TUDOSE ADRIAN-VIOREL AMG I H

REFERAT – SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor organismului uman si a

articulatiilor dintre ele.Articulatiile leaga oasele ,integrandu-se intr-un sistem numit
schelet.Numarul total al oaselor care alcatuiesc scheletul omului este de 223,din care 95
sunt oase perechi,iar 33 oase neperechi.

Sistemul osos are cinci mari functii principale:de sustinere,de locomotie,de

protectie,de hematopoeza si de depozit de saruri minerale.El reprezinta componenta
principala a aparatului de sustinere a tesuturilor moi existente in organismul
nostru.Impreuna cu sistemul muscular,sistemul osos imprima corpului omenesc forma
lui specifica.Desi rolul oaselor in locomotie este pasiv,servind ca parghii pe care
actioneaza muschii,ele sunt totusi indispensabile miscarilor pe care le efectueaza
corpul.Totodata sistemul osos asigura protectia tuturor organelor vitale ale organismului
(creier,inima,plamani etc.).Una dintre functiile fundamentale ale sistemului osos este
hematopoeza,respectiv formarea elementelor figurate din sangele circulant,care are loc
in maduva osoasa rosie.In sfarsit,oasele reprezinta pentru organism o rezerva de saruri
minerale.

CARACTERISTICILE OASELOR

1. Forma oaselor
Oasele corpului au forme diferite,caracteristice.Luandu-se insa in consideratie
raporturile care exista intre cele trei dimensiuni ale lor (lungime,latime,grosime),oasele
pot fi impartite in trei grupe,si anume:oase lungi,oase late,oase scurte.
Oasele lungi se caracterizeaza prin predominenta lungimii fata de lungime si
latime.Fiecare os lung este alcatuit dintr-un corp sau diafiza si din doua extremitati
numite epifize.In perioada de crestere,intre diafiza si epifize se gaseste cartilajul de
crestere,care poarta numele de metafiza.Majoritatea oaselor din organismul nostru intra
in aceasta categorie (de exemplu femurul,tibia,peroneul…).
Oasele late se caracterizeaza prin proeminenta lungimii si a largimii fata de
grosime.
Ele prezinta doua fete si mai multe margini variabile ca numar de la un os la
altul.Exemple de oase late sunt:oasele craniului,omoplatul,sternul ,coxalul.

Oasele scurte se caracterizeaza prin faptul ca lungimea latimea si grosimea lor

sunt aproape egale.In aceasta categorie intra oasele tarsiene,oasele carpiene si
vertebrele.
 Atat oasele lungi,cat si oasele late si scurte pot prezenta suprafete sau fatete
articulare,apofize, spine,tubercule,creste,fose si incizuri.
Suprafetele sau fatetele articulare sunt portiuni de pe suprafata oaselor care
servesc pentru articularea cu alte oase.Cand fetele articulare se prezinta ca o scobitura
sferica,ea se numeste cavitate glenoida,cand are forma de scripete poarta numele de
trohlee,iar cand apare ca o formatiune proeminenta, se numeste cap sau
condil.Apofizele,proeminente care se gasesc la suprafata oaselor,au forma conica sau
cilindrica.Spinele sunt proeminente lamelare sau magini mai latite ale unui
os.Tuberculele reprezinta si ele proeminente neregulate situate pe suprafata unor oase,iar
crestele reprezinta marginea ascutita a unui os sau proeminente ascutite liniare de pe
suprafata unor oase.In sfarsit fosele sunt scobituri de forma ovala,incizurile scobituri cu
forma cilindrica ,iar santurile,scobituri de forma alungita ce se gasesc pe suprafata
oaselor.

2. Structura oaselor
Indiferent de forma lor,oasele sunt alcatuite in principal de tesut osos compact si
tesut osos spongios,la care se mai adauga si alte varietati de tesut conjunctiv.Intrucat
felul in care este alcatuit osul difera in raport cu forma acestuia,vom descrie pe rand
structura oaselor lungi,scurte si late.
2.1. Structura oaselor lungi
Structura diafizei oaselor lungi se deosebeste de structura epifizei,de aceea le vom
prezenta separat.
a) Structura diafizei
Pe o sectiune transversala sau longitudinala prin diafiza femurului se observa la
examenul cu ochiul liber ca in axul diafizei se afla un canal,numit canalul medular,in
care se gaseste o substanta de culoare galbena,rosie sau cenusie,denumita maduva
osoasa.Canalul medular este circumscris pe peretele diafizei,in constitutia caruia intra,de
la exterior catre interior urmatoarele componente:periostul,
masa osoasa si endostul.
Periostul este o membrana vasculo-conjunctiva care inveleste,la periferie intregul
os,cu exceptia capetelor articulare,care sunt acoperite de cartilaje.Examenul microscopic
al periostului arata ca aceasta membrana este formata la adult din doua straturi,unul
extern sau superficial,numit periostul fibros,si altul intern sau profund,care vine in raport
cu masa osoasa,numit periostul osteogen.Periostul fibros este format din tesut conjunctiv
fibros in care predomina fibrele colagene si elastice,celulele conjunctive fiind rare,iar
substanta fundamentala aflandu-se in cantitate mica.In periostul fibros se gasesc vase
sanguine care patrund in periostul osteogen si apoi mai departe in masa osoasa.Periostul
osteogen este format din tesut conjunctiv in care predomina celulele conjunctive,si din
fibre elastice si colagene care provin din periostul fibros si care patrund in masa
osoasa.Periostul osteogen are un rol important in formarea tesutului osos (de unde si
denumirea de osteogen).La adult periostul osteogen se afla in stare de repaos.In caz de
fractura insa,el isi recapata capacitatea de a da nastere tesutului osos.
Masa osoasa din structura diafizei are forma unui tub cilindric axat pe canalul
medular si este delimitata in partea externa,care vine in contact cu periostul,si in partea
interna,care vine in raport cu endostul,de cateva straturi de lamele osoase dispuse
concentric,formand sistemul lamelar fundamental extern (subperiostic) si intern
(perimedular).Intre cele doua sisteme,masa osoasa este alcatuita din tesut osos compact
haversian si interhaversian.Tubul cilindric este invelit de periost si captusit de
endost.Canalele haversiene se deschid in canalul medular si in periost.In masa osoasa se
gasesc terminatii nervoase fine,vase sanguine si limfatice,care sunt gazduite in canalele
Havers si Volcmann.
Endostul este o membrana conjunctiva care captuseste la interior masa osoasa atat
a diafizei,cat si a epifizelor.Ca structura microscopica,endostul este asemanator cu
periostul,el fiind format din fibre conjunctive,in special de reticulina,dintr-un numar
restrans de celule conjunctive,din putina substanta fundamentala si din rare vase
sanguine.In perioada intrauterina,endostul are functie osteogenetica,iar la adult,el este
inactiv din acest punct de vedere.
Maduva osoasa este o formatiune complexa in structura careia intra diferite
varietati de tesut conjunctiv,vase sanguine si terminatii nervoase.Ea este prezenta atat in
canalul medular cat si in canalele Havers de calibru mai mare.Se deosebesc trei varietati
de maduva osoasa:rosie,galbena si cenusie.
Maduva rosie este de doua feluri:osteogena si hematogena.Maduva rosie
osteogena se gaseste in diafiza oaselor in perioada intrauterina si de crestere si are ca rol
principal formarea tesutului osos.Maduva rosie hematogena se gaseste numai in diafiza
oaselor fatului si are ca rol primordial formarea elementelor figurate ale sangelui.La
adult,ea dispare din diafiza oaselor lungi ranand cantonata numai in tesutul osos
spongios din epifizele unor oase lungi,din oasele late si din corpurile vertebrelor.
Maduva galbena se gaseste in diafiza oaselor lungi ale adultului si este alcatuita
dintr-o retea fina de reticulina si din celule grase.Ea se formeaza din maduva rosie prin
transformarea anumitor tipuri de celule conjunctive in celule grase.
In sfarsit,maduva cenusie este prezenta in canalul medular al diafizei oaselor lungi
la batrani.Ea se formeaza din maduva galbena,prin transformarea celulelor grase in alte
tipuri de celule conjunctive.
b) Structura epifizei
Pe o sectiune longitudinala sau transversala prin epifize se observa la examenul cu
ochiul liber ca substanta osoasa are un aspect de burete,cu camarute de diferite marimi
(areole) limitate de pereti ososi subtiri,cuprinse intr-o capsula de os compact.In aceste
camarute se gaseste maduva osoasa.Asadar,masa osoasa din structura epifizei este
formata indeosebi din tesut osos spongios,tesutul osos compact formand doar un strat
foarte subtire pe suprafata epifizei.In ceea ce priveste periostul si endostul,acestea sunt
prezente si in structura epifizelor,dar cu urmatoarele particularitati:periostul lipseste de
pe suprafetele articulare ale epifizelor fiind inlocuit cu cartilaj hialin,iar endostul
captuseste trabeculele care delimiteaza areolele.Este important sa retinem si faptul ca
trabeculele osoase au orientare caracteristica pentru fiecare epifiza,orientare determinata
de directia fortelor mecanice care se exercita asupra epifizei.

2.2. Structura oaselor scurte

In structura oaselor scurte intra periostul si masa osoasa,formata indeosebi din
tesut osos spongios asezat in partea interna,si dintr-un strat subtire de tesut osos compact
asezat la periferie.Endostul catuseste toate areolele tesutului osos spongios.In areale se
gaseste maduva osoasa.Ca si la oasele lungi,periostul este inlocuit la nivelul suprafetelor
articulare cu cartilaj hialin.

2.3. Structura oaselor late

Ca si in structura oaselor scurte si lungi,in structura oaselor late
intra:periostul,masa osoasa,
endostul si maduva osoasa.Masa osoasa este formata atat din tesut osos compact,cat si
din tesut osos spongios.Caracteristica structurala a acestor oase consta in aceea ca tesutul
osos spongios este situat intre doua straturi de tesut osos compact invelit de
periost.Aceste straturi de tesut osos haversian poarta numele de table (tabla interna si
tabla externa).Areolele tesutului spongios sunt captusite de emdost si gazduiesc maduva
osoasa hematogena.

3. Dezvoltarea oaselor
In perioada embrionara si fetala scheletul este format din membrane conjunctive
(scheletul craniului) si din cartilaj hialin (membrele,coastele,scheletul axial).In a treia
sau a patra saptamana de dezvoltare a embrionului apar primele procese de osificare la
nivelul claviculei.Incepand de la nastere si pana in jurul varstei de 25 de ani,scheletul
continua sa se dezvolte prin cresterea oaselor in latime si in lungime.Procesul de
transformare a membranelor conjunctive in os si inlocuirea cartilajului hialin prin os
alcatuiesc osificarea sau osteogeneza.Acest proces asigura totodata cresterea in grosime
si in lungime a osului in viata intra- si extrauterina.Punctele in care incepe si se extinde
osteogeneza poarta numele de puncte de osificare.
Osteogeneza este un proces atat de distrugere cat si de constructie.Faza in care
predomina fenomenele de constructie,de transformare a membranelor conjunctive si a
cartilajului hialin in tesut osos se numeste osificare primara,in urma careia ia nastere
osul brut,incomplet diferentiat,numit os primar.
Faza in care sunt prezente fenomenele de distrugere si de remaniere se numeste
osificare secundara.Aceasta da nastere chiar din primii ani ai vietii unui os modelat cu
structurile definitive caracteristice osului adult numit os secundar.
In procesul de osteogeneza,osteoblastele si osteoclastele care se diferentiaza din
celulele mezenchimale sau din fibroblaste au un rol determinant,ele sintetizand
componentele de baza ale substantei fundamentale a tesutului osos,precum si fibrele
colagene.In matricea elaborata de aceste celule se depun saruri de calciu,in special sub
forma de cristale de fosfat tricalcic.Pe masura ce osul se formeaza,osteoclastele intervin
prin procese de distructie si rezorbtie locala in determinarea structurii definitive a osului
nou format.Osteogeneza care se petrece in membranele conjunctive poarta numele de
osificare de membrana intramembranoasa sau desmala,iar cea care are loc in cartilajul
hialin se numeste osificare de cartilaj,intracartilaginoasa sau encondrala.

4. Cresterea oaselor
Cresterea in grosime si in lungime a osului are la baza aceleasi procese ca si
osificarea primara si secundara,adica activitatea osteogenetica a periostului si a
cartilajului de conjugare.
 4.1. Cresterea oaselor in lungime
Cresterea in lungime a osului se face indeosebi prin intermediul diafizei si are la
baza un proces de osificare ce se desfasoara in cartilajul de conjugare.La inceput acest
proces se petrece atat spre epifize,cat si spre diafiza.Ulterior procesul de crestere spre
epifize se opreste,formandu-se la marginea epifizara a cartilajului de conjugare o lamela
osoasa ce opreste procesul de osteogeneza.Cresterea osului continua insa,dar numai spre
marginea diafizara a cartilajului de conjugare.La om,oprirea cresterii in lungime are loc
in jurul varstei de 25 de ani,datorita disparitiei cartilajului de conjugare.
In timpul cresterii osului,cartilajul de conjugare este supus in permanenta unui
proces de neoformatie si in acelasi timp de distrugere.Acest cartilaj creste atat prin
multiplicarea celulelor,cat si prin marirea volumului substantei fundamentale.Celulele
cartilaginoase se aseaza in serii serii longitudinale axiale,inchise in capsule
cartilaginoase,luand aspectul unor fisicuri de monede.Procesul dublu de formare si
distrugere a cartilajului,cat si patrunderea tesutului conjunctiv mezenchimal in cartilajul
de crestere remaniat determina la acest nivel urmatoarele 5 zone:zona cartilajului hialin
sau zona de rezerva; zona cartilajului seriat sau zona de crestere; zona cartilajului
hipertrofiat,degenerat si calcificat;zona de eroziune si zona de osificare sau osteoida.
4.2.Cresterea oaselor in grosime
Cresterea oaselor in grosime se face proportional cu cea in lungime prin
activitatea osteogenetica a periostului.La adult,dupa incetarea cresterii oaselor,periostul
devine inactiv din punct de vedere osteogenetic,dar nu-si pierde capacitatea de
osteogeneza pe care o poate recapata in cazuri de fracturi,cand periostul are un rol
deosebit in formarea calusului care sudeaza fragmentele osului fracturat.
Cresterea si dezvoltarea oaselor se afla sub dependenta hormonilor si a
vitaminelor.
Astfel,hormonul somatotrop influenteaza cresterea oaselor in lungime,iar hormonul
paratiroidian regleaza circulatia calciului in tesutul osos.Hormonii gonadotropi
masculini si feminini influenteaza gradul de maturare a osului.Vitaminele dingrupa
D,vitamina A,ca si vitamina C intervin direct in procesele de osteogeneza,lipsa lor
producand tulburari in cresterea si dezvoltarea oaselor.