Sunteți pe pagina 1din 36

LUCRARE DE DIPLOMĂ

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE


ÎN INGRIJIREA PACIENŢILOR

CU
TRAUMATISME

VERTEBRO - MEDULARE

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………. pag 4

CAPITOLUL I
1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de traumatismele vertebro-medulare
1.1. Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale ………………….pag 5
1.2. Anatomia si fiziologia măduvei spinării ………………….pag 7

CAPITOLUL II -Noţiuni generale despre boala


2.1. Definiţie ...............................................................................pag 9
2.2 Clasificare ……………………………………………..……..pag 10
2.3 Semene si simptome …………………………..…..………pag 10
2.4 Tratament ...………………………………………….……….pag 11
2.5 Evoluţie si complicaţii …………………..……………….….pag 11

CAPITOLUL III-Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu


traumatisme vertebro-medulare …………...…………………………………pag 13

CAPITOLUL IV-Studiu de caz


4.1Cazul I ……………………….………………………........pag 20
4.2Cazul II ……........................................................................ pag 25
4.3Cazul III ……………............................................................ pag 29

CONCLUZII …..………….................................................................... pag 33


BIBLIOGRAFIE .......................................................................................... pag 34

3
INTRODUCERE

Anatomia este ştiinţa care studiază alcătuirea corpului. În general, anatomia


este ştiinţa formei şi structurii corpului.

Fiziologia este ştiinţa care studiază procesele complexe care se desfăşoară în


organism.
Astfel, studierea anatomiei şi fiziologiei omului are o importanţă deosebită,
atât ca disciplină de cultură generală, cât şi ca disciplină de cultură specială.

Nursing-ul este o parte integrantă al sistemului de îngrijire al  sănătăţii


cuprinzând: promovarea sănătăţii; prevenirea bolii; îngrijirea persoanelor bolnave
(fizic, psihic, handicapaţi) de toate vârstele, în toate  unităţile sanitare, aşezările
comunitare şi în toate formele de asistenţă  socială.
Nursingul se ocupă de aspectele psihosomatice si psihosociale ale vieţii
deoarece acestea afectează sănătatea, boala şi moartea.

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoanele bolnave,


sănătoase şi să recăştige sănătatea sau să-l ajute pâna în ultimele sale clipe, prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţă,
putere şi cunoştinţele necesare să îndeplinească aceste funcţii, astfel încât acesta
să-şi recapete independenţa cât mai repede posibil. Asistenta medicalǎ ajutǎ
bolnavul sǎ respecte prescripţiile terapeutice ale medicului. Ea este conştiinţa celui
lipsit de conştiinţǎ, dorinţa de a trǎi pentru cel ce a gândit la suicid, membru pentru
cel cǎruia i-a fost amputat, ochi pentru cel ce a orbit de curând, mijloc de
locomoţie pentru copilul mic, încrederea pentru tânǎra mamǎ, vocea celor slabi
pentru a se putea exprima.”

4
CAPITOLUL I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de traumatismele vertebro-medulare

5
1.1.Anatomia şi fiziologia coloanei vertebrale.
Coloana vertebrală (columna vertebralis) sau rahisul constituie scheletul de
sprijin al trunchiului si al întregului organism. Este o coloană osoasă lungă,
rezistentă, articulată şi flexibilă, situată la partea mediană şi posterioară a
trunchiului. Ea este formată prin suprapunerea a 33-34 piese osoase numite
vertebre.
Vertebrele poartă diferite denumiri, împrumutate de la regiunile respective:
 vertebrele cervicale corespund gâtului, sunt în numar de 7, se
notează de la C1la C7 şi formează împreună coloana cervicală;
 vertebrele toracale corespund toracelui, sunt în număr de 12, se
notează de la T1 la T12 formănd împreună coloana toracală(dorsală);
 vertebrele lombare corespund regiunii lombare sunt în numar de 5, se
notează de la L1 la L5 şi formează împreună coloana lombară;
 vertebrele sacrate sunt în numar de 5;
 vertebrele coccigiene în numar de 4-5, care corespund împreună cu
cele sacrate pelvisului.

Vertebrele cervicale, toracale si lombare sunt libere, mobile, independente şi


articulate între ele numindu-se vertebre adevarate, constituind coloana vertebrală
propriu-zisă.
Vetebrele sacrate si coccigiene, primitive independente, sunt sudate la adult
şi formează două oase dinstincte, sacrumul şi coccisul. Fiind oase sudate între ele
se mai numesc şi vertebre false.
Coloana lombară suportă toată greutatea păţii superioare a corpului (plus
greutatea obiectelor pe care le transportăm) şi este supusă unei tensiuni permanente
mai ales când ne aplecăm sau ne răsucim. Durerea lombară joasă (low back pain)
sau lombalgia este cea mai întâlnită durere de spate.

6
1.2. Anatomia si fiziologia maduvei spinarii
Măduva spinării (Medulla spinalis) face parte din sistemul nervos central al
vertebratelor şi este de aproximativ 18 centimetri lungime, fiind protejată de
canalul vertebral, legat de gât, trunchi şi extremităţile corpului prin intermediul
nervilor spinali, fiind învelit la fel ca şi creierul într-o membrană.
Fascicul de fibre nervoase care formează măduva spinării în sine sunt
superioare cu motor neuroni. Nervilor spinali ramura măduva spinării în sus şi în
jos pe gât şi spate. Aceşti nervi, neuroni mai mici cu motor, cu plecare între fiecare
vertebră ajung la toate părţile corpului. Măduva spinării se termină aproape de
talie. Din acest punct, fibrele nervoase spinale inferioare continuă în jos, prin
canalul spinal la sacru sau coccis.
Funcţiile măduvei spinării:
Măduva spinării îndeplineşte doua funcţii principale.
 În primul rând,ea acţionează ca un sistem de conducere în ambele sensuri între
creier şi sistemul nervos periferic. Aceasta funcţie este îndeplinită prin
intermediul neuronilor senzitivi şi motori; fibrele acestora din urmă formează
fascicule lungi, ce pleacă din diferite parţi ale creierului.
 A doua funcţie a măduvei spinării este de a controla activităţile reflexe simple.
Aceasta se obţine prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanţe mici în
sus şi în jos prin măduva spinării şi prin interneuroni care transmit mesajele
direct între neuronii senzitivi şi cei motori.
Măduva spinarii are mai multe fibre nervoase spinale. Fibrele nervoase
transmit mesaje între creier şi diferite părţi ale corpului. Mesajele pot fi legate de
mişcarea, spunându-o parte a corpului care se mişcă. Alte fibre nervoase transmit
mesaje de sentiment sau de senzaţie de la organism la creier, cum ar fi căldură, frig
sau durere. Organismul are, de asemenea, un sistem nervos autonom. Controlează
activităţile involuntare ale corpului, cum ar fi tensiunea arterială, temperatura
corpului şi sudoare. Aceste fibre nervoase sunt sistemul organismului de
comunicare. Măduva spinării poate fi comparat cu un cablu de telefon. Conectaţi
sediul principal (creier), alte birouri private (părţi ale corpului), prin
7
linii telefonice (fibre nervoase). Măduva cablul este modul în care mesajele sunt
utilizate pentru a călători între creier şi diferite părţi ale corpului. Deoarece
maduva spinarii este o parte vitală a sistemului nostru nervos este înconjurat şi
protejat de oase numite vertebre. Maduva spinării, de fapt trece prin mijlocul
vertebrelor.
Segmentele nervilor spinali
Măduva spinării este împărţită în 5 zone, după originea nervilor spinali,
primul orificiu intravertebral fiind între vertebrele atlas şi axis:
*măduva cervicală (sau a gâtului) (8 segmente, vertebre la mamifere);
*măduva toracică (12 vertebre); *măduva lombară (5 vertebre);
*măduva sacrală (5 vertebre); *măduva codală (coccigiană, la om rudimentar).
Structura măduvei
Măduva spinării constă din substanţă cenuşie unde predomină celulele
nervoase şi substanţă albă aici predomină prelungirile nervoase (axonii) celulelor
nervoase.
Intr-o secţiune transversală măduva apare ca un fluture cu aripile anterioare
şi aripile posterioare. În regiunea toracală sau lombară apare şi un corn lateral.
Ambele aripi sunt unite prin comisura cenusie’’Commissura grisea’’.
În centrul comisurii se află canalul ependimar sau central, care este plin cu
lichidul cefalorahidian.
Nervii rahidieni:
Din fiecare segment al măduvei spinării porneşte o pereche de nervi
rahidieni sau spinali. Sunt deci 31 de perechi de nervi rahidieni.
Un nerv rahidian porneşte din măduvă prin două rădăcini: rădăcina
ventrală şi rădăcina dorsală. Ambele rădăcini formează nervul rahidian sau spinal.
Unitatea funcţională a măduvei spinării o formează arcul reflex medular.
Arcul reflex medular este elementul funcţional al măduvei spinării şi este format
din neuroni şi prelungirile acestora
Boli ale măduvei: Prin compresiuni (tumori) (inflamaţii: mielitis),
secţionare prin accident, multiplă scleroză, ischemie, procese degenerative.
8
CAPITOLUL II

Noţiuni generale despre boală

2.1. Definiţie
TVM reprezintă cauza unuia dintre tablourile neurologice cele mai
dramatice, gravitatea lor fiind determinată de caracterul leziunii medulare (leziune
completă sau incompletă în sens transversal), cât şi de poziţia sa în sens cranio-
caudal (la nivel cervical, toracal, lombar şi sacral).
Leziunile medulare cervicale (incluzând aici şi primul nivel medular toracal)
produc tetraplegia, iar cele situate mai caudal (deci toracale şi lombare) antrenează
paraplegia. O menţiune aparte merită leziunile vertebrale situate sub L, care se pot
însoţi de tabloul sindromului de coada de cal.
Sunt boli care se produc, de regulă, prin traumatisme vertebro-medulare,
cum deseori se întâmplă în accidentele de circulaţie, căderile de la înălţime sau
săriturile în apa puţin adâncă. Gravitatea acestora depinde de extinderea leziunii
medulare, de forţa compresiunii măduvei de către vertebra deplasată şi de
hemoragia locală. În aceste condiţii, pot apare transsecţiuni medulare complete
sau parţiale. Transsecţiunea parţială a măduvei spinării se realizează cu semne
senzitive si motorii specifice.
Spre exemplu:
 Compresiunea parţială anterioară duce la atrofii musculare şi fenomene
motorii importante, dar fără tulburări de sensibilitate.
 Compresiunea parţială posterioară provoacă durere intensă medulară, pareză
discretă sau paralizie, dispariţia sensibilităţii profunde, cu păstrarea
sensibilităţii superficiale şi ataxie (tulburări de mers). Durerile sunt
localizate la nivelul spatelui la unul sau ambele membre, sunt intermitente şi
însoţite sau nu de rigiditate musculară.
Hemisecţiunea sau compresiunea parţială unilaterală provoacă semne diferite:
pe partea leziunii provoacă paralizie motorie, tulburări de sensibilitate profundă şi
9
paralizie vaso-motorie (piele rece şi cianotică). Pe partea opusă leziunii provoacă
tulburări de sensibilitate superficială, adică anestezie termoalgică şi scăderea
sensibilităţii tactile. Transsecţiunea completă se produce, de regulă, prin plăgi de
cuţit, de glonţ, prin fracturi cu dislocare vertebrală, prin inflamaţii sau prin
metastaze tumorale. Aceste transsecţiuni se caracterizează prin:
 pierderea imediată a sensibilităţii şi motricităţii voluntare, în segmentul
situat sub leziune
 pierderea controlului vezical şi intestinal
 dacă leziunea este deasupra vertebrei cervicale, afectează si respiraţia
 dispar reflexele tendinoase datorită şocului spinal care persistă câteva
săptămâni, după care revine. Apar, de asemenea, tulburări de dinamică
sexuală şi tulburări trofice ale ţesuturilor.
2.2. Clasificare
Traumatismele vertebro-medulare pot fi: închise şi deschise
După cum leziunea interesează sau nu măduva spinării acestea sunt
denumite: mielice şi amielice.
2.3. Semne şi simptome
 Durerea
Durerea la bolnavii cu TVM îmbraca aproape toate variantele posibile de la
durerile acute legate de traumatizarea ţesuturilor, la durerile colicative produse de
prezenţa unei litiaze, diversele tipuri de cefalee şi mai ales durerile de tip medular.
Acestea din urmă se întâlnesc la o proporţie importantă din persoanele care
prezintă o tetra sau o paraplegie. Se apreciază ca jumatate din persoanele cu leziuni
medulare prezintă sindroame alergice, adeseori severe, în absenţa unei alte cauze
decât afecterea căilor medulare ale sensibilităţii.
Durerile întilnite pot fi încadrate în cinci categorii distincte:
- durerea difuza
- durerea segmentara
- durerea radiculara
- durerea visceral
10
- durerea neurogena (denumita adeseori si durerea neuropata)
 Contractura şi ridigitatea grupurilor de muşchi din zona fragmentului
fracturat
 Tumefacţie locala
 Echimoza locală
 Crepitaţii osoase depistate la palpare (să nu fie căutate cu insistentă, manevrele
fiind dureroase)
 Depărtarea a două apofize spinoase în fracturile totale de corpi vertebrali
fărăleziuni medulare
 În leziuni cervicale se mai adaugă câteva semene specifice:
- Capul traumatizatului aflat in poziţie de flexiune este susţinut cu ambele
mâini chiar de acesta - este important să fie remarcată, pentru a se lua
măsuri urgente de imobilizare a coloanei cervicale
- Poziţia de torticolis în fracturile de atlas
- Tulburări de respiraţie de diferite grade
 În fracturile vertebrale cu secţiune totală de maduvă întâlnim:
- Paralizia şi pierderea sensibilităţii în regiunile subdiacente focarului de
fractură. Dacă sediul leziunii este la coloana cervicală, accidental va avea
paralizate toate extremităţile (tetraplagie). Dacă pe lângă faptul că nu se
mişcă braţele şi picioarele, respiră greu, leziunea este localizată la
primele vertebre cervicale.
- Paraplagia (paralizia membrelor inferioare) apare la nivelul leziunii
medulare corespunzând vertebrei C6-C7
De reţinut: la examinare se va instala asupra nivelului de sensibilitate
(tactilă şi dureroasă) care este foarte net şi se instalează foarte precoce la
piele. Dă o foarte bună orientare asupra sediului focarului de fractură
- Un capitol aparte în patologia legată de TVM îl constitue tulburările
sfincteriene: retenţie de urină, incontinenţă de fecale
- Abolirea reflexelor osteo-tendinoase din etajele subdiacente

11
- Tulburări cardiace şi respiratorii (în secţiuni medulare cervical
superioare)
 Febra este adeseori prezentă, mai ales în fazele acute.
 La bolnavii cu leziuni cervicale, paralizia muşchilor respiratori intercostali
afectează în mod marcat realizarea ventilaţiei pulmonare, posibilă doar prin
contracţiile diafragmei.
 Spasticitatea ocupă, de asemenea, o poziţie distinctă în cadrul tulburărilor
consecutive TVM. Spasticitatea apare după leziunile cerebrale şi/sau medulare
care afectează neuronii motori centrali sau tracturilor cortico-spinale.
2.4. Tratament
In aceste situatii, bolnavul trebuie ajutat prin calmarea durerilor cu ajutorul
sedativelor, prin crearea unei atmosfere apropiate de mediul familial, prin
înlesnirea vizitelor şi prin psihoterapie care, la un loc, vor menţine un tonus
optimist, la fel de important ca şi recuperarea motorie.
2.5 Complicaţiile
 Prevenirea_escarelor
 Reeducarea _fizicală_iniţială
 Sportul_în_recuperare
 Exerciţii_la_saltea
 Antrenarea_mersului
 Manevrarea_fotoliului_rulant

12
CAPITOLUL III

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA PACIENTILOR


CU TRAUMATISME VERTEBRO – MEDULARE

Fiecare specialitate medicală cere din partea celor care o practică anumite
calităţi şi chiar comportamente specifice: dacă la un chirurg curajul şi stapânirea de
sine pot avea un rol hotărâtor, cel puţin în momentele de mare tensiune, medicii
care îngrijesc persoanele cu TVM cât şi restul membrilor echipei de recuperare
trebuie să se caracterizeze printr-o mare capacitate de dăruire şi de comunicare,
astfel încăt bolnavul să înţeleagă că are alături o persoană în care poate să aibă
încredere, întrucât îi înţelege suferinţa şi dispune de capacitatea profesională de a-l
ajuta.
Soarta unui accidentat vertebra-medular depinde de primele gesturi de asistare
la locul traumatismului:
1. Asistenta pune în aplicare cunoştintele de bază şi manevrele speciale în
tratamentul şi în asistenţa pacienţilor traumatizaţi
 Evaluarea primară şi secundară
 Deschiderea căilor aeriene şi ventilaţia
 Intubaţia orotraheală şi nazotraheală
 Instalarea unor linii intravenoase: periferice şi centrale
 Tehnici de imobilizare ale membrelor şi a coloanei vertebrale
 Instalarea unei linii intravenosoase
 Identificarea radiologică a leziunilor 
2. Identifică leziunile care pun în pericol viaţa traumatizantului
 Leziunile care pun în pericol viaţa traumatizatului sunt (aranjate în ordine
descrescătoare a severităţii):
 Obstrucţia căilor aeriene → ucide cel mai rapid → Poziţia capului, sânge,
vomismente, corpi străini, compresiune externă

13
 Absenţa respiraţiei → ucide aproape imediat → Pneumotorace, hemotorace,
leziuni pulmonare
 Absenţa circulaţiei → Hemoragii (interne sau externe), leziuni ale inimii,
aritmii
 Procese expansive intracraniene
3. Aplică ordinea corectă de asistentă medicală de urgenţă a traumatizantului
Necesitatea începerii manevrelor de resuscitare impune descarcerea rapidă a
victimei cu imobilizarea coloanei cervicale.
Evaluarea initială
1. Obiective →Identificarea si tratarea imediată a leziunilor respectând
priorităţile
2. Stabilirea necesităţii efectuării manevrelor de reanimare după care se
va efectua evaluarea secundară
3. În timpul efectuării manevrelor de resuscitare se va evalua
responsabililatea victimei. Scara Glasgow (GCS) este frecvent
utilizată, putând fi aplicată în câteva secunde.Pacientul trebuie
monitorizat cu atenţie pentru a putea surprinde din timp semnele de
deteriorare neurologică.
4. Triaj corespunzător în cazurile cu multiple victime
Examinarea primară
1. A • eliberarea căilor aeriene (atenţie la coloana cervicală)
2. B • respiraţia – oxigenarea, ventilarea
3. C • circulaţia (controlul hemoragiilor)
4. D • statusul neurologic ("mini-examen" neurologic)
5. E • expunerea la factorii de mediu
- Protejarea precoce a coloanei vertebrale cervicale:
*imoblizati gatul la orice suspiciune de leziune a acestuia;
*guler cervical rigid;
*se va bloca capul bilateral şi se va imobiliza fruntea

14
La orice suspiciune de fractură de coloană vertebrală vor fi respectate unele
directive:
- se va evita orice tentativă de ridicare a traumatizatului
- se va cerceta dacă acesta are sau nu o leziune medulară, prin înţeparea uşoară
sau zgârierea extremităţilor, la care traumatizantul, chiar incoştient, trebuie să
reacţioneze, dacă nu are o interesare medulară
- atunci când bolnavul este conştient, va fi invitat să facă mişcări simple ale
membrelor inferioare
- prin interogatorii se poate afla prezenţa unor parestezii (amorţeli, furnicături,
înţepături)
- îmbrăcămintea va fi înlăturată de pe bolnav prin tăierea cu foarfeca, la cusături
- examinarea bolnavului sa se execute în poziţie de decubit dorsal sau
respectandu-se poziţia în care a fost găsit pe sol (dacă leziunile asociate şi
starea de conştiinţă a bolnavului o permite)
- dacă sunt necesare mişcări de rotaţie a bolnavului, acestea să fie executate în
acelaşi timp de mai multe personae, pentru a se evita torsiunea trunchiului (şi
deci a coloanei)
- este deosebit de important ca la orice accident, nici o victimă să nu fie ridicată
de umeri şi picioare
D e îndată ce victima este stabilă (sau chiar în timpul stabilizării) este necesar
transportul rapid al acesteia spre un centru de traumă care să asigure tratamentul
definitiv. Pe timpul transportului se vor utiliza suporturi laterale pentru coloana
cervicală, sistemul de imobilizare cu curele, targă rigidă pentru a diminua riscul de
agravare a unei leziuni oculte de coloană cervicală şi măduva spinării - accidentul
contorsionat intr-un vehicul sau găsit într-o poziţie sezând (sub dărâmături etc.) va
fi degajat făra să se exercite tracţiuni pe membre, fără ca ranitului să i se flecteze

15
sau torsioneze trunchiul şi extremitatea cefalică

Comunicarea dintre departamentul de urgenţă şi echipa medicală din prespital


Asistenţa pacientului este mult îmbunătăţită când există o comunicare
corespunzătoare între spital şi prespital
 Raportul radio sau telefonic în ceea ce priveşte pacientul traumatizat trebuie să
fie scurt (sub 45 de secunde) şi trebuie să fie dat cât mai precoce posibil
înaintea sosirii la spital.
Pregătirile care trebuiesc efectuate înaintea sosirii unei victime cu trauma
majoră
 Alertarea unui personal special instruit
 Eliberarea unui pat pentru victimă
Aranjarea *echipamentului pentru susţinerea căilor aeriene, *linii i.v. şi
soluţii perfuzabile, *bandaje, *catetere de pleurostomie şi recipiente de colectare,
*sânge grupa 0 negativ.
Alertarea personalului de la *radiologie, *laborator, *clinică ATI, *unităţile
speciale de nursing şi pază
 Ideală ar fi, dacă resursele permit, "luarea de precauţii universale" pentru
protejarea personalului din departamentul de urgenţă împotriva produselor
biologice provenite de la pacient: sânge sau alte fluide
 Acest lucru implica: *protejarea ochilor (ochelari), *manuşi, halate
impermeabile, *materiale protectoare pentru încălţăminte
 Personalul de la radiologie va fi protejat suplimentar, prin utilizarea unor
halate special
16
Rolul moral al asistentei medicale la pacienţii conştienţi
În acest sens, rolul asistentei este de a-l linişti pe pacient şi de a-i da încredere.
Aceasta se realizează prin:
 modul de a vorbi cu pacientul
 asigurarea că anestezia şi intervenţia sunt benigne
 exemple de reuşită a unui operat cu aceeaşi intervenţie
 menţinerea calmului, antrenând şi vecinii de salon

Ingrijiri acordate pacienţilor operaţi


De calitatea şi minuţiozitatea acestor îngrijiri depinde în mare măsură evoluţia
postoperatorie şi absenţa complicaţiilor.
 Se amplasează pacientul în salon luminos, liniştit, fără factori perturbatori, pe
cât se poate de izolat, măcar cu un paravan dacă nu se poate o rezervă separată
 Se acoperă patul pacientului cu muşama şi traversă.
 Prevenirea escarelor reprezintă acţiunea de bază a asistentei medicale în
îngrijirea bolnavilor imobilizaţi.
 În cazul unor intervenţii chirurgicale care necesită imobilizare la pat de lungă
durată, survin frecvent complicaţiile de decubit - escarele. Important este ca
acestea să fie prevenite, escara fiind ,,cartea de vizită" a asistentei medicale.
 Liniştirea pacientului, comunicând permanent cu el
 Se asigurară un mediu securizant şi condiţii de microclimat.
 Rehidratarea
 Alimentaţia şi realimentaţia
- După intervenţii chirurgicale, în mod special pe tubul digestiv, alimentaţia
normală se reia după o perioadă relativ lungă. Până la reluarea acesteia, este
necesar să se administreze o raţie hidrică, electrolitică şi calorică suficientă
acoperirii necesităţilor cotidiene.
- În cazuri speciale, realimentaţia este dificilă. O anorexie rebelă sau vărsăturile
pot împiedica reluarea alimentaţiei. În aceste cazuri, alimentele vor fi mixate,
mesele vor fi servite în cantităţi mici, repartizate în şase-şapte reprize şi se vor
17
alege alimente cu valoare calorică mare. În cazul alimentării prin sondă
nazală permanentă, se vor folosi soluţii nutritive. Câteva precauţii pentru
alimentaţia prin sondă:
• ritmul scurgerii lichidului trebuie să fie acelaşi ca la perfuzie
• se testează, treptat, toleranţa la alimentele introduse
• alimentele trebuie menţinute la temperatura corpului
• la sfârşit, se va introduce apă, atât pentru curăţirea sondei, cât şi pentru a
se administra necesarul de apă.
Reechilibrarea hidroelectrolitică a pacientului, prin regim hidric 24 - 48 ore (apă
şi zeamă de orez), apoi regim alimentar de tranziţie, orez fiert moale în apă, brânză
de vaci, carne fiartă, ou fiert moale; după 8-10 zile se pot introduce laptele şi
mezelurile.
 Se asigură repausul fizic şi psihic al pacientului.
 Se menţine igiena tegumentelor, a lenjeriei.
 Se administrează tratamentul antispastic.
 Se măsoară temperatura corpului şi se noteză în foaia de temperatură.
 Se supraveghează manifestările de deshidratare: aspectul tegumentelor, diureza,
pulsul, T.A., comportamentul pacientului.
 Se susţine permanent pacientul, încurajându-l.
 Se calculeză bilanţul ingesta - secreta.
 Se observă permanent starea pacientului şi se raportează medicului orice
modificare
 Respectarea măsurilor de prevenire a infecţiilor nosocomiale.
 Educarea pacientulului cu privire la măsurile de prevenire a infecţiilor
 Îi detaliez regimul pe care trebuie sa-l urmeze pentru recuperarea stării de
sănătate
 La ora de vizită a pacienţilor de către medic, acesta îl anunţă că mâine va fi
externat.
 Explică pacientului cât şi membrilor de familie orice tehnică întreprinsă, scopul
şi importanţa ei în procesul de vindecare.
18
 Face educaţie pentru sănătate şi cu membrii familiei.
 Face demersurile necesare externării.
 Însoţeşte pacientul la garderobă.
 Predă pacientul aparţinătorilor.
 Încurajează pacientul sa-si exprime temerile şi îi dă exemple de cazuri care
s-au recuperat foarte repede.

Recuperare, Medicina Fizică şi Balneologie în faza acută şi post-acută


Recuperarea (Reabilitarea) în fazele de început ale refacerii după o boală sau
leziune severă este mult sprijinită de un mediu adecvat, în care sunt abordate
temerile şi anxietăţile pacientului. În primele săptămâni abilitatea de a acorda
atenţie unui program de antrenament sau de a efectua exerciţii terapeutice poate fi
relativ limitată. Totuşi, s-a observat că simplul transfer al unui pacient cu
traumatism cranio-cerebral dintr-o secţie aglomerată de chirurgie sau
neurochirurgie într-un salon de reabilitare mai liniştit şi cu o atmosferă mai
relaxantă are deseori un efect terapeutic ce constă în îmbunătăţirea atenţiei,
percepţiei şi reducerea agitaţiei. Acestea sunt beneficii importante în sine, precum
şi premise esenţiale pentru un răspuns optim la reabilitare. Presiunile serviciilor de
urgenţă pot face dificilă tratarea pacienţilor cu nevoi complexe de către echipele de
reabilitare multi-profesionale, iar în absenţa unui astfel de tratament, încercările de
a diminua cu medicamente simptome precum anxietatea şi neliniştea pot produce o
ameliorare pe termen scurt a simptomelor şi o întârziere în refacerea funcţiilor
cognitive necesare recuperării.
În intervenţiile chirurgicale de gravitate medie, rolul asistentei este relativ
simplu; el devine complex şi de o importanţă fundamentală în intervenţii cu
gravitate mare.
Alegerea unui Kinetoterapeut este un
fizioterapeut specializat în medicina de recuperare
ce se concentrează asupra personelor care să fie în
19
urma unor traumatisme sau a condiţiei în care se află, au suportat o schimbare în
corpul lor care i-a făcut incapabili să funcţioneze la parametrii normali. Astfel
kinetoterapeutul lucrează cu o echipa formată din fizioterapeuţi, experţi în terapie
ocupaţională, logopezi, asistenţi sociali şi psihologi, pentru a-i ajuta pe acesti
pacienţi să accepte ceea ce li s-a întâmplat şi, în cazul fericit să-i readucă la nivelul
de funcţionare anterior.
CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

4.1. CAZUL NR. I

NUME: R. I.

DOMICILIU: urban

VARSTA: 30 ani

SEX: Masculin

MOTIVUL INTERNARII:

Leziune neurlogică manifestată prin tetraplegie.

ISTORICUL BOLII:

Pacient in varsta de 30 ani care în urma unui accident la un joc de


fotbal prezintă un traumatism vertebro-medular cervical, luxaţie
anterioară bilaterală prin translaţie localizare C6-C7, sindrom de
20
compresiune medulară cu leziune neurologică totală la nivel C6.
Leziune neurologică completă. Se intervine chirurgical pentru
rezolvarea traumatismului.

21
Plan de îngrijire: CAZUL I
Nevoia Diagnostic Obiective Îngrijiri autonome Îngrijiri Evaluare
fundamentală de îngrijire (proprii) delegate
Nevoia de a Deficit *pacientul să-şi *asigură climat corespunzător Administrează După o perioa-
se mişca şi de neurologic câştige o mai *pregăteşte psihic pacientul în vederea oricărei medicaţia dă prelungită
a avea o bună complet buna folosire tehnici de îngrijire prescrisă de de inactivitate,
postura apărut prin şi un mai bun *masează regiunile predispuse la escare, şi aplică medic ceea ce a între-
afectarea control asupra pudră de talc rupt circuitele
funcţiilor întregului *apreciază răspunsul individului la activitatea fizi- neuronale
medulare corp prin re – că determinând valoarea TA, P periferic şi frec- necesare
incapabili cuperare ceea venţa respiratorie înainte de începerea activităţii mersului,
sa-şi ce este o regu- şi la 5 minute după aceea; pacientul a
controleze lă şi nu o *în timpul perioadei de imobilizare la pat, se recuperat cea
musculatura excepţie aplică un program de exerciţii în funţie de mai mare parte
trunchiului capacitatea pacientului a funcţiilor
şi a celor 4 *pacientul să-şi *pe baza evaluării şi examinării, fizioterapeutul motorii şi
membre menţină împreună cu pacientul, va stabili obiectivele pe senzoriale
integritatea termen scurt şi lung. simţind chiar
tegumentelor *poziţionarea corectă este importantă nu numai şi senzatia de
şi a activităţii pentru a menţine aliniamentul corect al corpului, cald si rece.
articulare ci şi pentru prevenirea escarelor şi contracturilor.
*perioadele de odihnă sunt esenţiale pentru pacient In general, tot
redă încrederea pacientului, că imobilitatea sa corpul este
pentru a contracara efectele TVM în plan indivi- mai puternic
dual şi social este nevoie de un efort conjugat al decat inainte
specialiştilor din diferite domenii ale medicinii,
un puternic efort în recuperări pentru a-şi putea

22
relua mişcarea (chiar dacă ea este mai lentă)
Nevoia de a *alimentaţie *pacientul *introducerea unei sonde nazogastrice în prima La indicatia Se restabileşte
bea şi mânca şi hidratare trebuie sa fie fază iniţială a tratamentului pt.a evita problemele medicului se toleranţa
neadecvată alimentat şi asociate cu vărsăturile administrează digestivǎ
prin deficit - hidratat *după anestezie generală,(traheostomie, intervenţii medicamente
este o cauză corespunzǎtor chirurgicale) pacientul se administrează parente - simptomatice, Pacientul
a paraliziei vârstei ral instituind soluţii pentru rehidratare şi remine - soluţii îşi recapǎtǎ
complete a *să consume o lizare la indicaţia medicului izotonice-NaCl treptat
celor patru cantitate de *înainte de a începe alimentarea pasivă la pat, (ser fiziologic) apetitul
membre şi a alimente in asistenta se asigură dacă pacientul este conştient sau hipertone
musculaturii concordanţă cu şi poate înghiţi Pacientul este
trunchiului nevoile sale *se pregăteşte echipamentul de aspiraţie şi se în continuare
ca rezultat al energetice sǎ asigurăm că acesta este funcţional ajutat să se
lezării *prezinte tole – *se aşează pacientul în poziţie adecvată (ridicând alimenteze
măduvei ranţǎ digestivǎ patul, asfel încât trunchiul să fie mai sus menţin - nefiind încă
cervicale normalǎ nând această poziţie 10 – 15 minute înainte şi reabilitat
*sǎ prezinte o după masă)
stare de bine *sfătuieşte pacientul să încerce să mănânce cu După un lung
fără greţuri şi înghiţituri mici, alimentele solide vor fi preparate tratament de
vărsături sub formă de pireuri, iar după fiecare înghiţitură recuperare
*să fie echili – să bea puţină apă pacientul se
brat hidroelec- *alimentarea se va face în ritm lent, asigurându-se alimentează
trolitic şi că fiecare bolus alimentar a fost înghiţit, iar dieta singur
nutriţional va fi stabilită de către un medic specialist.
Nevoia de a *dificultate * echilibrarea *acordarea primului ajutor ceea ce necesită o maxi- La indicaţia Pacientul şi-a
respira şi a în a respira funcţiilor mă prudenţă în poziţionarea şi ridicarea victimei medicului se reluat treptat şi
avea o bună şi circulaţia respiratorii şi de la locul accidentului administrează a reusit să-şi
circulaţie inadecvată cardiocircula - * aşezarea în poziţie Trendelenburg proclivă pentru trament de echilibreze
23
din cauza torii a evita pătrunderea în caile respiratorii a secreţiilor urgenţă: funcţiile
presiunii în * recuperarea digestive în arboreale bronşic › soluţii pentru respiratorii şi
tot corpul, funcţiilor * mobilizarea coloanei vertebrale creşterea cardiocircula-
în urma după leziune * aplicarea unui guler temporar volumului torii
accidentului * starea de conştiinţă - scorul Glasgow intravascular
TVM * prevenirea *aplicarea tehnicii manevrei de resuscitare astfel › medicamente
complicaţiilor: încât coloana vertebrala sa rămână stabilă pentru presiu-
- pneumonia, *oxigenoterapia si asistare ventilatorie nea arteriala
- hipostatica, *pregăteşte fizic şi psihic pacientul în vederea care ajuta la
- tromboza oricărei tehnici liniştindu-l în acelaşi timp protecţia
*cateterizarea unei vene - calea venoasă fiind organelor:
inima,
asigurată pentru a se putea administra soluţii
plămani,
medicamenoase cu acţiune rapidă simptomatică
creierul şi
şi etiologica
rinichi
*supraveghează şi monitorizează funcţiile vitale
› substanţe
prin control: TA, P, R, inclusiv T (pacientul cu
adrenomi-
TVM este poichiloterm şi va tinde să atingă
metice şi
temperatura mediului ambient) pe tot parcursul
atropină i.v.
transportării pacientului într-un centru specializat
etilpredni-
unde urmează intervenţia chirurgicală
solon care are
*asistenta pregăteşte materiale necesare pentru
o activitate
recoltǎri biologice de laborator
puternică
*însoţeşte pacintul în investigaţii imagistice antiinflamato
(radiografie simpla, CT, RMN) rie, imuno -
*asistenta pregăteşte materialele necesare pentru supresivă şi
intervenţia chirurgicală, asistă şi ajută medicul în antialergică,
timpul operaţiei

24
*asistenta aplică tehnici de îngrijire a pacientului anticoagulante
post-operator(imobilizat la pat)-crearea condiţiilor
optime de confort, urmând recuperarea pe seg -
mente. Are nevoie de o echipă de specialişti în
jurul său care trebuie sa îl ajute să depăşească
obstacolele care i se par iniţial de netrecut.
Nevoia de a Modificarea *pacientul să-şi Traumatismul de maduvă paralizează vezica. Folosirea de Dupa primul
elimina schemei recapete Trebuie folosit un cateter pentru a drena urina. creme şi tratament de
urinare şi a controlul *menţinerea unei stări de hidratare corespunză- unguente recuperare
materiilor sfincterelor toare: aport lichidian de 2-3 l/zi protectoare pacientul îşi
fecale *pacientul să *administrarea lichidelor progresiv (la fiecare în vederea poate controla
prezinte 2-3 ore) şi reducerea administrării după ora 19 prevenirii şi sficterul, poate
tegumente, *evitarea consumului de grapfruit ce au efect tratării ţine urina 7-10
mucoase diuretic eventualelor minute, iar
integre şi *asigurarea condiţiilor de confort şi intimitate iritaţii sau senzaţiile de
curate necesare actului de micţiune leziuni urinare şi
* pacientul să *menţinerea integrităţii tegumentare prin toaletă scaun sunt
fie echilibrat riguroasă şi respectarea normelor de igienă perso- mult mai bune.
din punct de nală
vedere psihic Programe intestinale si vezicale:
- asistenta va învăţa pacientul cum să gestioneze
urinarea involuntară şi scaunul.

25
4.2. CAZUL NR. II

NUME: M. F.

DOMICILIU: urban

VARSTA: 26 ani

SEX: Masculin

MOTIVUL INTERNARII:
Leziune neurlogică manifestata prin paraplegie.

ISTORICUL BOLII:
Pacient in vârstă de 26 ani care în urma unui accident cu motocicleta
prezintă un traumatism al măduvei spinarii, cu o leziune T 10, braţele
nefiind afectate.

26
Plan de îngrijire:CAZUL II

Nevoia Diagnostic de Obiective Îngrijiri autonome Îngrijiri Evaluare


fundamentală îngrijire (proprii) delegate
Nevoia de a se Durerea din *diminuarea *pregăteşte fizic şi psihic pacientul în vederea oricărei Administra- Pacientul
mişca şi de a avea cauza leziunii dureii din tehnici liniştindu-l în acelaşi timp rea analgeti- nu mai
o bună postura la nivelul regiunea *însoţeşte pacintul în investigaţii imagistice celor prezintă
regiunii toracală *asistenta aplică tehnici de îngrijire a pacientului prescrise dureri
toracice postoperator (imobilizat la pat) folosite
*diminuarea *explică familiei sau persoanelor apropiate, că fiecare pentru Atitudinile
Deficit funcţiilor individ poate percepe durerea în mod diferit (prag diminuarea corective,
neurologic medulare M.I. diferit al sensibilităţii dureroase) şi că pacientul cu durerii şi a au dobândit
apărut prin dureri acute necesită atenţie sporită, toleranţă şi unguentelor în final o
afectarea *combaterea înţelegere; mentolate amplitudine
funcţiilor escarelor *foloseşte perioade de calmare a durerilor pentru odih- articulară
medulare nă şi somn; corespunză
27
membrelor * să prezinte *distrage atenţia pacientului în timpul manevrelor -toare ce
inferioare stare de tera- modelează
(MI) confort psihic peutice dureroase retracţiile
*prezintă metode de calmare a durerii: musculo-
relaxarea (masaj, băi calde), tendinoase.
stimularea cutanată(sticle cu apă caldă, şi gheaţă)
*discută cu pacientul, încurajându-l să-şi exprime
sentimentele de teamă, nesiguranţă, furie, frustrare
determinate de situaţia în care se află
*asistenta explică pacientului tehnica şi scopul terape-
utic a unei atitudini corective bazate pe acceptul şi
coordonare deplină, fiind în format asupra
importanţei
pe care o are alegerea celei mai bune poziţii a
corpului şi a segmentelor, precum şi asupra efectelor
negative pe care le poate determina mentinerea
poziţiei incorecte.
* escarele se previn, prin mobilizări pasive din două în
două ore, uşoare fricţiuni pe zonele care sunt predis-
puse stazei de decubit, la aceşti pacienţi se recuge la
sondaj vezical pentru a preveni suprainfectarea.
*aşternutul să fie din material absorbant, fară cute
*camera trebuie să fie bine aerisită.
Nevoia de a Disfuncţiile *tonifierea *asigură microclimat adecvat Administra- Pacientul
elimina vezicii musculaturii *asistenta pregăteşte materiale necesare pentru recol- rea de şi-a
urinare, abdominal tǎri biologice de laborator(examen de urină, şi sânge) antibiotic şi recăpătat
intestinului şi *creşterea progresivă a forţei şi rezistenţei muşchilor medicaţie controlul
a materiilor *să-şi recapete total sau parţial inervaţi, prin exerciţii de întărire a simptomatic sfincterelor
fecale controlul musculaturii prin poziţia aşezat şi aplecat, care con- ă la indicaţia

28
sfincterelor tribuie la declanşarea micţiunii şi eliminarea urinii medicului
rămase (contacţia muşchilor anteriori ai planşeului
* să prezinte pelvin pt. a opri micţiunea şi contracţia muşchilor
tegumente şi posteriori ai planşeului pelvin pentru a împiedica
mucoase defecaţia)
integre şi *aprecierea statusului hidroelectrolitic
curate *formeazădeprinderi de eliminare la ore fixe (la înce-
put la un interval mai scurt, pe masură ce se obţine
*pacientul să controlul sfincterelor, intervalul se măreşte)
fie echilibrat *asistenta asigură o ambianţă în care să fie respectată
din punct de intimitatea pacientului
vedere hidro- * încurajează bolnavul să-şi exprime ceea ce simte
electrolitic * arată simpatie, toleranţă, răbdare, interes faţă de
toate problemele

Nevoia de a se Dificultatea *combaterea *notează zilnic interesul de a se îmbrăca şi dezbrăca Dupa trata-
îmbraca şi de a se dificultăţii de *supravegheză cu ce se îmbrăca mentul de
dezbrăca îmbrăca, a se îmbrăca, *educă pacientul privind importanţa vestimentaţiei în recuperare
dezbrăca, dezbrăca şi a identificarea personalităţii terapeutică,
încalţa şi se încalţa şi *explică legăturile dintre ţinuta vestimentară, imagine pacientul
descălţa descălţa şi stima de sine poate să se
*sugereză familiei să-i aducă haine lejere, din bumbac îmbrăce şi
*ajută pacientul şi îl învaţă cum sa se îmbrace-(începe să se dez-
cu membrul bolnav, iar dezbracarea se face invers) brace
singur
Nevoia de a evita Vulnerabillita *pacientul să *ajută pacientul să-şi exprime îngrijorarea şi teama Administrea- Pacientul
pericolele tea faţă de fie ferit de *amplasează pacientul în starea sa de afecţiune şi ză calmante nu mai
pericole accidente pe receptivitate la indicaţia prezintă
perioada *aplică măsuri de izolare a surselor de infecţie medicului durere.

29
spitalizării *aeriseşte salonul în fiecare dimineaţa şi seară pentru Pacientul
a feri pacientul de curenţii de aer, frig şi umezeală, este
*pacientul să asigurând o temperatura cuprinsa între 18°-20°C suprave
nu prezinte *asigură o poziţie adecvată, pe care o schimbă la un gheat în
risc de interval de 2 ore în cursul zilei pentru a favoriza per-
complicaţii pe respiraţia si a împiedica apariţia escarelor manenţă, i
perioada *monitorizează funcţiile vitale se menţin
spitalizării *orientează pacientul în timp şi spaţiu, anturaj mijloacele
*determină factorii de risc de
*asigură condiţiile de mediu adecvate pentru a evita siguranţă şi
pericolele prin accidentare este ferit de
*favorizează adaptarea pacientului la noul mediu faţă accidente
de suferinţa actuala pe erioada
*educă pacientul să evite ortostatismul prelungit şi spitalizării.
mersul fără mijloace de susţinere Starea
generala
este ame-
liorată sem-
nificativ.

30
4.3. CAZUL NR. III

NUME: F.L.
DOMICILIU: urban

VARSTA: 38 ani

SEX: Feminin

MOTIVUL INTERNARII:
Traumatism Vertebro-Medular, Leziune incompletă, nivel L2-L3

ISTORICUL BOLII:
În urma unei explozii ce a a avut în cladirea unde locuia, întreg etajul a
fost distrus, iar ea a căzut de la etajul 2. Două zile mai târziu a fost
operată.
Ea nu-şi putea mişca picioarele deloc, de la nivelul leziunii în jos.
Ea îşi simtea această parte a corpului, dar nu foarte bine.
Ea putea simţi, de asemenea, cald si rece, dar foarte puţin.
Ea nu avea control asupra vezicii urinare si asupra intestinului gros.
Putea să stea in picioare aproape 5 minute, doar dacă 2 persoane o
susţineau de sub braţe din lateralul corpului.
Îşi putea mişca puţin picioarele, doar datorită muşchilor de deasupra
leziunii.

31
Plan de ingrijire: CAZUL III

Nevoia Diagnostic de Obiective Îngrijiri autonome Îngrijiri Evaluare


fundamentală îngrijire (proprii) delegate
Nevoia de a Diminuarea *pacienta să se *asistenta menţine imobilizarea pacientei pe Se instituie Poate să meargă
se mişca si mobilităţii din poată mobiliza parcursul transportului la investigaţii tratamentul cu orteze.
de a avea o cauza fără ajutor *asistenta combate HTA din şocul spinal cortizonic
bună postură membrelor *să aibe tonusul folosindu-se agenţi inotropi şi atropină specific cu Poate să-şi mişte
care afectează muscular şi *asistenta menţine oxigenarea adecvată metilpredni - degetele picio-
flexia şi forţa muscular- *asistenta evaluează neurologic complet pacienta solon în rului drept, dar nu
adducţia ră păstrată *asistenta introduce tub nazogastric pentru drenaj primele 8 ore ca şi înaintea
coapsei, ce *să-şi menţină *asistenta introduce sonda urinară de la trauma- accidentului.
determină integritatea *asistenta combate hipertermia tism, în
pareza tegumentelor *asistenta corectează tulburările hidroelectrolitice funcţie de Degetele
extensiei şi a activităţii în funcţie de probele biologice. indicaţiile piciorului stâng
membrului articulare *asistenta efectuează evaluarea radiologică medicului, nu sunt la fel de
inferior la *asistenta învaţă pacienta să facă exerciţii de agenţi mobile ca şi ale
nivelul *pacienta să fie respiraţie profunde, să tuşească şi să îndepărteze inotropi și piciorului drept,
genunchiului echilibrată secreţiile atropină dar totuşi le
şi abolirea psihic *asistenta planifică un program de exerciţii în poate mişca.
reflexului funcţie de imobilizarea şi capacitatea sa
rotulian *pacienta să-şi *pacienta explică pacientei procedura care ce Poate să stea
menţină urmează, fiind un tratament de recuperare cu singură în picioa-
satisfăcute medici specializaţi în acest domeniu. re mai mult de o
celelalte nevoi oră, dar cu orteze.
fundamentale Toate complicaţii pot fi prevenite prin tratament şi Fără orteze poate
educaţie adecvată a pacientei şi anturajului. sta putin mai
mult de 10minute
32
Nevoia de a Deficit parţial *pacienta să îşi *aşează pacienta într-o poziţie adecvată Administrea- Pacienta îşi
elimina de autoîngrijire poată efectua *întocmeşte un regim igienco-dietetic ză antivomi- poate efectua
toaleta cu *măsoară şi noteză funcţiile vitale tive toaleta fără
Dificultate în ajutor *asigură condiţii igienico-sanitare corespunzătoar ajutor
a urina din *să îşi capete *încurajeză pacientul să urineze şi să nu aibă jenă
cauza încredere în de a cere urinarul
imobilizării la personal *efectuează clismă evacuatoare
pat, a trans- * să îşi poată *instaleză sonda vezicală în timpul imobilizării la
pireţiilor şi efectua toaleta pat
a jenei de a fără ajutor *îi îngrijeşte tegumentele şi mucoasele
cere urinarul * determină cantitatea de urină pe 24 ore
Nevoia de a Vulnerabili- *combaterea *amplaseză pacienta în funcţie de starea sa, de - Pacienta are o
evita tate faţǎ de posibilelor afecţiune şi receptivitate evoluţie mai
pericolele pericole. complicatii *urmăreşte şi aprecieză corect potenţialul bună datorită
*combaterea infecţios al pacientei, receptivitatea sa tratamentului
Stare de dis- stării de *aeriseşte salonul în fiecare dimineaţă şi seara şi administrat şi nu
confort dato- anxietate prin fereşte pacienta de curenţii de aer, frig şi a dezvoltat
ratǎ durerii. beneficierea umezeală; complicaţii sau
siguranţei *spre deosebire de anxietate, frica este infecţii
Mediul psihologice sentimentul de teamă faţă de un potenţial pericol nosocomiale.
ambient bine precizat (intervenţie chirurgicală,
salubru-mediul *combaterea neoplasm, etc.) Pacienta nu mai
de siguranta, riscului de *înlăturarea pericolului atrage după sine este anxioasă.
securitate fizi- accidente prin dispariţia sentimentului de teamă
că, psihologică, căderi, răniri- *masează regiunile predispuse la escară şi Asistenta
sociologică sentiment de schimbă poziţia pacientei la fiecare 2 ore urmăreşte
aptă pentru a frustrare evoluţia
evita pericolele pacientei.
şi anxietatea

33
Nevoia de a Comunicare *acumularea de *face psihoterapie cu bolnava Asigură Pacienta a
comunica insuficientă cunoştinţe *discută cu ea despre starea actuală, despre modul medicaţia înţeles că are
cu cei din jur necesare şi de administrare a medicamentelor şi efectul recomandată nevoie de repaus
datorită prog- înlăturarea lor asupra organismului de medic: absolut în
nosticului anxietăţii *anxietatea poate apărea în orice situaţie în care antidepresive, primele zile/
grav nevoile fundamentale ale pacientei (hrană, aer, anxiolitice,
manifestată *pacienta să fie siguranţă, confort fizic şi psihic) sunt afectate tranchilizante Stare ei generală
prin anxietate echilibrată *apreciează nivelul de anxietate:uşoară, moderată, este bună.
şi închidere în psihic severă, panică
sine *ia măsuri de liniştire şi confort
*va petrece mai mult timp cu pacienta
*va folosi în conversaţie un ton cald, liniştitor
*nu îi va adresa întrebări şi va evita să îi cerară
pacientei să ia decizii
*va încuraja pacienta să se exprime aşa cum
doreşte (conversaţie, plâns, perioade lungi de
tăcere)
*educă pacienta ca să evite stresul
*expune factorii de risc
*îi explică importanţa respectării regimului
hipocaloric
*familiarizeză bolnava cu mediul ei ambient
*asigură un mediu de securitate liniştit
*ajută pacienta să identifice posibilităţile sale de a
asculta, de a schimba idei cu alţii, de a crea
legături semnificative
*antrenează bolnava în diferite activităţi, care să-i
dea sentimentul de utilitate
*supravegheză în permanenţă bolnava

34
CONCLUZII

Etiologia TVM este diversă şi conţine cauze generale ale producerii


diferitelor traumatisme, cu care TVM se pot de altfel asocia. Există însă situaţii în
care apariţia TVM este mai frecventă, dintre care pe primul loc se situează
accidentele rutiere. TVM apar cu preponderenţă în populaţia tânără, activă, iar la
vârstnici sunt favorizate de patologia asociată specifică vârstei (e.g. stenoza
canalului vertebral, osteoporoza vertebrală). Incidenţa TVM variază sezonier,
fiind mai mare vara şi iarna, datorită practicării sporturilor şi muncii agricole în
mediul rural, inclusiv toamna, şi cu vârsta, populaţia tânără, activă fiind mai
expusă, alături de vârstnicii cu patologie vertebrală asociată.
În cazul supravieţuitorilor manifestările sechelare neurologice sunt de cele
mai multe ori dramatice, variind de la tetraplegii şi situaţii în care se ajunge la
ventilaţie asistată / protezare ventilatorie până la deficite neurologice incomplete.
Prezenţa acestor sechele au un efect negativ puternic asupra autonomiei şi
psihicului pacientului, precum şi asupra capacităţii sale de muncă şi asupra
anturajului. Există de asemenea un impact economic puternic asupra pacientului
şi anturajului său familial, impus de costurile mari necesare întreţinerii acestor
bolnavi. În cazul pacienţilor traumatizaţi de accidentele de circulaţie, calamităţile
naturale, agresiunile, conflictele armate, prin traumatismele pe care le provoacă,
reprezintă prima cauză de deces la grupa de vârstă 1- 44 ani.
Marea majoritate a accidentelor, chiar dacă sunt imprevizibile ca moment
al producerii, sunt consecinţa ignoranţei, neglijenţei, lipsei de prevedere.
De aceea societatea trebuie sa perceapă traumatismul nu ca pe un accident, ci ca
pe o boală, care, ca orice afecţiune gravă, este mai bine să fie prevenită decât să
fie tratată.

35
BIBLIOGRAFIE

1. Clement C. Baciu - Aparatul locomotor (anatomie funcţională,


biomecanică, semiologie clinică, diagnostic diferenţial)
2. Dr. Mihai Dumitru - Tulburări de mers
3. Dr.Carol Mozeş: „Tehnica îngrijirii bolnavului”, Ed. Medicală Bucuresti,
1974
4. E.Câmpeanu – Neurologie Ed. Medicală Bucuresti, 1989
5. Jim Holliman, M.D., F.A.C.E.P. Profesor Asociat de Chirurgie şi Medicină
de Urgenţă Director al Centrului Internaţional de Medicină de Urgenţă
6. Lucreţia Titircă: „Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed. Viaţa Medicală Românească
7. Lucreţia Titircă: „Urgente Medico•Chirurgicale”- sinteze pentru cadre
medii
8. P. Simici, Patologia chirurgicală şi mica chirurgie

36