Universitatea ”Aurel Vlaicu” Arad

Specializare: Kinetoterapie și motricitate specială

Entorsa

Student: Stoin Raul Ștefan

Profesor coordonator: Herlo Julien Narcis

Arad
2022
 Cuprins
Introducere......................................................................................................................................... 3

Tipuri și grade de afectare .............................................................................................................. 3

Entorsa gleznei............................................................................................................................... 4

Entorsa genunchiului ..................................................................................................................... 4

Cauze și factori de risc .................................................................................................................... 4

Simptome.......................................................................................................................................... 5

Tratament........................................................................................................................................... 5

Prevenție ........................................................................................................................................... 6
Introducere

Fiind sportiv de performanță, m-am confruntat nu de puține ori cu entorsele, fapt pentru
care doresc să vă prezint în acest material informații utile despre aceste leziuni traumatice.
Stabilitatea unei articulații este data de ligamente, de structura osoasă și de musculatura de
susținere. Forțarea accidentală a unei articulații, dincolo de limitele sale fiziologice, poate duce la o
entorsa. La nivelul respectivei articulații, ligamentele se întind anormal sau se rup, complet ori
parțial. Ligamentele sunt benzi dure, dar elastice, de țesut fibros, având rolul de a menține articulația
in poziția corecta, prin stabilizarea oaselor. Ligamentele permit mobilitatea articulației in limitele
fiziologice.
Entorsa este diferita de o luxație, dar si de întinderile musculare, deși termenii sunt deseori
confundați. Luxația este pierderea contactului, la nivelul articulației, dintre doua extremități osoase,
ca urmare a deplasării acestora, in urma unui traumatism osteoarticular, iar întinderea musculara
este o leziune la nivelul fibrelor musculare.
Aceste leziuni articulare apar ca urmare a unei mișcări bruște, accidentale, cel mai frecvent in timpul
mersului sau al activităților fizice, când ligamentele sunt solicitate peste limitele maxime de
elasticitate. Severitatea unei entorse poate varia de la o ușoara întindere a unui ligament, la ruperea
parțiala sau completa a acestuia. De asemenea, poate fi vorba de unul sau mai multe ligamente ale
unei articulații. Gravitatea vătămării depinde de cât de mare este trauma suferită de ligamentele
afectate.

Tipuri și grade de afectare

Entorsele pot afecta, în principiu, orice articulație. Cu toate acestea, cel mai des apar la
nivelul gleznei și genunchiului.
În ceea ce privește gradul de afectare, entorsa poate fi ușoara, când sunt afectate doar câteva
fibre ale ligamentelor și moderată sau severă, când ligamentele sunt afectate în proporție mare sau
foarte mare. În aceste din urma situații, apare și o instabilitate articulară, semn ca ligamentul este
afectat și nu mai poate oferi articulației susținerea fiziologică.
Afectarea articulației în urma unei entorse are trei grade:
• gradul I – leziuni structurale la nivel microscopic, ce se manifestă printr-o ușoară
sensibilitate dureroasă locala, fără afectarea mobilității și a stabilității articulare;
• gradul II – ruptura parțială a ligamentului, cu umflarea vizibilă a zonei, durere și sensibilitate
ridicată, dar fără instabilitate articulară sau cu o formă ușoară de instabilitate;
 • gradul III – este o entorsa severă, urmare a unei rupturi complete a ligamentului, cu umflarea
zonei, durere și instabilitate articulară.

Entorsa gleznei

Glezna (articulația talocrurală) este o articulație complexă, ce permite mișcarea piciorului în

toate planurile, cu rol de absorbție a șocurilor și de transmitere a greutății către suportul plantar în
repaus și în mișcare.
Entorsa la nivelul gleznei este cea mai frecventă, iar cel mai des se produce prin inversie. În
aceasta situație, talpa piciorului este adusă în interior, rezultând întinderea sau ruperea ligamentelor
din exteriorul gleznei. O formă severă de entorsă implică întinderi ale ligamentelor superioare din
exteriorul gambei. Mai rar, se poate produce și entorsa gleznei prin eversie, situație în care talpa
piciorului este forțată spre exterior. În urma acestei mișcări dincolo de limitele normale, pot să apară
leziuni ale ligamentelor interioare de la nivelul gleznei.

Entorsa genunchiului

Genunchiul are patru ligamente principale: două care îi stabilizează fața și spatele și două ce
consolidează mișcarea laterală. Entorsele genunchiului pot afecta unul sau mai multe ligamente.
Orice activitate care forțează genunchiul dincolo de limitele normale de mobilitate poate provoca o
entorsa.
Entorse ale genunchiului pot să apară în timpul exercițiilor fizice, al jocurilor de fotbal,
baschet, de obicei, ca urmare a săriturilor, a răsucirii bruște sau a accidentelor rutiere. Aceste leziuni
se pot produce și în urma unor lovituri în genunchi sau în partea inferioară a piciorului. Căderea
puternică pe genunchi poate provoca, de asemenea, entorse.

Cauze și factori de risc

Entorsele sunt provocate de accidente, în timpul mersului sau al activităților sportive. Mersul
pe suprafețe neuniforme, aterizările greșite în urma unor sărituri, mersul pe tocuri pot duce la entorse
ale gleznei, iar pivotările pe un picior generează entorse ale genunchiului. Accidentele de bicicletă,
dar și cele rutiere pot duce la entorse, uneori severe, iar căzăturile pot cauza inclusiv entorse ale
mâinii. Unele sporturi, cum sunt schiatul, tenisul, fotbalul, voleiul, baschetul, implica un risc
crescut de producere a entorselor la glezna și la genunchi. Un alt factor de risc este pregătirea
inadecvată înaintea unui efort fizic.
La copii, ca urmare a proceselor de creștere, se pot produce dezechilibre între duritatea
ligamentelor și capetele oaselor de care se prind acestea, iar articulațiile au un anume grad de
instabilitate, ceea ce poate crește riscul producerii acestui tip de leziuni.
Sunt considerați factori de risc: condițiile de mediu (suprafețele alunecoase sau inegale), un
echipament nepotrivit și încălțămintea inadecvată, dar și oboseala musculară, care nu mai poate
oferi un suport adecvat articulației.

Simptome

Intensitatea simptomelor depinde de gravitatea leziunilor. Primul simptom al unei entorse

este durerea. Deși senzația dureroasă poate să apară și cu o oarecare întârziere după producerea
leziunii, pentru că procesul inflamator are nevoie de timp. Nu este exclus ca momentul
suprasolicitării ligamentelor să nu fie conștientizat.
Durerea și sensibilitatea locală, dar și acutizarea senzațiilor dureroase la mobilizarea
articulației sunt simptome specifice entorselor. Umflarea zonei afectate este, uneori, asociată cu
sângerări la nivelul ligamentelor. Sângerarea profundă este asociată cu învinețirea pielii, dar pot
trece chiar și 24 de ore până ce devine evidentă.
Combinația dintre durere și umflarea articulației determină corpul să protejeze zona lezată,
ceea ce duce la dificultăți funcționale prin autoconservare. Entorsele localizate la glezna sau
genunchi sunt asociate cu o capacitate limitată de a mișca articulația, mobilizarea acesteia fiind
asociată cu durere intensă.
În unele situații, toate aceste simptome pot fi asociate cu o senzație de amorțeala, iar în cazul
entorselor severe, la momentul produceri, este posibil să se audă sau să se simtă, la mobilizarea
ușoara, un clacment articular (o trosnitură).

Tratament

Formele simple de entorsă se pot trata acasă. În cazul acestora, sunt necesare imobilizarea
zonei lezate și evitarea forțării acesteia. Este, uneori, nevoie de repaus pentru câteva zile și de
limitarea activităților obișnuite, care pun presiune pe articulația afectată.
 Compresele cu gheață sunt utile. Acestea se mențin pe articulație circa 10-15 minute, de
patru până la opt ori pe zi. Util este și masajul cu un cub de gheață pe articulație, prin mișcări
circulare.
Compresia articulației este utila in reducerea inflamației. Se pot folosi bandaje elastice pe
zona afectată și la extremități, pentru a preveni inflamația distală. Bandajul compresiv calmează
durerea, dar nu trebuie să fie excesiv de strâns, inconfortabil sau sa întrerupă circulația sangvina.
Tot pentru diminuarea inflamației membrului cu articulația afectata, acesta trebuie menținut ridicat,
la o înălțime superioara nivelului inimii pacientului.
In cazurile mai severe, in care ligamentele au fost rupte parțial, este necesara imobilizarea
gleznei cu o gheatî de gips sau orteză. Intervalul de timp necesar pentru vindecare este stabilit de
medicul ortoped. Pentru entorsele foarte severe, cu ligamente rupte, asociate cu sângerare, este
necesară intervenția chirurgicală.
Terapia nu trebuie să se limiteze la scăderea durerii, diminuarea edemului și eliminarea
echimozei, ci trebuie continuată după ce faza acută este depășita, cu gimnastica medicală și
fizioterapie, astfel încât articulația afectata sa fie readusa in parametri normali sau cat mai aproape
de starea dinaintea accidentarii. Protocolul de recuperare este necesar si pentru a reduce
sensibilitatea articulației, dar si cu scopul de prevenire a recidivei, al cărei risc este relativ crescut,
putând duce la deficit motor sau la o poziție compensatorie ce determina, in timp, alte afecțiuni
posturale. Este important de știut ca, durerea trece înainte ca articulația afectata sa fie complet
refăcuta, iar gimnastica medicala este esențiala pentru vindecarea completa.
Terapia manuala este recomandata mai ales in cazul entorselor severe si al recidivelor sau
după perioadele de imobilizare. Este important de spus ca aceste leziuni articulare, mai ales la
nivelul genunchiului, sunt considerate factori favorizanți pentru apariția artrozei.
Indiferent de gravitatea entorsei, este recomandat consultul unui specialist, pentru a beneficia
de o evaluare corecta si de indicații terapeutice personalizate.
Durata recuperării depinde de gravitatea entorsei. În cazurile ușoare, poate dura una-doua
săptămâni, in timp ce, in cazurile mai severe, se poate ajunge si la 10-12 săptămâni. Reparațiile
chirurgicale, necesare in cazul ligamentelor complet rupte, au cea mai lunga perioada de recuperare
si sunt urmate de terapie postoperatorie.
Prezentarea la medic este absolut necesara, daca simptomele se agravează după aplicarea
compreselor reci si compresia articulației, cu banda elastica, a doua sau a treia zi după traumatism.

Prevenție
 Cele mai indicate măsuri de prevenție sunt evitarea factorilor de risc si menținerea unei
forme fizice cat mai bune – cu exerciții regulate de întindere si tonifiere – astfel încât mușchii,
ligamentele si tendoanele sa fie puternice si flexibile, pentru a rezista la traume. Menținerea unei
greutăți corporale corecte este importanta, fiind o măsura preventiva utila. Este esențiala
kinetoterapia, pentru a preveni leziunile recurente. Protejarea gleznei si a genunchilor care au suferit
entorse se poate realiza cu ajutorul benzilor elastice, a benzilor rigide aplicate de către un specialist
sau la purtarea unor orteze speciale
Se recomandă efectuarea exercițiilor specifice de întindere și tonifiere pentru prevenirea
entorselor, în timpul activităților sportive, iar antrenamentele combinate sunt utile, pentru ca implica
participarea diverselor grupe musculare. Încălzirea înainte de antrenament cat si refacerea după efort
sunt esențiale pentru a păstra articulațiile într-o forma cat mai buna si pentru a evita accidentările.
Totodată, este important ca tocul pantofilor sa fie cat mai stabil, pentru a preveni entorsele
gleznei. În cazul deplasărilor pe teren accidentat, la pas sau în alergare, trebuie acordată atenție
sporită terenului, dar și genului de încălțăminte purtate. Denivelările, terenurile stâncoase,
suprafețele cu pietriș sunt zone potențial periculoase.