară – valoarea fiziologică este de aproximativ 3600-4000 ml.

Capacitatea vitală creşte în timpul efortului fizic şi scade în timpul sedentarismului. Ea
depinde de suprafaţa corporală, de vârstă, de antrenament la efort.
Volumele şi capacităţile pulmonare sunt importante pentru stabilirea diagnosticului şi
prognosticului diferitelor boli pulmonare, totuşi ele nu dau indicaţii directe despre funcţia
ventilatorie.
Reglarea respiraţiei. Procesele metabolice având o intensitate variabilă în funcţie de

activitatea organismului, consumul de oxigen(O2) şi producerea de dioxid de carbon(CO 2) vor
fi de asemenea diferite.
Reglarea nervoasă: o respiraţie se realizează prin intervenţia centrilor respiratori. Aceştia
asigură o reglare automată a respiraţiei. Respiraţia poate fi oprită voluntar (apnee) pentru
câteva zeci de secunde sau 3-4 minute la cei antrenaţi. Expiraţia poate fi accelerată (polipnee)
sau încetinită (bradipnee) voluntar.
Respiraţia pulmonară se adaptează şi în funcţie de presiunile parţiale ale CO 2 din aerul
inspirat.
Când presiunea atmosferică este scăzută (hipolarism) la altitudini de peste 8000 m, sau în
cazul zborurilor la mare înălţime, scade presiunea de oxigen şi se produce hipoxemia.
În cazul respiraţiei de aer comprimat (hiperbarism) întâlnită la scafandri, în submarine, se
produce hipoxie şi rărirea respiraţiilor:
- la C%=33% CO2 în aer respirat, se produce narcoza;
- la C%=40% CO2 în aer inspirat, se produce moartea.
11
CAPITOLUL II – PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII
TUSEA CONVULSIVĂ
2.1 DEFINIȚIE
Tusea convulsivă, determinată de Bordetella pertussis, este o boală infecțioasă acută și

contagioasă, caracterizată clinic prin accese paroxistice de tuse spasmodică, cu o evoluție de
câteva săptămâni .
Tusea convulsivă constituie pentru unele țări, o problemă de sănătate publică, ocupând un
loc de prim ordin printre bolile infecțioase infantile și rămânând o boală extrem de
periculoasă, în special prin procesul de letalitate destul de ridicat la sugari.
2.2 ETIOLOGIE
Bordetella pertussis și parapertussis sunt cocobacili gram negativi. Deși foarte înrudiți, au
antigenitate distinctă, astfel că nu imunizează reciproc. Bordetella pertussis este implicată în
peste 95% dintre cazurile de boală.
Cresc greu pe medii speciale cu sânge (mediul Bordet-Gengou). Atât in vitro cât și in vivo,
culturile parcurg un proces de degradare biologică.
Faza I corespunde germenilor cu calități biologice complete (patogenitate și virulență,
rezistență în mediu, culturabilitate etc.), după care trec succesiv în fazele II, III și IV, forme
adaptive care-și pierd virulența și chiar infectivitatea. Secretă o serie de toxine ce le conferă
patogenitatea (toxina clasică pertussis, hemaglutinina filamentoasă, citotoxina, toxina
dermonecrotică, hemolizina ș.a.).
Fig.5 : Virusul Bordetella pertussis

Sursa https://www.google.com/search?
q=coronavirus+bordetella+pertussis&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwjCpey
12
Nr7f3AhWDg_0HHaZRC0wQ_AUoAXoECAEQAw&biw=1366&bih=657&dpr=1#imgrc=9
IM9YZafNaFr3M
EPIDEMIOLOGIE
La noi în țară este endemică, dezvoltând cazuri sporadice sau focare restrânse.
Rezervorul de infecție este strict uman, prin bolnavii acuți cu forme de boală tipice, dar mai
ales atipice (cazul adulților care și-au pierdut o mare parte din imunitatea postvaccinală).
Contagiozitatea începe din ultimele zile de incubație, este maximă în invazie și în primele 2
săptămâni ale fazei de stare (corespunde fazei biologice I a germenului ) și se stinge treptat
către convalescență.
Bolnavii transmit germenii prin picături de salivă, direct, posibil și indirect prin obiecte
contaminate recent.
Receptivitatea este generală, chiar și la nou-născuți, aceștia nu moștenesc anticorpi
protectori materni deoarece, fiind pe suport IgM, anticorpii nu traversează placenta și nu apar
în lapte.
2.3 PATOGENIE
Poarta de intrare a agentului etiologic este mucoasa tractului respirator, unde se multiplică,
producând necroze ale epiteliului bronșic și infiltrație leucocitară, germenul nu pătrunde în
sânge. Această fază de bronșită corespunde cu perioada inițială a bolii. Infecția se poate
extinde în straturile mai profunde, determinând peribronșită, și un proces inflamator
interstițial pulmonar ; Pot apărea zone de atelectază și emfizem pulmonar, prin astuparea unor
bronhiole cu mucus. Prin invazia bacteriană secundară, se pot constitui leziuni intraalveolare.
Accesele paroxistice de tuse sunt determinate de acțiunea excitantă a B. pertussis asupra
terminațiilor nervoase din căile respiratorii, care declanșează tusea ; spasmul musculaturii
bronșice dă caracterul spastic al tusei. În faza de tuse bronhogenă, când mucoasa respiratorie
este infectată de B.pertussis, centrul tusei este într-o stare de hiperexcitație și declanșează
accesul de tuse la excitanții proveniți din bronhii.
În faza de tuse neuropsihogenă, centrul tusei rămâne hiperexcitabil, devine un centru
dominant, care reacționează prin tuse și la incitații nespecifice (auditive, vizuale, emoționale).
Existența acestei dominanțe se poate menține multă vreme, copilul reacționând prin
tuse ,,caracteristică convulsivă,, , cu ocazia unei rinofaringite sau bronșite banale . În
patogenia encefalitei din tusea convulsivă, intervin : hipoxia provocată de accesele de tuse cu
apnee, rupturi mici vasculare cu microfocare hemoragice, produse de toxina B.pertussis, și un
factor alergic.
Anatomopatologic, se constată leziuni bronșice , cu congestie și infiltrație cu celule
mononucleare, prezența de mucus vâscos, care obliterează unele bronhiole producând
atelectază. Infiltrația peribronșică cu mononucleare poate cuprinde și parenchimul pulmonar
(pneumonii interstițiale).
În encefalite, se constată congestie intensă, edem, hemoragii punctiforme în substanța
cerebrală și pe meninge, și modificări degenerative neuronale și chiar distrugerea de celule
nervoase.
13
2.4 DIAGNOSTIC CLINIC (SEMNE ȘI SIMPTOME)
Incubația este de 7-21 de zile ( în medie 10 zile).

Durata bolii, în forma comună, este de aproximativ 6 săptămâni.
Perioada prodromală sau stadiul cataral durează 7-14 zile.
Debutul este insidios, cu semne de catar moderat al căilor respiratorii : tuse necaracteristică,
moderată, guturai, indispoziție, scăderea apetitului .
Pulmonar, nu se constată nimic deosebit sau cel mult câteva raluri bronșice. În continuare,
caracterul tusei, care rămâne uscată, se modifică și devine din ce în ce mai spastică, mai
frecventă în timpul nopții și spre dimineață ; tusea nu cedează la tratamentul obișnuit. În acest
stadiu, bolnavii prezintă o stare generală bună.
La copii mici, debutul poate fi și sub formă de pseudocrup, cu dispnee accentuată și stridor
laringian, care se diminuează după câteva zile, rămânând o ușoară răgușeală și tuse de tip
spastic.
Stadiul convulsiv sau perioada cvintelor, care durează 2-4 săptămâni, urmează pe
nesimțite stadiul cataral. După un interval de 10-14 zile, accesele de tuse devin din ce în ce
mai frecvente, mai spastice, mai obositoare, apar cvintele caracteristice tusei convulsive.
Accesul de tuse este prevestit de multe ori de o senzație particulară în gât, care îi solicită să
tușească (senzație de gâdilitură) . Alteori accesul de tuse se anunță printr-un fel de ,,aură” , cu
senzație dureroasă retrosternală, sufocare, stare de anxietate, căscat ori strănut repetat.
Accesul de tuse începe printr-o inspirație mai profundă, după care urmează sacade de tuse,
foarte apropiate una de alta (întocmai ca în tusea provocată de un corp străin în laringe).
Tusea este spastică, zdruncinătoare, sacadele se prelungesc fără pauze între ele, ochii
proemină și lăcrimează, limba este propulsată cu vârful în sus. Desfășurarea accesului, care
poate cuprinde 10-20 de sacade de tuse neîntrerupte, are uneori un caracter dramatic ; poziția
imobilă a toracelui, cianoza feței și anxietatea arată o iminentă asfixie. În acest moment se
produce o inspirație șuierătoare stridoroasă, eliberatoare, numită repriză, care pune capăt
accesului de tuse sau poate să fie punctul de plecare al unor noi sacade de tuse, urmate de o
nouă repriză. La sfârșitul accesului, bolnavul elimină o spută filantă, vâscoasă, sticloasă,
asemănătoare albușului de ou, însoțită uneori de multă salivă sau de conținut stomacal.
Vărsăturile se pot repeta după fiecare acces de tuse. Totalitatea sacadelor de tuse plus repriza
formează o cvintă de tuse. Mai multe cvinte și reprize formează un acces de tuse.
În forma comună de boală, apar până la 20-30 de accese de tuse în 24 de ore. Fiecare acces
poate fi scurt, sau mai lung, de la câteva secunde până la 2-4 minute, cuprinzând uneori 10-15
și chiar mai multe reprize. Cvintele de tuse sunt mai frecvente și mai grele în cursul nopții și
spre dimineață (orar nocturn).
La copil, mai ales la sugari, un acces de tuse violentă se poate însoți de convulsii parțiale
sau generalizate, cu pierderea urinei și a materiilor fecale. Comportarea copilului în intervalul
acceselor de tuse este diferită.
Unii din ei sunt epuizați, cad într-o somnolență sau într-o stare de apatie excesivă, sunt palizi,
alții dimpotrivă sunt bine dispuși între accese, cu poftă de mâncare păstrată, afebrili, aproape
ca niște copii sănătoși.
Aspectul exterior al copiilor trădează uneori boala : fața edemațiată, ochii lucioși umezi, cu
fanta palpebrală mai îngustă, uneori cu hemoragii în conjunctiva bulbară sau periorbitară,
buzele ușor edemațiate, ulcerația frîului limbii (la copii care au cel puțin incisivii inferiori),
tegumentele feței palide.
În timpul stadiului convulsiv, atâta vreme cât nu apar complicații, temperatura este normală.
14
Examenul pulmonar nu arată nimic deosebit și tocmai negativitatea semnelor stetacustice
poate fi considerată ca un semn în favoarea diagnosticului de tuse convulsivă. Radiologic, se
descrie o imagine caracteristică, cu infiltrație perihilară, dând imaginea de ,,cord în flacără” .
Stadiul de convalescență durează 2-4 săptămâni. Treptat cvintele de tuse se răresc,
intensitatea lor descrește, vărsăturile se diminuează, tusea devine grasă, expectorația ia
caracterul cunoscut în bronșite (mucopurulentă, verzuie), starea generală se îmbunătățește,
edemul palpebral scade, tegumentele feței se recolorează.
În timpul acesta, este posibil ca sub influența unei infecții gripale, expunerii prelungite la
frig etc. , boala să se reaprindă și această recădere cu cvinte tipice de tuse convulsivă să nu
difere cu nimic de stadiul convulsiv, prelungind boala cu săptămâni sau chiar luni de zile.
Această recrudescență a bolii, trebuie deosebită de tendința pe care o au unii copii de a
păstra caracterul spastic al tusei timp foarte îndelungat, în convalescență tusea devenind o
obișnuință.
Vindecarea bolii survine încet după câteva săptămâni.
2.5 DIAGNOSTIC PARACLINIC
A. Teste de laborator nespecifice. În faza de stare se constată:

-modificarea caracteristică a leucogramei sub acţiunea toxinelor pertussis (leucocitoză, uneori
la valori leucemoide de 40 000-60 000 elemente/ml), cu limfocitoză absolută de 60-80% fără
aspect modificat;
B. Diagnosticul bacteriologic specific. Produsul patologic este reprezentat de spută şi

secreţii bronşice sau nazofaringiene.
Tehnica de recoltare clasică, denumită tehnica „plăcilor tuşite”, constă în însămânţarea
directă a produsului patologic de la nivelul tractului respirator pe mediul Bordet-Gengou, fără
a utiliza instrumentar de recoltare. Placa se ţine la o distanţă de 30 cm de gura pacientului, iar
acesta expectorează pe suprafaţa mediului.
Cea mai eficientă metodă de prelavare constă însă, în recoltarea exudatului nazofaringian cu
ajutorul unui tampon special, confecţionat din alginat de calciu sau dracon (vata este toxică
pentru germen), înfăşurat pe o sârmă subţire flexibilă. Tamponul se introduce în nară până
întâmpină rezistenţă, se menţine pe loc 30 de secunde pentru a se încărca cu secreţie, apoi este
retras şi introdus în eprubeta protectoare.
Se mai pot recolta aspirate bronşice sau nazofaringiene.
Dacă prelucrarea probelor nu se face direct, se utilizează mediu de transport de tip Amies cu
cărbune, mediu cărbune-sânge,etc.
Posibilitate de izolare a bacilului este mai crescută în perioada prodromală (catarală) şi scade
în timpul perioadei de stare.
Examenul direct constă în examinarea directă prin imunofluorescenţă a aspiratelor bronşice
sau produselor nazofaringiene. Produsele se etalează pe lamă, se usucă, se fixează şi se
colorează cu anticorpi anti-pertussis sau anti-parapertussis marcaţi cu fluoresceină. O
imunofluorescenţă negativă nu exclude prezenţa bordetellei.
Izolarea germenului. Mediile utilizate pentru izolarea Bordetellei pertussis trebuie să fie
proaspăt preparate şi să conţină substanţe care să absoarbă acizii graşi şi produşii toxici din
mediul de bază (agar) care distrug germenii (exemplu: mediul Bordet-Gengou şi agarul cu
sânge şi cărbune).
Identificarea se face pe baza caracterelor culturale şi biochimice.
15
C. Diagnostic serologic permite cercetarea în dinamică a anticorpilor specifici prin reacţii
de fixare a complementului şi de aglutinare.
Testele se pozitivează doar din săptămâna a treia de boală, corespunzător creşterii de
anticorpi specifici.
Examenul radiologic este util pentru diagnosticul bolii, prin evidenţierea hilurilor îngroşate
şi a triunghiului Gotche (opacitate neomogenă de formă triunghiulară, cu vârful la hil şi baza
la nivelul diafragmei).
DIAGNOSTICUL POZITIV se susține :

-pe date anamnestice (absența vaccinării la copii care au depășit vârsta respectivă);
-pe date epidemiologice (contact cu copii și mai ales cu adulți care tușesc persistent sau
caracteristic);
-pe date clinice, uneori decisive (în faza de stare) : accesele caracteristice pe fondul unor
complicații sugestive;
-pe date de laborator (leucocitoză uneori la valori leucemoide).
În unele cazuri se poate recurge la diagnosticul bacteriologic și serologic prin cercetarea în
dinamică a anticorpilor specifici- destul de puțin sensibilă.
2.6 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL
1. În stadiul cataral, diagnosticul diferențial se face cu :

-virozele respiratorii acute (rinofaringită, adenoidită, laringită, bronșită, bronhopneumonii);
-gripa;
-adenoviroze;
-rujeola în perioada de invazie.
2. În stadiul convulsiv, diagnosticul diferențial se face cu :

-rujeola în invazie;
-adenovirozele;
-adenoidita;
-bronșite;
-bronhopneumonii;
-tuberculoza ganglionară;
-laringita obstruantă virală, corp străin intralaringian sau intrabronșic;
-spasmul laringian și stridorul congenital;
-formațiuni mediastinale compresive (tumori, hipertrofie de timus) .
2.7 EVOLUȚIE . PROGNOSTIC
Complicații mecanice . Creșterea bruscă și accentuată a presiunii intracraniene,

intratoracice și intraabdominale în timpul acceselor de tuse, poate determina : hemoragii
(intracerebrale, conjunctivale, pulmonare, nazale), prolaps rectal, hernie ombilicală,
pneumotorax, emfizem subcutanat sau mediastinal.
Complicații respiratorii, cele mai frecvente complicații în tusea convulsivă, pot fi de 3

feluri:
-bronhopneumopatii acute prin suprainfecție (stafilococ, pneumococ, bacili gram negativi),
care apar mai ales la rahitici, distrofici;
16
-tulburări de ventilație, mai ales atelectazie pulmonară, la care diagnosticul este pur
radiologic;
-tulburări funcționale respiratorii, relativ frecvente și cele mai grave la sugar, care se
caracterizează prin crize de apnee spasmodică (apare la sfârșitul unui acces sau în afara
acceselor ; toracele rămâne fixat, apare cianoză importantă, dar de obicei copilul iese spontan
din apnee) sau prin crize de apnee paralitică (la sfârșitul unei crize de apnee, copilul devine
palid, hipoton, poate pierde conștiența și poate deceda) .
Complicații ale sistemului nervos . Encefalita pertussis, cea mai importantă complicație
nervoasă, apare în a 3-a sau a 4-a săptămână de boală, manifestându-se prim hipertermie,
agitație, convulsii sau somnolență și comă. Uneori apar paralizii de membre, strabism, ptoză
palpebrală. Evoluția este gravă, cu o mortalitate mare și o proporție importantă de de sechele .
Complicațiile ORL sunt frecvente, datorită scăderii rezistenței la infecții, determinată de

tusea convulsivă : otite medii, sinuzite .
Sechele . Tusea convulsivă netratată poate fi urmată de bronșiectazii și, uneori de emfizem
pulmonar. Formele severe cu accese repetate și crize prelungite de apnee sau cele cu
encefalită, pot fi urmate de defecte psihice sau motorii.
PROGNOSTIC
La copii sub 2 ani, prognosticul este sever ; în primele luni de viață este foarte sever
(mortalitate 5-10%). Formele grave, cu encefalită sau bronhopneumonie au un prognostic
rezervat, atât imediat, cât și tardiv. Cu cât vârsta este mai mare, cu atât riscul de mortalitate și
de complicații este mai mic.
2.8 PRINCIPII DE TRATAMENT
Boala nu este cu spitalizare obligatorie, dar se vor interna toate cazurile severe sau
complicate.
A. Tratament igieno-dietetic: climatul de temperatură și umiditate rezonabile calmează

accesele de tuse.
În alimentație se va pune accent pe alimente rapid digerabile, care să nu stagneze în stomac,
de mare valoare nutritivă, în mese mici și repetate. Se va asigura hidratarea corespunzătoare.
B. Tratament medicamentos
-simptomatic : se administrează sedative ușoare, antiemetice, antiinflamatorii;
-etiologice : șansele terapeutice fiind direct proporționale cu precocitatea tratamentului.
Ori de câte ori este posibilă administrarea orală se va prefera Eritromicina în doze de 30
mg/kg (sirop sau comprimate) și ca alternativă Amoxicilină, Ampicilină sau Cotrimoxazol în
doze uzuale. Durata tratamentului va fi de 10-14 zile .
La copii foarte mici sau cu intoleranță gastrică, se va administra Ampicilină (50-100 mg/kg)
sau Amoxicilină 30 mg/kg i.m .
Tratamentul tardiv, la mai mult de 14 zile de la intrarea în faza de stare, poate să nu aibă
efect prompt, copilul fiind deja în faza de tuse neurogenă.
Complicațiile infecțioase necesită și asocierea altor antibiotice (aminoglicozide, sau
cefalosporine de generația II sau III) . Formele severe cu insuficiență respiratorie, ca și
17
complicațiile nervoase, au indicație de corticoterapie asociată, gamaglobuline hiperimune
specifice antipertussis, oxigen, și chiar monitorizare într-un serviciu ATI .
CAPITOLUL III – ÎNGRIJIRI GENERALE ACORDATE

PACIENȚILOR CU TUSE CONVULSIVĂ
3.1 SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE

3.1.1 MĂSURAREA ȘI NOTAREA TEMPERATURII
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
-cavităţi semi-închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
-cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura= rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare= funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) şi pierderea căldurii (termoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
Materiale necesare:
-termometru digital;
-casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
-recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
-tăviţă renală;
-ceas;
-foaie de observaţie;
-pix de culoare albastră;
-carneţel individual.
Intervenţiile asistentei medicale:

- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton;
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
A). Pentru măsurarea în axilă:

- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
- se ridică braţul bolnavului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu senzorul (vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de către
asistenta medicală;
- termometrul se menţine pînă la semnalul sonor.
18
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală:
- se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
C). Pentru măsurarea rectală:

- se lubrifiază termometrul;
- se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în semi flexie, asigurandu-i
intimitatea;
- se introduce tubul termometrului în rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte;
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsurării;
- se menţine termometrul timp de trei minute;
- după terminarea timpului de menţinere, se scoate şi se şterge cu o compresă;
- se dezinfetează partea de plastic cu soluţia dezinfectantă;
- se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;
- notarea unui punct pe verticală, corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând pentru
fiecare linie orizontală, două diviziuni de grad;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei termice;
- în alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor: Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C

Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate (37-38° C)
- febră moderată (38-39° C)
- febră ridicată (39-40° C)
- hiperpirexie (40-41° C)
b) starea de hipotermie (< 36° C).
Recomandări:
- măsurarea temperaturii dimineaţa între orele 7-8 şi seara între orele 18-19- susţinerea
termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile semi închise;
- în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprăvăzute, repetaţi măsurarea temperaturii
sub supraveghere.
3.1.2 OBSERVAREA ȘI MĂSURAREA RESPIRAȚIEI
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al

apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
19
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
-aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
-plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
-numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
-consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie orizontală
a foii reprezintă două respiraţii);
-unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
-în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi caracteristicile
respiraţiei (R = 18 resp/min, amplitudine medie);
-aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a
mişcărilor respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1.Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
-nou-născut: 30-50 R/min;
-2 ani: 25-35 R/min;
-12 ani: 15-25 R/min;
-adult: 16-18 R/min;
- vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la
fiecare respiraţie. Poate fi:
-profundă;
-superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în
timpul inspiraţiei şi expiraţiei.
3.1.3 MĂSURAREA ȘI NOTAREA PULSULUI
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
-ritmicitatea;
-frecvenţa;
-amplitudine.
Locuri de măsurat: orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos:
-artera radială;
-artera carotidă;
-artera temporală;
-artera humerală;
-artera femurală;
-artera poplitee.
20
Materiale necesare:
-ceas cu secundar;
-pix cu pastă roşie;
-foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
-pregătirea psihică a pacientului;
-asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
-spălarea pe mâini;
-reperarea arterei;
-fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
-exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
-numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
-consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că fiecare
linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
-unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
-consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului (AV
= 82 b/min, puls regulat);
3.1.4 MĂSURAREA ȘI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE
Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţă

determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică (maximă);
- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- auscultatorie.
Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi (care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la dispariţia
zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se percepe
primul zgomot arterial (care prezintă valoarea tensiunii arteriale maxime);
21
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în momentul în
care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale: 115-140/75-90 mmHg .
3.1.5 MONITORIZAREA DIUREZEI
Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii tratamentului

asistenta medicală va urmări:
a) Tulburările de emisie urinară
b) Cantitatea de urină emisă în 24 de ore
c) Caracterele calitative ale urinii
a. Emisia urinii este declanşată de senzaţia de micţiune, în mod normal în decurs de 24 de ore
este de 5-6 micţiuni la bărbaţi şi 4-5 micţiuni la femei.
Asistenta urmăreşte următoarele tulburări de micţiune: polachiuria, nicturia, disuria,
incontinenţa urinară, retenţia de urină.
b. Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să urineze
numai în urinar timp de 24 de ore. Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi ţinute la
răcoare pentru a împiedica procesele de fermentaţie. Tot în acest scop se va adăuga la urina
colectată câteva cristale de timol care nu modifică reacţiile chimice ale urinii. Alături de
înregistrarea valorii diurezei se va nota şi cantitatea de lichide ingerate. Raportul dintre
cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei apei în organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore, la bărbaţi este ceva mai mare 1200-1800
ml/24 de ore, la femei 1000-1400 ml/24 de ore.
c. Asistenta trebuie să cunoască caracterele calitative ale urinei:
- culoare: urina normală are o culoare galben deschis ca paiul pînă la brun închis.
- aspect: urina normală la emisie este clară, transparentă, după un timp poate deveni tulbure.
- miros: acizii bolatili din urină îi conferă un miros asemănător cu cel al bulionului.
- reacţie: în stare normală are o reacţie acidă PH=6,5.
- densitate: trebuie determinată imediat după emisie cu urodensiometrul. Valoarea normală
1015-1020 în funcţie de cantitatea substanţei dizolvate.
Se va nota atent cantitatea de lichide ingerate, primite prin perfuzii şi cantitatea de urină
emisă, făcându-se bilanţul pe fiecare 24 de ore. Acest bilanţ fiind foarte important deoarece de
cele mai multe ori aceşti pacienţi prezintă edeme datorită reţinerilor de apă şi sare în
organism.
3.2 ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI
Alimentația va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii.

În perioada febrilǎ regimul este hidro-zaharat, iar când fenomenele deranjante dispar, se va
trece la o alimentaţie echilibratǎ.
În perioada febrilă regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe) sau alimente
lichide (supǎ de legume cu orez şi griş).
22
Alimentația bolnavului trebuie să respecte următoarele principii:
- înlocuirea cheltuielilor energetice de bază ale organismului : cele necesare creșterii ( la
copii) sau cele necesare refacerii pierderilor, prin consum ( la adulți );
- asigurarea aportului de vitamine şi săruri minerale necesare metabolismului normal, creșterii
(la copil ) şi celorlalte funcții;
- favorizarea procesului de vindecare prin cruțarea organelor bolnave; alimentația rațională
poate influența tabloul clinic, caracterul procesului infecțios (patologic) şi ritmul evoluției
acestuia, devenind astfel un factor terapeutic;
- prevenirea unei evoluții nefavorabile în bolile latente, transformarea bolilor acute în cronice
şi aparitia recidivelor;
- consolidarea rezultatelor terapeutice obținute prin alte tratamente.
Ținand seama de aceste principii, regimul dietetic al pacientului trebuie astfel alcătuit încât
să satisfacă atât necesitățile cantitative, cât şi pe cele calitative ale organismului.
3.3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ȘI HIDRATAREA ORGANISMULUI
Se face la indicația medicului, cu respectarea unor reguli, se evită greșelile care pot avea
efecte nedorite asupra pacientului, uneori efecte mortale.
ASISTENTA MEDICALĂ :
-respectă medicamentul prescris de medic;
-identifică medicamentul prescris după etichetă, forma de prezentare, culoare, miros,
consistență;
- verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor solide;
sedimentarea, tulburarea, opalescența medicamentelor sub formă de solutție;
- respectă căile de administrare prescrise de medic;
- respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se menține concentrația
constantă în sange, având în vedere timpul şi căile de eliminare a medicamentelor;
- respectă doza de medicament : doza unică şi doza/24h;
- respectă somnul fiziologic al pacientului : organizează administrarea în afara orelor de somn
(se trezește pacientul în cazul administrarii antibioticelor, chimioterapicelor cu ore fixe de
administrare);
- evită incompatibilitățile medicamentoase datorate asocierilor unor soluții medicamentoase în
aceeași seringă, în același pahar;
- servește pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală;
- se respectă următorea succesiune în administrarea medicamentelor: pe cale orală – solide,
lichide, apoi injecții, după care administrarea de ovule vaginale, supozitoare;
- informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce privește efectul urmărit şi
efectele secundare;
- anunță imediat medicul privind greșelile produse în administrarea medicamentelor legate de
doza, calea şi tehnica de administrare;
- administrează imediat soluțiile injectabile aspirate din fiole, flacoane;
- respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru a preveni infecțiile intraspitalicesti.
3.4 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE
Examinările de laborator efectuate în urma analizei produselor biologice şi patologice

completează simptomatologia bolii, reflectă evoluția acesteia şi eficacitatea tratamentului
aplicat, semnalează apariția unor complicații.
23
Recoltarea produselor este efectuată de către asistenta medicală în majoritatea cazurilor.
Aceasta trebuie să respecte orarul recoltărilor, să cunoască tehnicile corecte de recoltare a
diferitelor produse, să completeze buletinul de analize, să eticheteze produsul rezultat pentru a
evita înlocuirea rezultatelor între ele, fapt ce poate duce la erori grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul său în timpul recoltării şi
comportamentul său pentru reușita tehnicii. Fizic, bolnavul va fi pregătit printr-o dietă
adecvată, repaus la pat şi așezarea lui în poziția necesară recoltării.
Se va avea grijă la sterilitatea recoltării pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectuează astfel încât acestea să ajungă la laborator cât
mai repede şi în starea în care au fost eliberate din organism.
Există o serie de examene de laborator efectuate înaintea tuturor intervențiilor chirurgicale,
indiferent de timpul avut la dispoziție pentru pregătirea pacientului şi indiferent de starea sa
generală .
3.5 PREGĂTIREA PACIENTULUI ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE

CĂTRE TUSEA CONVULSIVĂ
3.5.1 RECOLTAREA SPUTEI
Obiectivele procedurii :
- Examinarea macroscopică, citologică şi bacteriologică a sputei;
- Diagnosticarea unor boli ale aparatului respirator.
Pregătirea materialelor
Se pregătește pe o tavă medicală :
- Recipient steril cu capac potrivit, etanş;
- Etichetă / formular cerut de laborator;
- Aerosol (clorură de sodiu 10%, acetilcisteină, apă distilată sau sterilă) pentru a induce tusea,
dacă medicul indică;
- Batiste de hârtie;
- Mănuşi de unică folosinţă dacă este necesar;
- Pungi din material plastic;
- Recipient special pentru materialele folosite.
Pregătirea pacientului
a) Psihică:
- Se explică pacientului procedura pentru a reduce anxietatea şi a obţine colaborarea;
- Se obține consimţământul informat.
b) Fizică:
- Se instruiește pacientul să nu mănance, să nu fumeze, să nu-şi pună picături în nas, să nu se
spele pe dinţi sau să-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante înainte de recoltare pentru a nu
influenţa rezultatul;
- Se apelează la drenajul postural şi la tapotări dacă expectoraţia este dificilă.
Efectuarea procedurii:
- Se instruiește pacientul să se aşeze pe un scaun, pe marginea patului sau în poziţie Fowler
înaltă dacă starea generală nu este favorabilă;
- Se cere pacientului să-şi clătească gura cu apă simplă pentru a reduce riscul de contaminare
a sputei cu bacteriile din cavitatea bucală sau cu particule de alimente;
24
- Se instruiește pacientul să inspire şi să expire profund de câteva ori provocându-şi tusea (cel
puţin 3 ori); la ultima expiraţie se sfătuiește să tuşească;
- Se sfătuiește pacientul să tuşească profund şi să expectoreze direct în recipient, cca. 15 ml de
spută. Se acoperă recipientul cu capac.
- Se șterge exteriorul recipientului cu un şerveţel;
- Se introduce recipientul într-o pungă de material plastic.
Îngrijirea pacientului
- Se oferă pacientului un pahar cu apă curată să-şi clătească gura;
- Se ajută pacientul să adopte o poziţie comodă;
- Se observă respiraţia;
- Se educă pacientul să colecteze în continuare sputa pentru a preveni diseminarea infecţiei.
Reorganizarea locului de muncă

- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale;
- Se îndepărtează mănuşile;
- Se spală mâinile.
Notarea procedurii
-Se notează procedura în dosarul/planul de îngrijire;
- Se notează data, ora, cantitatea, culoarea, mirosul, consistenţa.
Pregătirea produsului pentru laborator

- Se etichetează recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, data şi ora recoltării,
examenul cerut;
- Se completează formularul cerut de laborator dacă pacientul are febră, dacă a luat antibiotice
sau dacă expectoraţia a fost indusă prin administrare de aerosol (deoarece, în acest caz, sputa
este mai apoasă şi se poate confunda cu saliva ).
Evaluarea eficacităţii procedurii

Rezultate aşteptate:
- Pacientul este compliant şi reuşeşte să-şi recolteze sputa şi nu saliva;
- Respectarea indicaţiilor de recoltare se reflectă în acurateţea rezultatului testului.
Rezultate nedorite
- Pacientul nu reuşeşte să expectoreze şi înghite sputa (mai ales femeile şi copiii );
- Se rezervă mai mult timp pentru a instrui pacientul;
- Se anunță medicul, care va recomanda altă tehnică de recoltare (prin frotiu, spălatură
gastrică, spălatură bronşică);
- Sputa este amestecată cu saliva şi resturi alimentare din cavitatea bucală;
- Se repetă recoltarea instruind încă o dată pacientul şi ajutându-l să respecte indicaţiile de
recoltare;
- Sputa este amestecată cu vărsătura declanşată în timpul efortului de tuse.
- Se captează vărsătura şi se acordă îngrijirile adecvate.
3.5.2 PERFUZIA INTRAVENOASĂ
Reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură, a soluției medicamentoase

pentru reechilibrare hifroelectrolitucă, hidroionică, și volemică a organismului.
25
Scop:
-hidratarea și mineralizarea organismului;
-administrarea medicamentelor la care se pregătește efect prelungit;
-depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
-completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
-alimentarea pe cale parenterală.
Pregătirea materialelor:
-dezinfectante : alcool iodat;
-materiale pentru puncția venoasă;
-perfuzor (ambalat, de unică întrebuințare);
-seringi și ace de unică folosință (se verifică integritatea ambalajului , valabilitatea sterilizării,
lungimea și diametrul acelor);
-soluțiile de perfuzat;
-pompă de perfuzie automată- cu reglare programată a volumului și ratei de flux;
-robinete cu două sau mai multe căi;
-branulă(cateter intravenos);
-fluturaș.
Pregătirea pacientului:
-se informează pacientul asupra necesității efectuării perfuziei intravenoase și asupra
posibilelor incidente și accidente care ar putea apărea în timpul procedurii;
-se asigură confortul psihic al pacientului și se obține consimțământul informat;
-se execută puncția venoasă;
-se așează într-o poziție confortabilă, atât pentru pacient cât și pentru persoana care execută
puncția.
Execuția perfuziei intravenoase:

-tehnica de întreținere a liniei intravenoase este o tehnică aseptică;
-asistenta se spală pe mâini și îmbracă mănuși pentru evitarea contaminării cu sânge;
-pregătește soluția de perfuzat;
-montează aparatul de perfuzat și lasă lichidul să circule prin tuburi (evitând contaminarea
sistemului) pentru îndepărtarea aerului;
-alege vena (întâi locurile distale și apoi cele proximale);
-aplică garoul;
-curăță locul cu alcool dinspre centru în afară;
-introduce acul, branula în venă;
-scoate garoul și atașează tuburile, deschide prestubul, fixează rata de flux 60 picături/minut;
-menține locul de perfuzie, acoperă cu pansament steril;
-schimbă pansamentul (când se fixează catetere) la 24 h și inspectează zona (o eventuală
inflamație);
-dacă e necesar schimbă punga cu soluție sau flaconul, înainte de golirea completă a
precedentei;
-se poate folosi o rată redusă pentru a ține vena deschisă.
Îngrijirea ulterioară a pacientului :

-la sfârșitul perfuziei se exercită o presiune asupra venei cu un tampon și se retrage acul în
direcția axului vasului;
-se așează pacientul comod, i se dau lichide călduțe dacă este permis.
26
Accidente :
-hiperhidratarea: la cardiaci poate determina edem pulmonar acut;
-embolia gazoasă prin pătrunderea acului în curentul circulator;
-revărsarea lichidului în țesuturile perivenoase : poate da naștere la flebite, necroze;
-coagularea sângelui pe ac sau canulă.
3.5.3 RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN
Obiectivele procedurii
- Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi;
- Efectuarea antibiogramei;
Pregătirea materialelor
- Tavă medicală/cărucior;
- Spatulă linguală sterilă;
- Eprubetă cu tampon faringian steril;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Mască de protecţie;
- 1-2 tăviţe renale
Pregătirea pacientului
a) Psihică:
- Se informează şi se explică procedura pacientului/aparţinătorului (dacă este copil);
- Se obține consimţământul informat;
- Se încurajează şi se susţine pacientul.
b) Fizică:
- Se atenţionează pacientul sau aparţinătorul să nu înceapă nici un fel de tratament, să nu
mănance, să nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi instileze picături
în nas în dimineaţa recoltării;
- Se aşează pacientul pe scaun sau în pat în poziţie şezandă;
- Se avertizează aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare.
Efectuarea procedurii:
- Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura;
- Se spală mâinile cu apă şi săpun;
- Se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;
- Se folosește masca de protecţie;
- Se invită pacientul să deschidă larg gura;
- Se deschide eprubeta; se scoate tamponul faringian;
- Se apasă limba cu spatula linguală sterilă;
- Se șterge depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul se dezlipește şi o porţiune din
falsa membrană);
- Se retrage tamponul faringian fără a atinge: dinţii, limba, obrajii;
- Se închide repede eprubeta cu dopul;
- Se realizează un frotiu folosind alt tampon conform recomandării medicului;
- Se așează pacientul în poziţie comodă.
Îngrijirea pacientului
27
- Nu necesită îngrijiri speciale legate de procedură.
Dacă are senzaţie de greaţă şi vomă nu mănancă şi nu bea imediat după recoltare
Reorganizarea locului de muncă

- Se colectează deşeurile în recipiente speciale;
- Se spală şi se curăţă instrumentele folosite;
- Se spală mâinile cu apă şi săpun;
- Se îndepărtează mănuşile/masca.
Notarea procedurii
- Se notează procedura în dosarul/planul de îngrijire;
- Data şi ora recoltării;
- Se notează reacţia pacientului, aspectul local.
Pregătirea produsului pentru laborator

- Se etichetează recipientul în care s-a făcut recoltarea;
- Se completează fişa de laborator;
- Se transportă imediat produsul la laborator;
- Se comunică laboratorului dacă pacientul a luat medicamente şi care sunt acelea.
Evaluarea eficacităţii procedurii

Rezultate aşteptate:
- Recoltarea s-a făcut fără incidente;
- Produsul nu a fost suprainfectat;
Rezultate nedorite
- Se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian se îmbibă
cu salivă sau se ating dinţii, limba;
- Se repetă recoltarea folosind alt tampon;
- Pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, vomă prin atingerea luetei;
- Se roagă pacientul să inspire adânc şi apoi să stea nemişcat în timpul recoltării.
3.6 EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE . PROFILAXIE
Singura metodă eficientă de a preveni tusea convulsivă o constituie vaccinarea specifică.

Pentru diminuarea riscului de infectare se recomandă evitarea contactului cu persoanele
infectate.
Vaccinarea
Din anul 2010 în Romania, vaccinul pentru B.pertussis se foloseste în combinație cu
tulpinile difterie, tetanos, poliomielită, haemophilus și hepatita B ( vaccinul hexavalent).
Vaccinul hexavalent este gratuit în Romania. Tusei convulsive i se mai spune și tusea de
100 de zile. Se alege vaccinarea tocmai pentru a proteja copilul de această complicație majoră
– tusea continuă timp de 100 de zile; de a-l proteja de riscurile ce derivă din efortul de a tuși
atât de mult timp (hemoragii, chiar deces).
Vaccinul împotriva tusei convulsive care se face copiilor de la 2 luni până la 6 ani se
numește DTaP ( difterie , tetanos, pertussis acelular). În acest moment există 3 vaccinuri
licențiate ce conțin DTaP.
Au fost făcute multe teste și studii clinice pentru aceste 3 vaccinuri ca să demonstreze
siguranța lor. Rezultatele acestor studii au demostrat că vaccinurile sunt foarte sigure la
28
sugari și copii. Vaccinul DTaP poate fi dat în siguranță împreună (concomitent) cu alte
vaccinuri.
Vaccinarea cu pertussis se face atât la copilul mic cât și la adult. Vaccinarea completă cu
pertussis este de 4 doze la copil.

Schema de vaccinare în România este următoarea:

 DozaI : la 2 luni-vaccin hexavalent ( ce conține și componenta pertussis acelular);
 Doza II : la 4 luni- vaccin hexavalent ( ce conține și componenta pertussis acelular);
 Doza III : la 11 luni:-vaccin hexavalent ( ce conține și componenta pertussis acelular);
 Doza IV: la 6 ani- vaccin tetravalent DTP-VPI ( difterie, tetanus, pertussis,
antipoliomielită).
La adolescență , la vârsta de 14 ani se revaccinează cu DTaP. Toate aceste vaccinări se fac la
medicul de familie.

Schema de recuperare a vaccinării.
Dacă din motive obiective, copilul nu poate fi vaccinat ( boli, operații, alte afecțiuni ce
necesită amânarea vaccinului), se poate face o recuperare accelerată.
Între doza I și II se lasă doar 4 săptămâni distanță.
Între doza II și III se respectă distanța de minim 6 luni.
Doza IV se poate face la 6 ani.
Dacă s-a întrerupt vaccinarea ( de exemplu: s-a facut doar o singură doză) , schema de
vaccinare se continuă , nu se reia de la început.
29
CAPITOLUL IV – ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE
PACIENȚILOR CU TUSE CONVULSIVĂ
4.1 CAZUL I
Culegerea datelor:
Nume: B;
Prenume: R;
Sex: M;
Vârsta: 30 ani;
Domiciliu: urban;
Stare civilă: căsătorit;
Naţionalitate: română;
Religia: creştin-ortodoxă;
Ocupaţia: instalator;
Nivelul educaţional: mediu;
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu soţia într-un apartament cu 2 camere;
Obisnuinţe de viaţă: bolnavul fumează 20 de ţigări/zi , consumă cafea, doarme suficient;
Semne particulare: Înălțime = 178 cm; Greutate= 84 kg;
Antecedente personale: bolile copilăriei ;

Antecedente personale patologice: apendicectomie la 10 ani ;
Antecedente heredo-colaterale : - mama – penumonie ;
- tata – BPOC ;
Motivele internării: accese de tuse paroxistică, durere retrosternală, anxietate, senzaţie de
sufocare, strănut repetat şi vărsături după tuse ;
Istoricul bolii: Bolnavul, în vârstă de 30 ani se prezintă la urgenţe cu dispnee, accese de tuse,
febră, cefalee, afirmând că tuşeşte repetat de aproximativ 24 h, iar tusea durează circa 2-4
minute, cu prezenţa vărsăturii, fapt ce l-a determinat să se prezinte la spital.
În urma investigaţiilor clinice și paraclinice se stabileşte diagnosticul : ,,Tuse convulsivă˝.
Pacientul se internează pentru tratament de specialitate.
EXAMENUL CLINIC PE APARATE ȘI SISTEME :

Aparat respirator:
-torace → normal conformat; sonoritate pulmonară normală; frecvența respiratorie este de 25
respirații pe minut.
Aparat cardiovascular:
-aria matității cardiace → în limite normale
30
-tensiunea arterială = 140 / 90 mmHg
-puls = 80 pulsații pe minut
Aparat digestiv:
-abdomen suplu, nedureros la palpare
-ficatul și splina în limite normale
-tranzit intestinal prezent
Aparat urogenital:
-rinichi nepalpabili, nedureroși
-loje renale nepalpabile
-micțiuni fiziologice prezente
-diureza 1400 ml / 24 h
Sistem nervos:
-pacientul este orientat temporo-spațial
-ROT prezente
Obiceiuri în legatură cu alimentația:
-apetit corespunzător
-numărul de mese: 3 mese pe zi
Obiceiuri în legatură cu eliminarea:
-scaun → grup sanitar; de aspect normal: un scaun pe zi (dimineața)
-urină → grup sanitar; de aspect normal: 3-4 micțiuni pe zi
Obiceiuri de igienă individuală:
-activitatea și repaosul → normale
Data internării : 01.11.2019

Data externării : 04.11.2019
TABEL 1 : EXAMENE DE LABORATOR ȘI INVESTIGAȚII PARACLINICE ALE

CAZULUI I:
Analiza efectuată Rezultatul obţinut Valoarea normală

Hemoglobină (Hb) 14,3 g % 13-15%
Leucocite 14100 / mm 3 4000-8000 / mm3
Hematii 4.526.000 /ul 4.000.000-5.000.000/ ul
Neutrofile segm.(N.s.) 61% 54-62%
Eozinofile (E) 2% 1-3%
Limfocite (L) 51% 25-33%
Sumar urină Alb, glucoză- absent Alb, glucoză- absent

Sediment- rare leucocite Sediment- rare leucocite
31
Uree 32 mg% 20-43 mg%
Acid uric 4,4 mg% 3-5 mg%
Creatinină 0,8 mg% 0,6-1,2 mg%
TGO 47 Sub 50
TGP 45 Sub 50
Proteina C reactivă 47,6 mg/L 0,1-4,1 mg/L
VSH 30 mm/h 1 oră: 4-6 mm

2 ore: 7-15 mm
Ionograma serică Na+= 141 mEq/1 -Na+= 135-150 mEq/1
sau 15-21 mg%;
K+= 3,5 mEq/1
-K+= 3,5 mEq/1 sau 15-
Ca+= 4,8 mEq/1 21 mg%;
-Ca+= 4,5/5,5 mEq/1
sau 9-11 mg%;
Radiografie torace hiluri îngroşate , opacitate

neomogenă de formă
triunghiulară, cu vârful la hil şi
baza la nivelul diafragmei
(triunghiul Gotche).
Examen bacteriologic din Prezența virusului Bordetella

spută pertussis
32
TABEL 2 : PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI B.R
Nevoia Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare

afectată de nursing Autonome Delegate
1. Vulnerabili Bolnavul - mă prezint administrez la Bolnavul
Nevoia tate faţă de să bolnavului şi îl indicația prezintă:
de a pericole: beneficiez conduc în salon, îl medicului: TA=140/70
evita Manifestată e de un instalez în pat; antibiotice: mmHg
pericole prin : mediu de - îi ofer lenjerie de -Doxiciclină P=80 p/min
le. - tuse siguranţă, pat/corp; 100 R=25 r/min
paroxistică; să fie ferit - aerisesc salonul şi mg ,2*1tb//zi T°=38°C
- disfonie; de comfer toate -antitusive şi - nu
- senzaţie pericole; condiţiile de mediu; antiinflamato prezintă
de - - asigur repaus la are: complicaţii;
sufocare; reducerea pat; -1 comprimat - testarea la
- cianoză; riscului de - umidific aerul din Eurespal 80 penicilină
- complicaţi salon aşezând un mg, 2 tb/zi este
slăbiciune; i şi recipient cu apă pe mucolitice: pozitivă;
-febră suprimare calorifer şi asigur o 3*1 comprimat Bolnavul
moderată a riscului temperatură optimă Acetilcisteină prezintă
38,2C de infecţii de 20-22ºC; 200 mg tuse
- tahipnee r nosocomia - îi explic necesitatea -Antiemetice: paroxistică,
=25 r/min le şi internării şi tehnicile 2*1 fiolă dispneea
- oboseală; iatrogene; care urmează să le Osetron 8 încă
- efectuez; mg/zi persistă, iar
inapetenţă; - aşez bolnavul în cefaleea s-a
- anxietate; poziţie semişezând mai
- cefalee; pentru a-i favoriza diminuat;
- ameţeli; respiraţia; - bolnavul
- greaţă; - măsor şi notez în prezintă
- vărsături; foaia de temperatură vărsătură;
funcţiile vitale
- recoltez conform
FO produse
biologice pentru
examene de la
borator: sânge pentru
Ht, Hb, VSH, TGP,
TGO, uree,
creatinină, acid uric
şi urină pentru
determinarea
densităţii urinei, a
pH-ului şi a
33
sedimentelor urinare;
- recoltez conform
FO sputa direct în
cutia Petri sterilizată
pentru examen
microscopic şi
bacteriologic;
- efectuez testarea
bolnavului la
antibiotic, la
Penicilină;
- urmăresc efectul
medicamentelor
administrate;
- supraveghez în
permanenţă
bolnavul;
- efectuez toate
tehnicile corect, la
timp, în condiţii
perfecte de asepsie şi
antisepsie;
2.Nevoi Dispnee Bolnavul - conduc bolnavul în Bolnavul

a de a asociată cu să prezinte salon, îl ajut să se prezintă:
respira :- tahipnee o bună instaleze în pat; - căi
şi r =25r/min; respiraţie; - îi ofer lenjerie de respiratorii
de a - tuse - să pat/corp; libere;
avea o paroxistică; prezinte - asigur repaus la - tuse
bună - cianoză; căi pat; diminuată
circulaţ - senzaţie respiratorii - aşez bolnavul în (accesele de
ie. de permeabil poziţie semişezând tuse sunt
sufocare; e; pentru a-i favoriza mai rare);
- să se respiraţia;
Alterarea reducă - asigur condiţii de
vocii: accesele mediu optime
- disfonie; de tuse (temperatura
paroxistică salonului=20-22ºC,
; luminozitate optimă,
aerisesc salonul,
umidific aerul);
- măsor şi notez în
foaia de temperatură
funcţiile vitale: TA,
P, R, Tº;
- supraveghez
bolnavul pentru a
observa
caracteristicile tusei,
le notez pentru a
34
anunţa medicul cu
privire la orar,
frecvenţă;
- aşez bolnavului
masca de oxigen şi
administrez oxigen 2
L/min;
- administrez
conform FO:
3. Stare de Bolnavul - asigur un aport La indicația După
Nevoia disconfort să suficient de lichide, medicului administrar
de a manifestat beneficiez hidratând bolnavul, administrez : ea
dormi ă prin : e de un cu lichide per os, în Alprazolam cp tratamentul
şi a se - somn cantităţi mici, la 0,5 mg, 1 tb/zi ui, bolnavul
odihni indispoziţie odihnitor, intervale regulate de seara prezintă
- jenă; suficient timp; somn
Stare de din punct - discut cu bolnavul satisfăcător
oboseală de vedere şi îi explic
din cauza: calitativ și necesitatea odihnei şi
- somnului cantitativ; a somnului privind
întrerupt; evoluţia stării sale şi
- tuse obţinerea unui
paroxistică; echilibru psihic;
- - creez condiţii
slăbiciune; optime în vederea
realizării acestui
lucru (aerisesc
încăperea, interzic
vizitele, diminuez
intensitatea
stimulilor);
- schimb lenjeria de
pat şi de corp pentru
a reduce
discomfortul;
- asigur un mediu
ambiant
corespunzător, care
să favorizeze odihna
bolnavului:
semiobscuritate şi
linişte perfectă;
- asigur un climat
confortabil şi
urmăresc somnul
bolnavului;
- urmăresc funcţiile
vitale fără a deranja
bolnavul;
- supraveghez
35
îndeaproape
bolnavul, observ şi
notez evoluţia
manifestărilor;
4. Comunicar Bolnavul - explorez nivelul de Bolnavul
Nevoia e să-şi cunostinţă al cooperează
de a ineficientă exprime bolnavului, cu cadrele
comuni din cauza: nevoile, să capacităţile de medicale;
ca - anxietății; poată înţelegere şi mă Bolnavul
- disfoniei; comunica adresez în funcţie de înţelege,
eficient; acestea, adoptând o colaborează
atitudine de şi comunică
bunăvoinţă, de eficient cu
înţelegere; echipa de
- discut cu bolnavul, îngrijire,
îl încurajez să-şi familia şi
exprime dorinţele; restul
- port discuţii cu pacienţilor
bolnavul pentru a-l din salon;
linişti, explicându-i
scopul şi natura
intervenţiilor;
- asigur un mediu de
securitate, liniştit;
- îl încurajez să-şi
exprime emoţiile şi
să comunice cu cei
din jurul său (echipa
de îngrijire, familie,
colegi de salon);
- îi explic bolnavului
importanţa
acumulării de noi
cunoştinţe în ceea ce
priveşte afecţiunea
sa;
5. Hipertermi Bolnavul - creez condiţii Administrez la Bolnavul
Nevoia e să prezinte optime de mediu; indicația prezintă:
de a-şi manifestat temperatur - ofer bolnavului medicului - uşoare
menţine ă prin: a lenjerie curată din Paracetamol tb transpiraţii;
temper - febră corporală bumbac, îl ajut să 500 mg, 2tb/zi - Tº=37,8ºC
atura moderată; în limite ocupe o poziţie -cefalee
corpulu - frison; normale; comodă în pat; moderată
i în - cefalee; - pentru combaterea - sete
limite - sete; frisonului încălzesc diminuată
normal - tegumente bolnavul cu una sau
e calde; mai multe pături;
- îi recomand repaus;
- discut cu bolnavul,
îl liniştesc, îl
36
încurajez;
- urmăresc curba
termică cu
înregistrări de mai
multe ori pe zi şi
notez valorile în
foaia de temperatură;
- aplic bolnavului
comprese reci pe
frunte;
- ofer bolnavului
lenjerie de pat şi de
corp ori de câte ori
este nevoie;
- menţin tegumentele
curate şi uscate;
- monitorizez
funcţiile vitale şi le
notez în FO;
6. Vărsătură: Bolnavul - suprim alimentația - administrez la Bolnavul
Nevoia - să prezinte şi explic bolnavului indicația prezintă:
de a inapetenţă; eliminări importanţa acestei medicului: - vărsături
elimina. - nelinişte; fiziologice măsuri; metoclopramid repetate
- agitaţie; , o stare de - ajut bolnavul în 1f i.v după fiecare
- greaţă; bine, fără timpul vărsăturilor, acces de
greţuri şi susţinându-i fruntea, tuse, în
vărsături; îl învăţ să respire cantitate
profund; mică;
- aşez bolnavul într-o - prezintă
poziţie care să-i tegumente
favorizeze respiraţia uşor uscate;
şi confortul fizic;
- aşez pe pat o
muşama şi aleză
pentru a proteja patul
de eventualele
secreţii;
- ofer bolnavului
tăviţă renală şi o
susţin în timpul
vărsăturii;
- deservesc bolnavul
la pat;
- ofer bolnavului
lichide reci în
cantitate mică,
repetat şi urmăresc
toleranţa digestivă
(ceai rece cu
lămâie);
37
- măsor şi notez
cantitatea de
lichidele ingerate şi
eliminate în vederea
efectuării bilanţului
ingesta-excreta;
- notez în FO
diversele modificări;
- încurajez bolnavul
şi îl supraveghez în
permanenţă;
7. Alimentare Bolnavul - evaluez starea de Administrez la Bolnavul
Nevoia şi să prezinte nutriţie şi de indicația prezintă:
de a se hidratare o stare de hidratare a medicului : - accese de
aliment inadecvate bine fără bolnavului; Glucoză 10 % tuse;
a şi prin deficit greţuri şi - discut cu bolnavul, 500 ml, 1 fl/zi - greaţă şi
hidrata. cantitativ vărsături; îi explic importanţa cu vitamine vărsătură
şi calitativ - să fie alimentaţiei şi (B1, B6, C). diminuate
manifestate alimentat hidratării; ca durată;
prin: şi hidratat - supraveghez
- greaţă; corespunz bolnavul, iar după
- ător stării suprimarea
inapetenţă; sale; vărsăturilor îi ofer
- vărsătură; lichide în cantitate
- hidratare mică, repetat şi
insuficientă urmăresc toleranţa
cantitativ şi digestivă;
calitativ; - ofer bolnavului o
cană cu ceai de
mentă cu efect
antiemetic şi
liniştitor;
- notez lichidele
ingerate şi eliminate
în vederea efectuării
bilanţului ingesta-
excreta;
- explorez gusturile
şi obiceiurile
alimentare ale
bolnavului;
- ofer bolnavului
alimente: iaurt, piure
de legume, brânză de
vaci;
- observ toleranţa
alimentară şi apetitul
bolnavului;
8. Postura Bolnavul - aşez bolnavul în pat Bolnavul
38
Nevoia inadecvată să poată într-o poziţie ocupă
de a se din cauza ocupa semişezând pentru a- poziţii
mişca şi următoarel poziţii i favoriza respiraţia; confortabile
de a or confortabil - mă asigur de în pat.
avea o simptome: e şi confortul acestuia; -
bună - ameţeală; anatomice - explic bolnavului cooperează
postură - în funcţie necesitatea şi în vederea
. slăbiciune; de starea importanţa mobilizării;
- anxietate; sa; repausului;
- - supraveghez în
iritabilitate; permanenţă
- mişcări bolnavul;
limitate; - modific uşor
poziţia bolnavului la
fiecare 2 ore, pentru
a evita apariţia
escarelor;
- îi explic necesitatea
ocupării unor poziţii
investigaţiilor;
- ofer bolnavului
corp curată;
TABEL 3 : SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE
Data T.A Puls Respirație Temperatură Diureză Scaun

01.11. 140/80 80 b/min 25 r/min 38° C 1000 ml/24h normal
2019 mmhg
02.11. 135/80 88 b/min 23 r/min 37,6° C 1100 ml/24h normal
2019 mmhg
2019 mmhg
2019 mmhg
TABEL 4 : TRATAMENTUL ADMINISTRAT
Data Medicația Mod de administrare
1.11.2019-04.11.2019 -Paracetamol cp 500 mg -2 cp/zi - oral

-Soluție perfuzabilă (Glucoză de 10 -1 fl/zi prin perfuzie
% cu B1, B6, C) fl. 500 ml intravenoasă
-Alprazolam cp 0,5 mg -1 cp/zi, seara
-Doxiciclină 100 mg -2*1 tb/zi, oral
-Eurespal cp 80 mg - t tb/zi, oral
-Acetilcisteină cp 200 mg - 3 tb/zi, oral
-Osetron f 8 mg -1 f/zi, I.V
39
-Metoclopramid f 5 mg -1 f/zi, I.V
TABEL 5 : ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI
Perioada Alimente permise Alimente interzise

01.11.2019- În perioada febrilǎ regimul este hidro- -se vor evita
04.11.2019 zaharat, iar când fenomenele deranjante prăjelile,conservele,afumăturile
dispar, se trece la o alimentaţie echilibratǎ. , băuturile acidulate și care
În perioada febrilă regimul va fi compus conțin cofeină.
din lichide (ceaiuri, lapte, suc de fructe)
sau alimente lichide (supǎ de legume cu
orez şi griş).
EPICRIZA:
Pacient în vârstǎ de 30 ani se internezǎ la Spitalul Județean de Urgență, Reșița, în dimineața

zilei de 01.11.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependențǎ: accese de tuse paroxistică,
durere retrosternală, anxietate, senzaţie de sufocare, strănut repetat şi vărsături după tuse :.
În urma datelor anamnestice și a investigațiilor clinice și paraclinice s-a stabilit diagnosticul
de Tuse Convulsivă.
Datele culese sunt analizate și interpretate definindu-se probleme de dependențǎ,
diagnostice de îngrijire și obiective de îngrijire. În urma intervențiilor cu rol propriu și rol
delegat, a conduitei de urgențǎ medicalǎ, manifestǎrile s-au ameliorat iar obiectivele propuse
au fost realizate.
În cursul spitalizǎrii s-a administrat tratament cu: -Paracetamol cp 500 mg
-Soluție perfuzabilă (Glucoză de 10 % cu B1, B6, C) fl. 500 ml
-Alprazolam cp 0,5 mg
-Doxiciclină cp. 100 mg
-Eurespal cp 80 mg
-Acetilcisteină cp 200 mg
-Osetron f 8 mg
-Metoclopramid f 5 mg
În data de 04.11.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, somn fiziologic și odihnitor,
tegumente și mucoase fără tendință la complicații.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE :
-Se recomandă repaos, cu respectarea condițiilor de igienă și a tratamentului igieno-dietetic;
-Contactarea medicului la apariția primelor semne de complicație a bolii;
-Revenirea pentru control prin medicul de familie.
40
4.2 CAZUL II
Culegerea datelor:
Nume: R;
Prenume: A;
Sex: M;
Vârsta: 11 ani;
Domiciliu: urban;
Naţionalitate: Română;
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu părinţii într-un apartament cu 2 camere;
Semne particulare: Înălțime = 1.36 cm;
Greutate= 30 kg;
Antecedente personale patologice: a mai fost spitalizat cu afecţiune respiratorie ;
Antecedente heredo-colaterale : - mama – sănătoasă ;
- tata – sănătos ;
Aparat respirator:
Aparat digestiv:
Aparat urogenital:
Sistem nervos:
-ROT prezente
-alimentația → alimente preferate: merele, cartofi prajiți, lactate
→ lichide preferate: sucuri, laptele
-numărul de mese: 3 mese pe zi
-nu prezintă semne de deshidratare
41
-somn → 9 – 10 ore pe noapte și 2 ore la prânz
Motivele internării: tuse frecventă spastică însoţită de crize de apnee, febră, strănut repetat.
Istoricul bolii: debut brusc în urmă cu 24 ore cu tuse spastică însoţită de crize de apnee,
febră, strănut repetat, motiv pentru care mama se prezintă cu copilul la spital. În urma
investigaţiilor se stabileşte diagnosticul : ,,Tuse convulsivă˝


CAZULUI II:

Leucocite 12100 / mm 3 4000-8000 / mm3
Hematii 4.026.000 /ul 4.000.000-5.000.000/ ul

Uree 22 mg% 20-43 mg%
TGO 27 Sub 50
TGP 25 Sub 50
42

2 ore: 7-15 mm
sau 15-21 mg%;
K+= 3,4 mEq/1
-K+= 3,5 mEq/1 sau 15-
Ca+= 4,5 mEq/1 21 mg%;
-Ca+= 4,5/5,5 mEq/1
sau 9-11 mg%;

spută și exudat faringian pertussis
TABEL 7 : PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI R.A

1. Vulnerabili Bolnavul - mă prezint administrez la Bolnavul nu
Nevoia tate faţă de să bolnavului şi îl indicația prezintă
de a pericole: beneficiez conduc în salon, îl medicului: complicaţii;
evita Manifestată e de un instalez în pat; antibiotice: Starea sa
pericole prin : mediu de - îi ofer lenjerie de - Ampicilină are o
le. - tuse siguranţă, pat/corp; 250 mg I.V. la evoluție
paroxistică; să fie ferit - aerisesc salonul şi 6 ore favorabilă
- cianoză; de comfer toate -antitusive şi
- pericole; condiţiile de mediu; antiinflamato
slăbiciune; - - asigur repaus la are:
-febră reducerea pat; - Aerosol cu:
moderată riscului de - umidific aerul din dexametazonă
38C complicaţi salon aşezând un 0.5 ml + 2 ml
- tahipnee r i şi recipient cu apă pe ser fiziologic
=28 r/min suprimare calorifer şi asigur o mucolitice:
- oboseală; a riscului temperatură optimă 2*1 comprimat
- de infecţii de 20-22ºC; Acetilcisteină
inapetenţă; nosocomia - îi explic necesitatea 200 mg
- anxietate; le şi internării şi tehnicile
- cefalee; iatrogene; care urmează să le
- ameţeli; efectuez;
- greaţă; - aşez bolnavul în
- vărsături; poziţie semişezând
pentru a-i favoriza
respiraţia;
funcţiile vitale
43
- recoltez conform
FO produse
biologice pentru
examene de la
Ht, Hb, VSH, TGP,
TGO, uree,
şi urină pentru
determinarea
pH-ului şi a
- recoltez conform
FO sputa direct în
pentru examen
microscopic şi
bacteriologic;
- efectuez testarea
bolnavului la
antibiotic, la
Penicilină;
- urmăresc efectul
medicamentelor
administrate;
- supraveghez în
permanenţă
bolnavul;
- efectuez toate
timp, în condiţii
antisepsie;

44
aerisesc salonul,
umidific aerul);
P, R, Tº;
- supraveghez
bolnavul pentru a
observa
le notez pentru a
anunţa medicul cu
privire la orar,
frecvenţă;
- aşez bolnavului
masca de oxigen şi
L/min;
- administrez
medicația conform
FO:
3. Stare de Bolnavul - asigur un aport După
Nevoia disconfort să suficient de lichide, administrar
de a manifestat beneficiez hidratând bolnavul, ea
dormi ă prin : e de un cu lichide per os, în tratamentul
şi a se - somn cantităţi mici, la ui, bolnavul
odihni indispoziţie odihnitor, intervale regulate de prezintă
- - creez condiţii
realizării acestui
lucru (aerisesc
vizitele, diminuez
intensitatea
stimulilor);
a reduce
discomfortul;
- asigur un mediu
ambiant
45
bolnavului:
semiobscuritate şi
linişte perfectă;
- asigur un climat
confortabil şi
urmăresc somnul
bolnavului;
bolnavul;
- supraveghez
îndeaproape
notez evoluţia
manifestărilor;
înţelegere, atât cu echipa de
bolnavul cât și cu îngrijire,
mama acestuia; familia şi
- discut cu bolnavul, restul
îl încurajez să-şi pacienţilor
exprime dorinţele; din salon;
- port discuţii cu
bolnavul pentru a-l
scopul şi natura
intervenţiilor;
să comunice cu cei
colegi de salon);
importanţa
acumulării de noi
46
sa;
temper - corporală bumbac, îl ajut să 500 mg, 1tb/zi - Tº=37,8ºC
atura subfebrilita în limite ocupe o poziţie -cefalee
corpulu te; normale; comodă în pat; moderată
îl liniştesc, îl
încurajez;
- urmăresc curba
termică cu
multe ori pe zi şi
notez valorile în
- aplic bolnavului
comprese reci pe
frunte;
- ofer bolnavului
este nevoie;
curate şi uscate;
- monitorizez
notez în FO;
- agitaţie; , o stare de - ajut bolnavul în ½ f i.v după fiecare
profund; mică;
- aşez pe pat o
muşama şi aleză
47
de eventualele
secreţii;
- ofer bolnavului
susţin în timpul
vărsăturii;
la pat;
- ofer bolnavului
lichide reci în
cantitate mică,
(ceai rece cu
lămâie);
- măsor şi notez
cantitatea de
ingesta-excreta;
- notez în FO
permanenţă;
cană cu ceai de
mentă cu efect
antiemetic şi
liniştitor;
- notez lichidele
48
excreta;
şi obiceiurile
alimentare ale
bolnavului;
- ofer bolnavului
vaci;
- observ toleranţa
bolnavului;

2019 mmhg
2019 mmhg
2019 mmhg
04.10. 85/55 100 23 r/min 37,6° C 1150 ml/24h normal
2019 mmhg b/min
2019 mmhg
2019 mmhg
2019 mmhg

-Ampicilină fl 500 mg -1/2 fl la 6 ore, I.V
-Metoclopramid f 5 mg -1/2 f/zi, I.V
-Aerosol cu Dexametazonă+2 ml -Aerosol
SF
49

orez şi griş).
EPICRIZA:
Pacient în vârstǎ de 11 ani se internezǎ împreună cu mama sa, la Spitalul Județean de

Urgență, Reșița, în dimineața zilei de 01.10.2019, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependențǎ:
tuse frecventă spastică însoţită de crize de apnee, febră, strănut repetat.
au fost realizate.
-Ampicilină fl 500 mg
-Aerosol cu Dexametazonă+2 ml SF
În data de 07.10.2019 pacientul prezintǎ stare generalǎ bunǎ, somn fiziologic și odihnitor,
tegumente și mucoase fără tendință la complicații, simptomatologie ameliorată.
Astfel pacientului i se recomandǎ externarea.
50
4.3 CAZUL III
Culegerea datelor:
Nume: S;
Prenume: D;
Sex: F;
Vârsta: 17 ani;
Domiciliu: rural;
Naţionalitate: română;
Ocupaţia: elevă;
Nivelul educaţional: mediu;
Condiţii de viaţă: locuieşte împreună cu familia în condiţii bune (casă cu baie şi bucătărie);
Obisnuinţe de viaţă: bolnava nu fumează, nu consumă cafea, doarme suficient;
Semne particulare: Înălțime = 157 cm;
Greutate= 51 kg;
Bolnava nu se ştie alergică la nimic;
Antecedente personale patologice: apendicectomie la 7 ani;
Antecedente heredo-colaterale : fără importanţă ;

Aparat respirator:
Aparat digestiv:
Aparat urogenital:
Sistem nervos:
-ROT prezente
-nu prezintă semne de deshidratare
51
Motivele internării: accese de tuse paroxistică, senzaţie de sufocare, strănut repetat şi
vărsături după tuse, anxietate.
Istoricul bolii: Bolnava, în vârstă de 17 ani se prezintă împreună cu mama la urgenţe, cu

dispnee, accese de tuse, febră, afirmând că tuşeşte repetat de aproximativ 24 h, iar tusea
durează circa 5 minute, cu prezenţa vărsăturii,motiv pentru care s-a prezentat la spital pentru
stabilirea diagnosticului si pentru tratament de specialitate
Diagnostic la internare: ,,Tuse convulsivă˝


CAZULUI III:

Leucocite 11.100 / mm 3 4000-8000 / mm3
Hematii 4.126.000 /ul 4.000.000-5.000.000/ ul

Uree 30 mg% 20-43 mg%
52
TGO 37 Sub 50
TGP 25 Sub 50

2 ore: 7-15 mm
sau 15-21 mg%;
K+= 3,4 mEq/1
-K+= 3,5 mEq/1 sau 15-
Ca+= 4,7 mEq/1 21 mg%;
-Ca+= 4,5/5,5 mEq/1
sau 9-11 mg%;

spută și exudat faringian pertussis
TABEL 12 : PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI S.D

1. Vulnerabili Bolnavul - mă prezint administrez la Bolnavul
Nevoia tate faţă de să bolnavului şi îl indicația prezintă:
de a pericole: beneficiez conduc în salon, îl medicului: TA=120/60
evita Manifestată e de un instalez în pat; antibiotice: mmHg
pericole prin : mediu de - îi ofer lenjerie de Eritromicină/ P=90 p/min
le. - tuse siguranţă, pat/corp; 200 mg, 2cp/zi R=25 r/min
paroxistică; să fie ferit - aerisesc salonul şi -antitusive şi T°=38°C
- disfonie; de comfer toate antiinflamato - nu
- senzaţie pericole; condiţiile de mediu; are: prezintă
de - - asigur repaus la -1 comprimat complicaţii;
sufocare; reducerea pat; Eurespal 80 Bolnavul
- cianoză; riscului de - umidific aerul din mg, 2 tb/zi prezintă
- complicaţi salon aşezând un mucolitice: tuse
slăbiciune; i şi recipient cu apă pe 3*1 comprimat paroxistică,
-febră suprimare calorifer şi asigur o Acetilcisteină dispneea
moderată a riscului temperatură optimă 200 mg încă
38,2C de infecţii de 20-22ºC; persistă, iar
- tahipnee r nosocomia - îi explic necesitatea cefaleea s-a
=25 r/min le şi internării şi tehnicile mai
- oboseală; iatrogene; care urmează să le diminuat;
- efectuez; - bolnavul
53
inapetenţă; - aşez bolnavul în prezintă
- anxietate; poziţie semişezând vărsătură;
- cefalee; pentru a-i favoriza
- ameţeli; respiraţia;
- greaţă; - măsor şi notez în
- vărsături; foaia de temperatură
funcţiile vitale
- recoltez conform
FO produse
biologice pentru
examene de la
Ht, Hb, VSH, TGP,
TGO, uree,
şi urină pentru
determinarea
pH-ului şi a
- recoltez conform
FO sputa direct în
pentru examen
microscopic şi
bacteriologic;
- efectuez testarea
bolnavului la
antibiotic, la
Penicilină;
- urmăresc efectul
medicamentelor
administrate;
- supraveghez în
permanenţă
bolnavul;
- efectuez toate
timp, în condiţii
antisepsie;

54
aerisesc salonul,
umidific aerul);
P, R, Tº;
- supraveghez
bolnavul pentru a
observa
le notez pentru a
anunţa medicul cu
privire la orar,
frecvenţă;
- aşez bolnavului
masca de oxigen şi
L/min;
- administrez
conform FO:
3. Stare de Bolnavul - asigur un aport La indicația După
Nevoia disconfort să suficient de lichide, medicului administrar
de a manifestat beneficiez hidratând bolnavul, administrez : ea
dormi ă prin : e de un cu lichide per os, în Xanax cp 0,25 tratamentul
şi a se - somn cantităţi mici, la mg, 1 tb/zi ui, bolnavul
odihni indispoziţie odihnitor, intervale regulate de seara prezintă
- - creez condiţii
realizării acestui
lucru (aerisesc
vizitele, diminuez
intensitatea
stimulilor);
55
a reduce
discomfortul;
- asigur un mediu
ambiant
bolnavului:
semiobscuritate şi
linişte perfectă;
- asigur un climat
confortabil şi
urmăresc somnul
bolnavului;
bolnavul;
- supraveghez
îndeaproape
notez evoluţia
manifestărilor;
înţelegere; echipa de
- discut cu bolnavul, îngrijire,
îl încurajez să-şi familia şi
exprime dorinţele; restul
- port discuţii cu pacienţilor
bolnavul pentru a-l din salon;
scopul şi natura
intervenţiilor;
să comunice cu cei
colegi de salon);
56
importanţa
acumulării de noi
sa;
temper - febră corporală bumbac, îl ajut să 500 mg, 2tb/zi - Tº=37,8ºC
atura moderată; în limite ocupe o poziţie -cefalee
corpulu - frison; normale; comodă în pat; moderată
îl liniştesc, îl
încurajez;
- urmăresc curba
termică cu
multe ori pe zi şi
notez valorile în
- aplic bolnavului
comprese reci pe
frunte;
- ofer bolnavului
este nevoie;
curate şi uscate;
- monitorizez
notez în FO;
- agitaţie; , o stare de - ajut bolnavul în 1f i.v după fiecare
profund; mică;
57
- aşez pe pat o
muşama şi aleză
de eventualele
secreţii;
- ofer bolnavului
susţin în timpul
vărsăturii;
la pat;
- ofer bolnavului
lichide reci în
cantitate mică,
(ceai rece cu
lămâie);
- măsor şi notez
cantitatea de
ingesta-excreta;
- notez în FO
permanenţă;
cană cu ceai de
mentă cu efect
antiemetic şi
58
liniştitor;
- notez lichidele
excreta;
şi obiceiurile
alimentare ale
bolnavului;
- ofer bolnavului
vaci;
- observ toleranţa
bolnavului;

2020 mmhg
2020 mmhg
2020 mmhg
2020 mmhg
2020 mmhg

-Xanax cp 0,25 mg -1 cp/zi, seara
-Eritromicină 200 mg -2tb/zi- oral
-Eurespal cp 80 mg - t tb/zi, oral
-Metoclopramid f 5 mg -1 f/zi, I.V
59
orez şi griş).
EPICRIZA:
Pacientă în vârstǎ de 17 ani se internezǎ la Spitalul Județean de Urgență, Reșița, în

dimineața zilei de 01.11.2020, cu urmǎtoarele manifestǎri de dependențǎ: accese de tuse
paroxistică, senzaţie de sufocare, strănut repetat şi vărsături după tuse, anxietate.
au fost realizate.
-Xanax cp 0,25 mg
-Eritromicină 200 mg
-Eurespal cp 80 mg
În data de 05.11.2020 pacienta prezintǎ stare generalǎ bunǎ, somn fiziologic și odihnitor,
tegumente și mucoase fără tendință la complicații, simptomatologie ameliorată.
Astfel pacientei i se recomandǎ externarea.
CAPITOLUL V
60
NORME DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI PSI
Art. 1. - (1) Normele generale de protecție a muncii cuprind principii generale de prevenire
a accidentelor de muncă și bolilor profesionale precum și direcțiile generale de aplicare a
acestora. Acestea au că scop eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare și/sau
îmbolnăvire profesională existenți în sistemul de muncă, proprii fiecărei componente a
acestuia (executant - sarcina de muncă - mijloace de producție - mediu de muncă),
informarea, consultarea și participarea angajaților și a reprezentanților acestora.
(2) Prevederile Normelor generale de protecție a muncii, atât cele referitoare la securitatea în
muncă, cât și cele referitoare la sănătatea în muncă, constituie cadrul general pentru
elaborarea normelor specifice și a instrucțiunilor proprii de securitate a muncii.
Art. 2. - (1) Prezențele norme se aplică în toate sectoarele de activitate de pe teritoriul
României, atât publice cât și private (industriale, agricole, comerciale, administrative, de
servicii, educaționale, culturale, de recreere etc.).
(2) Normele generale de protecție a muncii se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice,
române sau străine, ce desfășoară activități pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de
lege, atât în calitate de angajator, cât și în calitate de angajat, precum și ucenicilor, elevilor și
studenților în perioada efectuării practicii profesionale, cu excepția celor care au drept obiect
activități casnice.
Art. 3. - Pentru activitățile care folosesc surse de radiațîi nucleare, precum și pentru
activitățile specifice de prevenire și stingere a incendiilor, vor fi respectate Normele de
radioprotectie și, respectiv, Normele generale de prevenire și stingere a incendiilor.
Art. 4. - Normele generale de protecție a muncii se revizuiesc periodic și se modifică de câte
ori este necesar, că urmare a modificărilor de natură legislativă și datorate progresului tehnic.
Art. 5. - (1) Prevederile prezențelor norme se detaliază pe activități sau grupe de activități
distincte, în cadrul normelor specifice de securitate a muncii și al instrucțiunilor proprii de
securitate a muncii.
(2) Normele specifice de securitate a muncii se emit de către Ministerul Muncii și Solidaritățîi
Sociale și au aplicabilitate națională.
(3) Elaboratorul, conținutul-cadru, termenele și metodologia de elaborare a normelor specifice
de securitate a muncii se stabilesc de către Ministerul Muncii și Solidaritățîi Sociale.
(4) Angajatorul are obligația de a elabora instrucțiuni proprii de securitate a muncii, care au că
scop detalierea și particularizarea prevederilor din normele generale, specifice, a standardelor
și a altor reglementări în domeniu, în funcție de particularitățile proceselor de muncă.
(5) Standardele de securitate a muncii se elaborează în Comitetele Tehnice de Standardizare, a
căror activitate este coordonată de Asociația de Standardizare din România.
Art. 6. - Normele specifice și standardele de securitate a muncii, că și instrucțiunile proprii
de securitate a muncii se revizuiesc periodic, în concordanță cu modificările de natură
legislativă și progresului tehnic etc., survenite la nivel național, la nivelul angajatorilor sau la
nivelul proceselor de muncă.
Organizarea protecției muncii la nivelul angajatorilor
i) să ia în considerare din punctul de vedere al securitățîi și sănătății în muncă capacitatea
angajaților de a execută sarcinile de muncă repartizate
Obligațiile angajatorului privind securitatea și sănătatea în muncă
Art. 7. - Angajatorul trebuie să elaboreze și să facă cunoscută angajaților săi politică proprie
de prevenire a accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale, care se va orienta către
activitățile menite să îmbunătățească securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv spre
implementarea unui sistem de management al securitățîi și sănătății în muncă.
61
Art. 8. - Sistemul de management al securitățîi și sănătății în muncă este parte componentă a
sistemului general de management.
Art. 9. - Sistemul de management al securitățîi și sănătății în muncă trebuie să conțînă:
a) cai și modalități de comunicare strict reglementate și eficiente;
b) instrumente pentru control și evaluare:
-analiză inițială;
-evaluarea și controlul riscului;
-auditul;
-analiză efectuată de conducere;
c) principiul îmbunătățirii continue a performanței;
d) abordarea problematicii specifice cu instrumente similare (compatibile) cu cele ale
managementului general.
Art. 10. - Implementarea sistemului de management al securitățîi și sănătății în muncă
trebuie finalizată în termen de 10 ani de la emiterea prezențelor norme, de către angajatorii
care au în structura compartiment de protecție a muncii.
Art. 11. - Angajatorul are următoarele obligațîi în domeniul securității și sănătății în muncă:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, echipamentelor
tehnice, precum și la elaborarea tehnologiilor de fabricație și exploatare, soluțîi conforme
normelor de protecție a muncii, standardelor de securitate a muncii și reglementărilor
specifice, prin a căror aplicare să fie eliminate sau reduse la minimum riscurile de accidentare
și îmbolnăvire profesională a angajaților;
b) să asigure evaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea angajaților în vederea stabilirii
măsurilor de prevenire, incluzând alegerea echipamentului tehnic, a substanțelor chimice și a
preparatelor utilizate, amenajarea locurilor de muncă etc.; angajatorul trebuie să dispună
evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru toate locurile de muncă,
inclusiv pentru acele grupuri de angajați care sunt expuși la riscuri particulare; în urmă acestei
evaluări, măsurile preventive și metodele de lucru stabilite de către angajator trebuie să
asigure o îmbunătățire a nivelului de protecție a angajaților și să fie integrate în toate
activitățile unitățîi respective, la toate nivelurile ierarhice;
c) să asigure auditarea de securitate și sănătate în muncă a unitățîi, cu ajutorul instituțiilor
abilitate;
d) să solicite autorizarea funcționarii unitățîi din punctul de vedere al protecției muncii, să
mențînă condițiile de lucru pentru care s-a obținut autorizația și să ceară revizuirea acesteia în
cazul modificării condițiilor inițiale pentru care a fost emisă;
e) să stabilească măsurile tehnice și organizatorice de protecție a muncii, corespunzător
condițiilor de muncă și factorilor de risc evaluați la locurile de muncă, pentru asigurarea
securitățîi și sănătății angajaților;
f) să stabilească în fișa postului atribuțiile și răspunderea angajaților și a celorlalți participanți
la procesul de muncă în domeniul protecției muncii, corespunzător funcțiilor exercitate;
g) să elaboreze instrucțiuni proprii de securitate a muncii, care să detalieze și să
particularizeze prezențele norme și normele specifice de securitate a muncii, în raport cu
activitatea care se desfășoară;
h) să asigure și să controleze, prin personal propriu sau prin personal extern abilitat,
cunoașterea și aplicarea de către toți angajațîi a măsurilor tehnice și organizatorice stabilite,
precum și a prevederilor legale în domeniul protecției muncii;
j) să asigure, pentru angajațîi având o relație de muncă cu durata determinată sau cu caracter
interimar, același nivel de protecție de care beneficiază ceilalți angajați ai unității;
k) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și educării angajaților: afișe,
filme, cărți, broșuri, pliante, acte normative, manuale, teste, fișe tehnice de securitate etc.;
62
l) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării, asupra riscurilor la care această
va fi expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor tehnice și organizatorice de
prevenire necesare, inclusiv cele referitoare la primul ajutor, prevenirea și stingerea
incendiilor și evacuarea personalului în caz de pericol iminent;
Obligațiile și drepturile angajaților privind securitatea și sănătatea în muncă

Art. 12. - Angajații vor desfășura activitatea în așa fel încât să nu expună la pericole de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoană proprie sau alți angajați, în conformitate cu
pregătirea și instruirea în domeniul protecției muncii primită de la angajatorul sau.
În acest scop angajațîi au următoarele obligații:
a) să-și însușească și să respecte normele și instrucțiunile de protecție a muncii și măsurile de
aplicare a acestora;
b) să utilizeze corecte chipamentele tehnice, substanțele periculoase și celelalte mijloace de
producție;
c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate ale echipamentelor tehnice și ale clădirilor, precum și să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă orice defecțiune tehnică sau altă
situație care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
e) să aducă la cunoștință conducătorului locului de muncă în cel mai scurt timp posibil
accidentele de muncă suferite de persoană proprie sau de alți angajați;
f) să oprească lucrul la apariția unui pericol iminent de producere a unui accident și să
informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
g) să refuze întemeiat executarea unei sarcini de muncă dacă această ar pune în pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională persoană să sau a celorlalți participanți la procesul
de producție;
h) să utilizeze echipamentul individual de protecție din dotare, corespunzător scopului pentru
care a fost acordat;
i) să coopereze cu angajatorul și/sau cu angajațîi cu atribuții specifice în domeniul securității
și sănătății în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru a da angajatorului posibilitatea să se
asigure că toate condițiile de muncă sunt corespunzătoare și nu prezintă riscuri pentru
securitate și sănătate la locul sau de muncă;
j) să coopereze cu angajatorul și/sau cu angajațîi cu atribuții specifice în domeniul securității
și sănătății în muncă, atâta timp cât este necesar, pentru realizarea oricărei sarcini sau cerințe
impuse de autoritatea competență pentru prevenirea accidentelor și bolilor profesionale;
Art. 13. - Angajații nu pot fi implicați în nici o situație în costurile financiare ale măsurilor
de prevenire referitoare la securitatea și sănătatea în muncă.
Art. 14. - (1) Angajații și reprezentanții lor în domeniu au dreptul să ceară angajatorului să
ia măsurile cele mai potrivite și au dreptul să prezinte acestuia propunerile lor de măsuri
pentru eliminarea sau reducerea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională.
Art. 19. - a) Angajații și/sau reprezentanțiilor cu atribuțîi privind securitatea și sănătatea în
muncă pot să apeleze la autoritățile competențe și să semnaleze observațiile lor în timpul
inspecțiilor pe probleme de securitate și sănătate în muncă, în cazul în care consideră că
măsurile luate și mijloacele asigurate de angajator sunt neadecvate scopului prevenirii
accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale.
b) În timpul controlului efectuat de către inspectorii de muncă, reprezentanților angajaților
trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenției acestora observațiile lor.
CONCLUZII
63
Tusea convulsivă este o boală infecțioasă și contagioasă, concretizată printr-o tuse
chinuitoare, caracteristică, ce durează câteva săptămâni. Este produsă de germenul cocobacil
numit Bordetella pertusis.
Tusea convulsivă este cunoscută printre cele mai grave maladii a copilului sub 2 ani.
Mortalitatea este joasă, decese unice se înregistrează printre sugari.
Vaccinarea este mijlocul cel mai eficace de profilaxie, vaccinarea antipertusis (A.R) se face
cu vaccini asociat (DI-TE-PER; Diftenic-Tetanic-Pertussis).
În urma studierii celor trei cazuri de boală, am concluzionat că pacienții, în urma
tratamentului acordat și cooperării mamei cu medicul și asistenta medicală în cazul copilului
de 11 ani, starea lor s-a stabilizat și au fost externați în stare generală bună.
Asistenta recomandă recomandă pacienților să asigure o igienă riguroasă și să nu se expună
la frig și umezeală în perioada de convalescență, sa consume o alimentație corespunzătoare
vârstei și adecvate bolii.
BIBLIOGRAFIE
64
1. Alexandru Duminică Moisescu , Constantin Bocârnea : Ghid practic pentru Boli
Infecțioase, Editura Medicală, București 1983
2. Constantin Bocârnea : Boli Infecțioase și epidemiologie , Editura Info-team, București
1999
3. Dan Cristescu, Carmen Sălăvastru, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Radu
Cârmaciu; Biologie, Manual pentru clasa a XI-a; Editura Corint, București 2006;
4. Doina Stănescu; Curs de boli infecțioase partea I; Editura LITO U.M.F.T, Timișoara 1999;
5. I.C. Voiculescu, I.C. Petricu; Anatomia și fiziologia omului; Editura Medicală, București
1971;
6. Marin Voiculescu; Boli Infecțioase; Editura Didactică și Pedagogică, București 1980;
7. Mircea Chiotan, Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Carol Davila”; Boli Infecțioase;
Editura Național, 2011;
8. Păun R. : Terapeutică medicală vol III, Editura Medicală, București 1982
9. Tăindel Claudiu : Tratat de Pediatrie vol IV, Boli Infecțioase , Editura Medicală, București,
1984
10. Titircă L.; Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate bolnavilor;
Editura Viața Medicală Românească, București 1994;
11. Titircă L.; Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale; Editura Viața Medicală Românească, București 2008;
12. Titircă L; Manual de îngrijiri speciale acordate de către asistenții medicali; Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti 2001;
13. Titircă L; Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali; Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti 2007.
14. www.edumedical.ro/tusea-convulsiva/imunizarea-impotriva-tusei-convulsive/
65

Îngrijirea Pacientului Cu Tuse Convulsivă

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Îngrijirea Pacientului Cu Tuse Convulsivă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nr………./…………………………….

Candidat: ȚIGĂNILĂ CRISTINA TEODORA

COLEGIUL NAȚIONAL “TRAIAN LALESCU” REŞIȚA

Candidat: ȚIGĂNILĂ CRISTINA TEODORA

MOTTO: Respectând și iubind oamenii, prin activitatea noastră, ne respectăm pe noi și

CAPITOLUL I – NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A

Aparatul respirator cuprinde totalitatea organelor care realizează respiraţia pulmonară

Componentele aparatului respirator sunt:

Fig.1 : Cavitatea nazală

FARINGELE - este un organ al căilor respiratorii cu dublă funcţie, conduct musculo-

Fig.2 : Așezarea anatomica și structura traheei

BRONHIILE PRINCIPALE – dreaptă şi stângă – continuă căile respiratorii inferioare de la

PLĂMÂNII - reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze: oxigen şi dioxid de

1.2 ELEMENTE DE FIZIOLOGIE

Principala funcție îndeplinită de către aparatul respirator este respirația .

Volumele respiratorii (volumele de gaz):

Capacitatea vitala pulmonară – valoarea fiziologică este de aproximativ 3600-4000 ml.

Reglarea respiraţiei. Procesele metabolice având o intensitate variabilă în funcţie de

Tusea convulsivă, determinată de Bordetella pertussis, este o boală infecțioasă acută și

Fig.5 : Virusul Bordetella pertussis

Incubația este de 7-21 de zile ( în medie 10 zile).

2.5 DIAGNOSTIC PARACLINIC

A. Teste de laborator nespecifice. În faza de stare se constată:

B. Diagnosticul bacteriologic specific. Produsul patologic este reprezentat de spută şi

DIAGNOSTICUL POZITIV se susține :

2.6 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL

1. În stadiul cataral, diagnosticul diferențial se face cu :

2. În stadiul convulsiv, diagnosticul diferențial se face cu :

2.7 EVOLUȚIE . PROGNOSTIC

Complicații mecanice . Creșterea bruscă și accentuată a presiunii intracraniene,

Complicații respiratorii, cele mai frecvente complicații în tusea convulsivă, pot fi de 3

Complicațiile ORL sunt frecvente, datorită scăderii rezistenței la infecții, determinată de

2.8 PRINCIPII DE TRATAMENT

A. Tratament igieno-dietetic: climatul de temperatură și umiditate rezonabile calmează

CAPITOLUL III – ÎNGRIJIRI GENERALE ACORDATE

3.1 SUPRAVEGHEREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETATIVE

Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.

Intervenţiile asistentei medicale:

A). Pentru măsurarea în axilă:

C). Pentru măsurarea rectală:

Interpretarea rezultatelor: Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C

3.1.2 OBSERVAREA ȘI MĂSURAREA RESPIRAȚIEI

Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al

3.1.3 MĂSURAREA ȘI NOTAREA PULSULUI

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.

3.1.4 MĂSURAREA ȘI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţă

Intervenţiile asistententei medicale:

Valori normale: 115-140/75-90 mmHg .

3.1.5 MONITORIZAREA DIUREZEI

Pentru a putea furniza datele necesare stabilirii diagnosticului şi conducerii tratamentului

3.2 ALIMENTAȚIA BOLNAVULUI

Alimentația va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii.

3.3 ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ȘI HIDRATAREA ORGANISMULUI

3.4 RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ȘI PATOLOGICE

Examinările de laborator efectuate în urma analizei produselor biologice şi patologice

3.5 PREGĂTIREA PACIENTULUI ȘI EFECTUAREA TEHNICILOR IMPUSE DE

3.5.1 RECOLTAREA SPUTEI

Reorganizarea locului de muncă

Pregătirea produsului pentru laborator

Evaluarea eficacităţii procedurii

3.5.2 PERFUZIA INTRAVENOASĂ

Reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură, a soluției medicamentoase

Execuția perfuziei intravenoase: