GANGRENA

GANGRENA
Gangrena este o afecțiune care apare prin
moartea țesuturilor, moarte care apare
deoarece alimentarea locală a țesutului este
fie pierdută, fie inadecvată pentru a menține
țesutul în viață. Gangrena afectează, de
obicei, membrele, uneori și viscerele
precum ficatul, plămânul sau intestinul.
Există două tipuri majore de gangrenă,
gangrena uscată și gangrena umedă.
Gangrena este o urgență medicală care ar
putea duce la amputații și/sau deces.
 CLASIFICARE
Gangrena poate fi: uscată sau umedă.
 Gangrena uscată

Toate organele corpului (cum ar fi ficatul,

inima, mușchii) au nevoie de oxigen pentru a
funcționa corespunzător și pentru a supraviețui.
Oxigenul este transportat în diferite părți ale
corpului prin sânge. Gangrena uscată apare
atunci când una din părțile corpului nu primește
suficient oxigen. În cele din urmă, acea parte a
corpului va începe să se deterioreze și să
moară. In gangrena uscată, pielea este continuă
și nu există semne de infectare.
 CLASIFICARE
 Gangrena umedă
Gangrena umedă este cel mai periculos tip de gangrenă,
deoarece dacă este lăsată netratată, pacientul dezvoltă, de
obicei, septicemie și moare în câteva ore sau zile.
Gangrena umedă rezultă dintr-o infecție netratată sau
tratată necorespunzător în organismul în care alimentarea
cu sânge la nivel local a fost redusă sau oprită prin
inflamarea țesutului, producția de gaze în țesuturi, din
cauza toxinelor bacteriene sau toți acești factori
combinați. Pot apărea mai întâi stări care compromit fluxul
sanguin, cum ar fi arsurile sau traumatismele vasculare.
Apoi, zona afectată local devine infectată, ceea ce poate
duce la gangrena umedă. Gangrena umedă produce de
multe ori un lichid sau un puroi, de aici termenul „umedă”.
 CLASIFICARE
 Gangrena gazoasă
Gangrena gazoasă, care este o formă de
gangrena umedă, implică infectarea țesutului
cu anumite tipuri de bacterii. Odată ce sunt
prezente bacteriile în țesut, acestea
eliberează toxine și gaze. Gangrena gazoasă
este indicată de febră mare, puroi maroniu,
bule de gaze sub piele, decolorare a pielii și
miros neplăcut. Este cea mai rară forma de
gangrenă. Ca și gangrena umedă, gangrena
gazoasă poate fi fatală dacă nu este tratată
imediat.
CAUZELE APARITIEI GANGRENEI
Orice afecțiune care afectează fluxul
sanguin va crește riscul de gangrena,
inclusiv:
 Diabet zaharat;
 Ateroscleroza;
 Boala arterială periferică;
 Traumatisme sau vătămări grave;
 Sistemul imunitar slăbit;
 Obezitate;
 Fumat.
GANGRENA DIABETICA
 SEMNELE ȘI SIMPTOMELE
GANGRENEI
Poate afecta orice parte a corpului, dar de obicei începe
cu picioarele, degetele sau mâinile.
Semnele și simptomele generale ale gangrenei includ:
 inroșirea și inflamarea țesutului
 pierderea senzației locale sau o durere severă în zona
afectată
 prezența unor scurgeri urât mirositoare (dacă gangrena
este cauzată de o infecție)
 pielea devine rece și palidă
 in unele cazuri, membrul afectat poate fi perceput ca fiind
greoi
 modificari ale culorii pielii (zona își schimbă culoarea de la
roșu la brun până la purpuriu sau negru, cand se intampla
acest lucru inseamna ca tesutul afectat incepe sa moară)
 SEMNELE ȘI SIMPTOMELE
GANGRENEI
În cazul în care zona este infectată, este
posibil să apară și alte semne și simptome
legate de infecție, cum ar fi:
 temperatură ridicată (febră)
 pierdere a poftei de mâncare
 bătăi rapide ale inimii și respirație rapidă
 ameţeală
 stare generală alterată
 hipotensiune arterială
 DIAGNOSTICUL DE GANGRENA
Medicul va pune diagnosticul de gangrenă pe
baza examenului fizic, a istoricului medical al
pacientului și a rezultatelor probelor de sânge
și a altor teste de laborator. Testele folosite
pentru a pune diagnosticul de gangrenă includ:
 Analize de sange;
 Teste de imagistică – radiografie, tomografia
computerizată (CT) sau RMN;
 Arteriograma;
 Culturi ale fluidelor sau culturi ale
țesuturilor
 TRATAMENT
Tratamentul gangrenei implică înlăturarea țesutului afectat,
prevenirea infecției sau tratarea oricărei infecții existente și
tratarea problemei care a dus la dezvoltarea gangrenei. În
funcție de tipul de gangrena, tratamentul poate fi:
 Interventia chirurgicala – țesutul mort este îndepărtat
chirurgical pentru a preveni răspândirea infecției. În unele
situații, poate fi necesară amputarea (îndepărtarea
membrului sau degetului afectat).
 Terapia Maggot – este o modalitate non-chirurgicală de a
îndepărta țesutul mort. Atunci când se utilizează pentru a
trata gangrena, larvele (special crescute într-un laborator
astfel încât acestea sa fie sterile)ce sunt plasate pe rană,
unde consumă țesutul mort și infectat fără a afecta țesutul
sănătos. De asemenea, ele ajută la combaterea infecțiilor și
accelerează vindecarea prin eliberarea substanțelor care
ucid bacteriile.
 TRATAMENT

 Antibioticele
 Chirurgia reconstructivă – utilizând o grefă
de piele, aceasta poate fi utilizată pentru a
acoperi zona pielii afectată de gangrena.
Chirurgul va îndepărta pielea sănătoasă
dintr-o altă parte a corpului (de obicei, o
parte care ar fi acoperită de îmbrăcăminte)
și o va reconecta cu zona afectată.