Şcoala Postliceală Sanitară de Stat„Grigore Ghica

Vodă” Iaşi

Proiect
Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare
Calificarea profesională: asistent medical
generalist

Îngrijirea pacientului cu abces pulmonar

Îndrumător:
Prof.
Candidat:

Promoţia 2018
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ABCES
PULMONAR

2
 Cuprins
I. Argument .................................................................................................. 5
II. Îngrijirea pacientului cu abces pulmonar .................................................. 7
OBIECTIV I.
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator ................................ 7
I.1 Noţiuni de anatomie: .............................................................................. 7
I.2 Noţiuni de fiziologie:............................................................................10
OBIECTIV II.
Abcesul pulmonar – prezentare generală ......................................................12
II.1 Definiţie:..............................................................................................12
II.2 Frecvenţa: ............................................................................................12
II.3 Etiologie: .............................................................................................12
II.4 Etiopatogenie: .....................................................................................13
II.5 Anatomie patologică: ..........................................................................13
II.6 Simptome: ...........................................................................................13
II.7 Investigaţii: ..........................................................................................14
II.8 Evoluţie: ..............................................................................................14
II.9 Complicaţii: .........................................................................................15
II.10 Prognosticul: .....................................................................................15
II.11 Diagnosticul: .....................................................................................15
II.11.1 Diagnosticul pozitiv:...................................................................15
II.11.2 Diagnosticul diferenţial: .............................................................15
II.12 Profilaxie: ..........................................................................................15
II.13 Tratamentul: ......................................................................................16
II.13.1 Tratamentul medical: ..................................................................16
II.13.2 Tratamentul chirurgical: .............................................................16
OBIECTIV III..
Rolul autonom şi delegate al asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu
abces pulmonar ..............................................................................................17
Fişa tehnică nr. 1 ........................................................................................18
Fişa tehnica nr. 2 ........................................................................................19
Fişa tehnică nr.3 .........................................................................................20
Fişa tehnica nr. 4 ........................................................................................22
3
OBIECTIV IV.
Procesul de îngrijire al unui pacient cu abces pulmonar ...............................24
OBIECTIV V.
Educaţia pentru sănătate a unui pacient cu abces pulmonar .........................35
Bibliografie....................................................................................................36
Anexe.............................................................................................................37

4
 I. Argument
Abcesul pulmonar este o afecţiune mai rar întâlnită,caracterizată prin o
colecție purulentă,deobicei unică,localizată în parenchimul pulmonar care se
evacuează prin căile respiratorii,în urma deschiderii în bronhii,însoțindu-se de
expectorație muco-purulentă și imagine radiologică hidroaerică.
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire
specifice pentru un pacient cu abces pulmonar.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu abces pulmonar şi de
care trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire
sunt:
-tuse
-expectorație muco-purulentă
-febră
-frisoane
-vomică uneori precedată de hemoptizie.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale aparatului respirator.
2. Prezentarea generală a bolii-Abcesul pulmonar.
3. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu abces pulmonar.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu Abces pulmonar.
5. Educaţia sanitară la un pacient cu Abces pulmonar.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1) Analizează semnele şi simptomele specifice pacienţilor cu Abces
pulmonar.
2) Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnostice de îngrijire.
3) Elaborează planul de îngrijire.
4) Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
5) Asigură echipamentele şi materialele necesare.
6) Pregăteşte materialele şi medicamentele în vedere administrării.
7) Aplică intervenţiile proprii şi delegate.
8) Evaluează rezultatele îngrijirilor.
9) Planifică acţiuni de educaţie pentru sănătate.
10) Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţii cu Abces pulmonar s-a
finalizat prin analiza unui caz cu aceasta afecţiune – caz pentru care s-a elaborat
un interviu.Pe baza interviului realizat s-au evidenţiat probleme de dependenţă
specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului V.
Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu Abces
pulmonar respectând obiectivele generale ale proiectului.Pe plan au fost

5
evidenţiate problemele de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile
autonome şi delegate aplicate, precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

6
 II. Îngrijirea pacientului cu abces pulmonar

OBIECTIV I.

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator

I.1 Noţiuni de anatomie:

Aparatul respirator este alcatuit din caile respiratorii si plamani.
Caile respiratorii sunt prezentate printr-un sistem de conducte prin care
aerul patrunde in plamani. Acest sistem se compune din cavitatile nazale,
faringe, laringe, trahee si bronhii.Cavitatile nazale si faringele formeaza caile
respiratorii superioare iar laringele, traheea si bronhiile,caile respiratorii
inferioare.
 Nasul si cavitatile nazale
Acestea alcatuiesc un organ complex, cu functie respiratorie senzoriala. Exista
doua organe strans legate intre ele, atat structural cat si functional si anume :
nasul propriu-zis si cavitatile nazale numite si foase nazale. Nasul se reprezinta
ca o proeminenta situata in mijlocul fetei si serveste ca organ de protectie pentru
fosele nazale. Este alcatuit dintr-o radacina, o baza, un varf, doua fete laterale
si trei margini sau muchii.
 Laringele
Laringele este un segment al cailor respiratorii superioare care indeplineste
doua roluri: conduce aerul catre plamani si reprezinta principalul organ al
fonatiei. El se afla in regiunea anterioara a gatului sub osul hioid si inaintea
faringelui. Are forma unei piramide triunghiulare prezentand la baza un varf, o
fata posterioara, doua fete anterolaterale si trei margini.
 Baza: indreptata in sus spre faringe, este reprezentata
de catre orificiul superior al laringelui.
 Varful: este indreptat in jos si se continua cu traheea.
 Fata posterioara formeaza peretele anterior al hipofaringelui si este acoperit
de mucoasa faringiana.
 Fetele anterolaterale: in numar de doua (dreapta si stanga). Marginile sunt in
numar de trei, doua posterolaterale si una anterioara.
 Traheea
Este un organ fibrocartilaginos, tubular care continua laringele intinzandu-se
de la extremitatea inferioara a acestuia pana in mediastin unde se bifurca in cele
doua bronhii principale sau pulmonare. Ea prezinta doua neregularitati numite
depresiuni si anume depresiunea aortica, produsa la aorta si depresiunea
tiroidiana produsa de glanda tiroida. Este un organ elastic, putandu-se alungi
sau scurta ca un resort.

7
  Structura traheei:
Este formata din trei tunici: mucoasa, fibroelastica si adventiceea.
Tunica mucoasa este formata dintr-un epiteliu da tip respirator,
pseudostratificat, prismatic, ciliat cu caliciforme si un corion.
Tunica fibroelastica reprezinta scheletul de sustinere a traheei si este
formata din 15-20 de inele sau arcuri incomplete deschise posterior, constituite
din cartilaj lichid.
Adventiceeaeste formata din tesut conjunctiv lax in care se gasesc vase,
nervi si formatiuni limfoide.
 Bronhiile principale
Bronhiile principale (dreapta si stanga) sunt conducte care rezulta din
bifurcarea traheei. Ele reprezinta ultimile segmente ale cailor respiratorii
inferioare extrapulmonare si se intind de la ultimul inel traheal, numit si
pintenul traheal, pana la hilul plamanilor, unde se impart bronhiile lobare. De
la origine fiecare bronhie se imparte in jos, in afara si putin inapoi, catre
flandrul respectiv, ambele formand un unghi de 75 grade – 85 grade cu
deschizatura in jos. Bronhia principala alcatuieste impreuna cu artera
pulmonara si cu venele pulmonare de pe aceeasi parte pediculul pulmonar situat
in hilul pulmonar.
 Plamanii si pleura
Plamanii (drept si stang) alcatuiesc organele respiratorii propriu-zise, in care
au loc schimbarile de gaze dintre organism si mediu ambient.
Ei sunt asezati in cavitatea toracica de o parte si de alta a mediastinului.
Mediastinul este un sept (perete) sagital, delimitat, anterior de peretele
sternocostal, posterior de coloana vertebrala si lateral de fetele mediene ale
celor doi plamani iar inferior de diafragm. In mediastin se gasesc: inima si
vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul toracic, ganglionii limfatici si
traheea.
Forma plamanilor seamana cu cea a unui trunchi de con care prezinta : baza,
un varf, doua fete si trei margini. Baza plamanului sau fata diafragmatica are
forma unei suprafete triunghiulare concave, mulandu-se pe bolta
diafragmului. Varful plamanului are forma unei bolte rotunjite. Se intinde de la
costa a doua in sus depasind orificiul superior al cutiei toracice. Fata costala
este convexa si se muleaza pe peretele toracic. Pe aceasta fata se gaseste un sant
adanc care imparte plamanul in lobi, numit scizura sau fisura interlobara.
Plamanul stang are o singura scizura care-l imparte in doi lobi : unul
superior si unul inferior.
Plamanul drept are doua scizuri: scizura mare, interlobara numita si
oblica, comuna celor doi plamani si scizura accesorie sau orizontala care se
desprinde din partea mijlocie a scizurii oblice. Plamanul drept are trei lobi :
unul superior, unul inferior si altul mijlociu.

8
 Fata mediana sau mediastinala: este concava si se muleaza pe
formatiunile care se gasesc in mediastin. Pe aceasta fata se gaseste hilul
plamanului si niste depresiuni.
Hilul plamanului reprezinta locul pe unde ies si intra elementele
anatomice care alcatuiesc pediculul pulmonar: bronhia si venele pulmonare. El
are forma unei rachete de tennis cu coada in jos, fiind asezate la jumatatea
distantei dintre varful si baza plamanului.
Pe fata mediastinala a plamanului stang se afla o impresiune data de
arcul aortic (santul arcului aortic) si de aorta toracica (santul aortei
toracice). Pe fata mediastinala a plamanului drept se afla impresia cardiaca, mai
putin adanca decat cea din stanga. Marginea anterioara
este convexa pe dreapta si concava pe stanga din cauza scizurii
cardiace. Marginea posterioara este rotunjita, se muleaza pe santul
costovertebral. Marginea inferioara este reprezentata de circumferinta bazei
plamanului.
Plamanul este alcatuit din doua categorii de formatiuni anatomice
distincte: un sistem de canale aeriene intrapulmonare numit arborele
bronsic si un sistem de saci in care se termina ramurile arborelui bronsic si care
poarta numele de alveole pulmonare. La acestea se adauga tesutul conjunctiv.
Acestea se organizeaza in lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobi pulmonari
si acini pulmonari.
 Arborele bronsic
Arborele bronsic: reprezinta totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezulta
din ramificarea bronhiilor extrapulmonare. Bronhiile principale se ramifica
progresiv. Bronhia principala dreapta se imparte mai intai in bronhia lobara
superioara care merge la lobul superior si in trunchiul bronsic intermediar. La
randul lui se imparte in doua ramuri : bronhia lobara mijlocie si bronhia
inferioara. Structura peretelui bronhiilor intrapulmonare difera in raport cu
calibrul acesteia.
Bronhiile lobare si segmentare: au o structura asemanatoare cu cea a
traheei cu deosebirea ca lumenul lor este mai mic iar inelele sunt
complete. Bronhiile interlobare au mucoasa de tip traheal iar in corionul
acestuia se gasesc glande de tip seromuculos. Scheletul fibrocartilaginos este
format din segmente de arcuri de forma lenticulara. Muschiul neted este slab
dezvoltat. Adenticea este formata din tesut conjunctiv lax.
Bronhiile intralobare care provin din diviziunea dicotomica a
bronhiilor interlobare, au epiteliul mucoasei monostratificat, prismatic sau
cubic, corionul este lipit de glande. Scheletul cartilaginous lipseste fiind
inlocuit de un inel musculos.
Bronhiile terminale au o structura mult mai simpla. Epiteliul lor este
cubic sau usor turtit, lipsit de cili si de celule caliciforme. Corionul este slab
dezvoltat.

9
 Bronhiile respiratorii sau acinoase se caracterizeaza prin faptul ca
peretele lor este prevazut din loc in loc cu alveole pulmonare.
 Lobul pulmonar
Lobul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a segmentelor
pulmonare respective a plamanului. Mai multi lobi pulmonari formeaza un
segment pulmonar care are aeratie si vascularizatie proprie. Lobul pulmonar
este legat de arborele bronsic prin bronhiola intralobulara care provine din
diviziunea dicotomica a bronhiilor interlobulare. Alveolele pulmonare sunt in
numar foarte mare, circa 200 de milioane pentru ambii plamani.
O alveola pulmonara este o formatiune veziculoasa care seamana cu un
sac mic globules si care prezinta un orificiu ce se deschide in canalul sau
aductul alveolar. Structura peretelui unei alveole este deosebit de complexa.
Este alcatuit dinauntrul in afara, dintr-un epiteliu alveolar asezat pe o
membrana bazala si o strama conjunctiva.
Epiteliul alveolar este alcatuit din trei tipuri de celule alveolare care nu sunt
altceva decat aspecte morfologice si functionale diferite ale uneia si aceleasi
celule. Acestea sunt :
 celulele alveolare mici cu diametrul intre 4 – 6μ cu un nucleu voluminos;
 celule alveolare mari cu diametrul intre 8 – 12μ de forma poliedrica;
 celule alveolare libere cu diametrul de 15μ care sunt fie fixate in epiteliu fie
pe cale de desprindere.
Membrana bazala pe care se afla epiteliul alveolar este subtire, constituit din
micromolecule glicoproteice. Ea se aplica pe membrana bazala a capilarului
sanguin pe care se aseaza celulele endoteliale. Stroma peretelui alveolar este
formata dintr-o substanta fundamentala glicoproteica in care sunt incluse
fibrele conlunctive, celule conjunctive si capilarele sanguine.Spatiile dintre
lobulii pulmonar sunt umplute cu tesut conjunctiv lax format din fibre de
colagen si elastice in care se gasesc elementele celulare, vase sanguine care
alcatuiesc circulatia sanguina functionala si nutritiva, limfatice pulmonare si
terminatii nervoase.
 Pleura
Plamanii sunt inveliti in niste membrane seroase care se numesc pleure. Rolul
acestora este de a asigura alunecarea plamanilor pe peretii cavitatilor in care se
gasesc in timpul miscarilor respiratorii. Pleura este alcatuita din doua foite care
se gasesc in continuare una cu cealalta si care formeaza un sac inchis. Foita
care inveleste peretii cavitatii toracice se numeste pleura parietala iar cea care
inveleste plamanii se numeste pleura viscerala.

I.2 Noţiuni de fiziologie:

Respiraţia reprezintă un proces vital în care au loc aportul de O2 la
ţesuturi şi eliminarea CO2 ca rezultat al metabolismului.
Respiraţia cuprinde următoarele etape:

10
 1. Etapa pulmonară când aerul pătrunde prin căile respiratorii în alveolele
pulmonare;
2. Etapa sanguină reprezentată de schimbul de gaze dintre alveolele
pulmonare şi sângele din capilarele sanguine;
3. Etapa circulatorie când are loc transportul de O2 la ţesuturi şi CO2 la
alveole;
4. Etapa tisulară, când se face schimbul de gaz la nivelul ţesuturilor se
primeşte O2 şi se eliberează CO2 în sistemul venos.

Procesul de respiraţie este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la

moartea celulelor, deoarece organismul nu dispune de rezerve de O2, iar
acumularea CO2 este toxică pentru celule.

11
 OBIECTIV II.

Abcesul pulmonar – prezentare generală

II.1 Definiţie:
Abcesul pulmonar este o colecţie purulenta de obicei unică, localizată în
parenchimul pulmonar care se evacuează prin căile respiratorii, în urma
deschiderii în bronhii însoţindu-se de expectoraţie mucopurulentă şi imagine
radiologică.

II.2 Frecvenţa:
Îngrijirea pacientului cu abces pulmonar.
În ţara noastră estimările recente arată că anual se externează din
staţionare între 200-300 de bolnavi cu diagnosticul de abces pulmonar fapt care
sugerează că totalul cazurilor supuraţiilor bronhopulmonare ar putea fi mult
mai mare.Acestea sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei (80-90%faţă de
10-20%),peste 70% din cazuri afectând vârstele medii (35-55 ani).

II.3 Etiologie:
Ca şi celelalte supuraţii pulmonare abcesul pulmonar este dat de:
- Bacterii anaerobe;
- Bacterii aerobe;
- Fungi;
- Protozoare.

Dintre specii le bacteriene anaerobe cele mai frecvente sunt:

- Fusobacterium nucleatum;
- Bacteroides melarirogericus;
- Bacteroides fragilis;
- Streptococii microaerofili.

Dintre speciile bacteriene aerobe:

- Staphylococus aureus;
- Eseherichia coli;
- Streptococus fecalis;
- Klebsiella pneumoniae;
- Pseudomonas acrugirosa;
- Proteus.
Dintre fungi:
- Nocardia
Dintre protozoare:
Entamoeba bistolitică.
12
 II.4 Etiopatogenie:
Agenţii patogeni ai abcesului pulmonar sunt:
- Pneumococul;
- Streptococul;
- Stafilococul;
- Pneumobacilul;
- Friedlander.

Germenii pătrund în parenchimul pulmonar pe căile:

a) Calea aeriană – prin inhalarea unor produse septice;
b) Calea limfatica sau hematogena – însămânţarea plămânilor cu embolii
dintr-un focar supurat;
c) Prin continuitate – de la un factor septic din vecinătate.
Cauzele cele mai frecvente sunt:
- Stenoza bronşică (de obicei în cancer pulmonar);
- Dilataţia bronşică;
- Emboliile septice;
- Suprainfectarea unor afecţiuni preexistente (chist hidatic, chist aerian
atelectazii etc.);

Diverse infecţii situate la distanţa: sinuzite, otite, infecţii dentare,

furuncule, flebite, traumatisme toracice - în raport cu modul de formare
supuraţia poate fi:
a) Primitivă – abces cu piogeni, amibian, micotic.
b) Secundară – unei afecţiuni pulmonare, pneumonie, bronhopneumonie,
unei supuraţii toracice sau subdiafragmatice, unei embolii septice
pulmonare.
Factorii favorizanţi sunt:
- Frigul;
- Oboseala;
- Alcoolismul;
- Diabetul.

II.5 Anatomie patologică:

Abcesul pulmonar este constituit de obicei din trei structuri:
- O cavitate care conţine puroi;
- Un perete mai mult sau mai puţin îngroşat apărând uneori ca o membrană
piogenă;
- O zonă de reacţie inflamatorie în jur.

II.6 Simptome:
Debutul abcesului pulmonar este:

13
 - De obicei brutal, caracterizat prin frisoane, febră, până la 40 de grade
Celsius junghi toracic, şi mai rar insidios;
- Urmează o perioadă de 5-10 zile cu caracter de pneumonie sau
bronhopneumonie, în care există febră (39- 40 grade Celsius), tuse şi
expectoraţie mucoasă;

În acest timp apar unele elemente care sugerează abcesul pulmonar:

- Facies palid;
- Temperatura neregulată;
- Rezistenta la antibiotice;
- Leucocitoza mare (20000 – 30000), cu polinucleoza.
Urmează perioada de deschidere în bronhii cu evacuare brutală a
secreţiei purulente, evacuare numită vomica şi care apare între a 5-a şi a 15-a
zi de evoluţie.
Uneori vomica este precedată de hemoptizie sau de spute hemopteice
vomica poate fi: unică; masivă; când se însoţeşte de asfixie - mai des
fracţionata după vomica, scade febră şi starea generală se ameliorează.
Ultima perioadă este de drenare bronşică: tuse frecvenţă, expectoraţie
mucopurulentă abundenţă (10 - 400 ml/zi), temperatura în jur de 37 grade
Celsius, uneori apar hemoptizii.

II.7 Investigaţii:
Examenul sputei: aspect pulmonar, miros fetid (50%), flora microbiană
plimorfa, prezenta fibrelor elastice (distrugerea pereţilor alveolari).
Examenul hematologic: hiperleucocitoza (20000-30000/mm3), anemie
crescută, VSH crescut.
Examenul radiologic: (radiografie şi tomografie).
Abcesele pulmonare primare majoritatea sunt unice (60-80%) şi
localizate predominant în pulmonul drept (segmentul dorsal al lobului superior
şi vârful lobului inferior). Mai întâi apare o opacitate omogenă ovulara sau
rotundă, mai apoi o imagine hidro-aerică, după care în ultima perioadă de
cicatrizare apare o fibroză.
Bronhoscopia:
Este utilă pentru diagnosticul diferenţial cu supuraţiile pulmonare
secundare (cancer bronhopulmonar).

II.8 Evoluţie:
Abcesul pulmonar tratat corect se vindecă fără sechele. Uneori se
vindecă spontan în 4-8 săptămâni. Există şi cazuri rezistente la tratament
(cancer bronşic, stenoze bronşice). Dacă în 8-12 săptămâni vindecarea nu s-a
produs, supuraţia intra în faza de cronicizare.

14
 Complicaţiile pot fi:
a) Locale - bronsiectazie (abces bronsiectaziant), pleurezie purulenta,
mediastinita supurală, piopneumotorax, scleroza pulmonară reziduală.
b) Generale – amiloidazia, cordul pulmonar cronic.

II.9 Complicaţii:
Complicaţiile abcesului pulmonar pot fi:
- Pleurale (pneumotorax spontan, pleurezii);
- Cronicizare cu scleroza şi supuraţie (piosleroza);
- Emfizem;
- Cord pulmonar cronic;
- Bronşectazii secundare;
- Complicaţii la distanţă (supuraţii în creier, ficat etc.).

II.10 Prognosticul:
Prognosticul este în general favorabil, peste 80% din cazuri vindecându-
se. Antibioterapia a influenţat favorabil prognosticul, care însă se menţine
rezervat în supuraţiile cronice.

II.11 Diagnosticul:
Diagnosticul abcesului pulmonar este sugerat de debitul brusc, cu aspect
de pneumonie franc-lobară urmat de vomica şi semne de supuraţie deschisă.

II.11.1 Diagnosticul pozitiv:

Diagnosticul de abces pulmonar este sugerat de anamneza tablou clinic
de pneumopatie acută urmată de bronhoree masivă fetida şi confirmată de
examenul radiologic caracteristic (imagine hidro-aerică).

II.11.2 Diagnosticul diferenţial:

Abcesul pulmonar primar trebuie deosebit de supuraţiile pulmonare
secundare prin:
a) Pneumopatii preexistente - pneumonia abcedată, bronşectazie (abces
bronsiectatic), cancerul bronhopulmonar, infarctul pulmonar,
hematomul pulmonar posttraumatic, etc.
b) Cavităţi preexistente - caverna turuleloasă, chistul hidatic pulmonar,
chisturile aeriene congenitale etc.

II.12 Profilaxie:
Pentru a putea fi prevenită această boală trebuie pus accentul pe:
- Tratarea infecţiilor râno buco-faringiene - antiobioterapie de protecţie în
intervenţiile chirurgicale (amigdalectomie, bronhoscopie etc);
15
 - Tratarea bolilor generale (diabetul zaharat, alcoolismul).

II.13 Tratamentul:
Tratamentul abcesului pulmonar impune repausul la pat cel puţin 6
săptămâni şi un regim complet (proteine, glucide, vitamine) cu lichide
abundente (igienodietetic).

II.13.1 Tratamentul medical:

Tratamentul medical al abcesului pulmonar consta în:
a) Antibiotice în doze mari şi asociate pe cale generală (parenteral) şi locală
(endobronşic, în cazuri speciale). Tratamentul începe cu Penicilina G
10-20 ml u/zi în 2 perfuzii I.V. în caz de penicilino-rezistentă, aceasta
se înlocuieşte cu ampicilina 4-6 gr/zi sau se asociază cu gentamicină 80
mg 3/zi sau kanamicina 500 mg*2 pe zi I.M. sau I.V. în abcesele
pulmonare cu fungi se administrează stamicina sau amfotericina în
abcesele pulmonare amoebiene se administrează metronidazol 2-3 gr/zi
sau fasigyn 1.5-2 gr/zi 10 zile.
b) Drenajul postural şi bronhoaspiraţia la 3-7 zile sunt utile în abcesul
pulmonar, pentru evacuarea puroiului din focarul septic urmată de
introducerea locală a antibioticelor (cu ajutorul Sondei Metras).

II.13.2 Tratamentul chirurgical:

Tratamentul chirurgical (lobectomie sau pneumectomie) este indicat
după 3-6 luni, când tratamentul medical este eficace, abcesul pulmonar s-a
cronicizat (pioscleroza) sau recidivat.

16
 OBIECTIV III.

Rolul autonom şi delegate al asistentei medicale în îngrijirea

pacientului cu abces pulmonar

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu abces

pulmonar vizează ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale
prin compensare sau suplinirea autonomiei diminuate. Astfel asistenta
planifică:
 Programul zilnic de recreere, care ajuta pacientul să scape de anxietate,
teama.
 Îi explica de ce s-a ajuns aici,care sunt cauzele afecţiunii, cum se poate
proteja pe viitor.

Totodată asistenta sfătuieşte pacientul:

 Să meargă ţinându-se drept, asigurându-şi o bază de susţinere mai mare
(mersul cu picioarele îndepărtate la 25 cm);
 Să nu poarte haine închise la nivelul gâtului deoarece îi poate încetini
capacitatea respiratorie.

Pentru câştigarea şi păstrarea autonomiei în autoîngrijire:

 Să folosească îmbrăcăminte fără nasturi.
Pentru prevenirea depresiei şi ameliorarea stării afective, se planifică:
 Program de activităţi zilnice (să lucreze cât mai mult posibil);
 Obiective realiste,care cresc cu fiecare zi;
 Discuţii cu membrii familiei pentru a găsi metodele care să-i asigure
pacientului o viaţă normală şi sprijin psihologic.

Asistenta va asigura condiţiile de mediu şi va supraveghea bolnavul.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu boala
Stenoza mitrală vizează abilitatea de a îndeplini sarcini şi de a aplica îngrijiri
medicale sub prescripţie medicală.
Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii:
 Recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge,
urină.
 Pregăteşte pacientul pentru examenele: CT, EKG, ANGIOGRAFIE, etc.
 Canulează o venă şi montează o perfuzie IV.
 Injecţii intravenoase, intramusculare.
 Pregăteşte şi administrează medicamentele la indicaţia medicului.

17
 Fişa tehnică nr. 1
Tehnica efectuării exudatului faringian

Definiţie:
Examen care identifică prezenţa unei infecţii bacteriene, fungice sau
virale la nivelul regiunii cavităţii bucale.
Scop:
 Evidenţierea germenilor patogeni responsabili de diferite afecţiuni ale
cailor respiratorii.
Materiale necesare:
 Eprubetasterilacu port tampon;
 Masca de tifon;
 Spatula linguală;
 Tăviţa renală pentru păstrarea spatulei după folosire.

Pregătirea pacientului:
Psihic:
 Se anunţă şi i se explică tehnica;
 Se discută în prealabil pentru a nu deveni anxios.
Fizic:
 Pacientul este ajutat să se dezbrace în caz că nu poate singur;
 Pacientul sta întins pe spate, cu membrele în jurul corpului;
 În dimineaţa recoltării nu se spala pe dinţi, nu se mănâncă, nu se bea apa.
Tehnica efectuării:
 Se spală mâinile cu apa şi săpun,se dezinfectează mâinile;
 Se pune mască de protecţie;
 Se scoate tamponul din eprubeta sterilă şi se flambează gâtul eprubetei;
 Se apasă limba cu spatula ţinută în mâna stângă, observând astfel
regiunea faringiană şi cu port-tamponul ţinut în mâna dreaptă se şterge
mucoasa faringo-amigdaliana, evitând atingerea limbii sau a dinţilor.
Interpretarea valorilor:
Proba se etichetează şi se trimite la laborator,urmând să fie prelucrata şi
ulterior fiind comunicate rezultatele.
Îngrijirea pacientului:
 Se oferă pacientului un pahar cu apa;
 Se aeriseşte salonul.
Incidente şi accidente:
 Pacientul poate deveni anxios

18
 Fişa tehnica nr. 2
Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale (TA)

Scop:
Evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Tensiunea arterială - presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali, determinată de 4 factori:
1. Debitul cardiac;
2. Forţa de contracţie a inimii;
3. Elasticitatea şi calibrul vaselor de sânge;
4. Vâscozitatea sângelui.
Elemente de apreciat:
 Tensiunea arterială sistolică (maximă);
 Tensiunea arterială diastolică (minimă).
Materiale necesare:
 Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale cu manometru;
 Stetoscop biauricular;
 Tampon de vată;
 Tăviţa renală;
 Alcool;
 Creion roşu sau pix cu mină roşie;
 Foaia de temperatură/carneţel individual.
Intervenţiile asistentei:
 Pregătirea psihică a bolnavului;
 Asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
 Spălarea pe mâini;
 Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în
extensie;
 Se introduc olivele stetoscopului în urechi după ce se dezinfectează cu
tampoane cu alcool(inclusiv membrana stetoscopului);
 Se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul pompei de cauciuc
până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
 Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei,
până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă valoarea
tensiunii maxime);
 Se reţine valoarea indicată de acul manometrului pentru a fi consemnată;
 Se continuă decomprimarea zgomotelor arteriale devenind mai dese;
 Se reţine valoarea indicată de acul manometrului în momentul în care
zgomotele dispar,aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;

19
  Se notează în foia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală
de culoare roşie,socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană
de mercur;
 Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat.
Valori normale ale tensiunii arteriale:
 1-3 ani 75-90/50-60 mmHg;
 4-11 ani 90-110/60-65 mmHg;
 12-15 ani 100-120/60-75 mmHg;
 Adult 120-140/75-90 mmHg;
 Vârstnic >150/>90 mmHg.

Fişa tehnică nr.3

Tehnica efectuării puncţiei venoase

Definiţie:
Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin
intermediul unui ac de puncţie.
Scopul:
 Explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator
(biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice);
 Terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a
perfuziei intravenoase; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale
sângelui.

Locul puncţiei: orice venă ce poate fi puncţionata:

 Venele de la plica cotului;
 Venele antebraţului;
 Venele de pe faţa dorsală a mâinilor;
 Venele subclaviculare;
 Venele femurale;
 Venele jugulare şi epicraniană.

Pregătirea pacientului:
Psihică:
 Se explică necesitatea şi în ce constă tehnică, precum şi faptul că nu este
dureroasă.
Fizică:
 Se poziţionează confortabil pacientul;
 Se dezinfectează tegumentele;
 Se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel
încât să oprească circulaţia venoasă;
20
 Se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind
turgescente.
Materiale necesare:
 De protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;
 Dezinfectante;
 Instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane;
 Alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii
medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală.
Tehnica:
 Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile;
 Se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând
compresiunea arterei;
 Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei,
exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor
vecine;
 Se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine
tegumentul, apoi peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când
acul înaintează în gol;
 Se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În
lumenul venei:
 Se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă;
 Se sistează stază venoasă – după recoltare, înainte de injectare;
 Se continuă tehnică în funcţie de scopul puncţiei;
 Se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc;
 Se comprimă locul puncţiei 1-3 minute.
Incidente şi accidente:
 Hematom;
 Perforarea peretelui opus;
 Ameţeli, paloare, lipotimie.

21
 Fişa tehnica nr. 4
Măsurarea temperaturii

Definiţie:
Temperatura corporală se defineşte drept echilibrul intre procesele de
termogeneză(producerea de căldură de către organism) şi termoliză.
Scop:
Evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneza.
Loc:
 Axila;
 Plica inghinală;
 Cavitatea bucală;
 Rect, vagin.

Materiale necesare:
 Termometru maximal, electronic, auricular, suzetă (copii);
 Tampoane de vata şi comprese sterile;
 Tava medicală;
 Lubrefiant;
 Alcool medicinal;
 Ceas.
Pregătire psihică:
 Pacientului I se explică de ce trebuie să I se măsoare temperatura, ce
riscuri apar dacă aceste valori sunt crescute.
Pregătire fizică:
 Pacientul este rugata să ia loc pe marginea patului său pe scaun, în şezut;
 Se linişteşte în caz că este anxios;
 Se ajuta să-şi ridice mâneca de la haină.
Execuţie:
 Se aşază pacientul în DD sau în poziţie şezând;
 Se ridică braţul pacientului;
 Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
 Se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel
cu toracele;
 Se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară
a toracelui;
 Dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut
în această poziţie de către asistentă;
 Termometrul se menţine timp de 10 min-pentru termometrul maximal;
 Temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind
cu 4-5 zecimi de grad mai joasă decât cea centrala.
Notare/interpretare:
22
 Se citesc valorile obţinute şi se notează în foaia de observaţie.
Îngrijire/intervenţii după tehnică:
 Pacientul este rugat să se facă confortabil;
 Se comunica valorile obţinute;
 În caz de valori crescute, se administrează tratament de specialitate
conform prescripţiei medicului.
Incidente şi accidente:
Pacientul poate deveni anxios, speriat.
Observaţii:
 Se vede reacţiile pacientului;
 În caz de nesiguranţă, se mai măsoară o dată temperatura.

23
 OBIECTIV IV.

Procesul de îngrijire al unui pacient cu abces pulmonar

1) Informaţii generale:
 Numele şi prenumele: D.I;
 Vârsta: 67 ani;
 Starea civilă: vaduv;
 Copii: - ;
 Profesia: pensionar;
 Localitatea de domiciliu:Iași;
 Diagnosticul la internare: abces pulmonar stang, TBC pulmonar stang;
 Data internării: 17.05.2017;

2) Obişnuinţe de viaţă:
Consumatoare de: Alcool – da; Cafea –da; Tutun – da; Drog – nu.
Dietă/regim alimentar – pacientul nu respectă nici un regim alimentar;
Alergii cunoscute – nu se cunosc.

3) Probleme de sănătate:
a. Antecedente medicale personale: neaga;
b. Antecedente heredocolaterale: HTA, cancer gastric;
c. Motivele internării actuale: dispnee, polipnee, tuse cu expectoraţie
mucopurulentă;
d. Istoricul stării actuale: Debutul are loc în urmă cu două luni când este
internat în secţia medicală şi beneficiază de tratament ambulatoriu; se
reinternează în stare deosebit de gravă.

Examenul clinic general:

Respiraţii: 26 respiraţii/ min;
TA: 130/70 mmHg;
Puls: 87 bătăi/ min;
Temperatuă: 35,8 0C;
Greutate: 72 kg;
Înaltime: 1,65 m;
Aparatul caridovascular:
- Zgomote cardiace ritmice.

24
 Aparatul respirator:
- Submatitate laterală dreaptă;
- Murmur vezicular diminuat la nivelul lobului drept şi raluri crepitante.
Aparatul digestiv:
- Integru.
Aparatul urogenital:
- Micţiuni fiziologice.
Aparatul ganglionar:
- Nedureros;
- Nepalpabil.
Investigaţii:

Analiza Valori obţinute Valori normale

VSH 18 mm/ 1 oră 12 – 13 mm/ 1 oră
Hemoglobină 13 g% 13 – 18 g%
Acid uric 5,4 mg% 2,4 – 7,5 mg%
Uree 0,58 mg/dl 0,20 – 0,40 mg/dl
Glicemie 150 mg% 70 – 110 mg%

1. Radiografie pulmonara:
- Pune în evidenţă opacitatea anterioară marginile lobului stâng mediu,
omogena, triunghiulară, cu baza la periferie.
2. Sumar urina:
- Macroscopic – urina hipercroma;
- Reacţia acidă;
- Glucoza absenta;
- Urobilinogen normal;
- Sediment urinar: - celule epiteliale rare; raroxalat de Ca; leucocite
frecvent.
3. Leucograma:

25
- Leucocite 13500/mm3;
- Neutrofile nesegmentate 2 %;
- Neutrofile segmentate 72%;
- Eozinofile 2%;
- Bazofile 0,2%;
- Lifocite 24%;
- Monocite 1%.
Tratament:
 Oxacilina;
 Penicilina;
 Digoxin;
 Miofilin;
 Diazepam;
 HHC;
 Ser fiziologic.

Epicriza şi recomandări la externare:

 Evitarea frigului;
 Evitarea umezelii;
 Evitarea eforturilor fizice;
 Regim igieno-dietetic;
 Control medical peste o lună.

26
 Nevoile fundamentale după Virginia Henderson:
Nevoile Manifestări de Manifestări Sursa de
fundamentale independenţă de dificultate
dependenţă
1.A respira şi a -dispnee; -abces
avea o bună -tuse. - pulmonar;
circulaţie.
2.A bea şi a -alimentaţie - -procesul bolii;
mânca. inadecvată
regim alimentar
impus;
3.A elimina. -tuse cu - -procesul bolii;
expectoraţie;
4.A se mişca şi a - în limite normale;
păstra o bună - -
postură.
5.A dormi, a se -insomnie; -mediul
odihni. spitalicesc;
6.A se îmbrăca şi - ţinuta
dezbrăca. corespunzătoare, în - -
concordanţă cu
anotimpul;
7.A menţine - tegumente şi - ignoranţă;
tegumente curate şi - mucoase de
îngrijite. aspect
neîngrijit;
8.A păstra temp. - în limite normale;
corpului în limite - -
normale.
9.A evita - risc de -mediul
pericolele. complicaţii şi - spitalicesc;
infecţii
nosocomiale;
10.A comunica. -comunire -procesul bolii;
ineficienta la nivel -
afectiv;
11.A se realiza. - - -
12.A se recrea. - - -
13.A învăţa. - cunoştinţe -lipsa surselor
insuficiente despre - de informare;
boală;

27
 Data Probleme și Obiective Intervenţiile Evaluarea
manifestări de îngrijire autonome și îngrijirilor
de delegate
dependență
17.05.2017 -Tuse cu -Pacientul să -Monitorizez -În urma
expectoraţie nu mai funcţiile vitale; intervențiilor
mucopurulent prezinte cu rol propriu
ă tuse. -Liniştesc dar şi delegat
pacientul cu pacientul nu
privire la starea mai prezintă
sa; tuse.
-Asigur repaus la
pat;
-Asigur
pacientului
poziţie care să-i
favorizeze
respiraţia;
-Informez
pacientul asupra
stadiului bolii
sale, asupra
gradului de efort
pe care poate să-l
depună asupra
importanţei
continuării
tratamentului şi a
respectării
indicaţiilor
primate;
-Pregătesc fizic şi
psihic pacientul la
orice investigaţie
la care va fi
supus.

28
17.05.2017 -Risc de -Pacientul să -Respect circuitul -În urma
complicaţii şi nu prezinte pentru bolnavi, şi intervenţiilor
infecţii risc de izolez pacientul cu rol propriu
nosocomiale. complicaţii de restul pacientul nu a
şi infecţii pacienţilor cu prezentat risc
nosocomiale potenţial de complicaţii
pe toată infecţios; şi infecţii
durata nosocomiale
spitalizării. -Respect regulile pe toată
de asepsie şi durata
antisepsie; spitalizării.
-Schimb lenjeria
de pat şi de corp
ori de câte ori
este nevoie;
-Asigur un mediu
de siguranţă
pacientului;
-Supraveghez în
permanenţă
pacientul şi
observ semnele
unor eventuale
complicaţii.

29
18.05.2017 -Dificultate -Pacientul să -Asigur -În urma
de a se se poată pacientului intervenţiilor
deplasa. mişca şi microclimat cu rol propriu
deplasa cu corespunzător: dar şi delegat
minim de salon aerisit, pacientul se
dificultate. lenjerie curată, poate deplasa
pat confortabil; fără
dificultate.
-Masez regiunile
predispuse la
escare;
-Planific un
program de
exerciţii ţinând
cont de stare şi
capacitatea
pacientului;
-Educ pacientul
să adopte o
poziţie adecvată
care să-i
favorizeze
respiraţia şi să-l
poată ajuta să
efectueze exerciţii
musculare active;
-Deservesc
pacientul la pat cu
cele necesare;
-Ajut pacientul în
satisfacerea
nevoilor sale;
-Administrez
prescrisă de
medic.

30
18.05.2017 -Alimentaţie -Pacientul să -Explorez -În urma
inadecvată fie alimentat gusturile intervenţiilor
prin deficit. şi hidratat pacientului la cu rol propriu
conform diferite categorii dar şi delegat
nevoilor de alimente; pacientul este
sale. alimentat şi
-Educ pacientul hidratat
privind conform
importanţa unei nevoilor sale.
alimentaţii
echilibrate pentru
reuşita
tratamentului şi
evitarea
complicaţiilor;
-Stabilesc un
program de
activităţi fizice în
funcţie de gusturi
şi capacitate
împreună cu
pacientul;
-Educ pacientul
să consume o
cantitate
suficientă de
lichide pentru a
favoriza o diureză
normală;
-Aerisesc salonul
înainte de
servirea mesei;
-Servesc
pacientului masa
la ore fixe la
temperatura
moderată
prezentate
atrăgător.

31
20.05.2017 -Dificultate -Pacientul să -Asigur -În urma
de a dormi. resimtă o pacientului o intervenţiilor
ameliorare a poziţie care să-i cu rol propriu
dispneei să favorizeze dar şi delegat
se poată respiraţia; pacientul
odihni. resimte o
-Aerisesc salonul; ameliorare a
-Asigur condiţii dispneei şi se
adecvate pentru poate odihni.
odihna: pat
confortabil,
lenjerie curată,
salon aerisit,
semiobscuritate;
-Întocmesc un
program de
odihnă
corespunzător
nevoilor
organismului
pacientului;
-Liniştesc
pacientul cu
privire la starea
sa;
-Rog ceilalţi
pacienţi din salon
să păstreze
liniştea.
-Administrez
medicaţia
prescrisă de
medic.

32
20.05.2017 -Comunicare -Pacientul să -Supraveghez în -În urma
ineficienta. comunice permanenţă intervenţiilor
eficient cu pacientul; cu rol propriu
echipa dar şi delegat
medicală şi -Câştig încrederea pacientul
familia. pacientului prin comunica
discuţii purtate şi eficien cu
îi asigur un echipa
confort fizic şi medicală şi
psihic; familia.
-Dau posibilitate
pacientului să-şi
exprime liber
temerile,
sentimentele şi
dorinţele sale;
-Liniştesc
pacientul cu
privire la starea
sa;
-Rog familia să-i
fie alături şi să îl
susţină;
-Încurajez
pacientul să
adopte o atitudine
pozitivă privind
starea sa
-Administrez
medicaţia
prescrisă de
medic.

33
21.05.2017 -Cunoştinţe -Pacientul să -Încurajez şi ajut -În urma
insuficiente dobândească pacientul la intervenţiilor
despre boala. cunoştinţe dobândirea noilor cu rol propriu
noi cu deprinderi; pacientul a
privire la dobândit
starea sa de -Conştientizez cunoştinţe noi
sănătate. pacientul asupra privind starea
propriilor sa de sănătate.
responsabilităţi
privind sănătatea;
-Aduc la
cunoştinţa
pacientului
modificările care
pot surveni în
urma
tratamentelor cu
scopul de a învăţa
să se acomodeze
mai uşor la noile
situaţii;
-Explic
pacientului
importanta
controlului
medical periodic;
-Aduc la
cunoştinţa
pacientului
informaţii călare
şi precise privind
starea sa.

34
 OBIECTIV V.

Educaţia pentru sănătate a unui pacient cu abces pulmonar

Chiar dacă îndeletnicirea de a alinia suferinţa are vechimea speciei

umane şi pentru cunoaşterea medicinei unui popor este necesară înţelegerea
naşterii şi evoluţiei sale. Astfel, cunoaşterea vieţii îndelungate continua să
atragă parte mulţi oameni împreună contribuind ca toţi să ducem o viaţă mai
sănătoasă. Aşa cum spunea Schopenhauer ,,Sănătatea nu ete totul, dar fără
sănătate nu este nimic’’ continuăm spunând că sănătatea este nu numai lipsa
unei boli ci şi bunăstarea fizică, mentală şi socială precum şi un mod de a
funcţiona în cadrul mediului extern propriu, ea menţinându-se şi dezvoltându-
se prin interacţiunea dintre genotip, şi mediu extern global. Medicina de azi
este o ştiinţă a acţiunii bio-psiho-sociale, ea nu se ocupă numai de boli şi
bolnavi ci în mod egal şi de cei sănătoşi urmărind să facă totul pentru a preveni
bolile, a identifica şi a limita factorii de risc a sănătăţii.
Proporţia din ce în ce mai mare de persoane care se integrează în spitale
reflectă realitatea frecvenţei actuale sporite a îmbolnăvirilor şi la aceste
categorii de persoane se ridică cel puţin două probleme de o deosebită
semnificaţie:
1) Incidenta crescută a persoanelor în vârstă în cadrul structurii generale a
populaţiei implica o atenţie sporită ce trebuie să se acorde acestei
categorii de cetăţeni în ce priveşte depistarea bolilor respiratorii.
2) La persoane la care uzura organismului determina adesea alterări
variabile şi la care însăşi morfologia plămânului este modificată cu
implicaţii fiziopatologice extrem de complexe creează dificultăţi în
asistenta medicală care solicitând o pregătire clinică mai completă a
personalului de îngrijire care au în evidenţă aceşti bolnavi.
Termenul de boli cu afectare pulmonară difuză cuprinde un mare număr
de afecţiuni caracterizate prin infiltrate celulare şi monocelulare distincte
localizate la nivelul acinilor pulmonari. Unele dintre aceste afecţiuni evoluează
acut în timp ce altele evoluează sub acut sau cronic.
Este ştiut ,,procesul de îngrijire” are drept scop o îngrijire ştiinţifică şi
începe cu ,,culegerea datelor” dar la ce ne folosesc datele dacă rămân
neutilizate. Trebuie deci să se determine problemele de dependenţa, cauzele
obiectivele potrivite şi atunci aplicarea în practică a îngrijirilor va prinde sens.
Totuşi, să nu uităm că înainte de toate ,,Omul nu are prieten veritabil decât pe
medic”.

35
 Bibliografie

 ,,Tehnica îngrijirii bolnavului”, ediţia a IV-a, vol. I, vol. II – Dr. Carol

Mozeş – editura Medicală, 1978;
 ,,Urgenţele medicale” – Florian Chiru, Crin Mărcean, Sorin Simion,
Elena Iancu – editura RCR Print, Bucureşti 2003;
 ,,Manualul de medicină internă pentru cadre medii” – sub redacţia C.
Borundel – editura Medicală, 1979;
 Compendiu de Medicină Internă, Leonard D. Domnisoru, Editura
Ştiinţifică;
 Biologie – Anatomia şi fiziologia omului, manual pentru clasa a XI-a,
Editura didactică şi pedagogică, R.A. – Bucureşti;
 Ghid de nursing, sub redacţia Lucreţia Titirca, Editura “Viaţa Medicală
Românească”;
 Nursing – Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali;
sub redacţia Lucreţia Titirca, Editura “Viaţa Medicală Românească”.
 ,,Medicina internă” vol.I – sub redacţia Acad. Prof. Dr. I. Bruckner –
editura Medicală, Bucureşti 1979;
 ,,Actualităţi în diagnosticul şi tratamentul bolilor pulmonare” – sub
coordonarea Prof. Dr. Ioan Paul Stoicescu;
 ,,Tratat de clinică şi patologie medicală” – vol. I, - Prof. Dr. Ion Iliescu
– editura Didactică şi pedagogică, 1993;
 Ghid de farmacologie generală pentru asistenți medicali și asistenți de
farmacie (CRIN MARCEAN,VLADIMIR-MENTA MIHĂILESCU)
2011, 2012 Editura ALL;
 www.romedic.ro
 www.csid.ro
 www.sfatulmedicului.ro

36
 Anexe

Fig.1 Circulaţia pulmonară

Fig.2 Tromboembolism pulmonar

37
Fig.3 Abces pulmonar-radiologie

38