SCOALA DE MASAJ " DRAGOMIR "

CURS TEHNICIAN MASEUR – SESIUNEA NOIEMBRIE 2010

Hernia de disc lombara

COORDONATOR CURS: Dr. CRISTIAN MURESAN

LUCRARE PRACTICA: Dr. CRISTIAN MURESAN

CURSANT: CAMELIA MIHALACHI

BUCUREŞTI 11.11.2010
Cuprins

Capitolul 1: Hernia de disc lombara – Definitie. Incidenta. Etiopatogenie ........ pag. 3

1
Capitolul 2: Coloana vertebrala.................................................................. pag. 4
2.1. Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale..................................... pag. 4
2.2. Functiile coloanei vertebrale. Biomecanica.....................................pag. 8

Capitolul 3: Fiziopatologia herniei de disc.......................................................pag.10

Capitolul 4: Simptomatologie si semne clinice................................................pag.15

4.1. Simptomatologie.........................................................................pag.15
4.2. Semne clinice.............................................................................pag.16

Capitolul 5: Investigatii paraclinice...............................................................pag.18

Capitolul 6: Diagnostic diferential.................................................................pag.18

Capitolul 7: Evolutie. Factori de risc..............................................................pag.19

Capitolul 8: Tratament................................................................................pag.20
8.1. Tratamentul igienopostural...........................................................pag.20
8.2. Tratamentul medicamentos..........................................................pag.21
8.3. Tratamentul chirurgical................................................................pag.21
8.4. Tratamentul fizioterapic...............................................................pag.22
8.4.1. Electroterapia.................................................................pag.22
8.4.2. Laserterapia...................................................................pag.24
8.5. Masajul medical..........................................................................pag.25
8.6. Kinetoterapia.............................................................................pag.26
8.7. Balneoterapia.............................................................................pag.30

Capitolul 9: Schema de abordare terapeutica.................................................pag.32

Capitolul 10: Alte metode de tratament.........................................................pag.32

10.1. Reflexoterapia..........................................................................pag.32
10.2. Masajul prin feedback nervos......................................................pag.33
10.3. Terapia cu curenti diadinamici.....................................................pag.33
10.4. Curenti de inalta frecventa cu unde scurte....................................pag.33
10.5. Terapia cu venin de albine..........................................................pag.34
10.6. Colorterapia Bioptron ...............................................................pag.35
10.7. Suplimente nutritionale .............................................................pag.36
10.8. Fitoterapie ..............................................................................pag.36
10.10. Acupunctura ..........................................................................pag.37
10.11. Presopunctura .......................................................................pag.38
10.12. Elongatii si manipulari osteoarticulare........................................pag.39

Capitolul 11 Preventie................................................................................pag.40

Capitolul 12: Concluzii.Sfaturi pentru bolnavi.................................................pag.41

2
Bibliografie................................................................................................pag.42

3
 Hernia de disc lombara

1. Definitie. Incidenta. Etiopatogenie

Definitie

Hernia de disc este o afectiune caracterizata prin pierderea integritatii discului

intervertebral avand drept consecinta exteriorizarea continutului acestuia in spatiile

invecinate. Consecintele cele mai importante intereseaza interferenta acestui proces cu

sistemul nervos central (maduva spinarii) si a celui periferic imediat adiacent.

Localizarea cea mai frecventa a acestei afectiuni se raporteaza la coloana vertebrala lombara,

cu predilectie la nivelul discurilor intervertebrale L4-L5 si L5-S1.

Incidenta

Hernia de disc lombara survine la 1/100000 locuitori/an, vizeaza preponderent sexul

masculin si apare de regula la varste cuprinse intre 30 si 50 ani, inainte de 30 de ani

neaparand modificari de senescenta discala, degenerative, iar dupa 50 de ani procesul de

fibrozare luand sfarsit, degenerescenta discala nemaipermitand hernierea nucleului pulpos.

Etiopatogenie

Cel mai frecvent hernia de disc este rezultatul unor eforturi bruste care depasesc
capacitatea de adaptare a organismului, pe fondul unui proces de degenerare discala.
Odata cu inaintarea in varsta se produce degenerarea discurilor intervertebrale, slabirea
ligamentelor si a musculaturii, astfel ca solicitari minore neadecvate ale coloanei vertebrale
pot produce hernia discala.
Factori potentiali favorizanti includ: virsta, apoptoza, anomaliile colagenului, scaderea
vascularitatii, greutatile adaugate coloanei vertebrale, proteoglicanii anormali, obezitatea,
stilul de viata sedentar si lipsa antrenamentului fizic.

4
2. COLOANA VERTEBRALA
2.1. Anatomia si fiziologia coloanei vertebrale

Coloana vertebrala reprezinta elementul central al sistemului osos uman, fiind situata in
partea mediana si posterioara a corpului. Ea este alcatuita dintr-un numar de 33-34 vertebre
grupate dupa cum urmeaza:

- segmentul cervical – 7 vertebre

- segmentul toracal (dorsal) – 12 vertebre
- segmentul lombar – 5 vertebre
- segmentul sacral – 5 vertebre
- segmentul coccigian – 4 sau 5 vertebre

Exista caracteristici comune ale vertebrelor si caracteristici specifice regionale si individuale.

Caracteristicile comune sunt descrise de vertebra tip.

Vertebra tip prezinta, in partea sa anterioara, corpul vertebral, iar posterior – arcul vertebral,
care e legat de corpul vertebral prin doi pediculi vertebrali. Acestia din urma, prin
suprapunere, delimiteaza orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies nervii spinali.
Corpul prezinta o circumferinta, o fata superioara si una inferioara, care se articuleaza cu
corpurile vertebrelor sub si supraiacente prin intermediul discului intervertebral –
formatiune fibrocartilaginoasa avand in centru nucleul pulpos. Arcul vertebral prezinta de
asemenea si o serie de apofize, dintre care unele sunt musculare, altele articulare. Din cele

5
musculare fac parte apofiza spinoasa, unica, si apofizele transversale, dreapta si stanga.
Portiunile de os dintre apofiza spinoasa si apofizele transversale poarta denumirea de
laminae. Apofizele articulare sunt in numar de patru, doua superioare si doua inferioare. Ele
servesc la articularea cu apofizele articulare ale vertebrelor supra si subiacente.

Intre corpul vertebral, pediculii vertebrali si arcul vertebral se afla orificiul vertebral care,
prin vertebrelor formeaza canalul vertebral, ce adaposteste maduva spinarii.
In mod caracteristic vertebrele lombare prezinta corpul cel mai voluminos, cu diametrul
transvers dublu fata de cel antero-posterior, cu procesul spinos dreptunghiular, bine
dezvoltat si cu orificiul vertebral triunghiularsuprapunerea
, cu baza spre corp.
Vertebrele sunt solidarizate intre ele in cadrul coloanei vertebrale printr-o serie de formatiuni
fibro-ligamentare.

Discul intervertebral este asezat in spatiile dintre corpii vertebrali, pe care ii separa, dar ii si
solidarizeaza in acelasi timp. Este format dintr-o portiune periferica, alcatuita din tesut
conjunctiv fibros, numita inelul fibros si o portiune centrala cu aspect gelatinos, care poarta
numele de nucleu pulpos. Functional discul intervertebral este o articulatie semimobila –
amfiartroza. La nivelul coloanei vertebrale exista 24 de discuri intervertebrale, incepand cu
fata inferioara a corpului vertebral C1 si terminand cu fata superioara a vertebrei S1.

Inelul fibros - este mai rezistent in partea anterioara decat posterior. In structura inelului
fibros intra lame de tesut fibros, dispuse concentric in jurul nucleului pulpos. Aceste lame
contin fibre de colagen care se insera pe fetele adiacente ale corpilor celor doua vertebre
vecine, intre care este situat discul intervertebral. Lamele concentrice ale sferica de natura
gelatinoasa situat central, bine fixat de inelul fibros la periferie. Este foarte bogat in apa si
avid in captarea acesteia - hidrofil. El exercita compresiune asupra formatiunilor din
vecinatatea inelului fibros si corpilor vertebrali. Forta exploziva a nucleului pulpos
indeparteaza corpii vertebrali si pune in stare de tensiune inelul fibros, care tinde sa-i
apropie din nou. Prin intermediul unor mecanisme complexe, nucleul pulpos normal
atrage si capteaza apa si astfel dezvolta presiuni interioare ridicate cu forta brizanta
exploziva.

6
Corpii vertebrali - impreuna inelului fibros sunt in numar de 15-20 inaintea nucleului
pulpos, iar posterior de numai 7-10, explicand slaba rezistenta la solicitari a acestei zone.

Nucleul pulpos - capteaza apa si dezvolta astfel o forta exploziva. Nucleul pulpos este
o formatiune
cu discurile intervertebrale realizeaza un sistem precomprimat. Datorita fortei explozive
a nucleului pulpos, sistemul realizat de corpii vertebrali si discuri se gaseste sub presiune
continua, chiar in stare de repaus. Un astfel de sistem se numeste in tehnica
"precomprimat". Precomprimarea mareste substantial rezistenta si elasticitatea
sistemului. Datorita acestei proprietati a nucleului pulpos, discurile intervertebrale maresc
elasticitatea coloanei vertebrale si absorb socurile mecanice. Atunci cand hidrofilia nucleului
pulpos scade, se reduce forta exploziva si se instaleaza degenerescenta discala. Presiunea din
interiorul nucleului pulpos creste in acelasi timp cu incarcarea.

Miscarea este necesara nutritiei discului intervertebral.

Nucleul pulpos functioneaza ca o pompa care regleaza circuitul lichidelor si al gazelor la
nivelul discului intervertebral. In cursul miscarilor coloanei apar variatii de presiune la
nivelul nucleului pulpos, variatii care favorizeaza circuitul lichidelor si al gazelor.

Ligamentul longitudinal anterior este o banda fibroasa rezistenta care se intinde de a lungul
fetelor anterioare a corpilor vertebrali, pornind de la baza osului occipital si pana la fata
anterioara a sacrului. Formatiunea ligamentara imbraca toata convexitatea corpilor vertebrali
si este aderenta intim la acestia precum si la discurile intervertebrale.
Ligamentul longitudinal posterior leaga corpii intervertebrali pe fata lor posterioara, la
nivelul canalului vertebral, si se intinde de la nivelul vertebrei C2 si pana la osul sacru. Ca si
formatiune anterioara – adera intim la corpii vertebrali si discurile intervertebrale.

Procesele articulare vertebrale (zigapofize) participa la formarea unor articulatii sinoviale cu

vertebrele supra si subiacente.
Arcurile vertebrale se articuleaza intre ele prin sindesmoze constituite de:

- ligamentul galben – la nivelul laminei, de o parte si de alta

- ligamentul intertransvers – la nivelul proceselor transverse de o parte si de alta
- ligamentul interspinos – situat intre procesele spinoase
- ligamentul supraspinos – leaga varfurile proceselor spinoase de la nivel C7 si pana la
sacru
- ligamentul nucal – intins de la nivel C7 si pana la osul occipital

7
In interiorul canalului vertebral, rezultat prin suprapunerea gaurilor vertebrale, se afla
adapostita maduva spinarii sub forma unui cordon usor turtit antero-posterior. Maduva
spinarii se intinde de la nivelul gaurii occipitale, prin care canalul vertebral comunica in sus
cu cavitatea craniana, acest nivel fiind locul de emergenta a primei perechi de nervi spinali
(C1), si pana la nivelul vertebrei L2. Sub nivelul acestei vertebre maduva se prelungeste cu
conul medular, iar acesta cu filum terminale, care ajunge la coccis pe fata posterioare a celei
de a doua vertebre coccigiene. De o parte si de alta a conului medular si a filumului
terminale se gasesc nervii lombari si sacrali, cu directie aproape verticala si care formeaza
impreuna coada de cal (cauda equinum).

Din portiunea laterala a maduvei spinarii emerg radacinile nervilor spinali (anterioara si
posterioara) care inmanunchiate sub forma trunchiului nervului spinal parasesc canalul
vertebral prin gaurile intervertebrale si, dupa un scurt traiect, se impart in patru ramuri:
o ventrala (are fibre senzitive si motorii, formeaza plexuri si inerveaza muschii si pielea
membrelor si pertelui antero-lateral al toracelui)
o dorsala (fibre senzitive si motorii, se distribuie la pielea spatelui si muschii jgheaburilor
paravertebrale)
o meningeala (fibre senzitive si vasomotorii pentru meninge)
o comunicanta (fibre pre si postganglionare in relatie cu ganglionii simpatici latero-
vertebrali)

8
Exista 31 de perechi de nervi spinali; ei au o dispozitie metamerica si sunt numerotati
relationat cu vertebra de emergenta. Astfel exista 8 perechi de nervi cervicali, prima pereche
iesind intre occipital si C1, 12 perechi de nervi toracali, 5 lombari, 5 sacrati si o pereche de
nervi coccigieni. In zona lombara nervii spinali ies la nivelul gaurii intervertebrale dintre
vertebra de denumire si cea subiacenta; de ex. perechea de nervi L2 iese prin gaurile
intervertebrale dintre L2 si L3.

Coloana vertebrala nu este dreapta ci prezinta o serie de curburi in regiunea cervicala,

toracala si lombara. La nivelul coloanei cervicale exista o curbura cu concavitate posterioara
care se numeste lordoza fiziologica cervicala si apare din luna a 4-a a vietii cand copilul ia
pozitia sezanda.
La nivelul coloanei toracice exista o curbura cu concavitate anterioara, denumita cifoza
fiziologica toracala. Curbura lombara are concavitatea posterior si se numeste lordoza
fiziologica lombara. Apare la sfarsitul primului an de viata cand copilul incepe sa mearga,
dar nu se consolideaza decat la varsta adulta. In regiunea pelviana (la nivelul bazinului)
exista o curbura cu concavitatea orientata anterior si este formata de sacru si oasele
coccigiene.
Curburile coloanei vertebrale sunt conditionate mecanic de inclinatia bazinului.

Ostostatismul (statul indelungat in picioare) si mersul biped al omului s-au putut realiza prin
rotirea bazinului din pozitia orizontala (la patruped) spre verticala. Verticalizarea bazinului
nu este insa completa. Pentru a putea realiza o constructie echilibrata, coloana lombara
asezata pe bazinul usor inclinat inainte, este fortata sa se curbeze, aparand lordoza lombara.
Daca coloana lombara ar ramane rectilinie, atunci proiectia centrului de greutate a corpului
s-ar face in fata poligonului de sustinere, iar drept urmare, trunchiul ar cadea inainte.
Aceleasi conditii mecanice necesare echlibrarii corpului antreneaza mai departe cifoza
toracica si lordoza cervicala.

Miscarile coloanei vertebrale sunt produse de un mare numar de muschi, care se insera fie
pe coloana, fie la distanta de ea, cum sunt unii muschi ai gatului si muschii abdominali.
9
Muschii gatului: muschiul sternocleidomastoidian, muschii scaleni, muschiul drept anterior
al capului, micul drept anterior al capului, lungul gatului, splenius al gatului si al capului,
fasciculul superior al muschiului trapez.
Muschii abdomenului: marele drept al abdomenului, marele oblic al abdomenului, micul
oblic al abdomenului, transversul abdomenului, muschii lomboiliaci (patratul lombelor,
psoasul iliac).
Muschii posteriori ai trunchiului: muschiul trapez, muschiul marele dorsal, romboidul,
unghiularul, micul dintat posterosuperior, micul dintat posteroinferior, muschii cefei
(splenius, marele complex, micul complex, transversul gatului, marele si micul drept
posterior ai gatului, marele si micul oblic posterior ai gatului), muschii spinali - se găsesc in
santurile vertebrale formate din apofizele spinoase si coaste (muschii sacrospinali,
paravertebrali) si sunt in numar de trei: iliocostalul, lungul dorsal si spinotransversalul;
muschii intertransversali si muschii interspinosi.

Contractia muschilor toracelui si abdomenului reduc cu mult solicitarea discurilor

intervertebrale. Coloana vertebrala poate fi considerata ca un pilon de sustinere a corpului
situat pe fata posterioara si partial in interiorul camerei toracice si abdominale. Aceste doua
camere au un continut gazos la nivelul toracelui sau semifluid in abdomen. Contractura
musculaturii peretilor acestor camere contribuie la cresterea presiunii in interiorul lor si prin
aceasta intareste coloana si preia partial incarcarea acesteia. Prin acest mecanism, solicitarea
coloanei toracice inferioare scade cu 50% iar a celei lombare cu 30%.

Aceste date releva importanta intretinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru
asigurarea functionarii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale.
Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creeaza conditii mecanice
nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale.

2.2 Functiile coloanei vertebrale. Biomecanica

Aceasta indeplineste urmatoarele functii:

- functia de sustinere (sustine trunchiul alaturi de musculatura paravertebrala),

- functia de protectie (protejeaza maduva importiva diferitelor agresiuni mecanice cu ajutorul
canalului medular),
- functia de mobilitate (datorita curburilor sale fiziologice ofera omului posibilitatea de a se
misca si de a se deplasa ),
- functia morfogenetica (particularitatile mecanicii coloanei vertebrale influenteaza asezarea
organelor interne).

Atitudinea coloanei vertebrale depinde de varsta, sex, profesiune, stare de oboseala, stare
psihica, stare de sanatate, etc.

10
Pentru pastrarea echilibrului in statiune bipeda se instalează, la începutul celui de al doilea
an de viata, curbura lombara cu convexitatea înainte (lordoza compensatorie).
Datorita curburilor coloanei, proiectia centrilor de greutate ai diferitelor segmente nu se
găseşte pe linia proiectiei centrului general de greutate al corpului. De aceea, acţiunea
gravitatiei determina de la o vertebra la alta, solicitări rotationale, care tind sa accentueze
curburile si care trebuie neutralizate, deoarece altfel coloana s-ar prabusi.

Elementele care se opun solicitarilor rotationale sunt ligamentele. La coloana dorsala

proiectia centrului de greutate trece anterior coloanei. Aceasta s-ar prabusi inainte daca nu
ar interveni forta ligamentului vertebral comun posterior, a ligamentelor interspinoase si a
ligamentelor galbene. Situatia este inversa la coloana lombara si cervicala; proiecţia
centrului de greutate trece posterior coloanei, iar fortele care se opun prabusirii sunt
reprezentate de rezistenta ligamentului vertebral comun anterior.
Ligamentele vertebrale au deci rolul de a absorbi o buna parte din solicitări.

Alte elemente care au rolul de a absorbi solicitarile sunt discurile intervertebrale. Ele nu
stau in tensiune ca ligamentele, ci sub presiune. Intre aceste doua categorii de elemente
anatomice, ligamentele pe de o parte si discurile de alta, supuse unor forte contrare, se
stabileşte o anumita stare de echilibru, denumita echilibru intrinsec.

In afara echilibrului intrinsec coloana dispune de un mare număr de grupe musculare, care
prin tonicitatea lor ii asigura si un echilibru extrinsec, corsetul muscular.

Rolul static al coloanei vertebrale consta in mentinerea atitudinii verticale a capului in mod
special si a corpului in general. Coloana vertebrala este suport al greutatii corpului cap-
gât-trunchi de care sunt legate prin centuri membrele inferioare si superioare.

Functionalitatea dinamica a coloanei vertebrale este in raport cu mobilitatea sa.

Mobilitatea articulatiilor intervertebrale este mica, in general redusa dar atunci când se
insumează mobilitatea (porţiunea cervicala + toracala), determina o amplitudine mai mare.
Coloana cervicala: cea mai mobila, apoi coloana lombara si ultima este cea dorsala.

Forţele care acţionează asupra coloanei vertebrale sunt pe de o parte gravitatia iar pe de alta
parte, muschii, ligamentele si discurile intervertebrale.
Miscarile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt miscari complexe, in care intervin
mai multe segmente vertebrale. Ele se realizează prin cumularea usoarelor deplasari ale
corpurilor vertebrale, care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum si la nivelul
celorlalte articulatii. Aceste miscari sunt limitate de rezistenta ligamentelor, forma
articulaţiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a tesutului fibrocartilaginos din
care este alcătuit discul.

Micile deplasari intervertebrale sunt posibile numai gratie prezentei nucleului pulpos, care
trebuie sa aiba consistenta, forma si asezare normale. Miscarile vertebrale se executa pe
nucleul pulpos ca pe un ax, nucleul jucand rolul unui rulment. Miscarile sunt limitate ori
calauzite de feluritele conformatii si pozitii ale apofizelor articulare, de ligamentele coloanei
vertebrale si de corsetul muscular al acesteia.
11
Prin tensiunea lichidului ce se afla intre elementele sale componente, nucleul pulpos are
proprietatea de a fi elastic. Datorita acestei proprietati sunt posibile miscarile coloanei
vertebrale si sunt inlaturate efectele daunatoare ale presiunilor excesive sau ale socurilor
suferite de rahis. Intr-o atitudine de flexie fortata are loc o apropiere a corpurilor vertebrale -
in partea lor anterioara - prin comprimarea partiala a discului in jumatatea lui anterioara si
prin impingerea usoara posterioara a nucleului pulpos, in extensie lucrurile se petrec invers.
Daca nucleul pulpos trebuie considerat rulmentul pe care se executa miscarile coloanei
vertebrale, inelul fibros ramane elementul cel mai important al discului intervertebral, care
rezista fortelor de compresiune si decompresiune.
Miscarile coloanei vertebrale se orienteaza dupa cele trei planuri principale: sagital, frontal si
transversal.

Miscarile coloanei vertebrale sunt:

1. Flexia-extensia in plan sagital

O amplitudine mai mare a flexiei o executa coloana cervicala si cea lombara.
Coloana toracala (dorsala) este cea mai puţin mobila. Insumata, flexia ajunge la 180 de grade.
Extensia este mult mai redusa: 50-55 de grade. In extensie, se exagerează curbura cervicala
si cea lombara iar cea dorsala se redresează.

2. Flexia-extensia laterala (in plan frontal)

In cea mai mare masura, se executa din zona lombara si cervicala - 55 de grade;

3. Rasucirea - zona cervicala si cea lombara - 120 de grade; combinat cu rotirea

soldurilor/membrelor inferioare, putem ajunge la o rasucire completa de 180 de grade.

Mobilitatea coloanei vertebrale variaza dupa varsta si sex; la copii si femei, mobilitatea este
mai mare. Cu varsta, discurile intervertebrale se turtesc si isi pierd din elasticitate. In plus,
exista si diferentieri individuale destul de mari. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi mult
marita prin exercitii speciale de suplete, permanente, inca de la varste fragede si se mentine
numai prin practica continua.

3. FIZIOPATOLOGIA HERNIEI DE DISC

Fenomenele degenerative ale discului intervertebral (DIV) sunt amorsate de tulburarile

metabolice ce survin, in mod firesc, odata cu inaintarea în varsta. Principala consecinta a
acestora este diminuarea capacitatii de hidropexie: de la o hidratare de 88-80% odata cu
inaintarea in varsta se ajunge la 70% situatie în care DIV nu-si mai poate indeplini functiile
mecanice. Deshidratarea inseamna pierderea proprietatii de ,,capcană de apa” a nucleului
pulpos micsorand astfel forta de tensionare a inelului fibros, care devine mult mai puţin
rezistent la actiunea fortelor de presiune pe verticala si la efectuarea miscarilor de basculare
ale platourilor vertebrale in plan orizontal. Aceste tulburari ale mecanicii DIV creeaza
tensiuni anormale asupra formatiunilor nervoase, ligamentare.
12
Deshidratarea DIV poate incepe sa se instaleze chiar la subiecţi tineri, dupa unii autori
degenerescenta discala poate sa apara chiar la varsta de 20 ani.

Cantitatea de apa retinuta de compusii din structura sa confera nucleului pulpos forta
exploziva multidirectionala prin care inelul fibros este pus intr-o stare de tensiune
permanenta, elastica. Aceasta ii permite sa amortizeze sarcinile mecanice exercitate asupra sa
si sa protejeze platourile vertebrale, mentinandu-le totodata indepartate atat cat este necesar
pentru functia respectivului segment vertebral.

Lamele inelului fibros, prin constitutia lor biochimica si prin asezarea spatiala specifică,
asigura o parte importanta a functiei de rezistenta mecanică a DIV. Durata de viată si
calitatea fibrelor inelului fibros depind de evolutia proceselor biochimice din nucleul pulpos.
Senescenţa inelului fibros instalata paralel cu o deshidratare progresiva (fie naturala, fie
patologica) conduce la diminuarea rezistentei sale mecanice.

Consecintele mecanice ale acestor procese degenerative:

- lamele inelului fibros se ingroasa , dar devin totodata mai putin elastice, mai putin
rezistente,
- se rup unele lame ale inelului fibros si apar fisuri dispuse radiar ce ajung pana la straturile
sale cele mai superficiale,
- lamele externe ale inelului fibros se pot deforma si bombeaza spre exterior, mai ales spre
canalul spinal; se produce astfel protruzia discala surprinsa de imaginile RMN,
- lamele externe se pot rupe complet, apar brese in inelul fibros prin care se exteriorizeaza
spre canalul spinal portiuni mai mari sau mai mici din nucleul pulpos si se produce astfel
hernia de disc inregistrata pe cliseele RMN ca un prolaps al nucleului pulpos.

Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii incorecte (cu
spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros care se poate fisura.
Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care nu-i mai permite redresarea
coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise. In acest moment, nucleul pulpos, aflat
in stare de tensiune, migreaza pe fisurile inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase
marginea care provoaca durerea violenta.

Acesta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment acut se
continua activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor inelului fibros,
putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din maduva spinarii. In stadii
mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se poate rupe, iar fragmentele pot
migra, fie catre cavitatea medulara sau in interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si
migrarea nucleului pulpos reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care
este ireversibila, necesitand chiar si tratament neuro-chirurgical.

13
.

Protectia structurilor nervoase, medulare si radiculare, fata de agresiuni mecanice este bine
asigurată. In canalul spinal maduva spinarii, conul medular terminal si radacinile ,,cozii de
cal” sunt protejate de meningele spinal format din: pia mater, arahnoidă şi dura mater.
Fiziopatologia durerilor vertebrale este dominată de doua tipuri de mecanisme ale agresiunii
asupra structurilor nervoase: actiunea mecanica asupra nervilor si cea exercitata asupra
vaselor sanguine ce asigură nutritia nervilor. Aceste efecte sunt frecvent simultane sau foarte
putin decalate în timp si se interconditioneaza reciproc.

Agresiunea mecanica asupra radacinilor nervoase din canalul spinal se poate manifesta intr-o
modalitate acuta printr-o hernie de disc (cel mai frecvent) sau se produce o compresiune
cronica prin micsorarea dimensiunilor canalului spinal (in esenta o stenozare a acestuia) din
cauze foarte diverse: stenoza idiopatica sau stenoza secundara instalata ca urmare a altor boli
(de ex: hipertrofii ale articulatiilor intervertebrale, spondilolistezis, maladie Paget, spondilita
ankilopoietica). Această stenozare poate afecta canalul medular, canalul foraminal, sau chiar
ambele canale.

Efectele directe ale compresiunilor acute produse de o hernie de disc se pot exercita asupra
radacinilor in lumenul canalului vertebral sau in canalul foraminal. In cele mai multe cazuri
hernia de disc afecteaza o singura radacina, mai rar sunt afectate mai multe radacini
rahidiene. In raport direct cu dimensiunile materialului herniat din disc si in functie de
dimensiunile canalului medular, radacinile rahidiene se pot ,,eschiva”, în limite mici, prin
deplasare laterala, fenomen aproape irealizabil in cazul herniilor ce patrund în canalul
foraminal. In cazul compresiunilor minore radacinile sunt doar iritate, situatie în care apare
doar durere in teritoriul dermatomului respectivei radacini.

14
În alte cazuri compresiunea este mai severă şi se produce o aplatizare a rădăcinii urmată de
tensionarea fibrelor nervoase declanşând apariţia durerilor şi a paresteziilor radiculare într-
un membru inferior. În formele grave se produc ruperi ale unor fibre din rădăcina respectivă,
mai puţine sau mai multe, situaţie în care apare pareza sau paralizia radiculară, de multe ori
odată cu dispariţia durerii din membrul inferior, mai ales în cazul herniilor intraforaminale.
Rădăcinile dorsale sunt mult mai puţin rezistente la agresiunea mecanică. Instalarea iritaţiei
radiculare şi a inflamaţiei măresc mult sensibilitatea acesteia la agresiunea mecanică,
deoarece s-a demonstrat, experimental, că tracţiunile moderate exercitate asupra unei
rădăcini sănătoase nu produc apariţia durerii, dar o rădăcină iritată răspunde imediat cu o
durere vie chiar la deformari minore. Simptomatologia radiculopatiei se poate manifesta ca
durere şi tulburări de conductibilitate nervoasă motorie sau senzitivă (s-a observat că în
cazurile cu compresiuni asupra mai multor rădăcini apar mai frecvent grave tulburări de
conducere motorie). Fenomenele iritative şi inflamatorii sunt agravate şi de asocierea unui alt
proces: iritaţia chimică produsă de substanţele eliberate din materialul herniat din disc:
enzime, substanţe rezultate din catabolism anaerob al DIV, producând o adevărată
,,radiculită chimică”. Tabloul clinic se complică şi mai mult dacă materialul discal herniat
afecteză şi ganglionul spinal de pe rădăcina dorsală în canalul foraminal.

Compresiunile cronice din stenoza de canal spinal se exercită circumferenţial asupra mai
multor rădăcini, procesul se instalează lent, în timp mai îndelungat, cu efecte fiziopatologice
mai mult indirecte decât directe, dar, în evoluţia bolii pot surveni accidente acute având
caracterele efectelor directe.

15
Efectele indirecte ale compresiunii radiculare se manifestă asupra microcirculaţiei rădăcinilor
rahidiene, cu consecinţe de multe ori mai grave decât efectele directe ale compresiunilor
mecanice.
Multă vreme suferinţele radiculare au fost interpretate doar ca rezultatul acţiunii mecanice
asupra rădăcinilor rahidiene, ori studiile experimentale au scos în evidenţă apariţia unor
tulburări severe de nutriţie responsabile de perturbarea funcţiilor nervoase.

Leziunile nervoase se pot croniciza, mai ales în cazul stenozelor de canal spinal (cervical sau
lombar) cu consecinţe fiziopatologice foarte grave:

- cronicizarea tulburărilor de nutriţie a rădăcinilor rahidiene prin scăderea fluxului sanguin;

- mărirea permeabilităţii structurilor microvasculare determină apariţia edemului cu
modificarea homeostaziei locale prin intervenţia unor metaboliţi acizi şi ionilor de Ca,
reprezentând noi surse de durere;
- edemul şi fibroza odată instalate la nivelul sacului dural favorizează apariţia unor
coalescenţe între foiţele acestuia blocându-se astfel circulaţia liberă a LCR-ului, proces prin
care nervii sunt privaţi de aportul nutritiv suplimentar al LCR-ului, acecentuând defectul de
nutriţie al nervilor.
- edemul şi fibroza instalate în ganglionul spinal modifică funcţia acestuia în transmiterea
informaţiilor senzitive. Neuronii ganglionului spinal astfel afectaţi se pot activa şi spontan
dacă se asociază şi leziuni ale nervilor periferici, situaţie în care bolnavul va descrie apariţia
intermitentă a unor dureri fulgurante şi senzaţii de arsură în membrele inferioare (aşa zisele
simptome pseudotabetice).
- scade cantitatea substanţelor necesare asigurării unui transport axonal normal determinând
tulburări ale propagării impulsului nervos şi privarea nervilor periferici de materialul
nutritiv şi plastic necesar funcţiei şi troficităţii funcţiei acestora; în consecinţă: apar dureri,
parestezii şi deficit muscular la nivelul membrelor inferioare.

Aceste cunoştinţe de fiziopatologie ale durerilor vertebrale constituie suportul precizării

obiectivelor de tratament şi a metodologie terapeutice:
16
- protecţie radiculară;
- combaterea energică şi precoce a inflamaţiei şi a durerii;
- combaterea ischemiei structurilor nervoase;
- ameliorarea funcţiei nervilor (medicaţie neurotropă susţinută mai mult timp decât
evoluţia puseului dureros);
- restabilirea posturii şi dinamicii coloanei vertebrale cât mai precoce posibil;

Structurile ligamentare
Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este reprezentat de un mare număr de ligamente.
Structura lor elastică permite îndeplinirea funcţiilor multiple: asigurarea contenţiei
formaţiunilor anatomice şi facilitarea unor funcţii dinamice ale coloanei vertebrale.
Solicitările normale statice sau dinamice nu produc durere la nivelul aparatului ligamentar.
Tensionările excesive ca întindere sau cele prelungit menţinute produc iritarea filetelor
nervoase şi apar dureri (acest fenomen survine şi în cazul aparatului ligamentar al
articulaţiilor periferice)

Durerile ligamentare apar cel mai frecvent ca urmare a posturilor nefiziologice ale coloanei
vertebrale, mai ales la nivelul coloanei lombare, odată cu accentuarea curburii sale prin
posturi hiperlordotice lombare prelungit menţinute. Depistarea sursei ligamentare a
durerilor vertebrale orienteză şi conduita terapeutică: corectarea posturii şi educaţia privind
evitarea suprasolicitărilor dinamice excesive.

Structurile musculare
Musculatura paravertebrală este implicată frecvent în fiziopatologia durerilor vertebrale
cervico-lombare, în cadrul unor variate situaţii etiopatogenice, mecanismul principal fiind
tensionarea musculară excesivă. Ea poate surveni ca urmare a unei contracturi musculare
reflexe, după solicitări dinamice excesive, sau prin modificări severe ale posturii coloanei
vertebrale. Tonusul muscular crescut poate fi el însuşi sursă de durere, dar prin ischemia
musculară consecutivă declanşează cercul vicios Travel: durere-contractură-ischemie-durere-
contractură, care odată amorsat poate evolua pe cont propriu cu dureri vertebrale sau dureri
iradiate de tip miofascial, tablou clinic ce nu poate fi controlat decât prin anularea a cel puţin
unei verigi fiziopatologice: durerea, contractura sau ischemia, apelând la mijloace fizicale,
medicamentoase sau a ambelor.

17
4. SIMPTOMATOLOGIE SI SEMNE CLINICE
4.1. Simptomatologie

Evolutia afectarii generate de hernia discala se face in mai multe etape. La inceput, apare
durerea lombara datorita iritarii nervului sinovertebral de catre placile fisurate ale inelului
fibros. Concomitent cu durerea in stadiile urmatoare apare criza de lumbago.

Aceasta se defineste ca o contractura puternica si dureroasa a muschilor paravertebrali

lombari care imobilizeaza bolnavul, punandu-l in imposibilitatea efectuarii miscarilor de
aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca sa ridice un obiect de jos, nu poate sa-si
incheie pantofii si nu-si poate indrepta trunchiul.
Regiunea lombara poate fi dreapta sau alteori incurbata lateral. Tentativa de miscare a
trunchiului in diferite sensuri trezeste dureri violente. Bolnavul devine imobil, se deplaseaza
cu multa dificultate, nu poate ramane multa vreme in picioare, iar ridicarea sau asezarea in
pat sunt deosebit de dureroase.
Imobilitatea se datoreaza atat contracturii muschilor lombari, consecinta iritarii nervilor
lombari de catre nucleul deplasat, fie insinuarii acestuia ca o pana in portiunea posterioara a
spatiului intervertebral, punand in tensiune ligamentul vertebral posterior, care este foarte
bine inervat. In stadiile urmatoare, spatiile intervertebrale se ingusteaza, diminuand in
acelasi timp orificiul de emergenta a radacinilor nervului sciatic, aparand simptomul de
lombosciatica.

Lombosciatica este un sindrom care se manifesta prin dureri simultane in regiunea lombara,
iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei si gambei, extinzandu-
se uneori in directia halucelui (degetul mare) sau degetului 5 (degetul mic). In cazul
discopatiei si herniei de disc, lombosciatica este consecinta iritarii mecanice a radacinilor
nervului sciatic de catre inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului
pulpos care ingusteaza zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul gaurilor
intervertebrale.
Lombosciatica poate fi generata si in afara leziunilor discale, de catre boli neurologice
infectioase, proliferative sau toxice, care afecteaza radacinile (radiculite) sau nervul (nevrite).
De aceea in cazul aparitiei starii dureroase lombosciatice este necesar consultul medical,
pentru a se stabili diagnosticul, cauza si tratamentul. In formele simple, care traduc fisurarea
inelului fibros, unde predomina semnele de lumbago, despovararea coloanei prin repaus la
pat si evitarea eforturilor fizice timp de 14 zile asigura vindecarea fara a mai fi necesare alte
tratamente.

Lombosciatica in cazul herniei de disc:

- apare de regula la un singur picior;

- debutul este brusc in cazul unui traumatism sau gradat la varstnici si in cazul
degenerarii progresive a discului intervertebral;
- durerea poate fi surda sau ascutita, continua sau in pusee;
- se accentueaza la tuse, stranut, defecatie sau orice alt efort ce implica contractia
musculaturii abdominale si pelvine;
18
- se agraveaza in conditii de sedentarism prelungit;
- se amelioreaza partial sau chiar total in timpul mersului, pozitiei întinse (decubit dorsal
pe plan dur) sau altor pozitii care relaxează coloana si scad presiunea exercitata asupra
discului herniat.

Cu timpul, simptomatologia se agravează daca pacientul nu consulta medicul pentru

diagnosticarea si tratarea cat mai rapid cu putinţa a afectiunii: durerile devin aproape
permanente, nu mai răspund la nici un fel de medicatie antialgica, iar perioadele de
acalmie sunt din ce in ce mai rare; pacientul devine agitat,anxios, nu isi mai poate desfasura
activitatile zilnice obisnuite.
In functie de localizarea herniei discale simptomatologia poate prezenta specificitati in acord
cu dispozitia metamerica de inervare de la nivelul respectiv afectat.

Lombosciatica este diagnosticata printr-o anamneză ţintită si un examen obiectiv.

Medicul va chestiona pacientul in legătura cu simptomele. Chiar daca medicul poate fi
capabil sa diagnosticheze lombosciatica pe baza anamnezei si a examenului obiectiv,
câteodată o radiografie de coloana sau un RMN al coloanei, sunt necesare pentru a confirma
diagnosticul. Examenul radiologic poate evidenţia diminuarea înălţimii unui disc
intervertebral, pensarea spaţiului intervertebral, osteofite, osteoscleroza platourilor
vertebrale.

19
Se impune, de asemenea, diagnosticul diferenţial.

4.2. Semne clinice

Semne clinice subiective:

- debut brusc legat de un traumatism, cu ocazia unui efort de ridicare (hernia de disc) sau
instalarea lenta a durerilor (cauza degenerativa);
- durerile apar la mişcare (cauza mecanica) sau în repaus (cauza inflamatorie);
- durerea apare în regiunea lombară si fesiera pentru ca apoi sa se propage pe fata
posterioara a coapsei, prin spaţiul popliteu spre gamba sau picior. Cu cat durerea ajunge mai
jos cu atat numărul de filete nervoase care sunt comprimate este mai mare;
- topografia durerii permite recunoaşterea tipului de rădăcina afectata;
o L2: durerea este localizata la nivelul coapsei, cu flexia si adductia coapsei
deficitare;
o L3: durerea iradiaza in regiunea antero-externa a soldului, fetei anteriaore a
coamei, genunchiului; adductia coapsei si extensia genunchiului sunt deficitare
o L4: durerea iradiaza pe fata externa a articulatiei coxo-femurale, antero-externa
a coapsei, antero-interna a gambei si ajunge la glezna; compresiunea acestei radacini
nervoase influenteaza extensia genunchiului si flexia dorsala a piciorului;
o L5: durerea cuprinde regiunea fesiera, fata postero-externa a coapsei, antero-
externa a gambei, regiunea dorsala a piciorului si halucele; extensia si abductia coapsei,
flexia genunchiului si flexia dorsala a piciorului si degetelor sunt deficitare;
o S1: durerea iradiaza la nivelul regiunii fesiere, fata posterioara a coapsei,
gambei, tendonului lui Ahile, calcaneu, marginea externa a piciorului pana la degetul 5 si
fata plantara a piciorului; in acest caza nu se poate realiza flexia genunchiului si flexia
plantara a piciorului
- tulburări de sensibilitate care pot imbraca toate variantele: parestezii, hipoestezii sau
anestezii în raport de dermatomul rădăcinii afectate:
o L5: fata externa a gambei si cea dorsala a piciorului;
o S1: regiunea plantara a piciorului;
- scăderea forţei musculare fac ca în afectarea rădăcinii:
o L5: mersul pe călcai să fie foarte dificil;
o S1: mersul pe vârfuri să fie dificil de realizat.

Semnele clinice obiective:

- poziţie antalgica, cu înclinarea de partea opusa celei care produce durerea
- in unele situaţii: scolioza concava de partea suferinda, ştergerea lordozei, contractura
unilaterala a musculaturii paravertebrale;
- limitarea mişcărilor executate la nivelul coloanei vertebrale;

20
- manevra Lasegue: ridicarea membrului inferior deasupra planului patului; manevra
este pozitiva cand durerea apare în coapsa si în gamba la valori mici ale unghiului de
ridicare;
- semnul Lasegue contralateral: imediat dupa ridicarea călcâiului apare durerea în
membrul contralateral, situaţie întâlnită în formele hiperalgice;
- semnul Bragard: ridicarea membrului inferior concomitent cu flexia dorsala a piciorului
pana la apariţia durerii;
- semnul Bonnet: durerea se produce prin manevra Lasegue combinata cu adductia
forţată a coapsei;
- semnul soneriei: declanşarea durerii prin percuţia/ presiunea spaţiului interspinos;
- testul de elongatie femurala: pacientul se află în decubit ventral cu genunchiul indoit;
ridicarea coapsei declanşează dureri la nivelul coapsei (anterior pentru L2, L3 sau
medial pentru L4);
- reflexele osteotendinoase sunt modificate în funcţie de rădăcina nervoasa care este
afectata:
o cel ahilean diminuat sau abolit în interesarea S1;
o cel rotulian diminuat sau abolit în interesarea L3, L4

5. INVESTIGATII PARACLINICE

Examenul radiologic poate arata o reducere sau o pensare a spaţiului discal unilateral sau
în ansamblu, corespunzător cu sediul leziunii precum si uneori semnele spondilartrozelor, a
osteofitelor sau a altor semne degenerative de la nivelul spaţiului intervertebral.

Tomografia computerizata permite aprecierea dimensiunilor canalului medular si a protuziei

discale.

Rezonanta magnetica nucleara ajuta la diagnosticul de precizie a prolapsului discal si/sau

a leziunilor vertebrale

Mielografia cu substanţa de contrast hidrosolubila precizează sediul precum si tipul herniei

discale.

Electromiografia face diagnosticul diferenţial dintre leziunile rădăcinii nervilor spinali si

cele ale plexurilor.

Testele inflamatorii sunt normale.

21
6. DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL

Durerea de cauza mecanica (hernia de disc) este agravata de efort, activitate, statul prelungit
pe scaun si este ameliorata de repaus la pat, in poziţie culcata cu genunchii puţin flectati.

Lombosciatica trebuie diferenţiată în primul rând de durerile renale (care sunt însoţite de
simptome urinare) sau de durerile de natură digestivă sau ginecologică.

- morbul Pott (febră, creştere VSH, imagine radiologică);

- spondilita anchilozanta incipientă (VSH, imagine radiologică);
- tulburări vasculare (arteritice/flebitice);
- tumori intrarahidiene (neurinoame, angioame, meningioame);
- nevralgiile membrului inferior: crurală, femurocutanată, etc.
- coxartroza, gonartroza

7. EVOLUŢIE. FACTORI DE RISC

EVOLUŢIA BOLII

Evoluţia depinde de gradul de participare a factorului mecanic (gradul herniei), a factorului

inflamator congestiv si de contractura musculara.

In majoritatea cazurilor durerile dispar în 2-4 săptămâni, pacientul prezentând numai

parestezii pe durata a 3-4 luni.

Nu trebuie omis faptul că boala prezintă un caracter recidivant dupa eforturi sau mişcări
bruşte.

Complicaţia redutabila este reprezentata de sciatica paralizanta cu deficit motor important

după care pot sa apară sechele importante, permanente dacă nu se intervine pe cale
chirurgicala.

FACTORI DE RISC

22
Exista o serie de factori care cresc riscul apariţiei unei lombosciatici discale. Dintre aceştia se
pot menţiona:

- activităţi care cresc solicitările exercitate asupra coloanei si slăbesc progresiv structura
discului: activităţi care necesita poziţii sezande îndelungate (munca de birou), ridicări de
obiecte grele, răsuciri sau aplecări frecvente, mişcări repetitive sau vibraţii constante (cum ar
fi condusul maşinii).
- antecedente de traumatisme, intervenţii chirurgicale sau alte afecţiuni sistemice,
inflamatorii, tumorale, localizate la nivelul coloanei, care slăbesc structura sa de rezistenta;
- exerciţii fizice efectuate neregulat, care solicita prea mult coloana dupa o perioada lunga de
inactivitate;
- vârsta înaintata - care duce la modificări degenerative inevitabile ale discului intervertebral
si totodată predispune la accidente cu potenţial traumatizant asupra coloanei vertebrale;
- sexul masculin;
- fumatul - nicotina scade capacitatea discului intervertebral de a prelua din sânge
substanţele nutritive necesare;
- obezitatea - creste presiunea exercitata asupra discurilor, in special cele de la nivel lombar;
- tusea si strănutul frecvente, care solicita musculatura abdominala, pelvina si implicit cresc
presiunea la nivelul coloanei vertebrale.
- expunerea la frig si umezeala
- lipsa hidratarii corespunzatoare

8. TRATAMENT

Obiective

In tratamentul herniei de disc se urmăresc trei obiective:

1. despovărarea mecanica a coloanei lombare;
2. combaterea contracturii musculare;
3. calmarea durerii.

Metode de tratament si recuperare

Exista mai multe mijloace de tratament si recuperare recomandate de medicul ortoped in

funcţie de particularităţile fiecărui caz:
1. tratamentul igienopostural;

23
 2. tratamentul medicamentos;
3. tratament chirugical;
4. tratament fizioterapic
5. masaj terapeutic;
6. kinetoterapie;
7. balneoterapia.

8.1. Tratamentul igienopostural

Exista mai mulţi pasi după care se face tratamentul eficient al lombosciaticii.

Prima măsura ar fi repausul la pat în decubit dorsal (poziţie culcat pe spate) sau intr-o parte
cu genunchii indoiti. Trebuie evitate pe cât posibil aplecările, ridicarea greutăţilor, statul
prelungit pe scaun.

Repausul ideal se face pe un pat dur in asa-numitele posturi delordozante. Pacientul va avea
perna sub genunchi daca este aşezat cu fata in sus si sub glezne si pântece daca este aşezat
cu fata in jos. Daca sta pe o parte, se recomanda poziţia cu un picior întins si urvul flexat
spre piept. Aceste poziţii combat formarea de noi curburi la nivelul coloanei, relaxează in
acelaşi timp musculatura contractata si scad presiunea asupra discului si rădăcinilor nervului
sciatic, prin mărirea spatiilor posterioare de unde ies acestea.

O atenţie deosebita trebuie acordata pacienţilor cu obezitate care trebuie sa respecte un regim
hipocaloric fiindcă fiecare kilogram in plus apasă uneori cu forte de zeci de kilograme pe
discul degradat si implicit pe rădăcinile nervoase.

In perioada repausului la pat, pacientul trebuie sa dea dovada de calm si sa accepte durata
de repaus, prescrisa in raport cu evoluţia. Contractura musculara lombara (lumbago)
trebuie combatuta energic, intrucat determina îngustarea găurilor de conjugare si măreşte
conflictul disco-radicular.

8.2. Tratamentul medicamentos

Pentru combaterea durerii, a inflamaţiei şi a contracturii musculare se administrează

medicatie antialgica, antiinflamatoare nesteroidiene şi decontracturante.

Tratamentul medicamentos in formele simple este compus din analgezice obişnuite de tipul
algocalmin sau antiinflamatorii nesteroidiene de genul diclofenacului, piroxicamului.

24
Combaterea contracturii musculare se face cu medicatia miorelaxanta de tipul
Mydocalmului, Clorzoxazonei sau prin utilizarea efectului miorelaxant al altor medicamente
cum ar fi al benzodiazepinelor, ex. Diazepamul.

In faze mai avansate se poate apela la antiinflamatorii steroidiene, cum ar fi

Hidrocortizonul administrat in infiltratii locale; desi calmeaza durerile, folosirea indelungata
duce la sclerozarea tesuturilor si ruperea tendoanelor.

8.3. Tratamentul chirurgical

Este rezervat în mod special sciatalgiilor discale.

Vizeaza eliminarea materialului prolabat şi decomprimarea rădăcinilor nervoase interesate.

Dintre metode se numara nucleoliza, nucleotomia, discectomia, fenestratia,

hemilaminectomia, laminectomia, protezarea discului intervertebral.
Rezultatele pot fi excelente la aproximativ 80 % din bolnavi.

Tratamentul chirurgical este indicat în medie la 15% din nevralgiile sciatice, reprezentate de
forme clinice deosebite, caracterizate prin lipsa de răspuns la tratamentul medical corect
efectuat:

- sciatica hiperalgică, rebelă la tratament medicamentos după 10-14 zile;

- sciatica prelungită, care durează mai mult de 3 luni sub tratament medicamentos;
- sciatica intens recidivantă;
- sciatica paralizantă cu sindrom radicular pur;
- sciatica paralizantă cu sindrom de coadă de cal.

In formele paralizante intervenţia chirurgicală trebuie efectuată urgent (24-48 de ore).

8.4. Tratamentul fizioterapic

25
In cazul bolnavilor cu lombosciatica discala cu evoluţia obişnuita, bolnavul dupa circa 10-14
zile nu mai are contracturi musculare, isi poate indoi trunchiul, dar acuza unele senzaţii
subiective fara manifestări obiective, dureri sub forma de amorţeala, senzaţie de răcire,
arsuri etc.

Senzaţiile acestea dispar pe parcurs, in intervale variabile de citeva saptamini, pina ce nervul
se reface odată cu dispariţia compresiunii pe care a exercitat-o discul. Aceste simptome
alarmează bolnavul desi intra in evoluţia naturala a bolii. Tratamentul fizioterapic si balnear
in aceste cazuri le rezolva in mod curent.

Fizioterapia se poate aplica atât în faza acută cât şi în faza cronică. Aceasta reuşeşte să
înlăture durerea, inflamaţia locală şi contractura musculară fără să provoace reacţii adverse
digestive (cum ar fi de exemplu: gastrita, ulcerul) sau de altă natură cum se întâmplă uneori
în cazul medicamentelor.

Rolul real al fizioterapiei este acela de adjuvant preţios al recuperării, cuprinzând tehnici
deloc de neglijat.
Fizioterapia presupune utilizarea în scop terapeutic a agenţilor fizici naturali (mişcarea,
căldura, apa, nămolul, clima) şi artificiali (curent electric).
Fizioterapia, combinata cu masaj, kinetoterapie si cura balneara, da rezultate foarte bune in
tratamentul lombosciaticii discale.

8.4.1. Electroterapia

Electroterapia consta in folosirea curentului electric pentru stimularea ţesuturilor, cu scopul

vindecării diferitelor afecţiuni sau al recuperării anumitor funcţii pierdute ale organismului.
S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele si diferite celule ale corpului
sunt influenţate pozitiv de electricitate.
Modul de acţiune al curenţilor electrici terapeutici se bazează pe proprietăţile de iritabilitate
si excitabilitate ale substratului (celule vii) de a reacţiona.

Electroterapia are importante efecte:

- antialgice (calmarea durerii);
- antiinflamatorii (eliminarea inflamatiilor articulare si musculare);
- decontracturante (diminuarea contracturilor musculare);

Procedurile folosite in electroterapie sunt diverse, cele mai cunoscute si folosite fiind
neurostimularea transcutanata, diadinamicele, curenţii Trabert (curenţi de joasa frecventa),
curenţii interferentiali si simpli (curenţi de frecventa medie), ultrasunetele si microundele
(de înalta frecventa), băile galvanice si ionizarile (curent continuu).

Procedurile de electroterapie utilizate in tratamentul lombosciaticii discale sunt:

1. ionizarile longitudinale;

26
 2. electrostimulari cu curenţi de joasa si medie frecventa;

Ionizarile longitudinale

Ionizarile longitudinale au efectul de a permite unor substanţe, medicamentoase sau

nemedicamentoase, sa intre in organism prin curentul galvanic.
Curentul galvanic - este un curent continuu unde polul pozitiv este anesteziant (activ). Când
se pune substanţa hidrofila, se produce ionoforeza (ion pozitiv la polul pozitiv, ion negativ la
polul negativ), intensitatea este de ordinul miliamperilor. Curentul galvanic e un curent soft,
fiind eficient la intensităţi mici.
In timpul tratamentului, pacientul trebuie sa simtă uşoare urzicaturi - atunci curentul este
eficient, cand se simte uşor si nu puternic.
Electroterapia cu curent galvanic se foloseşte in afecţiunile unde avem durere.

Efectele terapeutice ale curentului galvanic:

a) este analgezic;
b) curenţii ascendenţi cresc excitabilitatea si tonusul muscular;
c) curenţii descendenţi produc relaxare si micşorarea tonusului muscular;
d) efect vasodilatator: sub electrozi creste circulaţia sanguina;
e) efect biotrofic si rezorbtiv;
f) efect de stimulare neuromusculara, mai ales asupra nervilor.

In cazul lombosciaticii discale, electroterapia cu curent galvanic se poate face de-a lungul
traseului nervului afectat.
Polul pozitiv este electrodul antidurere. Electrodul pozitiv se va pune pe locul cel mai
dureros - cel mai afectat.
In general, aplicarea acestui tip de curent se poate face transversal sau longitudinal.

In tratamentul lombosciaticii discale se recomanda ionizari longitudinale: un electrod pe

coloana lombara si un electrod in talpa sau pe gamba, de-a lungul nervului sciatic.

Se pot face ionizari cu:

1 ) miere;
2) lăptişor de matca
Timpul optim al unei şedinţe de ionizare este de 20-30 minute. Se recomanda sa se faca, inca
din faza acuta, 10-12 şedinţe de ionizari longitudinale, iniţial in fiecare zi, iar apoi se pot rari.
In aplicarea tratamentului cu curent galvanic trebuie avut grija, deoarece curentul galvanic
poate produce iritaţii sau arsuri electrice daca se folosesc intensităţi mari.

Electrostimulari cu curenţi de joasa si medie frecventa

27
Curenţii de joasa frecventa reprezintă impulsuri ritmice cu o frecventa de pana la 1.000 Hz,
au efecte excitomotorii asupra fibrelor nervoase si a ţesutului muscular (prin electrostimulari
cu impulsuri dreptunghiulare, triunghiulare, exponenţiale, trapezoidale) si efecte analgetice
realizate prin CDD (curent diadinamic), curent Trabert, TENS.

Curenţii de joasa frecventa se definesc prin:

- forma impulsurilor: triunghiulari, dreptunghiulari, exponenţial, trapezoidali;
- durata impulsului;
- panta de creştere: lina (se folosesc pentru muşchii afectaţi) sau brusca (se folosesc pentru
muşchii sănătoşi);
- pot exista si trenuri sau grupuri de impulsuri.

Curenţii Trabert - curenţi de 50 Hz invariabili

Se folosesc electrozi mici si polul negativ se pune direct pe punctul dureros. Aceasta
procedura durează 15 minute si are efect anesteziant.
Daca stratul hidrofil este prea gros, intervine riscul unei arsuri.

Curenţii neofaradici: caracteristica lor e ca impulsul durează 1 ms (milisecunda) si perioada

20 ms. Ei pot fi dreptunghiulari, exponenţiali sau triunghiulari.

Curenţii dreptunghiulari: au durata impulsului si perioada variabila.

Curenţii exponenţiali: putem sa variem durata impulsului.

Curenţii trapezoidali: au o panta de creştere, un platou si o panta de descreştere; se folosesc

pentru efectul antidurere si stimulator muscular.

Curenti de medie frecventa - curenţi interferentiali cu frecventa de 10.000 - 30.000 Hz.

Se lucrează cu patru electrozi aşezaţi in cruce.
Curenţi de medie frecventa in domeniul medical sunt curenţi alternativi sinusoidali, a căror
utilizare induce efecte analgetice, decontracturant-miorelaxante, de stimulare a musculaturii
striate si netede, hiperemizante, trofice.
La curenţii de medie frecventa efectul nu mai este sub electrozi, ci este intre electrozi si
muşchii fac ca o gimnastica electrica nedureroasa.

Curentul interferential este rezultat prin încrucişarea a doi curenţi de medie cu valori ale
frecventelor decalate cu 100 Hz, obtinandu-se la locul de încrucişare endotisular efectele
terapeutice prin unde modulate in intensitate.
Electrostimularile cu curenţi de joasa si medie frecventa se recomanda in faza următoare a
bolii, respectiv faza subacuta, in locul ionizarilor, 10-12 şedinţe efectuate la un interval de 2
zile.

Contraindicatiile curenţilor electrici:

In general, curenţii electrici sunt foarte bine toleraţi. Sunt insa si situaţii in care trebuie
contraindicaţi. Dintre acestea amintim:
1. leziuni dermice de continuitate;
28
 2. infecţii;
3. procese inflamatorii purulente;
4. stări febrile;
5. implante metalice;
6. tumori benigne, maligne;
7. tuberculoza;
8. aplicaţii pe aria precordiala.
9. alergii la substanţele folosite pentru ionizari, etc.

8.4.2. Laserterapia

Laserul (Light Amplification by de Stimulated Emission of Radiation) are multiple aplicaţii

in terapia de recuperare, având ca principale efecte analgetice, antiinflamatoare, de creştere a
vitezei de reparare a ţesuturilor, de stimulare a sistemului imunitar local, cu grăbirea
vindecării.

Terapia cu laser este rapida si nu doare. De asemenea, nu este contraindicata în nici o etapa a
vieţii si nici nu are efecte secundare. Lipsita de riscuri, laserterapia reprezintă o alternativa
noua şi moderna de tratament.
Terapia cu laser stimulează procesele metabolice si are efect de imunizare. Este foarte utila si
eficienta în tratamentul lombosciaticii discale, activând procesele de refacere lezionala.
Laserterapia foloseşte radiaţia laser cu putere mica. Are efect biostimulator pronunţat, care
acţionează în procesele cele mai importante ale organismului.
Acţiunea laserterapiei se face atat la nivel celular, subcelular, organic, sistemic si modificator
de organizare, tisular - modificarea pH-ului lichidului intercelular.
Energia fotonilor emisi de aparat măreşte capacitatea de regenerare a ţesuturilor.

Parametrii de lucru se aleg in funcţie de tipologia afecţiunii si a pacientului; la persoanele

supraponderale si/sau cu tenul inchis (brunete) se folosesc puteri mai mari: la afecţiunile
acute, recente, puteri mai mici iar la cele vechi, cronice, puteri mai mari.
In lucrul cu laserul se delimitează zona ce trebuie tratata si se lucrează pe puncte, cu sonda
poziţionată perpendicular, cate 5-25 de secunde pe fiecare punct, timp de 5-10 minute pentru
toata zona.
La sfârşit, se netezeşte zona.

Terapia cu laser se recomanda a fi introdusa in tratamentul lombosciaticii discale inca din

faza acuta. Se fac 10-12 sedinte de laserteraple, cu frecventa zilnica.

8.5. Masajul terapeutic

29
In lombosciatica prin hernia de disc in faza acuta, când sunt dureri violente, masajul este
contraindicat; recomandarea principala este repaus realizat fie in decubit ventral cu o perna
sub abdomen pentru delordozarea coloanei si elongarea spaţiului intervertebral, fie in
decubit dorsal cu doua perne plasate sub genunchi.

Pe măsura ce durerile cedează se introduce masajul regiunii lombare si al membrelor

inferioare, apoi: masaj abdominal si exerciţii numai din poziţie stând pe spate (pentru a întări
pereţii abdominali ca sa poată prelua o parte din suprasarcina paravertebralilor).

Se va continua apoi cu masaj medical si gimnastica de întreţinere circa 6 luni, cel puţin o data
pe săptămâna.

Masajul regiunii lombare si sacro-fesiere

Vizeaza efectul analgezic, decontracturant si trofic local.

In cadrul masajului zonal ne vom concentra asupra elementelor care compun coloana
vertebrala lombara, asupra articulaţiei dintre L5 si S1, asupra crestelor iliace lombare si
musculaturii sacro-fesiere. In cazul lombosciaticii discale, cand apar contracturi ale
musculaturii paravertebrale, vom plasa o perna sub abdomenul pacientului pentru
delordozareea coloanei lombare si relaxarea musculaturii paravertebrale.
Manevrele folosite sunt sedative (framantari si frictiuni).

Masajul membrului inferior

Se face excitant sau sedativ, dupa caz si vizeaza pachetul muschilor ischiogambieri.

Masajul cu gheata

Este un masaj antiinflamator si decongestiv, mai puternic decât medicatia antiinflamatorie

clasica, eficient in tratamentul lombosciaticii prin hernia de disc (se executa pe musculatura
antagonista).

Consta in fricţiuni locale sau regionale cu un cub de gheata (pahar) timp de 5-10 minute.
Produce iniţial vasoconstricţie, apoi vasodilataţie cu efecte trofice si analgezice locale.
Aceasta tehnica se bazează pe un mecanism de feed-back de mare fineţe, care conferă
masajului particularităţile si eficacitatea caracteristice.
Creşterea semnificativa a circulaţiei sanguine conduce la efecte trofice, cunoscute si de lunga
durata.

La apariţia hipereremiei intense, se opreşte tratamentul.

Se poate executa de câteva ori de zi, in funcţie de necesitaţi.

30
In tratamentul lombosciaticii discale se recomanda efectuarea masajului cu gheata inca din
faza acuta. Masajul cu gheata se aplica paravertebral si fesier in zona dureroasa, timp de 5-
10 minute de 3 ori pe zi, in serii de 5-15 zile. Pe măsura ce pacientul isi revine se renunţa la
masajul cu gheata si se trece la gimnastica uşoara executata din poziţia întins pe spate.

Contraindicatiile masajului cu gheata:

Masajul cu gheata este contraindicat persoanelor cu poliartrita reumatoida, sindromul
Raynaud, celor care sunt alergici la frig, persoanelor cu paralizie sau cu zone cu sensibilitate
redusa.

8.6. Kinetoterapia

Terapie prin miscare sau gimnastica medicala vizeaza in primul rand redobandirea si
consolidarea sanatatii.

Scopul kinetoterapiei
Se urmareste ameliorarea capacităţilor generale de mişcare si marile funcţiuni (circulaţia,
respiraţia, metabolismul).
Sunt urmarite ameliorarea funcţiilor segmentului/segmentelor interesate si prevenirea
instalării deprinderilor compensatorii vicioase.

Un aspect foarte important vizeaza starea psihica. Prin gimnastica se stimulează circulaţia,
creste frecventa cardiaca şi se reglează ritmul prin reglarea conştienta a respiratei. Se
echilibreaza procesele neurovegetative (sistemul nervos vag si simpatic), creşte troficitatea
ţesuturilor, se produce adaptarea funcţionala a tuturor sistemelor din organism si in final se
ajunge la stimularea refacerii organelor bolnave.

Kinetoterapia poate fi atât profilactica cit si terapeutica.

La cea terapeutica trebuie determinat deficitul după caracterul afecţiunii la nivelul

articulaţiei, al muşchiului sau al complexului nerv-muşchi. Acest deficit poate însemna o
pierdere a stabilităţii sau a gradului de mobilitate a corpului.

Mijloace de recuperare
Recuperarea sanatatii o facem după sechelele diverselor afecţiuni, pentru refacerea capacităţii
funcţionale (după accidente, traumatisme, intervenţii chirurgicale etc).
Exista si o terapie ocupationala care poate crea noi deprinderi printr-o reantrenare a
organismului la diverse mişcări profesionale (ergoterapie).
In gimnastica la copii folosim jocurile si imitaţia mişcărilor; gimnastica generala se va face in
raport cu vârsta, aptitudinile si afecţiunile persoanei respective.
Gimnastica generala se va combina cu gimnastica respiratorie.

31
Revine întotdeauna in sarcina terapeutului si psihoterapia.

Legile compensării
Orice persoana care a suferit o pierdere somatica sau funcţionala este capabila sa se
compenseze funcţional. Pentru ca procesul compensării sa fie posibil sistemul nervos central
trebuie sa funcţioneze normal. Pentru a se favoriza dezvoltarea compensării pierderea
funcţionala trebuie semnalata precoce. Compensarea este un proces continuu, care trebuie
antrenat.
Etapele procesului de compensare vor fi progresive.

Principiile de baza ale kinetoterapiei

1. Primum non nocere (in primul rând sa nu faci - mai - rau).

2. Precocitatea tratamentului
Tratamentul se va începe imediat după cedarea complicaţiilor, in raport cu starea generala a
pacientului. Trebuie sa prevenim de la bun început fixarea unor compensări greşite.

3. Gradarea efortului
Se va incepe cu mişcări de încălzire si vom câştiga progresiv calitatea mişcării pana la limitele
normale. Depăşirea nivelului funcţional de mişcare este cea mai mare greşeala in
kinetoterapie (nu trebuie sa forţam). Efortul trebuie sa aiba o curba permanent ascendenta si
sa urmărească nivelul calităţii mişcării, atat in cadrul unei sedinte cat si de-a lungul întregii
perioade de tratament. Se urmăreşte creşterea calitativa de viteza, forţa, rezistenta si
coordonare. In general nu trebuie depăşit elementul durere, dar exista si excepţii.

4. Principiul individualizării tratamentului - in funcţie de natura afecţiunii, de localizarea

motorii, daca a fost intervenţie chirurgicala, de personalitatea, psihicul si activitatea
pacientului; trebuie câştigată încrederea pacientului in tratamentul aplicat. Un pacient
neobişnuit cu gimnastica trebuie abordat cu răbdare si conştientizat de rolul acestui exerciţiu
fizic. Durata tratamentului este condiţionata de: sexul pacientului (femeile recapătă mai
uşor mobilitatea, iar bărbaţii forţa), vârsta (la copii si la tineri rezultatele sunt mai rapide
decât la adulţi), gradul de deficienta fizica si eventual de natura intervenţiei chirurgicale care
a avut loc anterior asupra pacientului.
Trebuie acţionat in spiritul eticii corecte fata de pacient.

5. Principiul continuării tratamentului până la recuperarea integrala

Tratamentul prin kinetoterapie este de obicei de durata. Intreruperile de tratament înainte de
recuperarea totala pot avea ca urmare întreruperea proceselor de vindecare iar in situaţii mai
grave, chiar un regres.

Intocmirea unui program de gimnastica

La prima întâlnire cu pacientul, terapeutul trebuie sa-i afle motivaţia si sa întocmească o
schema de tratament.

32
Un program de gimnastica trebuie sa cuprindă trei parti: o parte introductiva (încălzire), o
parte fundamentala si o parte de încheiere.

1. partea introductiva: se încălzesc treptat muşchii si articulaţiile si se adaptează progresiv

organismul la efort; un rol important îl vor juca in prima parte exerciţiile de respiraţie.
Terapeutul va evalua pacientul si va urmări amplitudinea mişcărilor, starea generala si
evoluţia pacientului.

2. partea fundamentala: se introduc exerciţii cu grad de complexitate maxim, necesare

pentru recuperarea afecţiunii respective, in general doar mişcări active, mai rar si pasive, prin
care sa fie mobilizate si solicitate toate articulaţiile si toate grupele de muschi.

3. partea finala: exerciţiile revin la un ritm mai lent, insistandu-se pe exerciţii de respiraţie
astfel incat organismul sa revină uşor la normal.

Programul se va încheia când pulsul si respiraţia au revenit la normal.

In tratamentul lombosciaticii discale, kinetoterapia este orientata - atat ca obiectiv, cat si ca

mijloace tehnice - de starea clinica a pacientului. Diferentiem astfel patru perioade:

1. perioada acuta, caracterizata prin dureri intense lombosacrate, cu sau fara iradiere;
bolnavul nu-si poate calma durerile nici î n decubit, prezintă contractura lombara, cu sau fara
blocada;

2. perioada subacuta, î n care durerile din decubit au dispărut, bolnavul se poate mişca in
pat fara dureri, se poate deplasa prin camera, poate sa stea pe un scaun un timp mai mult sau
mai puţin limitat, durerea fiind suportabila daca nu-si mobilizează coloana;

3. perioada cronica permite pacientului sa-si mobilizeze coloana, durerile fiind moderate,
astfel incat nu-l mai forţează sa adopte autoblocarea lombara; in ortostatism si mers durerile
pot apărea dupa o perioada mai lunga de timp; pot persista contracturi paravertebrale;

4. perioada de remisiune completa, intre perioadele de boala evidenţiate clinic, considerând

cauza lombosacralgiei mecanice ca «nevindecabila», potenţial putandu-se deci repeta
oricând puseul dureros.

Fiecare dintre aceste perioade are schemele ei proprii de kinetoterapie.

In tratamentul lombosciaticii prin hernie de disc, se recomanda ca exerciţiile de gimnastica
sa inceapa in faza subacuta – 10 -12 şedinţe cu frecventa la 2 zile.
In faza de întreţinere şedinţele de gimnastica, ca si cele de masaj, se fac mai rar decât in fazele
anterioare.

Tratamentul durează circa 6 luni.

Obiectivele kinetoterapiei sînt diferite in funcţie de stadiul suferinţei: acut, subacut, cronic
sau de remisiune completa.
In stadiul acut se aplica metode de relaxare generala si de relaxare a musculaturii lombare.
33
In cel subacut incepe adevăratul program de kinetoterapie, cel mai cunoscut fiind
programul Williams. Pe langa tehnicile de relaxare, acum se vor aplica si tehnici de
asuplizare a trunchiului inferior.

Kinetoterapia trebuie continuata si in perioada cronica, prin consolidarea asuplizarii coloanei

vertebrale lombare, insa punand accent pe tonifierea musculaturii trunchiului, se poate
incepe si tonifierea musculaturii slabe. Programele de kinetoterapie (gimnastica medicala)
sunt diferite iar exercitiile fizice de recuperare medicala variaza in functie de pacient. Un
program de kinetoterapie orientat spre dezvoltarea si intretinerea musculaturii de sustinere
pe verticala a coloanei vertebrale este recomandat in special persoanelor care isi desfasoara
activitatea mai mult in pozitia stand decat in pozitia asezat. Scopul tonifierii musculaturii
abdominale si a celei extensoare lombare este, ca si in pozitia de ortostatism , trunchiul
inferior sa realizeze o pozitie neutra a pelvisului si sa creeze o presiune abdominala care sa
fie capabila sa preia o parte din presiunea la care sunt supuse discurile intervertebrale.

Redăm în continuare pe scurt exerciţiile care alcătuiesc programul Williams, exerciţii care se
executa diferenţiat, pe trei faze, în funcţie de evoluţia afecţiunii.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA I

Exerciţiul 1 - Decubit dorsal: se flecteaza si se extind genunchii.
Exerciţiul 2 - Decubit dorsal: se trage un genunchi cu amandoua mâinile la piept,
incercind atingerea lui cu fruntea; se procedează apoi la fel cu celalalt.
Exerciţiul 3 - Ca la exerciţiul 2, dar concomitent cu ambii genunchi.
Exerciţiul 4 - Decubit dorsal, cu mâinile sub cap: se trage un genunchi la piept cat mai mult,
apoi celalalt, apoi ambii.
Exerciţiul 5 - Decubit dorsal cu braţele ridicate pe langa cap în sus, genunchii flectati la 90°,
tălpile pe pat: se împinge lomba spre pat, se contracta abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe
pat; se revine, apoi se repeta.
Exerciţiul 6 - în sezand pe scaun, cu genunchii mult depărtaţi: se apleacă mult înainte, astfel
încât sa atingă cu mâinile solul de sub scaun; se menţine aceasta poziţie 4-5 secunde, se
revine, apoi se repeta.
Fiecare exerciţiu al fazei I se executa de 3-5 ori, repetandu-se de 2-3 ori pe zi.

Dupa doua săptămâni, acestor exerciţii li se adaugă cele din faza a ll-a.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A II-A

Exerciţiul 7 - Decubit dorsal, cu genunchii flectati, tălpile pe pat: se apleacă ambii genunchi
spre dreapta, apoi spre stânga, pana ating patul.
Exerciţiul 8 - Decubit dorsal: călcâiul drept se aseaza pe genunchiul stâng; se executa o
abductie cat mai interna a soldului drept, pana se atinge cu genunchiul drept planul patului,
apoi se inversează.
Exerciţiul 9 - Decubit dorsal: se ridica alternativ cat mai sus cate un membru inferior extins.
Exerciţiul 10 - în ortostatism: genuflexii cu mâinile în sprijin pe spătarul scaunului, spatele
perfect drept, călcâiele rămânând pe sol.

34
Exerciţiul 11 - Poziţia de "cavaler servant", corpul aplecat pe coapsa ridicata la 90°, sprijin şi
pe sol cu mâinile: se întinde genunchiul de sprijin, executând si o balansare care trebuie sa
intinda psoas-iliacul.

In aceasta perioada se fac si exerciţii din atârnat: cu fata sau cu spatele la spalier, ridicare de
genunchi la piept, rotare genunchi stanga-dreapta, bascularea membrelor inferioare, cifozari
lombare cu picioarele pe o bara.

PROGRAMUL WILLIAMS FAZA A III-A

Exerciţiul 12 - Decubit dorsal, genunchii flectati la 90°, tălpile pe pat: se impinge lomba spre
pat, se contracta abdominalii, se saltă uşor sacrul de pe pat; treptat se executa aceleaşi mişcări
lombare si ale bazinului, dar cu genunchii tot mai puţin flectati, pana ajung sa fie complet
intinsi.
Exerciţiul 13 - In ortostatism, la perete, taloanele la 25-30 cm de acesta: se aplica sacrul si
lomba aplatizate pe perete; se apropie treptat călcâiele de perete, mentinand contactul lombei
cu acesta.
Exerciţiul 14 - Decubit dorsal: se executa bicicleta cu bazinul mult basculat

In stadiul de remisiune completa, programul de kinetoterapie urmăreşte prevenirea

recidivelor, urmărind conştientizarea poziţiei corecte a coloanei lombare si bazinului, ca si
insusirea unor metode de "inzavorare" a coloanei lombare în timpul efortului fizic, în special
cu ridicare de greutăţi.

8.7. Balneoterapia

Balneoterapia se refera la un complex de terapii pe baza de ape minerale, termale si nămoluri

terapeutice. Cura pe baza de ape minerale se mai numeşte si crenoterapie. In general, acest
gen de terapie se realizează in staţiuni balneare, renumite pentru proprietăţile izvoarelor
termale care se afla in apropiere si care si-au câştigat faima in timp.
In concepţia actuala se considera ca balneoterapia influenţează organismul printr-un complex
de excitanţi. Astfel, alături de procedurile balneologice, un rol important il joaca schimbarea
mediului de viata obişnuit al bolnavului: locuri noi, odihna, alimentaţie adecvata, regim si
climat prielnic.
Efectul complexului de masuri aplicate este condiţionat de alegerea corecta a procedurilor
balneologice si de aplicarea lor la timp potrivit, tinandu-se seama de intervalele dintre ele si
de doza necesara. Procedurile balneologice, ca si cele hidroterapice, acţionează asupra
organismului bolnavilor prin intermediul receptorilor nervoşi, adică prin excitaţiile primite
de terminaţiile nervoase din piele, din mucoasele cailor respiratorii si din alte organe
interne .

Tratamentul cu ape minerale, se face prin administrarea interna si externa. In aplicare

externa, apele minerale sunt de cele mai multe ori folosite sub forma de bai generale si locale.
35
Utilizate in procedurile obişnuite ele isi exercita acţiunea prin factori mecanici (presiunea
hidrostatica), factori termici si chimici specifici.
Influenta factorului termic se manifesta cu atat mai mult cu cat temperatura baii este mai
depărtata de temperatura indiferenta pentru organism (34-36°C) si cu cat apa minerala din
baie conţine mai multe gaze (acid carbonic, hidrogen sulfurat s.a.) si ioni ale diferitelor
săruri.
Dar pentru băile de apa minerala, in comparaţie cu băile de apa obişnuita, cea mai
importanta caracteristica este acţiunea lor chimica. Acţiunea excitanta a gazelor asupra pielii,
se manifesta prin vasodilataţie periferica.

Adesea se observa asa-numita „reacţie balneara": apar modificări generale si de focar, astenie,
iritabilitate, insomnii, febra, accentuarea bolii si exagerarea simptomelor inflamatoare la
nivelul organelor lezate. Reacţia mai sus amintita este de obicei de scurta durata, dupa care
starea generala se ameliorează, fenomenele inflamatoare si durerile scad.

In cazul lombosciaticii discale, curele balneare (hidrotermoterapie si kinetoterapie) pot fi

recomandate inca de la sfârşitul perioadei dureroase si au rolul de a preveni recidivele.

In acest sens se recomanda una-doua cure balneare pe an in staţiuni in care este posibila
hidrokinetoterapia in bazine cu apa termala, alături de aplicaţia de nămol si folosirea
factorilor contrastanţi de calire.

Staţiunile recomandate in discopatiile lombare sunt Băile Herculane, Băile Felix, Techirghiol,
Pucioasa, Mangalia, Eforie Nord si Amara.
Tratament balnear pentru lombosciatica se poate face si la Băile Govora, Ocna Sibiului si
Calacea.

Tratamentul balnear pentru bolnavii de lombosciatica poate fi indicat insa numai la sfârşitul
crizei dureroase de lombosciatica si numai cu avizul medicului specialist.

Baia de nămol: este o metoda de balneoterapie cu aplicarea generala, bazata pe acţiunea

cumulata a excitantului termic, mecanic (presiunea hidrostatica) si chimic (compoziţia
nămolului).

Cura de nămol se recomanda a se face maxim una la fiecare 24 de ore, cel puţin 12 bai/an.
Nămolul conţine substanţe active ce pătrund prin canalele pielii pana la nivelul
hipodermului si dermului de unde sunt preluate de sânge prin reţeaua capilara sub forma de
substanţe coloidale in decurs de 24 de ore, declanşând fenomene imunologice in organism.

Cura de nămol la Techirghiol:

Nu se fac mai mult de o sedinta/zi; se face mai intai expunerea la soare cam de 20 minute
pentru a pregăti corpul; se unge apoi cu nămol in strat cat mai subţire, numai pana la gat;
nămolul se usucă; cand pacientul incepe sa transpire intra in lac; se poate face o uşoara
gimnastica in apa, inot; se sta in apa cam 1/2 - 1 ora; pacientul iese, se usucă; poate face un
dus; dupa ce se usucă la soare, pacientul sta la umbra 15-20 minute ca sa ii revină
pulsul/tensiunea la normal. Ideal: o cura de 12 zile pe an; pentru rezultate: minim 6 sedinte
36
O cura balneara trebuie sa dureze 1 2 - 1 8 zile, chiar mai mult in unele cazuri. După cură,
organismul trece printr-o perioada de criza balneara - care reprezintă răspunsul
organismului prin modificări vegetative progresive.

37
9. SCHEMA DE ABORDARE TERAPEUTICA

1. IN FAZA ACUTA:
1) Repaus - posturari antialgice;
2) Masaj cu gheata;
3) Laserterapie;
4) Reflexoterapie.

Se fac 10-12 şedinţe, la inceput cu frecventa zilnica, iar apoi se pot rari;

2. IN FAZA URMĂTOARE:
1) Masaj:
- lombar;
- membrele inferioare.
2) Electroterapie - ionizari longitudinale;

Se fac 10-12 sedinte cu frecventa la 2 zile;

3. IN FAZA SUBACUTA:
1) Electrostimulari - curenţi de joasa si medie frecventa (in loc de ionizari);
2) Kinetoterapie;
3) Masaj;

Se fac 10-12 sedinte cu frecventa la 2 zile;

4. IN FAZA DE ÎNTREŢINERE:
1) Gimnastica;
2) Masaj;
3) Cura balneara - una pe an daca este posibil, sau odată la 2 ani.

Şedinţele de masaj si de gimnastica se fac mai rar decât in fazele anterioare;

Tratamentul trebuie sa dureze mai mult; tratamentul durează de regula 6 luni.

10. ALTE METODE DE TRATAMENT

10.1. Reflexoterapia

Reflexoterapia are aplicabilitate in medicina interna umana, îmbunătăţeşte functionalitatea

organismului in totalitate, are aplicabilitate atat profilactic cat si terapeutic.
Masajul reflexogen acţionează in special prin intermediul sistemului nervos, stimulând
sistemul endocrin si circulator. La nivelul organului stimulat are loc o creştere metabolica
prin creşterea circulaţiei sanguine, sângele transportând substanţe hranitoare, oxigen,
hormoni, anticorpi, preluând substanţele care rezulta in urma metabolismului pentru a fi
eliminate din organism.

38
In tratamentul lombosciaticii discale, reflexoterapia poate sa ofere un confort, reducând
durerea si rigiditatea.
Reflexologia si-a dovedit eficienta in relaxarea muşchilor si in suferinţele inflamatorii ale
nervilor periferici, datorate dezechilibrelor sistemului locomotor - in principal scheletului si
in normalizarea funcţionalităţii coloanei vertebrale.

10.2. Masajul prin feedback nervos

O noua tehnica, numita terapie prin feedback nervos, ce consta in stimularea centrilor
nervoşi aflaţi la periferia sistemului nervos, in muşchi, tendoane, in articulaţii, pare sa dea
rezultate foarte bune in încercarea de eliminare a stresului.
Centrii nervoşi care se stimulează prin terapia cu feedback nervos, numiţi "senzori", culeg
informaţii din mediul extern si le transmit către sistemul nervos central, care ia anumite
decizii in funcţie de felul in care sint stimulaţi.
Stimularea acestor centri nervoşi, dupa diferite tehnici, obliga sistemul nervos central sa
verifice toate circuitele nervoase si, acolo unde identifica probleme (blocaje), creierul iniţiază
procese de autovindecare.
Localizarea centrilor este foarte importanta, la fel si stimularea unor grupe diferite de
senzori.

Pentru eficienta tratamentului, este necesara o pauza de la cinci zile la o saptamina intre
şedinţele de tratament pentru a lasa corpul sa reacţioneze lent la stimulare.
Dupa terapie trebuie băuta o cantitate mai mare de apa, deoarece corpul va elimina toxine si,
in plus, trebuie eliminate excesele de cafea sau de alcool.

Terapia prin feedback nervos da rezultate foarte bune in lombosciatica discala.

Şedinţele de terapie prin feedback nervos pot dura intre 45 de minute si o ora, in funcţie de
numărul centrilor nervoşi stimulaţi.

10.3. Terapia cu curenti diadinamici

Prin intermediul unui strat hidrofil se aplica doi electrozi (unul pozitiv si unul negativ) prin
care trece un curent de joasa frecventa ce variază intre 50 si 100 Hz. Procedura presupune un
ciclu cu durata de 15 minute in trei faze a cite 5 minute fiecare: a) curent difazat; b) curent
monofazat; c) curent ritmic sincopat.
Polul activ este cel negativ (-), el se va simţi mai intens pentru ca acolo se acumulează NaCl
iar l a cel pozitiv, NaOH.

Pacientul trebuie atent supravegheat intrucat se pot produce iritaţii tegumentare si chiar
arsuri.
Curenţii diadinamici produc o creştere circulatorie locala si se mizează pe o creştere de
metabolism local.

39
10.4. Curenti de inalta frecventa cu unde scurte

Sunt curenţi peste 100.000 Hz.

Nu mai acţionează ca nişte curenţi propriu-zisi, ci produc unde scurte. Acestea sunt unde
electromagnetice care trec prin ţesutul uman si produc o încălzire profunda. Din aceasta
cauza, tratamentul se mai numeşte si diatermie.
Au acţiune asupra metabolismului, circulaţiei si efect sedativ asupra sistemului nervos. In
muşchi se produce o relaxare.
Se folosesc doi electrozi mari protejaţi de sticla sau de plastic si poate fi apropiat sau
depărtat de stratul protector; cand e apropiat produce efecte de suprafaţa, iar cand e depărtat
produce efecte de profunzime.
Electrozii trebuie sa fie paraleli iar ţesutul uman sa fie la mijloc. - .
Aparatul poate lucra pe patru doze/puteri diferite cu efecte diferite:
1. doze atermice - unde slabe (reci) - intre 5-10 W;
2. doze oligoterme - unde medii (călduţe) - intre 10-35 W - au efect antispastic;
3. doza termica - unde mai puternice (calde) - intre 75-100 W ;
4. doze hipertermice - unde puternice (fierbinţi) - intre 110-250 W;

Efectul caloric este mai mare in grăsime si in os. La persoanele vârstnice are efect
antiinflamator.
Contraindicaţii: la femei însărcinate, la cei ce fac uşor hemoragii, la cei ce au in organism
tije/suruburi metalice, stimulatoare cardiace.

10.5. Tratamentul cu venin de albine

Virtuţile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din
antichitate. Ele au fost semnalate de crescătorii de albine, care au observat ca articulaţiile
dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a înţepăturilor de albine. Astfel s-a
descoperit ca veninul de albine exercita evidente acţiuni antireumatice.
Acest venin are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, săruri minerale, acizi
organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza
si aminoacizi bogaţi in sulf ca metionina si cisteina. Aceştia din urma stimulează secreţia de
cortizon de către glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactericid.

Veninul de albine se foloseşte in toate cazurile in care imunitatea organismului trebuie

crescută si are un efect benefic si in lombosciatica discala; este radioprotector, are efect
analgezic si antiinflamator.

Se poate administra sub următoarele forme:

40
a) înţepături naturale; se folosesc albine tinere; se face mai intai testarea terenului alergic: o
inţepătura la glezna; chiar daca este alergic, nu va fi foarte afectat; daca nu este alergic: va
avea un uşor edem 1- 2 zile; dupa ce trece reacţia: in funcţie de afecţiune, se va urma
schema:
1 înţepătura mai multe zile, apoi 2x2, 3x3, 4x4, 5x5, 6x6, stagnare in platou mai multe zile,
apoi scădem progresiv; pauza; se repeta; numărul maxim de inţepături admise intr-o singura
şedinţa: 12; înţepăturile se vor face in zona afectata de obicei; inţepăturile se pot face pe
membre, antebraţ, paravertebral, in zone musculare sau articulaţii; nu pe gat, fata, abdomen
sau alte zone sensibile.

b) sub forma injectabila;

c) unguente speciale care conţin venin de albine (ex. Apirevin etc);

d) veninul se poate folosi si prin acupunctura. Chinezii au combinat metodele de

acupunctura tradiţionala cu folosirea soluţiilor de venin de albine (SVA) in toate
tratamentele in care veninul a fost aplicat prin înţepături de albine. Una din metode foloseşte
acul de acupunctura ce este imersat in SVA si administrat in puncte de acupunctura. Alta
metoda este de aplicare a SVA pe zona afectata iar acul este administrat prin soluţie. Toate
aceste tehnici au condus la aplicaţii mai largi si mai sigure ale SVA;
e) administrare pe calea ionoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in
organism cu ajutorul curentului electric continuu.
10.6. Colorterapia BIOPTRON

Colorterapia BIOPTRON este rezultatul experientei bogate in campul terapeutic al luminii si

culorii. In principiu, exista 2 directii de actiune: prin bioinformatie sau prin stimularea
chakrelor. Colorterapia reprezinta o modalitate de folosire a culorii si luminii pentru a
echilibra si revigora energia, pentru a mentine sanatatea, lejeritatea si armonia corpului,
mintii si spiritului nostru. Colorterapia este destinata tratamentului cauzei unei afectiuni mai
degraba decat simptomelor sale si actioneaza pentru a crea un echilibru in organism prin
stimularea starii fizice si emotionale.

Sistemul de Terapie cu Lumina BIOPTRON este un aparat medical de terapie cu lumina,

patentat aproape peste tot in lume, cu un dispozitiv optic specific de emitere a luminii.
Aceasta emitere a luminii de catre Bioptron este similara cu partea spectrului electromagnetic
produsa de soare, dar care nu contine radiatii ultraviolete.

Terapia Bioptron are la baza doua din principiile colorterapiei - conceptual de bioinformatie
si stimularea chakrelor – oferind beneficiile luminii, a 6 filtre colorate cu continut de
bioinformatie si a unui filtru indigo. Colorterapia are efect asupra celor 7 chakre principale,
care sunt centrii energetici localizati in corpul uman. Frecventa fiecarei culori din spectru
corespunde frecventei energiei fiecareia dintre cele 7 chakre principale ale organismului si
frecventei organelor, muschilor si oaselor aflate in zona chakrei respective. Chakrele sunt
conectate si cu glandele endocrine, care produc hormoni.

41
ROSU - stimuleaza sistemul nervos sensorial, este raspunzatoare de eliminarea rapida a
impuritatilor pielii, activeaza functionarea ficatului, stimuleaza formarea hemoglobinei, ajuta
impotriva arsurilor cu raze UV si raze X;
PORTOCALIU - are efecte asupra sistemului respirator, stimuleaza glanda tiroida,
stimuleaza functionarea stomacului, atenueaza starea de greata, este spasmolitic si
stimuleaza formarea oaselor si a tesuturilor;
GALBEN - are efecte asupra sistemului nervos motor si sensorial, stimuleaza sistemul
limfatic, ajuta sistemul digestiv si digestia, ajuta la reglarea activitatii splinei, ajuta impotriva
depresiei;
VERDE - Regleaza functiile cerebrale, ajuta la formarea muschilor si tesuturilor, are efect
antiseptic si dezinfectant, stimuleaza hipofiza;
ALBASTRU - Ajuta la calmarea durerilor, activeaza glandele sudoripare, calmeaza, reduce
temperatura ridicata si opreste infectiile, stimuleaza epifiza, sporeste vitalitatea si starea
generala buna;
INDIGO - Are efect de reglare a paratiroidei, calmeaza respiratia, este astringent si septic,
intareste sistemul imunitar (are efect pozitiv in formarea fagocitelor), alina durerea si
calmeaza;
VIOLET - Stimuleaza splina, are efect de calmare asupra activitatii musculare si a sistemului
nervos (tranchilizant), ajuta la formarea leucocitelor.

Se poate actiona inca din faza acuta, avand rol in diminuarea durerii si scaderea inflamatiei,
utilizand culorile din gama verde – albastru – indigo – violet.

10.7. Suplimente nutritionale

Pentru remedierea herniei de disc ne-evoluata pana la distructii reparabile doar pe cale
chirurgicala, se recomanda suplimente naturale de tipul:

- trofice cartilaginoase (Artrovit, Artroflex, Cartilaj de rechin, Joint Protex, avand drept scop
regenerarea discurilor intervertebrale, anti-inflamator si regenerator de cartilaj)

- B complex (catina, Mega B complex - actioneaza pe nerv, ca trofic de radacina nervoasa)

- extract de coaja de salcie - aspirina naturala, menita sa combata durerea si inflamatia

42
10.8. Fitoterapie

Plantele sunt folosite de mii de ani pentru tratarea durerilor de spate.

Untul pamantului (Tamus communis), cel mai important remediu pentru sistemul osteo-
articular, folosita de mii de ani pentru tratarea durerilor de spate, lombosciatica, spondiloza
cervico-dorsala, artrita, dureri reumatismale acute sau cronice, dureri musculare, guta,
contuzii, echimoze, varice, eczeme, etc. Se foloseste doar extern, deoarece este toxica.
Sub forma de tinctura sau unguent, se fac frictiuni pe zona dureroasa de doua, trei ori pe zi.
La contactul cu pielea, tinctura provoaca o iritatie usoara, de aceea este recomandata foarte
multa prudenta. Pentru inceput e indicat sa se foloseasca numai pe o portiune foarte mica de
piele ca sa se vada reactia. In caz de alergie se poate folosi mai intai o crema grasa si apoi
tinctura, crema avand rolul de a incetini patrunderea principiilor active in piele, facand
reactia mai usor suportabila. Tinctura stimuleaza circulatia sanguina si incalzeste puternic
locul tratat.

In cazul in care pacientul nu o suporta, se recomanda tinctura sau crema de tataneasa.

Tataneasa (Symphitum officinalis), calmeaza durerile, reface tesuturile, favorizeaza

vindecarea; se administreaza intern sub forma de infuzie, tinctura sau pulbere uscata
macinata (pentru adulti doza este de o lingurita de 3 ori pe zi, se tine 10 minute sub limba,
apoi se inghite cu putina apa). Extern - se aplica comprese cu tinctura pe locul afectat, apoi se
fac frictiuni pe zona dureroasa.

10.9. Acupunctura

Acupunctura este un sistem complex de diagnosticare, tratare si prevenire a bolilor si ocupa

un loc aparte in medicina energetica traditionala chineza. Acupunctura este una din cele mai
vechi tehnici de tratament cunoscute, ea fiind practicata în China de mai bine de 4.000 ani.
Desi originea chineza a tehnicii este disputata, majoritatea tehnicilor de acupunctura
cunoscute la ora actuala au la baza vechile scrieri chinezesti.

Organismul uman, dupa cum se stie din cercetarile stiintifice moderne, are o dubla structura:
structura fizica si structura energoinformationala.

43
Structura fizica a organismului uman este formata din organele si sistemele pe care le stim si
le exploram medical curent (ficat, inima, plamani, sistem nervos sistem endocrin, s.a.).
Structura energoinformationala a organismului uman este formata din meridiane energetice
si loje energetice, ambele evidentiate si masurate stiintific. Meridianele energetice sunt
structuri preferentiale de circulatie a energiei si informatiei esentiale functionarii normale a
corpului uman. Lojele energetice sunt structuri care coordoneaza activitatea organelor si
sistemelor fizice din corpul uman.

Structura energoinformationala este cea care guverneaza si controleaza structura fizica a

corpului uman, fara aceasta corpul fizic este mort. Structura energoinformationala este, daca
vreti o comparatie moderna, SOFTUL OMULUI (programul de functionare a omului); din
buna lui functionare reiese starea de sanatate.
Orice boala diagnosticata a organismului fizic este cauzata de un dezechilibru la nivel
energetic. Toate bolile umane sunt initial tulburari energetice, care nediagnosticate si
necorectate vor determina afectiuni ale organelor fizice.

Acupunctura este o tehnica medicala chineza traditionala de deblocare a chi-ului prin

insertia de ace în anumite puncte de pe corp pentru a echilibra fortele antagoniste yin si
yang. Chi-ul este o energie care se presupune ca trece prin toate corpurile. Se considera ca
aceasta energie curge prin corp urmînd 14 cai principale numite meridiane. Cînd yin si yang
sunt în armonie, chi-ul curge liber prin corp, iar persoana este sanatoasa. Cînd o persoana
este suferinda, fie bolnava, fie ranita, exista o obstructie pe unul dintre aceste meridiane.

În acupunctura, aceste puncte se înteapa pentru a elibera blocajul si pentru a echilibra

presiunea. Prin curgerea normala a energiei în tot corpul se regleaza si aportul de substante
nutritive, iar nervii sînt altfel stimulati. Medicina tradiţională chineză mentionează existenţa
a peste 500 de puncte.

Tehnica acupuncturii doare putin, dar senzatia e suportabila. Cînd se ajunge în punctul de
energie, atunci pacientul simte un curent electric sau o senzatie de contractie

În ceea ce priveste numarul acelor folosite, nu se poate da o cifra exacta. Se poate folosi un
singur ac, sau dimpotriva, uneori este nevoie de minimum 10. Totul difera, în functie de
afectiune. Sedintele se fac, în mod normal, la un interval de doua zile, însa în cazurile
durerilor acute se pot tine chiar si de doua ori pe zi. O sedinta dureaza in medie 20-30minute.

Cum se realizeaza tratamentul prin acupunctura

Dupa stabilirea diagnosticului energetic se trece la echilibrarea organismului. Aceasta

echilibrare se face prin stimularea diverselor puncte de pe traiectul meridianelor energetice.
Stimularea se face folosind ace de acupunctura din argint in combinatie cu lasere de
acupunctura, electroacupunctoare computerizate, plante (folosite prin combustie).

În primul rând, acupunctura presupune o introducere sigură şi nepericuloasă pentru

sănătate a unor ace sterile, metalice, foarte fine în pielea şi ţesuturile corpului prin puncte sau
44
zone care se numesc puncte de acupunctură. În mod normal, acupunctura este o terapie
nedureroasă, însă persoanele mai sensibile pot simţi o senzaţie de disconfort la înţepături. În
momentul în care acul este introdus în piele, vei simţi o amorţire a zonei respective, o
presiune uşoară şi căldură.
Cele mai uzuale ace folosite în acupunctură sunt din oţel inoxidabil şi argint. Diametrul unui
ac este în jur de 0,25 mm, iar vârful acestuia este sferic pentru a nu leza ţesuturile.
Când apare un dezechilibru aceste puncte sunt dezactivate, întrerupând circulaţia energiei în
corp şi afectând organul corespunzător merdianului pe care este situat. Fiecărei afecţiuni îi
corespunde blocarea energetică a anumitor puncte.
În timpul inteparii punctul începe să transmită un flux de informaţii bidirecţional: energetic
către organul afectat şi pe circuitul sistemului nervos către creier, care „comandă” organului
afectat să înceapă procesul de vindecare.

Există alternative la acupunctură pentru pacienţii care nu se simţ confortabil cu acele. Ca

alternative mai puţin invazive, punctele de acupunctură mai pot fi stimulate şi cu căldură,
laser, magnet, curent electric de intensitate slabă (electropunctură), presiune mecanică
(presopunctură). Se mai folosesc terapii ca: acupunctura magnetică, moxibustie (folosirea
unor ţigări groase făcute din plante cu care se încălzesc anumite puncte de acupunctură),
punerea de ventuze, masaj Shiatsu sau Masaj suedez. Aceste terapii stimulează meridianele
de acupunctură fără a înţepa pielea, dar totuşi acupunctura este o terapie mai eficientă.

In cazul herniei de disc, acupunctura prin restabilirea echilibrului energetic local, in afara
reducerii durerii si inflamatiei, favorizeaza refacerea inelului intervertebral si reducerea
herniei. Acele se introduc in punctele energetice interspinoase din coloana vertebrala. Se
poate combina si cu apiterapia, caz in care acele se inmoaie in prealabil in venin de albine.

10.10. Presopunctura

Presopunctura este o acupunctura fara ace care stimuleaza punctele de acupunctura

considerata un micromasaj folosit la completarea unui masajului terapeutic, in amelionarea
unei suferinte si in obtinerea unor rezultate neasteptat de bune.

Durata unei sedinte poate fi de 8-10 minute sau chiar mai mult in functie de punctele masate.

Avand in vedere ca nu pot fi utilizate punctele energetice interspinoase, care nu pot fi

accesate decat cu ace, eficacitatea in cazul herniei de disc este mult diminuata. Insa este un
tratament la indemana oricui pentru reducerea durerilor din lombosciatica si imbunatateste
vizibil efectele masajului terapeutic.

45
10.11. Elongatii si manipulari osteo-articulare

Scopul terapiei manuale osteo-articulare este restabilirea functiei segmentului individual

osteoarticular: segmente ale coloanei vertebrale, coloana vertebrala in ansamblu sau
articulatii ale extremitatilor corpului.
Daca se suspecteaza, ca o cauza a acuzelor, un deranjament functional reversibil, terapia
manuala specifica poate duce la restabilirea functiei. Sindroamele dureroase spinale sunt
indicatia majora pentru terapia manuala, care este superioara altor terapii (terapia
medicamentoasa, fizioterapia, masajul, etc) in multe cazuri rezolvand in procent mult mai
mare acuzele initiale. Rezultatele empirice initiale au fost sustinute de-a lungul anilor de
studii sustinute stiintific. Si pacientii cu sindroame spinale cronice sau recurente, provocate
in general de afectiuni degenerative ca osteocondroza sau spondiloartroza sunt candidate
pentru terapia manuala. Simptome secundare, incluzand durerea, pot fi influentate pozitiv.
Tratamentul pacientilor cu dureri cornice spinale, care ca o regula prezinta un dezechilibru
muscular semnificativ, cu scurtare si slabire a grupelor musculare individuale, pot fi tratati
prin terapia manuala.

Terapia manuala induce inhibitia transmiterii durerii la nivelul segmentului vertebral

respectiv prin stimularea mecanoceptorilor periferici. Examinarea initiala, bine documentata,
efectuata de medicul care a stabilit diagnosticul si indicatia de terapie prin manipulari osteo-
articulare trebuie sa fie continuata de o re-examinare (sau mai multe) care sa noteze evolutia
simptomatologica.

Terapia este intalnita si sub numele: osteopatie, chiropractie, manipulari osteo-articulare,

masaj ortopedic.

Ce este chiropraxia
Chiropraxia este o terapie concentrata asupra problemelor de functionare sau de structura ale
coloanei vertebrale, in care sunt implicate o serie de proceduri manuale. Mai este cunoscuta
si sub denumirea de tehnica de "tragere a oaselor". Masajul manual este cel prin intermediul
caruia se normalizeaza si se previn aceste disfunctionalitati. Corectarea se face printr-o
varietate de interventii manuale mecanice.Manipularea este miscarea de amplitudine pe
termen scurt si de mare viteza, care implica manevrari ale articulatiilor pacientilor, miscari pe
care pacientii singuri nu le pot executa. Chiropraxia a dezvoltat si perfectionat in ultima
perioada o varietate de terapii manuale in special, multe dintre acestea cunoscute pentru
rapiditatea sau amplitudinea de scurta durata.

Ce este Osteopatia
Este o terapie manuala bazata pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet,
muschi, ligamente si tesuturi moi cu scopul de a restabili mobilitatea articulatiilor, de a
diminua durerile si de a reda pacientului o stare de sanatate globala.Se bazeaza pe principiul
unitatii tuturor elementelor din corp. Contractiile musculare si deplasarile structurilor
46
osoase, datorate unui traumatism direct, postura incorecta sau emotii negative ca teama si
angoasa, stânjenesc organismul. Pentru ca organismul sa-si regaseasca mobilitatea naturala,
libertatea de miscare si sa se elibereze de boala, trebuie ca aceste piedici sa fie eliminate cu
ajutorul manipularii aparatului muscularo - scheletic. I se acorda o atentie deosebita coloanei
vertebrale, cea care protejeaza maduva spinarii, care la rândul sau are un rol cheie în
organism: face legatura între sistemul nervos central si creier, controleaza miscarile reflexe si
voluntare si înregistreaza toate senzatiile.

Mecanismele exacte prin care terapia manuala privind manipularile vertebrale (in special cea
prin mobilizarea prin impulsuri) isi produce efectele benefice, nu au fost pe deplin elucidate.

Rezultatele practice ale acestor metode de tratament sunt insa extraordinare.

 Prin manipulari vertebrale, se stimuleaza inhibarea durerii la nivelul maduvei
spinarii;
 Repozitionarea, cat mai aproape de fiziologic, a suprafetelor articulare, duce, indirect
si la anularea stimulilor care induc durerea si contractura musculara;
 Terapia manuala realizeaza degajarea articulara, cu inlaturarea presiunilor fetelor
articulare de pe radacinile nervoase;
 Restabilirea echilibrului muscular joaca un rol important in prevenirea recidivelor, in
special in cazul afectelor coloanei vertebrale;

O terapie manuala bine condusa si completa, poate pregati optim pacientul pentru
fizioterapie si recuperare musculara.

11. PREVENTIE

Profilaxia lombosciaticii discale este condiţionata de cunoaşterea primelor semne manifestate

prin durerea acuta lombara dupa efort. "Micile dureri lombare" sint semne de avertisment,
care anunţa o suprasolicitare a discului, din cauza, in cea mai mare parte, poziţiilor vicioase
in munca sau nerespectarii repausului in condiţii fiziologice a coloanei vertebrale. In
activitatea zilnica se pot face erori frecvente, atit la ridicarea greutăţilor si chiar a repausului
pe scaun, ce pot fi evitate cu uşurinţa.
Bolile discale care sint in mare parte cauza durerilor de spate se constituie in timp ca urmare
a repetării unor mişcări nefiziologice, care suprasolicita discul. O mişcare banala (încheierea
grăbita a pantofilor) sau transportul unui cos de lemne in poziţia de hiperextensie a coloanei
sunt factori declanşatori care trebuie evitaţi.
Respectarea regulilor de igiena privind gimnastica medicala si repausul coloanei la sfarsitul
lucrului vor reduce considerabil frecventa discopatiilor.

47
Garanţia unei bune funcţionari a discurilor intervertebrale este asigurata de starea normala a
musculaturii care trebuie întreţinuta prin gimnastica zilnica si combaterea obezităţii.
Cei care practica eforturi fizice mai intense, cat si sedentarii vor trebui sa invete cum sa apere
coloana vertebrala de poziţii vicioase si cum sa-si asigure repausul fiziologic.
Trebuie subliniata importanta întreţinerii unei bune musculaturi toraco-abdominale pentru
asigurarea funcţiunii normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale.
Astfel, la obezi, unde tonusul musculaturii abdominale scade, se creează condiţii mecanice
nefavorabile suplimentare asupra coloanei vertebrale, explicind frecventa apariţiei bolilor
discale la aceasta categorie de bolnavi. Tocmai de aceea, mişcarea este necesara nutriţiei
discului intervertebral pentru asigurarea funcţionarii normale a coloanei vertebrale si pentru
prevenirea uzurii discale.
De asemenea practicarea sistematica a natatiei, ciclismului, mersul rapid poate diminua
uşor frecventa lombalgiilor.
Hidratarea corecta permite dinamica dimensionala fiziologica a nucleului pulpos a discului
intervertebral, precum si mentinerea troficitatii acestuia. In acest sens se recomanda
consumul mediu de apa pe zi in cantitate de 50ml/kgcorp, in conditiile de desfasurare a
eforturilor medii.

12. CONCLUZII . SFATURI PENTRU BOLNAVII CU HERNIE DISCALA

1. Hernia de disc si lombosciatica reprezintă o problema importanta de sănătate, afectând o

mare parte a populaţiei active;
2. Elaborarea si aplicarea unei strategii terapeutice eficiente este complexa, datorita
dispersiei cazurilor spre mai multe specialităţi: neurologie, neurochirurgie, reumatologie şi
balneofiziokinetoterapie;
3. Profilaxia bolii si prevenirea recidivelor sunt deosebit de importante;
4. Terapia laser de putere mica reprezintă o noutate plină de speranţa în rezolvarea
conflictului discoradicular;
5. Mişcarea este necesara nutriţiei discului intervertebra pentru asigurarea funcţionarii
normale a coloanei vertebrale si pentru prevenirea uzurii discale;
6. Garanţia unei bune funcţionari a discurilor intervertebrale este asigurata de starea
normala a musculaturii care trebuie întreţinuta prin gimnastica zilnica si combaterea
obezităţii.

Sfaturi pentru bolnavii cu hernie discala:

- Sa nu ridice greutăţi de jos decât in poziţia cu genunchii indoiti si coloana neflectata (cat
mai dreapta);
- Sa evite pe cat posibil transportul greutăţilor in spate, care măresc solicitarea discurilor
intervertebrale;
- Sa practice in fiecare zi gimnastica medicala de 10-15 minute dimineaţa si seara;
- Sa evite ingrasarea, respectând dieta conform sezonului si efortului fizic pe care il depun;

48
- Sa se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate in regiunea lombara;
- Daca a apărut dupa un efort criza acuta de lombosciatica sa solicite si sa consulte imediat
medicul. Pana la sosirea medicului sa respecte repausul absolut la pat;
- Dispariţia brusca a durerii insotita de dificultate in mers anunţa sciatica paralizanta care
trebuie operata in cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor;
- Tratamentul balnear poate fi indicat la sfârşitul crizei dureroase de lombosciatica si numai
cu aviz medical;
- Sa practice gimnastica la spalier sau la bara, agatat in mâini, fiindcă asigura despovărarea
discurilor intervertebrale;
- Dieta bogata in calciu, fosfor si vitamina D pentru menţinerea sanatatii oaselor;
- Sa se hidrateze corespunzător, consum mediu de apa de 50ml/kgcorp/zi

49
BIBLIOGRAFIE

1. Dragomir, Cristian - Curs Masaj, Specializare in masajul medical, balneofiziokinetoterapie

si recuperare medicala, Modulul III.
2. Sidenco, Elena-Luminita - Masajul in kinetoterapie. Editura Fundaţiei România de mâine.
Ediţia a-2-a. Bucureşti, 2009.
3. Marinescu, Daniela - Durerea lombara si sciatica. Editura Gemma Prinţ, Bucureşti
4. Conf. Univ. Dr. Gorgan Mircea – Hernia de disc lombara, Stenoza de canal lombar, Studiu,
Spitalul Clinic de urgenta Bagdasar Arseni Bucuresti
5. www.sfatulmedicului.ro - Discopatia lombara - lumbago si lombosciatica
6. www.i-medic.ro - Sciatica, lombosciatica sau lomboradiculopatia S I
7. www.farmaciiledona.ro - Lombosciatica
8. www.boli-medicina.com - Nevralgii si nevrite
9. www.ifamilia.ro - Hernie de disc, lumbago si lombosciatica
10. www.yumeiho.org.ro - Noţiuni de anatomie si biomecanica ale coloanei
vertebrale
11. www.elipetromed.ro - Lombosacralgia, lombosciatica
12. Diaconu, Crina - Tratamentul eficient al lombosciaticii, www.tion.ro
13. Cristea, Adina-Hernia de disc-cauze, simptome, factori de risc,
www.blogdesanatate.ro
14. Raducanu, Gelu - Aportul terapiei laser de mica putere in tratamentul conflictului
discoradicular, www.romanialibera.com
15. Drosescu, Paula - Lombosciatica, www.medicinasportiva.ro
16. www.sfatulmedicului.ro - Despre fizioterapie
17. Pogangeanu, Andrei - Lombosciatica, cauze si simptome,
www.blogdesanatate.ro
18. www.topsanatate.ro - Electroterapia - puterea vindecătoare a curentului electric
19. www.cono.ro- Electroterapie cu frecvente joase, medii si mari
20. http://articole.famouswhy.ro- C e este balneoterapia
21. www.terapii-naturiste.com
22. www.scritube.com - Rolul masajului si kinetoterapiei in discopatia lombara
23. www.hernie-de-disc.ro – Manipulari osteo-articulare
24. www.chiropraxie-osteopatie.ro

50