Capitolul I

ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR

1.

Aspecte generale privind sistemul osos

Aparatul locomotor este constituit din sistemul osos si sistemul musculara,

ambele asigurand sustinerea corpului si posibilitatea de deplasare.

Sistemul osos reprezita totalitatea oaselor din corp (aproximativ 200 la
numar) legate intre ele prin articulatii. El reprezinta partea pasiva a aparatului
locomotor.
Forma, structura si modul de legatura a oaselor pentru a forma scheletul
corpului uman, reprezinta expresia adaptarii la statiunea bipeda si locomotoare.
Datorita compozitiei chimice si arhitecturii substantei osoase, ele au
proprietatea de a rezista la:
presiune
tractiune
torsiune
2.

Structura oaselor

Oasele sunt organe tari si elastice.In structura lor predomina tesutul osos.
Tesutul osos este cel mai dur si rezistent tesut mecanic conjunctiv. Tesutul osos
este un tesut conjunctiv metaplaziat.
Tesutul osos este format din:
- celule osoase
- substanta fundamentale
- substanta osoasa
Tesutul osos formeaza scheletul corpului
si reprezinta aparatul de sustinere a partilor moi
ale organismului; este totodata un important
rezervor de substante fosfocalcice.
In functie de structura si arhitectura sa,

Fig 1 Femurul
7

exista doua varietati de tesut osos:

- Tesut osos compact
- Tesut osos spongios
tesutul osos compact formeaza diafiza vaselor lungi, portiunea externa a
epifizelor si oselor scurte, lama externa si interna a oaselor late.
Pe sectiunea transversala, diafiza osului lung este formata:
- in portiunea centrala de canalul medular
- la exterior de periost.
Microscopic, substanta ososasa a diafizei, prezinta o serie de canale numite
canalele Havers, acestea contin:
- capilare sanguine
- terminatii nervoase
- tesut conjunctiv lax in cantitate redusa.
In jurul canalelor Havers, substanta ososa este dispusa in lamele osoase
concentrice, in grosimea carora se gasesc osteoblase ce contin osteocitele.
Scheletul lameleorl este format din oseina si fibre de calogen paralele intre lele.
Fibrele de calogen din lamelele vecine au directii oblice, spiralate sau circulare.
Un canal Havers impreuna cu lamelele din jur formeaza osteonul / sistemul
Havers unitatea morfofunctionala a osului.
Intre sistemele haversiene se gasesc arcuri de lamele osoase, resturi de osteoane
rezultate in urma remanierii ososase, formand sistemele internaversiene.
tesutul osos spongios formeaza epifizele oaselor lungi, scurte si late.
Este format din lame osoase numite trabecule, alcatuite la randul lor din
mai multe lamele.
Lamelele osoase delimiteaza cavitati cu aspecte si marimi diferite, numite
areole, care dau osului aspect de burete.
Areolele si lamelele osoase sunt sisteme haversiene incomplete.
Areolele comunica intre ele si contin maduva osoasa.
8

3.

Osteogeneza

Procesulde formare a osului se numeste osteogeneza.

Formarea scheletului osos caracteristic adultului, din scheletul cartilaginos al
embrionului si fatului , presupune un lung proces care se incheie in jurul varstei
de 25 ani.
Osteogeneza este de doua tipuri:
1. Osificare de membrane prin care in modelul conjunctiv al osului, apar
puncte de osificare care se intind in pete de ulei.
Celulele conjunctive se transforma in osteoblasti si secreta oseina. Prin
impregnare cu saruri de Ca, in prezenta fosfatazelor alcaline, se formeaza
osulprimar.
In faza urmatoare acesta va fi modelat prin procese de distrugere, de remaniere
osoasa sub actiunea osteoplastelor si a fostfatazei acide formandu-se osul
definitiv.
Acest tip de osificare este caracteristic oaselor cutiei craniene, oaselor fetei; prin
osificare de membrana se face cresterea in grosime a osului si se formeaza
calusul supa fracturi.
2. Osificare de cartilaj econdrala prin care celulele cartilaginoase se
hipertrofiaza si degeneraeaza. Substanata fundamentala a carilajului se distruge
partial iar restul se va impregna cu Ca.
In fazaurmatoare, membrana care inveleste matricea cartilaginoasa a osului
(pericondru), pleaca muguri conjuctiva vasculari spre celulele cartilaginoase
distruse de osteogeneza.
4.

Morfologia oaselor

Formarea oaselor este adaptatata functiilor pe care leindeplinesc in organism. Se

impart in trei categorii:
- oase lungi (humerus, radius,femur,tibie)
9

- oase late (oasele calotei craniene, omoplatul)

- oase scurte (oasele carpiene, tarsiene, vertebrele)
In canalul medular si canalele tesutului spongios se gaseste maduva oaselor care
se prezinta sub trei varietati:
maduva rosie / hematopietica se gaseste in majoritatea oaselor fatului si
in oasele scurte ale adultului. Au rol in formarea gobulelor sangelui in
perioada de dezvoltare a osului, maduva rosie participa la procesul de
osteogeneza prin osteoblastii si osteoclastii diferentieti din celulele
conjunctive medulare. In fracturi intervine
formarea calusului.
maduva galbena se afla in toate oasele
adultului, exceptie osele late si scurte. Se
caracterizeaza prin continutul de caelule
adipoase, care ii dau culorea galbena. Este un
depozit al organismului.
maduva cenusie se gaseste in osaele
varstnicului. Este formata preponderent din
tesut conjunctiv si are rol de umplutura.
Fig 2 Structura oaselor
Maduva oaselor alcatuieste cu osul un intreg morfofunctional, avand aceeasi
inervatie si vascularizatie.
Periostul este o membrana conjunctiva care inveleste osul cu exceptia
suprafetelor articulare. Este bogat inervat si vascularizat. Prin stratul extern,
periostul participa la formarea osului, celulele sale transformandu-se in
osteoblasti atat in procesul de dezvoltare a osului cat si in cazul de fracturi,
formand calusul.
Rolurile importante ale maduvei sunt:
1. participa la formarea tesutului osos n timpul osificarii, rol osteogen;
10

2. rol hematopoetic, contribuie la formarea elementelor figurate ale

sangelui;
3. constituie un factor mecanic, diminuand greutatea oaselor;
4. ca orice tesut adipos serveste ca substanta de rezerva
5. Bazinul/Pelvisul osos
Este un inel osos format din trei elemente: - sacrul si coccigele (posterior)
- cele doua oase coxale (lateral)
Daca prefiguram muschii care formeaza baza inelului (muschii planseului
pelvin) ansamblul are efectiv forma unui bazin care primeste greutatea
trunchiului si a partii superioare a corpului. El reprezinta in acelasi timp locul de
articulare al femurelor cu trunchiul, deci este
un element de transmitere al presiunilor
datorate

greutatii

corpului

si

contrapresiunilor venite de la sol prin

intermediul membrelor inferioare.
Datorita formei oaselor se delimiteaza o
portiune superioara sau pelvisul mare si o
portiune inferioara sau pelvisul mic.
Fig 3 Pelvisul
Orificiul superior al pelvisului mic se numeste stramtoare superioara, orificiul
inferior poarta numele de stramtoare inferioara.
5.1 Osul coxal

Este un os plat in care cele doua parti superioara si inferioara sunt in torsiune
una pe cealalta ca la o elice. La adult se formeaza prin fuziunea a trei oase: ilion,
ischion si pube, reunite la nivelul unui cartilaj in forma de Y, centrat in cavitatea
acetabulului.
o ILIONUL - prezinta uncorp care participa la formarea acetabulului siaripa
osului iliac (superior). Formeaza portiunea superioara a osului coxal.
11

o ISCHIONUL - are uncorp care participa la formarea acetabulului si

oramura.
Intre corp si ramura se gaseste tuberozitatea ischiadica. Formeaza portiunea
posteroinferioara a osului coxal.
o PUBELE are uncorp care participa la formarea acetabulului. El se uneste
cu ischionul la nivelul eminentei iliopectinee. Prezinta o ramura
superioara care se uneste la nivelul unghiului pubelui cu ramura
inferioara. Ramura inferioara formeaza impreuna cu ramura ischionului
ramura ischiopubiana. Formeaza portiunea antero-inferioara a osului
coxal.
Orientarea osului coxal: se asaza inapoi marginea prevazuta cu o mare scobitura,
lateral fata cu acetabulul si in jos scobitura acestuia.
Prezinta doua fete, patru margini si patru unghiuri.
1.Pe fata exterioara (laterala) se observa:
Partea superioara, concava, este fosa iliaca externa formand suprafata gluteala.
Aici se insera muschii: gluteu mare, gluteu mijlociu, gluteu mic si muschiul
drept femural;
In partea mijlocie exista o zona de forma unei sfere goale; esteacetabulul pentru
articulatia cu femurul; este marginit de spranceana acetabulara. Aceasta prezinta
inferior incizura acetabulului.
Partea inferioara are forma unui arc osos ce inconjoara un orificiu numitforamen
obturatum; regiunea anterioara este prezentata de pube,urmeaza ramura
ischiopubinaiar
Regiunea posterioara este reprezentata deischion. Pe viu acest foramen este
acoperit de membrana obturatoare.
2. Fata interna (mediala) prezinta olinie arcuata ce formeaza limita intre pelvisul
mare si pelvisul mic si care o imparte in:
o Fosa iliaca interna unde se insera muschiul iliac;
12

o O suprafata sacropelvina pentru articulatia cu osul sacru prezentand o fata

auriculara si tuberozitatea iliaca , pentru insertia unor ligamente;
3.Gaura obturata (foramen obturatum

suprafata plana ce raspunde acetabulului.

Marginea anterioara preznta o succesiune de reliefuri; cel mai notabile

fiind:

Spina iliaca antero-superioara (SIAS) - pe care se insera muschiul croitor,

muschiul

tensor al fasciei lata si ligamentul inghinal;

Spina iliaca antero-inferioara (SIAI)pe care se insera muschiul drept

femural;

O scobitura pe unde trece muschiul ilopsoas;

Eminenta iliopectinee;

Suprafata pectineala care raspunde muschiului pectineu;

Tuberculul pubian pentru insertia ligamentului inghinal;

Creasta pubelui pentru insertia muschiului drept abdominal si piramidal .

4.Marginea posterioara prezinta acelasi relief accidental.

Spina iliaca postero-superioara (SIPS);

Spina iliaca postero-inferioara (SIPI). Cele doua spine dau insertie

ligamentelor

articulare sacroiliace;

Marea scobitura ischiadica;

Spina ischiadica pentru insertia muschiului gemen superior;

Mica scobitura ischiadica pentru trecerea muschiului obturator intern si

Manunchiului vasculo-nervos rusinos intern.;

Tuberozitatea ischiadica, portiunea pe care ne repauzam in pozitie

sezanda.

Pe viu marea scobitura ischiadica este transformata de muschiul piriform

in
13

Doua orificii:
- Orificiul suprapiriform prin care trece manunchiul vasculonervos
gluteal superior;
- Orificul intrapiriform prin care trece manunchiul vasculonervos
gluteal inferior, nervul cutanat posterior al coapsei, nervul
ischiadic.

5.Marginea superioara sau creasta iliaca se intinde de la SIAS la SIPS.

Are forma unui S culcat. Da insertie muschilor: oblic intern, oblic extern,
patratul si transversul lombelor, gluteu mae, gluteu mijlociu, iliacul.
6.Marginea inferioara - se intinde intre tuberozitatea ischiadica si unghiul
pubelui. Este denumita ramura ischiopubiana. Da insertie muschilor: adductor
mare, adductor scurt si corpilor cavernosi.
5.2 Articulatia sacro-iliaca
Pune in contact doua suprafete articulare situate pe sacru si osul iliac. Fata
auriculara a sacrului este usor concava iar cea iliaca este usor convexa. Forma
osoasa permite miscari interesand toate cele trei oase in acelasi timp si care se
numescnutatie sicontranutatie. In timpul nutatiei baza sacrului basculeaza
anterior si in jos iar varful in sus si posterior.Oasele ischiadice se indeparteaza
de linia mediana scade distanta dintre promontoriu si pube, creste distanta dintre
oasele ischiadice. Deci, in timpul nutatiei cele doua diametre ale stramtorii
inferioare cresc si stramtoarea superioara scade dinspre anterior spre
posterior.Baza sacrului basculeaza posterior si superior iar varful basculeaza in
jos si anterior; aripile iliace se indeparteaza de linia mediana, oasele ischiadice
se apropie. Stramtoarea superioara creste dinspre anterior spre posterior, iar cele
doua diametre ale stramtorii inferioare sunt diminuate.Aceste variatii de
dimensiuni se produc in particular in timpul nasterii. Initial, debutului angajarii
ii corespunde o contranutatie, iar in perioada finala (expulzie) are loc nutatia.
Miscarea de contranutatie se realizeaza in hiperextensia trunchiului in pozitia

14

culcat sau in repausul unei persoane pe regiunea lombara sprijinit pe o banca

transversala.
In conditii fiziologice deosebite (sarcina, nastere) aparatele capsulo-ligamentare
ale tuturor articulatiilor se inbiba cu lichid interstitial si se relaxeaza. Aceasta
relaxare este urmata de efecte diferite la nivelul coloanei vertebrale si bazinului
unde pot aparea rahialgii si chiar hernii de disc. La nivelul bazinului se constata
o crestere a amplitudinii miscarilor la nivelul articulatiilor sacro-iliace si
simfizei pubiene ceea ce usureaza desfasurarea normala a nasterii.
Articulatia prezinta o capsula si un aparat ligamentar extrem de puternice:
o Ligamentele sacro-iliace ventrale (de pe aripioara sacrului si fata pubiana
a acestuia pana in vecinatatea liniei arcuate);
o Ligamentele sacro-iliace dorsale (intre S.I.A.S. si creasta sacrala laterala);
o Ligamentul sacro-iliac interosos care uneste tuberozitatea iliaca cu
tuberozitatea sacrata; este foarte puternic.
o Ligamentul iliolombar uneste procesele transverse L4 - L5 cu creasta
iliaca.
Aceste ligamente limiteaza miscarea de contranutatie.
Peretele lateral si pelvisul osos este completat de ligamentele sacroischiadice
reprezentate de:
o Ligamentul sacrotuberal de forma triunghiulara cu baza pe sacru si varful
pe tuberozitatea ischiadica
o Ligamentul sacrospinos situat anterior fata de ligamentul precedent, cu
insertie pe marginile laterale ale sacrului si coccigelui si pe spina
ischiadica. Acest ligament se opune miscarii de nutatie. De asemenea,
participa la transformarea incizurii sacroischiadice intr- un orificiu si
subdiviziunea acestuia in doua orificii secundare, unul superior in raport
cu marea scobitura ischiadica si unul inferior in raport cu mica scobitura

15

ischiadica. Prin aceste orificii se pot propaga colectii patologice din bazin
la fese, datorita tesutului grasos sau se pot produce hernii.
Membrana obturatoare este o formatiune fibroasa care inchide gaura
obturatoare si contribuie la realizarea unitatii osteofibroase a bazinului. Pe fata
externa se gaseste o panglica
fibroasa (ligamentul subpubian).
Canalul obturator este un canal osteofibros la formarea caruia participa santul
obturator, membrana obturatoare si ligamentul subpubian. Prezinta un orificiu
pubian si altul femural. Contine nervul, artera si vena obturatoare (manunchi
vasculo-nervos) si o mica cantitate de grasime care se continua cu cea a coapsei
si cu cea subperitoneala a bazinului. La acest nivel se pot produce hernii
obturatoare sau propagarea unor colectii purulente de la bazin la coapsa.

16