REFERAT

LA TEMA: Bolile digestive

Cuprins:
Introducere..............................................................................................................3 Capitolul I: Aspecte generale ale bolilor digestive. 1.1 Structura si functiile sistemului digestiv............................................................5 1.2 Factorii de risc ai bolilor digestive....................................................................12 1.3 Principalele forme ale bolilor digestive............................................................13 Capitolul II: Caracteristici specifice ale bolilor digestive. 2.1 Implicatiile medico-sociale ale bolilor digestive...............................................16 2.2 Masuri de profilaxie si de combatere a bolilor digestive...................................17 2.3 Servicile sociale acordate persoanelor diagnosticate cu boli digestive.............18 Concluzii si recomandari......................................................................................19 Bibliografie..............................................................................................................20

Introducere
Bolile digestive sunt boli de larg rspndire n populaie, ocupnd un loc important n morbiditatea general. Ponderea mare pe care o au aceste boli n patologia general, potenialul mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu factorii de mediu i de alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai incipiente, pentru tratarea i prevenirea complicaiilor lor. Jucind un rol important in nutritia organismului, aparatul digestiv este cunoscut traditional prin bolile acute infectioase si mai putin prin bolile sale cronice. Dintre acestea din urma maladia ulceroasa- la care pot fi alaturate gastritele si duadenitele, eteropatiile si hepatopatiile cronice, se detaseaza azi prin particularitatile de frecventa si etiologie in populatii si prin multiple consecinte personale, familiale si social-economice. Fiind declansate direct de factori cauzai sau de consecinte ale unor boli generale ori locale, maladiile digestive cronice (cu exceptia tumorilor) debuteaza si se manifesta la virstele tinere si adulte. Sub aceasta forma cu incidente medii , iar numarul bolnavilor cronici este constant in crestere, severitatea formelor de boala determina spitalizari repetate, iar unele din acestea necesita interventii chirurgicale. Caracterul lor creste invalidant, genereaza un volum important de concedii medicale, si pensionari la virstele cele mai productive, pentru care aspecte sunt cunoscute ca o patologie dominanta a virstelor active. Dau pierderi pramature de vieti omenesti, iar morbiditatea intregului aparat digestiv constituie a IV- a cauza in tabloul mortalitatii. Aceste boli nu beneficiaza de mijloace preventive specifice si nu au inca terapii eficiente. Utilizarea metodelor si tehnicilor de diagnostic ambulatoriu poate degreva spitalele de un costisitor consum medical. Multiplele implicatii economice fac din aceste boli o importanta problema de sanatate. Conform datelor statistice prezentate de catre Biroul National de statistica, morbiditatea populatiei peprincipalele clase de boli in 2007 a costituit 2375,5mii de cazuri, dintre care cu boli digestive a constituit 288, 6, bolnavi inregistrati, iar cu diagnosticul stabilit pentru prima data a constituit 69,9 din totalul de 1164,mii de cazuri. Nivelul anual al incidentei tuturor bolilor aparatului digestiv la adulti in Republica Moldova (2000) este de 49.197 cazuri noi la 100 mii locuitori sau 14.9 % din totalul bolilor, reprezentind a III-a clasa in tabloul incidentei. In cadrul bolilor digestive nivelul cel mai inalt il au gastritele, si duadenitele, enteritele si colitele neinfectioase, litiaza biliara si colecistitele, boala ulceroasa si ciroza hepatica, cu frecvente mai mari la genul feminin pentru litiaza biliara si ciroza hepatica. Litiaza biliara si colecistitele, gastroduodenitele, maladia ulceroasa, enterocolitele neinfectioase(mai frecvent in prima parte a vietii active) si ciroza hiepatica (mai frecvent in a doua parte a vietii active) acupa ponderea cea mai mare de spitalizare. La personalul din productie indicii morbiditatii ci
3

incapacitatea temporara de munca cauzata de bolile aparatului digestiv au constituit 46, 3 la 100 de lucratori, numarul de zile 293 la 100 lucratori durata medie a unui caz 18, 6 zile. In structura incapacitatii temporare de munca, bolile aparatului digestiv reprezinta a V-a cauza dupa bolie organelor respiratorii, unele afectiuni ale sistemului ostiomuscular, traumatisme si bolie cardiovasculare. Aproape 2/3 din absenteismul bolilor digestive este dat de bolile cronice: 32%- de boala ulceroasa si gastrite, 19%- litiaza biliara si colecistitele, 8% hepatita cronica si ciroza ficatului(cu tendina de crestere)si 6%- de enterocolitele cronice.invaliditatea din bolile aparatului digestiv ocupa in prezent locul IV in tabloul morbiditatii mai ales dupa hepatopatiile si bolile ulceroase operate. Anual in in urma bolilor aparatului digestiv in Moldova decedeaza aproximativ 3800 oameni. In anul 2000 mortalitatea populatiei in republica din cauza afectiunilor organelor digestive a fost 103,9 la 100 mii locuitori, inclusiv cerozele hepatice-83,3 la 100 mii locuitori. In cadrul acestei mortalitati ulcerul gastric si duodenal participa cu o pondere mai redusa.

Capitolul I:
1.1 Structura si functiile sistemului digestiv. Sistemul digestiv (digestia) are loc intr-un tub lung de 9m, in tubul digestiv care incepe cu cavitatea bucala (pe aici intra hrana) si se termina cu rectul (pe aici se indeparteaza substantele neasimilate). Sistemul digestiv se compune din: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestinul subtire, intestinul gros si glandele anexe (vizica biliara, ficatul, pancreasul). Cavitatea bucala este primul segment al tubului digestiv, care comunic cu exteriorul prin orificiul bucal gura i cu faringele prin istmul faringian, avnd rolul de rezonant sonor pentru vocea produs de coardele vocale, n parte rol n respiraie i funcia cea mai important este calea de introducere a hranei. In cadrul cavitatii bucale putem delimita dintii si limba care au rol important in procesul de masticatie, deglutitie. Astfel, dintii sunt formatiuni osoase special adaptate la masticatie. Din aceasta cauza, ei prezinta cel mai inalt grad de mineralizare si deci si duritatea maxima. Limba este un organ musculos, care indeplineste functii mecanice si senzitive. Ea intervine in mod activ in: mestecarea alimentelor, inghitire si in fonatie (vorbire, cantat). La suprafata limbii se gasesc diferiti receptori, precum si organele gustative. Urmatoarea portiune a sistemului digestiv este faringele. Faringele reprezinta un conduct musculo- membranos cu lungimea de 12-13 cm. Functiile principale ale faringelui sunt: deglutitia, functia senzoriala, functia imunologica,functia respiratorie,functia fonatorie. Deglutitia este un act reflex, declansat de bolul alimentar ajuns la nivelul bazei limbii. Functia respiratorie. Faringele participa in timpul pasajului aerului inspirat sau expirat prin rino- si orofaringe deglutitia este inhibata. Functia senzoriala, perceperea gustului se realizeaza atat la nivelul papilelor linguale gustative cat si prin receptori de la nivelul orofaringelui. Senzatiile gustative fundamentale sunt: dulce, sarat, acru (percepute la nivel lingual) si amar (perceput faringian). Functia imunologica este asigurata de tesutul limfoepitelial grupat in asa-numitul inel al lui Waldeyer si care cuprinde: tonsila faringiana, tonsilele palatine, tonsila tubara, tonsila linguala de la baza limbii. Functiile de supraveghere imunologica specifice tonsilelor sunt urmatoarele: tonsilele produc limfocite; la nivelul lor se realizeaza expunerea limfocitelor de tip B si T la antigenii uzuali si in acest mod se asigura productia de limfocite mesager si limfocite cu memorie; plasmocitele de la nivel tonsilar secreta toate tipurile de imunoglobuline;
5

 limfocitele imunoactive de la nivel tonsilar patrund in torentul sanguin si limfatic. Functia fonatorie. Cavitatea bucala, faringele si limba sunt importante in vocea articulata si in realizarea timbrului specific al vocii prin modularea sunetului fundamental emis la nivelul corzilor vocale. Esofagul este un tub, ce leag faringele de stomac. Pereii si musculari produc contracii ondulatorii, care ajut la transportarea hrnii din cavitatea bucala spre stomac. Are o lungime de 18- 26cm. Esofagul este mpartit n mai multe portiuni: el incepe la nivelul gatului, unde se gaseste n spatele traheei, apoi trece in torace, unde se gaseste n spatele traheei si bronhiilor si n imediata vecinatate a aortei. Esofagul transporta mncarea n stomac prin contractii asemanatoare unor unde. Procesul de inghitire a alimentelor, care poarta numele de deglutitie, se realizeaza prin mecanisme de control voluntare si involuntare. Prin mestecarea alimentelor si amestecul acestora cu saliva se realizeaza bolul alimentar, care e transportat apoi in faringe, si apoi, prin contractia faringelui bolul alimentar trece in esofag. n continuare, procesul de deglutitie se realizeaza involuntar, prin contractii involuntare, coordonate, ale muschilor netezi din tunica musculara a esofagului. Procesul de digestie ncepe de fapt n gura, unde mncarea este amestecata cu saliva, care contine un lubrefiant pentru a usura transportul mncarii si enzime care digera partial hrana. Stomacul este un organ tubular n forma de J, si reprezinta mai degraba o dilatatie a tubului digestiv, care se continua n partea de sus cu esofagul, iar n partea de jos cu duodenul. Volumul lui este de cca.30 ml la nou-nascut, si creste pn la 1,5-2l la varsta adulta. Stomacul functioneaza ca un rezervor capabil sa stocheze cantitati mari de alimente, permitnd astfel hranirea intermitenta. Tot aici se initiaza procesul de digestie, iar continutul stomacului este eliberat controlat si in cantitati mici, astfel incat hrana sa ajunga in duodenul care are un volum mult mai mic. n stomac, hrana este amestecata cu sucul gastric. Acesta contine acid gastric, mucus, enzime proteolitice care digera proteinele. Sucul gastric mai contine si cantitati foarte mici de lipaza, care au o contributie neglijabila la digestia grasimilor (trigliceridelor) din dieta. Reducerea marcata a secretiei gastrice apare ca rezultat al atrofiei gastrice (disparitia glandelor gastrice, prezenta cel mai adesea la vrstnici), a rezectiei gastrice chirurgicale (cnd se indeparteaza portiuni mai mari sau mai mici din stomac), a administrarii medicamentelor antisecretorii (Ranitidina, Famotidina, Omeprazol). Aceasta poate ca rezultat afectarea de ansamblu a digestiei si absorbtiei nutrientilor cu scadere in greutate, deficit de vitamina B12 ce se manifesta prin anemie si tulburari nervoase, risc crescut de infectii intestinale, lipsa de fier cu anemie. nteaga activitate a stomacului, de secretie si mecanica este influentata de sistemul nervos central, astfel incat cauza multor simptome
6

dispeptice (dureri epigastrice, greata, balonari) poate fi data de fapt de un dezechilibru nervos: stress, oboseala nervoasa. Intestinul subtire este partea din tubul digestiv care face legatura dintre stomac si intestinul gros. Este un tub elastic si moale de muschi si membrane intestinale, care sta strns rasucit in cavitatea abdominala, si care intins poate ajunge la o lungime de 6m. In intestinul subtire se disting trei parti: duodenul, jejunul si ileonul. Duodenul are forma literei C si este asezat in spatele abdomenului prin muschiul peritoneal, celelalte parti fiind acoperite de peritoneu numai pe fata lor anterioara.functiile acestuia sunt descompunerea grasimilor in acuzi grasi, descompunerea carbohidratilor complecsi in glocoza, transformarea proteinilor in acizi simpli, absorbtia aminoacizilor, acizilor grasi si a glucozei in singe. Intestinul gros are o lungime de 1,5m si o latime de 6,5 cm. Este impartit in 4 sectiuni principale: cecum, colon, rect si canalul anal. Prima portiune a intestinului gros este colonul, care incepe in partea dreapta a abdomenului. Ileonul se varsa in colon deasupra capatului sau inferior. Segmentul inchis de sub aceasta jonctiune cecum, de forma unei pungi din care se prelungeste apendicele. Colonul traverseaza abdomenul pe sub stomac, inainte sa se curbeze din nou brusc in jos. Partea din colon care ajunge la pelvis se numeste rect- o portiune de trecere de aproximativ 12 cm lungime, care se termina in canalul anal. Unit cu partea superioara a stomacului, duodenul este portiunea initiala a intestinului subtire cu rol in digestia eficienta a hranei. Are o forma de potcoava ce inconjoara capul glandei pancreatice. Peretele duodenului are doua straturi musculare care se contracta si se relaxeaza alternativ, contribuind la deplasarea continutului alimentar in timpul digestiei. Deasupra stratului muscular se gaseste submucoasa ce contine multe glande care secreta mucusul protectiv. Aceasta previne autodigestia duodenului sau lezarea lui de catre compusi acizi reveniti din stomac. In stratul superficial al duodenului, mucoasa, se gasesc glande care secreta un suc alcalin ce contine unele dintre enzimele necesare pentru digestie. Sucul actioneaza, de asemenea, pentru a neutraliza secretia gastrica acida. Celulele mucoasei necesita o reinoire constanta. Ele se multiplica mai rapid decat oice alte celulue ale organismului: din o suta de celule, una este inlocuita la fiecare ora pe tot parcursul vietii. Intestinul gros: -depoziteaz temporar deeurile provenite din digestie i apoi le elimin din organism sub form de fecale; -asigur absorbia apei, a ionilor minerali, a aminoacizilor i a vitaminelor. -realizeaz, prin microflora care se dezvolt aici, sinteza unor vitamine i a unor enzime.
7

-este o cale de eliminare a flatusului. -secret, prin glandele sale, un lichid alcalin, ncrcat cu fermeni, vscos, cu rol lubrifiant, enzimatic i protector asupra mucoasei. Glandele anexe(pancreasul, ficatul si vezica biliara). Organele anexe aparatului digestiv au rol doar n digestie. Acestea sunt ficatul, vezica biliar i pancreasul. Ficatul produce bila, iar vezica biliar o depoziteaz i o vars n tractul gastrointestinal. Pancreasul de asemenea vars n intestinul subire bicarbonat i diverse enzime care au i ele un rol important n digestie. Aceste dou organe secretoare au doar rol in digestie. Functiile sistemului digestiv. Alimentele sunt substante complexe care se clasifica, dupa originea lor, in: alimente de natura animala (carnea, ouale, laptele etc), alimente de natura vegetala (legumele, fructele, cerealele, uleiurile etc.) si alimente de origine minerala (sarurile, apa). Dupa compozitia chimica se clasifica in alimente de natura proteica, lipidica si glucidica, apoi vitamine, saruri minerale si apa. Alimentele nu pot fi folosite de organism in starea in care se gasesc in natura: este necesara transformarea lor fizica si chimica. Transformarile constau in desfacerea substantelor alimentare din molecule complexe insolubile, in substante cu molecule simple, solubile, care pot fi absorbite prin peretele tubului digestiv. Totalitatea acestor transformari poarta numele de digestie. O data absorbite, substantele chimice sunt folosite de organism pentru producerea de energie - rol energetic.Digestia gastrica: Digestia incepe in cavitatea bucala, ce reprezinta partea tubului digestiv care vine in directa legatura cu mediul exterior. in gura alimentele sufera modificari mecanice, fizice si chimice. Masticatia reprezinta totalitatea modificarilor mecanice care conduc la divizarea si triturarea alimentelor solide si semisolide sub actiunea combinata a maxilarelor si a dintilor, a limbii si a musculaturi obrajilor. in actul masticatiei, rolul important il joaca musculatura masticatoare si articulatia temporomandibulara care permit miscari de coborare si ridicare ale mandibulei, de lateralitate si de propulsie si retragere. Musculatura sta sub comanda directa a sistemului nervos central. Secretia salivara: Saliva este un lichid cu o compozitie complexa. in mod obisnuit contine apa, substante organice, enzime, mucina, diferite alte protide, substante minerale, cloruri, fosfati, carbonati si altele. Saliva secretata de glandele sublinguale este bogata in mucina, ca si secretia glandelor mucoasei bucale, pe cand saliva parotidiana este foarte apoasa. Glandele submaxilare au o structura si o secretie mixte. Datorita constituentilor sai, saliva indeplineste mai multe functii:
8

 solubilizeaza anumiti constituenti alimentari, stimuland astfel receptorii gustativi; curata si umecteaza mucoasa bucala, cu rol in vorbire; actiune antimicrobiana prin prezenta lizozimului; rol in eliminarea - excretia: metabolitilor (uree, acid uric), virusuri (poliomielitic, turbare etc); substante toxice (Hg, Pb etc); in digestie prin pregatirea alimentelor pentru masticatie, formarea bolului alimentar si deglutitie; hidrolizeaza amidonul prin amilaza pe care o contine, desprinzand din el molecule de maltoza, pe care o desface, prin intermediul maltazei, in glucoza, care este asimilabila. Deglutitia: Prin deglutitie intelegem totalitatea actelor prin care bolul alimentar este transportat din gura in stomac. Deglutitia se efectueaza in trei timpi: - Timpul bucal cuprinde trecerea bolului alimentar din gura in faringe. - Timpul faringian, desi cel mai scurt ca durata, este cel mai complex, implicand coordonarea a numeroase si complicate miscari, faringele reprezentand locul de incrucisare a cailor aeriene si digestive. Calea nazofaringiana este inchisa prin ridicarea valului palatin. Trecerea alimentelor inapoi in gura este oprita de baza limbii in contractie. Laringele este ridicat si tras sub limba si simultan epiglota se lasa peste deschiderea laringelui. Bolul alimentar ia singura cale libera, calea esofagului. - Timpul esofagian - bolul alimentar este condus pe toata lungimea esofagului cu ajutorul undelor peristaltice. Prin unde peristaltice intelegem unde de contractie precedate de unde de relaxare.

Figura 1: Structura aparatului digestiv.

10

1.2 Factorii de risc ai bolilor digestive. Bolile digestive sunt boli de larg rspndire n populaie, ocupnd un loc important n morbiditatea general. Ponderea mare pe care o au aceste boli n patologia general, potenialul mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu factorii de mediu i de alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai incipiente, pentru tratarea i prevenirea complicaiilor lor. Una din condiiile necesare depistrii, diagnosticrii i tratrii corecte ale bolilor digestive este prezentarea bolnavului la medic att la apariia simptomatologiei de debut, ct i pentru controlul periodic al unor afeciuni diagnosticate, ce trebuie urmrite prin dispensarizarea n dispensare, policlinici, la cabinetele de consultaii ale spitalelor judeene i al clinicilor universitare. De asemenea, este necesar cunoaterea factorilor de mediu, factorilor toxici i alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, efectul ulcerogen al unor medicamente cu producere de HDS,efectul nociv al alimentelor incomplet pregtite, al meselor neregulate, al stresurilor, impun cunoaterea acestor factori i evitarea lor n profilaxia bolilor digestive. Factorii de risc ai bolilor digestive sunt multiple, si de multe ori nu actioneza de unii singuri dar in comun. Ei pot fi arbitrar grupati in: 1. factori fizici: inclusiv factorul termic, temperaturi inalte sau joase(ale produselor alimentare). 2. factori chimici: influenta unor medicamente sau substante chimice, asupra mucoasei tractului digestiv, ca de exemplu aspirina, dimedrolul diclofenacul. 3. factori mecanici: diverse lovituri, sau inghitirea unor corpuri sau obiecte staraine care afecteaza nemijlocit aparatul digestiv. 4. factori ereditari: se refera la defecte biochimice fundamentale asa cum sunt aminoacidopatiile prin erori chimice de observatie la nivelul tuburilor renale, malabsorbtia ereditara de cloruri, polipoza familiala. 5. factori toxici: se refera la diverse substante, din mediu de munca sau casnic care pot participa la declansarea unor boli cronice., inclusiv si tutunul, alcoolul, care pote favoriza cancerul, cacitatii bucale, faringelui, laringelui, pancreasului. 6. factorii mediului si modului de viata: multipli si obisnuit asociati, participa cu importanta pondere in aparitia si intretinerea bolilor digestive, ritmul neregulat in alimentatie, nerespecatea igienei alimentare, precum si nerespectarea regulilor de
11

pregatire a hranei, produsele alimentare netolerate,care provoaca tulburari pentru ca nu pot fi scindate sau absorbite, cele care produc alergii, condimentele, trecerea brusca de la un tip de hrana la altul, alterarea proportiei uzuale dintre produsele alimentare, conservantii si produsi iritanti din alimente, excesul de bauturi alcoolice, fumatul.reprezinta factori ce conditioneaza aparitia sau intretinerea gastritelor si duodenitelor cronice, a bolii ulceroase, a enterocolitelor, hepatitelor cronice, litiazei biliare. 7. stresul, sau suprasolicitarile psiho-nervoase de diferite intensitati si durate, sunt din ce in ce mai frecvente in viata de famile, in traiul din centrul populat si in activitatea ocupationala: stari de tensiune psihonervoasa in relatiile ce alte persoane, insatisfactii datorita situatiei din famile, sau la locul de munca.

1.4 Principalele forme ale bolilor digestive. Bolile sistemului digestiv se clasifica dupa mai multe criterii, insa vom enumera citeva boli, foarte importante, care se intilnesc mai des: Gastrita reprezinta o inflamatie a mucoasei stomacului si poate fi: cronica sau acuta. In functie de felul in care evolueaza, aceasta poate varia de la autocicatrizare pina la complicatii grave cum ar fi hemoragia sau perforatia. Simptomele pe care o persoana le poate avea in cazul acestei afectiuni sunt: balonari, greata, regurgitari, varsaturi, diaree, dureri si arsuri in capul pieptului sau arsuri in stomac in special datorita meselor bogate sau alimentelor excitante, cum ar fi : cafeaua, alcoolul, substantele grase s.a.. Tratamentul se face, in functie de gravitatea afectiuni, in moduri diferite: antiacide antisecretorii (ranitidina, famotidina, omeprazolul, s.a.), pansamente gastrice. Cind se va evidentia existenta germenului Helicobacter pilory in mucoasa gastrica se va asocia un tratament antibiotic de eradicare a acestei infectii: amoxicilina asociata cu metronidazol.In cazul gastritei este foarte important sa se renunte la alcool, tigari, mancaruri picante, dulci, acre sau foarte sarate. De asemenea, pentru a reduce durerile sau usturimile se pot bea ceaiuri de: musetel, menta, sunatoare, flori de salcam, etc. Duodenitele cronice. Duodenita reprezint inflamaia acut sau cronic a mucoasei duodenale i apare farte rar izlat, cel mai adesea fiind asociat cu o gastrit sau cu o jejunit. Duodenitele cronice sunt provocate de: infestri cu parazii cu sediul n duoden, infectii microbiene atenuate, intretinute de o vezicula biliara infectata; procese alergice, intoxicaii cu alcool, staz duodenal, afeciuni endocrine. Simptome. Duodenita acuta izolata este extrem de rar; de regul este
12

asociat: gastro-duodenit acut, gastro-duodeno-enterocolit acut, simptomatologia ei confundndu-se n aceste cazuri cu aceea a afeciunilor asociate. De foarte multe ori, duodenita cronic preced sau nsoete ulcerul duodenal i se manifest prin dureri n epigastru, paraombilical drept sau n hipocondrul drept i cu senzaie de arsuri, care apar la un interval de timp dup mese i sunt atenuate prin ingestia de lapte sau de alcaline; tulburrile acestea nu au periodicitate, apariia lor nsemnnd apariia ulcerului. Semnele proprii duodenitei sunt greaa, inapetena, senzaia de vrstur, astenia, cefaleea, iritabilitalea, uneori scderea n greutate. Evolutia duodenitelor acute este de obicei spre vindecare, prin instituirea la timp a tratamentului.Duodenitele cronice au o evolutie lung, cu dureri permanente, cu scurte perioade de liniste. Ulcerul gastroduodenal. Ulcerele sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau a mucoasei intestinului subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice - care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina - irita si lezeaza mucoasa stomacului. Secretiile gastrice pot afecta si esofagul. Ulcerele din mucoasa gastrica se numesc ulcere gastrice. Cele care apar in mucoasa duodenala se numesc ulcere duodenale. Simptomele specifice ulcerului sunt: - dureri, sub forma de arsuri sau eroziuni, intre regiunea ombilicala si osul xifoid (portiunea inferioara a sternului, cunoscuta popular de "capul pieptului"). Cateodata durerea iradiaza in spate. Durerea abdominala tine de la cateva minute pana la cateva ore si dispare la administrarea unui antiacid (Maalox, Sucralfat) sau inhibitor al secretiei acide (Omeprazol, Lansoprazol). Simptomatologia este periodica, durerea apare si dispare, perioadele cu simptomatologie alterneaza cu cele fara simptomatologie - inapetenta (lipsa poftei de mancare) si scaderea in greutate - balonarile abdominale si greata postprandiala (dupa mese) - voma postprandiala (dupa mese) - scaun negru, ca smoala sau care contine sange rosu-inchis in cazul unui ulcer hemoragic. Enterocolita este o afeciune a tractului digestiv determinat de diverse infecii cu bacterii, virusuri, ciuperci sau parazii. Printre simptomele enterocolitei se numr diareea, febra, durerile abdominale i vrsturile. Simptome: enterocolita se manifest de obicei prin diaree, senzaii de grea, vrsturi, dureri abdominale, balonri, febr, frisoane i alterarea strii generale. Boala debuteaz brusc, la scurt timp dup consumarea unor alimente alterate sau dup ingerarea unor substane
13

toxice. Enterocolita apare n special n anotimpul clduros. Enterocolita este provocat de diverse infecii cu bacterii, ciuperci, virusuri sau parazii. Manifestrile generale ale enterocolitei sunt cauzate fie diseminrii agentului infecios ori a toxinelor acestuia n ntreg organismul, fie pierderii importante de ap i minerale, consecina diareei i vrsturilor.Rspndirea infeciilor pe cale digestiv este favorizat, n primul rnd, de factori economico-sociali - nivelul de salubritate, aprovizionarea deficitar cu ap, igiena individual i colectiv precar. Hepatita cu durat mai mare de 6 luni este definit cronic. Semne i simptome. n hepatita cronic ficatul rmne inflamat chiar dac dumneavoastr nu avei semne i simptome. Unii oameni au hepatit de mai mult de 20 de ani fr s tie acest lucru. n alte cazuri, inflamaia poate cauza treptat formarea de esut cicatricial la nivelul ficatului (ciroz) i poate duce la insuficien hepatic. Persoanele cu hepatit cronic au risc crescut de cancer hepatic. Steatohepatita nealcoolica este o cauz frecvent de hepatit cronic. Hepatita C poate debuta c o infecie acut, dar frecvent se cronicizeaz. Hepatita cronic poate s urmeze ci diferite. Poate progresa foarte ncet, cu afectare limitat sau poate avansa rapid, determinnd afectare hepatic extensiv. Litiaza biliar este definit de prezena calculilor n interiorul colecistului sau cilor biliare, la care se asociaz modificri ale pereilor acestora, cu att mai pronunate cu ct afeciunea este mai veche. Boala apare mai frecvent la femei (raportul fiind de 3:1 femei: brbai), n special dup vrsta de 40 ani, incidena ei crescnd odat cu naintarea n vrst. Regimul alimentar i implicit obezitatea au un rol inportant, de aceea revenirea treptat la greutatea ideal este urmat de scderea coninutului n colesterol al bilei. Simptome : -icter - durere foarte intensa si subita in partea dreapta a abdomenului, ce persista mai multe de 6 ore; - varsaturi persistente;

14

Capitolul II.
2.1 Implicatiile medico- sociale ale bolilor digestive. Jucind un rol important in nutritia organismului, aparatul digestiv este cunoscut traditional prin bolile sale acute precum si prin cele cronice. Bolile digestive sunt plasate pe locul III-IV schimbinduse cu traumatismele. In structura mortalitatii generale, incidenta prin boli digestive in R.M in ultimii 5 ani reprezinta 50.000 de mii la 100 de mii de locuitori. O buna parte de boli digestive se trateaza.Un factor important care plaseaza patologiile bolilor digestive in rangul problemelor medicosociale este volumul mare de concedii medicale si pensionari la virstele cele mai productive, in urma careai are de suferit statul, economia caruia se duce spre declin. O alte consecinta a bolilor digestive este cel psihologic care afecteaza atit bolnavul, care sufera de boala data, precum si famia acestuia care sufera si unele pierderi economice. Un alt argument care plaseaza patologiile digestive in cadrul problemelor medico-sociale este faptul ca BD dau pierderi premature de vieti omenesti, iar morbiditatea intregului aparat digestiv constituie a IV- cauza in tabloul mortalitatii. La personalul din productie indicii morbiditatii cu incapacitate temporara de munca cauzata de bolile aparatului digestiv constituie 46,3 la 100 lucratori, durata medie a unui caz- 18, 6 zile. Un alt factor care plaseaza BD in cadrul problemelor medico-sociale este faptul ca invaliditatea prin BD ocupa in prezent locul IV in tabloul morbiditatii, mai ales dupa hepatopatii si bolile ulceroase operate. Anual in urma in urma bolilor aparatului digestiv in Modova decedeaza aproximativ 3800 oameni. Dupa frecventa mortalitatea in cauza se situeaza pe locul III dupa bolile cardiovasculare si tumori. Astefel putem mentiona ca incidenta prin bolile digestive in Republica Moldova constituie 50 de mii de cazuri la 100.000 de locuitori, ceea ce denota faptul ca este in amploare si faptul ca unele din maladii se trateaza. In cadrul bolilor digestive la copii nivelul cel mai inalt il au gastroenteritele , pe cind la adulti si indeosebi in prima parte a vietii active, predomina gastritele, si ulcerul, dupa 45-50 ani adica a doua parte a vietii active predomina hepatitele cronice, cerozele, litiazele biliare. In cadrul invaliditatii prin boli digestive ocupa locul IV in structura invaliditatii generale si este dominata de boala ulceroasa si de hepatitele cronice(ulcer gastroduadenal). Astfel in concluzie cu referire la implicatiile bolilor digestive putem mentiona faptul ca la fel ca si alte maladii, acestea au consecinte nefaste asupra sanatatii omului, indiferent de sex, virsta, mediu de trai, si pentru a preveni aparitia acestora trebuie de respectat cu mare strictete modul sanatos de viata.
15

2.2 Masuri de profilaxie si de combatere a bolilor digestive. Desi se cunosc o mare parte dintre factorii de risc legati de bolile digestive, totusi nu se stie cu precizie care anume provoaca aceste boli. Cea mai buna strategie este cea de a reduce acolo unde este posibil, factorii de risc, de a diagnostica in stadiile cit mai precoce bolile digestive. Profilaxia primara se ocupa de crearea conditilor sanatoase de viata si de munca prin eliminarea sau neutralizarea factorilor de risc in asa scop pentru prevenirea aparitiei bolilor. Profilaxia primara a bolilor digestive prevede evitarea factorilor ce conditioneaza aparitia sau intretinerea acestora si ea este posibila in cazul factorilor infectiosi si boloilor generale care afecteaza aparatul digestiv, asociatiilor variabile ale factorilor de mediu, alimentari si comportamentali. Stabilirea factorilor sau atitudinilor de protectie, particularitatilor legate de starea fiziologica sau de virsta ale individului asigura atit prevenirea acestor boli, cit si realizarea rolului aparatului digestiv in nutritia organismului. In cadrul profilaxiei prmare se includ:regim de alimentatie normal resind din virsta si profesie, alimentatie bogata in microelemente lipide, glucide, proteine, fructe legume, calitatea alimentelor, modul de preparare a alimentelor trebuie sa corespunda normelor, produse alimentare naturale, respecatrea igienei personale, evitarea stresului, respectarea unui mod sanatos de viata psiholigic, excluderea deprinderilor daunatoare precum alcoolul, drogurile, tutunul, substante toxice(cafea, ceai), si nu in ultimul rind examenul medical profilactic care se realizeaza la cel putin jumatate de an, pentru a verifica starea generala a organismui, precum si a organelor in parte, pentru a preveni maladiile in stadiile cit mai precoce.Profilaxia secundara pune accentul pe depistarea bolilor in stadiile cit mai precoce inscopul prevenirii aparitiei complicatiilor., prin cunoasterea precoce a bolilor, bolnavilor si a grupurilor expuse la factori de risc identificati, realizeaza reducerea gravitatii, a recedivelor si consecintelor acestora. Un rol important in cadrul acestui nivel reprezinta cunoasterea simptomelor bolii, adica clinica acestora, care este majora in cadrul depistarii.un alt lucru important este efecuarea screeningurilor la gravide, precum si la persoane care au avut in familie cazuri de boala, in pofida aparitiei complicatiilor. Profilaxia tertiara, prin stabilirea restantului functional-dispensarizarea, prin obtinerea unui comportament de protectie si prin tratamente (dieta, ape minerale) asigura evitarea agravarilor, complicatiilor si mentinerea capacitaii de munca. In asigurarea asistentei medicale bolnavilor, participarea cooperanta a tuturor esaloanelor medicale( dispensarul medical teritorial si de intreprindere, policlinica, spitalulu) asigura eficienta programului sanitar teritorial in cunoasterea factorilor de risc, in depistarea si

16

rezolvarea bolilor in populatie si in reducerea consecintelor multiple ale acestor boli crononice. 2.3 Serviciile sociale acordate persoanelor bolnave de boli digestive. Recupararea deficientelor este o problema care se situeaza in centrul atentiei medicinie, precum si a intregii societati. Recuperarea presupune nu numai lichdarea bolii, ci si vindecarea intrun sens mult mai larg, care asigura manifestarea activa si complexa a persoanei. Recuperarea se bazeaza pe evaluarea si cresterea restantului morfo-functional al deficientului pe restabilirea cit mai deplina a capacitatii functionale si pe dezvoltarea unor mecanisme recompensatorii si adaptive care sa asigure maximum functionalitatea in conditiile de activitate profesionala. Actiunea de recuperare depaseste barierele traditionale a medicinei si urmareste bolnavul nu numai in stationar si ambulator, ci si in ambianta sociala, in activitatea productiva, priveste deci omul ca pe o fiinta complexa, psiho-bio-sociala. Ea presupune pe linga faptul salvarii persoanei de la moarte biologica propriu-zisa precum si de la moartea sociala, adica masuri sociale si educativ- profesionale pentru prevenirea starii de dependenta sociala. Prin recuperare se urmareste atit prevenirea invaliditatii la bolnavii suferind de boli cronice cu potential invalidant, cit si restabilirea cit mai deplina a capacitatii functionale, cu dezvoltatrea unor mecanisme compensatorii, pentru a se asigura posibilitatea de munca sau autoservire, respectiv o viata activa, cu independenta economica si sociala. Astfel in continuare sunt enumerate citeva servicii medico- sociale acordate persoanelor bolnave de BD: Consultarea bolnavilor cu metode de prevenire precoce a bolilor digestive cu scopul stabilirii corecte a diagnosticului. Servicii de reabilitare sociala si psihica angajarea la un serviciu fizic usor; Reincadrarea in cimpul muncii; Grupuri de sprijin; Oferirea unor mese dietice(precum si cantine sociale); Oferirea unor medicamente la pret redus persoanelor cu boli cronice; Urmarea prescriptiilor medicale precum si frecventarea unor cure blenosanatoriale;

17

 Servicii de deservire la domiciliu, cit si in institutie de spital; Aderarea sau consultarea unor organizatii non guvernamentale care ofera servicii de ajutorare a categoriilor de persoane cu boli cronice; Concluzii si recomandari. Bolile digestive debuteaza incepind cu nasterea omului si se manifesta la toate virstele.Ponderea mare pe care o au aceste boli n patologia general, potenialul mare invalidant al unora din ele, interaciunile lor cu factorii de mediu i de alimentaie, fac necesar cunoaterea lor n stadiile ct mai incipiente, pentru tratarea i prevenirea complicaiilor lor. De asemenea, este necesar cunoaterea factorilor de mediu, factorilor toxici i alimentari ce pot genera sau agrava aceste boli. Efectele nocive ale alcoolului asupra stomacului, ficatului, pancreasului, ale tutunului asupra esofagului, stomacului, al stresurilor, impun cunoaterea acestor factori i evitarea lor n profilaxia bolilor digestive. De asemenea, se insista asupra necesitii controlului periodic al afeciunilor ce necesit tratamente cronice, de ndelung durat, cu obligativitatea bolnavului de a se prezenta la anumite intervale. Astefel pot propune o niste recomandari privind igiena aparatului digestiv. Imbolnavirile organismului au loc si datorita igienii sanitare necorespunzatoare a alimentelor. Astfel, prin alimente se pot transmite o serie de boli, provocate de microbi si virusi, hepetita epidemica, toxiinfectiile alimentare etc. si boli provocate de paraziti. Reguli igienice : - Alimentatia trebuie sa corespunda calitativ si cantitativ. - Alimentatia trebuie sa se faca la ore fixe, pentru ca organele digestive sa lucreze ritmic si sa li se asigure perioade de odihna. Astfel, micul dejun, pranzul si cina trebuiesa fie luate intodeauna luate la intervalle de timp 4-5 ore. - Alimentatia trebuie sa cuprinda cruditati, care favorizeaza curatirea dintilor si vitalitatea gingiilor. - Alimentatia trebuie sa fie cat mai variata si sa evite alimentatia unilaterala. Excesul de glucide duc la ingrasare si tulburari in dezvoltarea sistemelor osos, muscular si nervos. - Evitarea consumarii consecutive de alimente prea fierbinti sau prea reci, deoarece smaltul dintilor se poate sparge. - Evitarea dulcilor dupa cina, pentru a nu ramane resturi, care favorizeaza aparitia cariilor. - Spalarea dintilor dupa fiecare masa principala si obligatoriu seara inainte de
18

culcare. Periajul dintilor, cu perie si pasta, sa dureze aproximativ 5 min. si sa fie executat prin miscari verticale ce la gingii spre marginea dintilor, atat pe fata exterioara, cat si pe fata interioara. Cele mai bune conditii de pastrare a alimentelor este frigul.Mucoasele organelor digestive ale copiilor sunt mai fine decat ale adultilor. Datorita schimbarii dintilor, copii fac mai usor si mai frecvent infectii ale gurii. Smaltul dintilor este mai subtire si caria dentara apare mai frecvent la copii. Coplicatiile cariei dentare, abcesele dentare sau granoloamele, repr. focare de infectii, care pot declansa imbolnavirea rinichilor si a inimii.Stomacul copiilor are o capacitate mai redusa decat la adult, sucurile digestive sunt mai sarace in enzime si acid clorhidric, iar musculatura tubului digestiv este incomplet dezvoltata. De aceea, copii fac mai usor gastite, colite, toxiinfectii alimentare si parazitoare a caror poarta de intrare este tubul digestiv. Obiectivele igienii sistemului digestiv : - evitarea meselor bogate din punct de vedere cantitativ - evitarea condimentelor, prin consumarea alimentelor bogate in celuloza - evitarea constipatiilor, prin consumare alimentelor bogate in celuloza - prevenirea cariei dentare si infectiilor, pri mentinerea igienei cavitatii bucale - mestecarea corecta a alimentelor, bine si incet, fara graba cu gura inchisa - prevenirea intoxicatiilor, toxiinfectiilor alimentare si a viermlorintestinali prin hranirea cu alimente de bune calitate, bine preparate, usor digerabile si asimilabile. n sfrit, pentru evitarea greelilor i temporizrii inutile prin diagnosticarea i tratarea de ctre bolnavul nsui a unor simptome digestive, recomandm ca o dat ce acestea apar, s ne adresm medicului curant, din teritoriul sau familie.

19

Bibliografie. 1. Anatomia si fiziologia omului compediu, CORINT, Bucuresti 2003. 2. Propedeutica bolilor interne, chisinau, UNIVERSITAS 1995. 3. Managementul serviciilor medicale. 4. CLINICA MAYO. DESPRE BOLILE DIGESTIVE, editura ALL. 5. Bolile digestive transmisibile editura SCRIBD. 6. Accesarea paginilor web, www.digestia.ro, www.romedic.ro.

20