TRAUMATISMELE

CRANIO-CEREBRALE (TCC)
 DEFINITIE:

TRAUMATISMELE CRANIO-CEREBRALE reprezintă

totalitatea fenomenelor clinice sau paraclinice care apar ca urmare a
acțiunii unui agent traumatic asupra cutiei craniene și a conținutului
acesteia.

Efectele traumatice reprezintă un fenomen complex, determinat

de două tipuri de factori:
 factorii fizici de natură mecanică – constau în tipul și amploarea
impactului, precum și modul de absorbție și de transfer al
energiei cinetice traumatice;
 factorii biologici reprezintă modul în care structurile intracraniene
reacționează la energia transmisă de impact. Acești factori constau
în alterări cerebrale funcționale sau organice, modificări vasculare,
perturbări metabolice, hormonale, histochimice, biochimice
sanguine sau lichidiene.

Factorii fizici, din punct de vedere fiziopatologic, acționează asupra

structurilor intracraniene, în timp ce factorii biologici reacționează la
energia traumatică indusă.
Traumatismele cranio-cerebrale reprezintă cea mai frecventă cauză
de moarte și invaliditate posttraumatică la persoanele cu vârsta sub
45 de ani.

În România, incidența anuală arată că la fiecare 100.000 de locuitori

se produc 300 de cazuri de traumatisme cranio-cerebrale ce necesită
asistență medicală specializată. Cea mai mare parte a victimelor
traumatismelor cranio-cerebrale severe, dar și moderate, dezvoltă
diferite grade de dizabilitate. Mai mult de un sfert din cazurile de
invaliditate posttraumatică apar ca urmare a unui traumatism
cranian.
 Mecanismele traumatice fizice pot determina:
- leziuni ale scalpului (excoriații, echimoze, plăgi);
- leziuni ale cutiei craniene (fracturi);
- leziuni cerebrale (contuzie, dilacerare, hematom intracerebral,
edem cerebral);
- leziuni extracerebrale (hematom epidural- revărsat sangvin între
tabla internă craniană și dura mater; hematom subdural- revărsat
sangvin între dura mater și suprafața creierului; meningita seroasă-
revărsat lichidian subdural).
 CLASIFICAREA TRAUMATISMELOR
CRANIO-CEREBRALE

I. Clasificarea TCC după intensitate – se împart în 3 grupe:

1. TCC minor corespunde unei leziuni cerebrale ușoare și se împart în:
a. Grad 0 – fără pierdere de conștiență, cu dureri locale, eventual tumefacție sau
echimoză. Pacientul este lăsat la domiciliu, cu instrucțiuni privitoare la semnele de alarmă.
Grad 0 cu risc – alcoolismul, drogurile, vârstele extreme, terapia anticoagulantă,
epilepsia, intervenția operatorie neurochirurgicală în antecedente. Acești pacienți necesită
examen CT și spitalizare pentru 24 de ore.
b. Grad 1 – minimă pierdere de conștiență și amnezie retrogradă, cefalee persistentă,
plăgi mari ale scalpului. Se indică examen CT în primele 6 ore de la traumatism, spitalizare
pentru 24 de ore în eventualitatea unui examen CT negativ.
c. Grad 2 - somnolenți, dar fără semne neurologice focale. Se efectuează examen
CT și spitalizare într-o unitate neurochirurgicală până la ameliorare.

2. TCC moderate (medii) – acest grup necesită o atenție deosebită, întrucât

cuprinde bolnavii care „vorbesc și mor” („talk and die”). Starea lor se
deteriorează rapid și mor, ca rezultat al evoluției unor leziuni care, depistate
precoce, pot fi tratate (hematoame intracraniene, edem cerebral, ischemie, fracturi
craniene). Se internează în serviciul de neurochirurgie și se efectuează examen
CT. Dacă starea bolnavului nu se ameliorează după 12 ore de la traumatism, se va
repeta examenul CT.

3. TCC severe (grave) - pacienții în comă. Frecvența este, în medie, de 10-15%.

II. TCC pot fi închise sau deschise.
a. TCC deschise:
 TCC deschis direct – leziuni traumatice ale scalpului, osului cranian și a durei-
mater, cu realizarea unei comunicări directe a mediului exterior cu spațiul
endocranian, cu eliminarea de detritus cerebral și/sau LCR;
 TCC deschis indirect – leziuni ale bazei craniului – zona sinusului etmoidal și
stânca temporalului – situate la distanță de zona de impact, cu dilacerarea
durei adiacente și exteriorizarea de LCR sau substanță cerebrală pe cale
nazală.
O leziune deschisă se observă prin hemoragia ce survine. Multe din leziunile
deschise sunt severe, dar nu întotdeauna fatale. La evaluarea leziunilor capului se
examinează nasul, ochii și urechile pentru a se exclude prezența de LCR sau de
sânge. În traumele severe deschise ale capului se pot observa fragmente osoase
sau chiar țesut cerebral.
b. TCC închise – într-o leziune închisă, hemoragia și edemațierea creierului pot
provoca creșterea tensiunii intracraniene, ducând uneori la leziuni ireversibile ale
creierului și chiar moarte, dacă nu se acționează la timp.

III. Din punct de vedere evolutiv, TCC se împart în:

 acute (până la 48 de ore);
 subacute (2-3 săptămâni);
 cronice (peste 3 săptămâni).
 INTERPRETAREA SEMNELOR VITALE

 Semne de şoc (TA scăzută, tahicardie) – de obicei din alte cauze, rar din cauza
hemoragiei de scalp;
 Bradicardie şi HTA – pot fi cauzate de un reflex Cushing, indicând o HTIC;
 Tahicardie apărută brusc şi hipotensiune arterială;
 Bradipnee – semn precoce de HTIC;
 Respirație Cheyne-Stokes – leziune de trunchi cerebral;
 Tulburări respiratorii – pacientul trebuie intubat şi ventilat precoce;
 Temperatura pacientului – hipertermia poate deteriora statusul cerebral.
 EXAMENUL OBIECTIV INITIAL:
 Evaluarea nivelului stării de conştiență face parte din examinarea primară.

EXAMENUL SCALPULUI:
 Se palpează scalpul cu mănuşi, căutând zone dureroase, edemațiate, deformări,
crepitații;
 Nu va fi mişcat capul decât după excluderea unei leziuni de coloană vertebrală
cervicală.
LEZIUNILE SCALPULUI:
 Dacă sunt însoțite de sângerare majoră: sutură rapidă, aplicare de copci, compresiune
pentru hemostază.
 Dacă toaleta regiunii din jurul plăgii se face corespunzător, nu este obligatorie raderea
scalpului.
URECHILE:
 Se vor examina ambele canale auditive și se va aspira sângele din acestea;
 Semnul Battle (echimoză în zona mastoidelor);
 Se vor verifica scurgerile din nas și ureche pe o hârtie de filtru.

OCHII:
- Se examinează pupilele (mărimea și reactivitatea);
- Acuitatea vizuală – dacă pacientul este conștient;
- Conjunctiva/corneea – pentru excluderea leziunilor;
- Examenul fundului de ochi – oferă informații importante, pot fi observate hemoragiile
retiniene sau leziuni intraoculare (edem papilar din cauza HTIC).