ACORDAREA PRIMULUI

AJUTOR ÎN CAZ DE
ÎNEC
 CE ESTE ÎNECUL?

Înecul este un accident extrem de grav provocat

de inundarea căilor aeriene cu apă; asfixia
(stopul respirator) este urmată de stopul cardiac.
Se cunosc două mecanisme prin care înecul
generează moartea:
 Înecul propriu-zis prin submersie
(cufundarea totală a unui corp sub suprafața
unui lichid).
 Hidrocutarea sau moartea subită la contactul
cu apa (fără aspiraţie de lichid).
 La acestea se mai pot adăuga:
 Traumatismele grave sub apă sau la suprafaţa apei
(traumatisme craniene, toracice, abdominale, etc.)
 Accidente acute mortale survenite întâmplător în
timpul înotului (IMA, AVC, criză epileptică, etc.)
 Cauzele care pot provoca înecul pot fi:

Trecerea bruscă de la o temperatură

ambiantă la temperatura scăzută a apei
care poate crea o stare de şoc numită
“hidrocuţie”
 Căderea pe plex sau pe regiunea
genitală după o săritură în apă de la
înalţime mare
 Inhibiţia prin panică emotivă
 Primul ajutor
Până la sosirea medicului, este foarte important ca salvatorii să
fie capabili să acorde primul ajutor. În caz de înec timpul de
intervenție util nu trebuie să depășească 3 minute datorită
leziunilor cerebrale ireversibile care se constituie rapid. Acordarea
primului ajutor în caz de înec constă în efectuarea, cât mai rapidă, a
următoarelor operațiuni:

 alarmarea echipei medicale de salvare;

 eliberarea căilor oro-faringiene;

 efectuarea respirației artificiale;

 efectuarea masajului cardiac extern;

 oprirea unor eventuale hemoragii;

Scoaterea victimei din apa:

 salvatorul trebuie să se dezbrace şi să se descalţe înainte de a intra în apă, pentru

ca îmbrăcămintea să nu-i stânjenească mişcările
 salvatorul va înota până în dreptul victimei şi se va apropia de victimă din spate,
apucând-o de sub braţ sau de mijloc, ţinând-o cu faţa în sus, la suprafaţa apei
 va duce victima la mal, înotând fie pe spate fie pe burtă, cu o singură mână şi
ţinând cu cealaltă mână victima, cu faţa deasupra apei
 la mal, victima va fi răsturnată cu faţa în sus

 se eliberează căile respiratorii şi se evaluează funcţiile vitale

 se încep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie

 dacă victima este conştientă se va aşeza în poziţia de siguranţă, pe o parte,

deoarece pot apare vărsături
 se va transporta victima obligatoriu la spital, unde va fi examinată şi
supravegheată cel puţin câteva ore.
 Metoda Silvester
 În cazul în care, din diferite motive, metoda respirației artificiale „gură la gură“ nu poate fi aplicată, se poate
utiliza metoda Silvester.
 Metoda Silvester va fi realizată în poziție înclinată, cu capul în jos cu următoarele operații:

sub umerii accidentatului se va pune un pachet de haine rulate, pentru a-i așeza capul în extensie.

se imobilizează brațele victimei prin prinderea lor de coate, procedeu care va permite salvatorului solitar de a
câștiga timp când trece la masajul cardiac.
se vor executa mișcări ale brațelor victimei dinspre piept către lateral și în sus până ajung de o parte și de alta a
corpului, în vederea destinderii toracelui și aspirării de aer în plămâni, urmate de mișcări de readucere a brațelor la
piept cu apăsarea pe torace în vederea expulzării aerului din plămâni, în ritm de 16-18 respirații artificiale pe minut.
 La aplicarea metodei Silvester
se va proceda în felul următor:
 se va evacua înecatul și se va
așeza pe un teren în pantă,
utilizând pentru transport orice
mijloc. Dacă transportul se va
face de către mai mulți salvatori,
corpul victimei se va transporta
cu fața în sus și cu capul în
extensie pe spate, nivelul capului
și al trunchiului fiind mai jos
decât nivelul bazinului;
 transportul victimei se va efectua
pe o distanță scurtă, rapid și fără
a neglija respirația „gură la
gură“.
 Metoda Heimlich
 Metoda Heimlich recomandă când accidentatul nu poate fi transportat și terenul nu permite efectuarea
procedeelor specifice manevrei Silvester.
 Salvatorul se plasează în spatele înecatului, îi va cuprinde talia cu mâinile, cu un pumn plasat la nivelul
zonei epigastrice, cealată mână susținând pumnul. Cu pumnul se apasă de 5-8 ori, în mod brusc, cu o mișcare
din față către spate și de jos în sus.
 Atunci când înecul se produce departe de mal sau de vreo ambarcațiune, salvatorul va trebui să deflecteze
capul accidentatului și să aplice acestuia lovituri scurte cu latul palmei pe coloana vertebrală. Această metodă
este eficientă dacă se aplică în primele secunde după un „înec“ de scurtă durată, la un accidentat ridicat
inconștient.
 În anumite cazuri, se va începe respirația „gură la gură“ încă din apă.
Dacă înecatul este un scafandru echipat, i se va trage capul pe spate, salvatorul se va plasa în spatele
victimei și îi va aplica direct respirația „gură la gură“ sau va folosi pentru reanimare tubul de respirat,
pensându-se nasul cu degetele.
 De reţinut!

 Victimele unui înec pot prezenta şi fractura de coloana cervicală; de aceea se

vor mobiliza cât mai puţin şi se va păstra poziţia orizontală.
Când salvatorul ajunge la victimă, aceasta are tendinţa de a se agita şi agăţa cu
disperare de acesta, mai ales dacă nu ştie să înoate, fapt ce-i poate pune în
pericol viaţa acestuia. În aceasta situaţie, pentru a împiedica victima să se mai
zbată, fie se va scufunda împreună cu victima pentru câteva secunde (fapt ce va
determina relaxarea victimei)- cea mai bună metoda, fie va aplica victimei o
lovitură în abdomen.
 Înecul se plasează printre primele Statistici
trei cauze majore de moarte
accidentală. În lume se înregistrează
peste 500.000 de cazuri de deces prin
înec anual, dar cifra este subestimată
prin lipsa raportărilor certe în
numeroase zone. Peste 9.000 de
cazuri surveneau anual în SUA,
potrivit unei statistici mai vechi.
Datele mai noi vorbesc despre 8.000
de cazuri, din care 1.500 sunt copii.
Numai în California, un loc predilect
pentru vacanţe şi sporturi de apă, sunt
recuperaţi anual din ocean 25.000 de
oameni, dar procentul decedaţilor este
relativ redus, astfel încât cifrele ni se
par supraestimate.
Vă mulţumesc
pentru atenţia
acordată!