Fractura de bazin sau fractura pelvisului, desi rara, este considerata de specialisti

ca fiind cea mai periculoasa in cazul persoanele de varsta a treia si a femeilor

aflate in perioada post-menopauza.

Si asta deoarece in urma traumatismului suferit pacientul trebuie sa stea o lunga

perioada de timp imobilizat la pat, timp in care pot aparea diverse complicatii
(printre acestea enumerand doar formarea unor cheaguri de sange sau
pneumonia).

In plus, sechelele cauzate de o fractura de bazin se pot rasfrange asupra

organelor interne, uneori intervenind decesul prin sepsis.

Anatomia bazinului

Bazinul (sau pelvisul, cum este denumit stiintific) are un rol deosebit in
mentinerea echilibrului corpului, el facand legatura dintre coloana vertebrala si
membrele inferioare. In plus, bazinul protejeaza si organele ce se afla in interiorul
sau.

Avand forma unui trunchi de con, cu baza mare orientata in sus si putin inclinat
spre inainte, bazinul are in structura sa oase dure si plate: osul iliac, osul ischion,
sacrum si coccis. Oasele pereche ale bazinului (osul iliac si osul ischion) sunt
unite intre ele prin simfiza pubiana, aceasta fiind mai flexibila in cazul femeilor.

Pe partea din spate a bazinului, in continuarea osului iliac, se afla pozitionat

osul sacrum, acesta fiind o continuare a coloanei vertebrale. Iar pe fiecare dintre
cele doua oase iliace se afla cate o fosa acetabulara (in care este inserat capul
femurului), aceasta fiind punctul de conexiune dintre membrele pelviene si bazin.

Osul sacrum are in componenta sa gaurile sacrale, prin care ies radacinile
nervoase ale maduvei spinale, in partea inferioara el continuandu-se cu coccisul,
iar in partea superioara cu coloana vertebrala. Osul sacrum este unit de osul iliac
prin intermediul articulatiei sacroiliace, aceasta fiind una dintre cele mai
puternice articulatii din corp, cu ligamentele deosebit de rezistente.

Prin bazin trec atat arterele iliace (ce sunt o continuare a aortei abdominale) cat
si vasele iliace, motiv pentru care traumatismele care se produc in aceasta zona
si care sunt insotite de hemoragii, pot genera complicatii destul de serioase.

Tipuri de fracturi ale bazinului

Marea majoritate a fracturilor de bazin sunt semnalate la persoanele a caror

varsta este de peste 65 de ani, principala cauza a acestora fiind caderea.
 Din pacate, nu de putine ori fractura bazinului poate fi insotita si de leziuni
vasculare nervoase si viscerale, motiv pentru care deseori se impune
diagnosticarea cu ajutorul computerului tomograf.

Fracturile de bazin pot fi clasificate in :

• Fracturi parcelare – fracturi de bazin de tip A
• Fracturi cu ruptura incompleta de arc posterior (vertical stabile, rotational
instabile) – fracturi de bazin de tip B
• Fracturi cu ruptura completa de arc posterior (fracturi acetabulare, vertical si
rotational instabile) – fracturi de bazin de tip C

De asemenea, in functie de modul in care este afectata continuitatea inelului

pelvian, fracturile de bazin mai pot fi impartite in :
• Fracturi stabile (fara intreruperea continuitatii inelului pelvian, cand stabilitatea
bazinului nu este compromisa) – fracturi izolate ale oaselor bazinului : ilion,
ischion, pube, sacru, coccige
• Fracturi instabile – intrerup continuitatea inelului pelvian

In categoria fracturilor instabile pot fi mentionate fracturile duble in inelul

pelvian :
- Dubla fractura verticala sau dislocarea pubisului - fractura Straddle – fractura
ambelor ramuri pubiene, bilateral ori fractura unilaterala a ambelor ramuri
pubiene si disjunctie a simfizei pubiene
- Dubla fractura verticala sau dislocarea pelvisului -fractura Malgaigne - fractura
anterioara si posterioara de inel pelvian
- Fracturi multiple severe (inclusiv fractura sacrului)

Fracturile de bazin se rezolva de regula prin metode ortopedice, in cazurile mai

dificile impunandu-se insa interventiile chirurgicale.