ReCAPITOLUL I

INTRODUCERE

Lombalgia și sciatica reprezintă unele dintre cele mai des întâlnite și înregistrate
patologii în istoricul medicinei. Peste 80% din populație suportă de-a lungul vieții un episod de durere lombară
dizabilitantă. Sechelele neurologice cu handicap fizic reprezintă o complicație obișnuită a acestui domeniu.
Strâns legate de această afecțiune costurile individuale și sociale aplicate sunt imense, astfel maladiile
degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o problemă medico-socială cu impact economico-social
sugestiv.

Nu există unanimitate de păreri când vine vorba de terminologia folosită pentru

suferințele coloanei lombare; afectarea discului intervertebral este denumită de unii autori hernie de disc iar de
alții discopatie.

Coloana vertebrală trebuie privită ca un tot unitar care cuprinde pe lângă segmentul vertebro-discal și
țesuturile moi adiacente (mușchi, ligamente, fascii), care pot constitui sediul unei suferințe.

Diagnosticul precoce și instituirea rapidă a unui tratament poate reduce gravitatea și

progresul afecțiunii, pe când întârzierea acestora poate determina dificultăți în recuperarea, menținerea locului
de muncă ori reabilitarea. Tratamentul consservator al herniei discale include administrarea de AINS, terapie
manuală, fizioterapie și administrarea epidurală a corticosteroizilor. Cu toate acestea 20% din pacienți ajung să
fie operați pe motivul herniei discale.

Lucrarea este structurată pe două părți: partea generală ce cuprinde noțiuni de

anatomie și fiziologie funcțională a sistemului musculo-scheletal al coloanei vertebrale și de biomecanică,
precum și factorii de risc implicați în afectarea coloanei vertebrale ; și o parte specială ce cuprinde material și
metodă, rezulatatele obținute în urma evaluării pacienților, discuția rezultatelor și concluzia.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ ALE

COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului locomotor . Este
alcatuită din 33 sau 34 de segmente ososase, 344 suprafețe articulare,24 discuri intervertebrale și 365
ligamente cu 730 puncte de inserție. Asupra coloanei vertebrale acționează nu mai puțin de 730 de mușchi cu

1
acțiune directă.În medie măsoară în lungime cu 10 cm mai mult la bărbat decât la femeie(valoarea medie-73
cm la bărbat, 63 cm la femeie).

Coloana vertebrală are 2 proprietăți opuse din punct de vedere mecanic: rigiditatea
și elasticitatea. La buna funcționare a coloanei vertebrale își aduc aportul atât echilibrul intrinsec, reprezentat
de rezistența elastică la tensiune a ligamentelor și rezistența elastică la presiune a discurilor , cât și echilibrul
extrinsec, care este dat de un numar mare de grupe musculare ce alcătuiesc corsetul muscular1.

Un alt suport transversal se găsește la nivel lombar. În poziție verticală simetrică

forțele sunt echilibrate iar coloana este rectilinie. În poziție de balans când corpul se sprijină pe un singur
membru inferior bazinul balansează în partea opusă iar coloana este obligată să urmeze un traiect sinuos :
convexă în porțiunea lombară, cu convexitatea către membrul în balans, concavă în porțiunea sa dorsală și din
nou convexă. Pârghiile musculare își ajustează automat tensiunea pentru a restabili echilibrul datorită tonusului
muscular determinat de mușchii de postură, coordonați de sistemul extrapiramidal.

În regiunea cervicală coloana suportă greutatea craniului, trebuind să fie situată cât
mai aproape de centru de gravitație al corpului. În regiunea toracală coloana este împinsă posterior de
organele mediastinului. În regiunea lombară, unde suportă întreaga greutate a porțiunii superioare a
trunchiului are o poziție centrală având o proeminență în cavitatea abdominală. În afară de funcția de suport a
trunchiului are rol de protecție a nevraxului2.

Segmentul motor conține: discul intervertebral, gaura de conjugare, articulațiile

interapofizare, ligamentele galbene și interspinoase. Există o legatură funcțională între pilierul anterior și cel
posterior asigurată de pediculul vertebral. Fiecare vertebră poate fi asemuită cu o pârghie de gradul 1 de
susținere, unde articulația interapofizară are rol de punct de sprijin. Acest sistem de pârghie permite
amortizarea eforturilor de compresiune axială asupra coloanei vertebrale, atât prin mecanism activ (la nivelul
mușchilor șanțului vertebral) cât și pasiv (la nivelul discului intervertebral).

Elementele de legătură intervertebrale asigură o legătură extrem de solidă între

vertebre dând o rezistență mecanică deosebită canalului vertebral. Ele sunt reprezentate de: ligamente
vertebrale longitudinale anterior și posterior, ligamentele galben, interspinos, supraspinos, intertransversar,
interapofizar.

DISCUL VERTEBRAL este format din 2 porțiuni (fig.nr.1):

1. O porțiune centrală numită nucleul pulpos alcatuită din substanță gelatinoasă. Este un gel transparent
ce conține 88% apa și o substanță fundamentală de natuară mucopolizaharidică. Histologic nucleul pulpos este

1
Prundeanu H, Dressler O.,Noțiuni de Anatomie Umană, Editura Eurobit, Timișoara 2001

2
Prundeanu H.,Șargan I, Prundeanu A.Noțiuni de anatomie umană, edit Eurobit, timișoara 2009

2
alcatuit din insule de celule cartilaginoase și din fibre de colagen. Cantitatea colagenului crește cu vârsta. Nu
exista vase sau nervi în interiorul nucleului pulpos. Structura lui este adaptată pentru solicitările pe verticală.

2. O porțiune periferică numită inelul fibros alcatuită dintr-o succesiune de straturi fibroase concentrice.
Straturile fibroase sunt formate din fibre de colagen și fibre elastice. Straturile interne ale inelului fibros se
degradeaza treptat și se transformă într-o masă mucoasă lichidă.

Nucleul se găsește încarcerat într-o lojă inextensibilă între corpurile vertebrale

adiacente și inelul fibros. Acest inel formează o veritabilă țesătură de fibre ce ține nucleul sub presiune în loja
sa. Structura inelului este adaptată pentru solicitările tangențiale, de rotație , de anteversie flexie. Rezistența la
tracțiune a inelului fibros se aseamănă cu cea a tendoanelor și crește de la centru spre periferia nucleului.
Presiunile exercitate pe discurile intervertebrale sunt considerabile și cresc pe măsura apropierii de sacru3.

Fig.nr. 1 Discul intervertebral

Nucleul suporta 75% din greutate, iar inelul 25%. Odata cu înaintarea în vârstă
proprietățile hidrofile ale nucleului se pierd și discul își pierde din suplețe.

Adăugarea unei presiuni pe un disc prealabil încărcat face ca discul să treacă printr-
un minim și maxim de grosime urmând o curba oscilantă ce se amortizează într-o secundă. La forțe prea mari
fibrele nucleului se distrug(conform experimentelor lui Hirsch) 4.Cu cât raportul este mai mare cu atât
mobilitatea segmentului respectiv crește. Cea mai mobilă este coloana cervicală cu un raport de 2/5 între disc
și corp, apoi coloana lombară cu un raport de 1/3 si coloana toracală cu un raport de 1/5.

La nivelul discului L5-S1 coloana suportă 2/3 din greutatea trunchiului ceea ce pentru un om
de 80 kg reprezintă aproximativ 37 kg. Trebuie luat în calcul tonusul mușchilor paravertebrali, tonus necesar
pentru menținerea staticii și poziției verticale a trunchiului. Dacă se mai adaugă încărcarea coloanei și
intervenția brutală a supraîncărcării, atunci discurile cele mai jos situate, la nivelul coloanei lombare, sunt
supuse unor eforturi ce depășesc uneori rezistența lor, mai ales la subiecții în vârstă.

3
Prundeanu H.,Șargan I, Prundeanu A.compendiu de biomecanică, edit Augusta, edit artpresss, timișoara 2009

4
Prundeanu H.,Șargan I, Prundeanu A.compendiu de biomecanică, edit Augusta, edit artpresss, timișoara 2009
3
 Dacă unui disc sănătos i se adaugă o greutate de 100 kg el se micșoreaza cu 1,4 mm
și se lărgește în același timp. Dacă aceeași greutate acționează asupra unui disc lezat el se va micșora în
înălțime cu 2mm și își va recupera incomplet din grosime după ce greutatea este ridicată. Tasarea progresivă a
discului nu rămâne fără urmări asupra articulațiilor apofizare. Raporturile interapofizare sunt perturbate și
interlinia dintre ele se deschide posterior. Această distorsiune articulară duce în timp la artroză5.

Dacă se imprimă discului un efort de elongație axială platourile vertebrale tind să se

depărteze ceea ce duce la creșterea grosimii discului. Concomitent lățimea sa se micșorează iar tensiunea în
fibrele inelului crește. Nucleul capătă o formă aproximativ sferică. Elongația diminuă presiunea în interiorul
nucleului, efect ce stă la baza tratării herniilor discale prin elongații vertebrale. Trăgând în axul coloanei
substanța gelatinoasă reintră în loja nucleului, lucru care nu se obține întotdeauna.

Daca se aplică discului o compresiune axială, acesta se turtește și se largește, nucleul

se aplatizează, presiunea sa internă crește vizibill și se transmite în lateral spre fibrele cele mai interne ale
nucleului fibros. Presiunea corticală se transmite fibrelor inelare.

 În mișcările de extensie(fig.nr.2) vertebra superioară se duce posterior, spațiul intervertebral se

micșorează posterior, iar nucleul este aruncat anterior, mărind tensiunea în fibrele inelare anterioare care tind
să aducă vertebra superioară în poziția sa inițială.

 În mișcările de flexie(fig.nr.2) vertebra superioară alunecă anterior, spațiul intervertebral diminuă

anterior, iar nucleul este dirijat posterior crescând presiunea asupra fibrelor inelare posterioare care tind să
aducă vertebra superioară în poziție inițială.

fig.nr.2 Mișcările discului intervertebral

 În flexia laterală vertebra superioara se înclină de partea flexiei, nucleul se duce în sens invers, de
partea convexității realizându-se astfel autostabilizarea.

 În mișcările de rotație axială fibrele inelului se întind pe direcție oblică, unele pe direcția mișcării,
celelalte în sens invers.

5
Prundeanu H.,Șargan I, Prundeanu A.compendiu de biomecanică, edit Augusta, edit artpresss, timișoara 2009
4
 CAPITOLUL III

CLINICA HERNIEI DE DISC LOMBARE

Hernia de disc lombară înseamnă uzura şi deplasarea unei porțiuni din

discul intervertebral (nucleul pulpos și inelul fibros) în canalul vertebral lombar, cu semne
clinice și radiologice și cu indicatie chirurgicala. Termenul de hernie de disc lombară
corespunde discopatiilor vertebrale lombare faza a III-a, stadiile I și III și faza a IV-a, din
clasificarea discopatiilor după Arseni și Simionescu . 6

Cele mai afectate discuri sunt ultimele 2 discuri lombare – L4 şi L5, datorită faptului că
susţin şi cea mai mare parte din greutatea corpului, comparativ cu discurile de mai sus.

3.1.Etiopatogenia herniei de disc

Specialiștii consideră că hernia de disc are o importantă componentă genetică, în

special în cazul pacienților cu hernie lombară, însă cei mai mulți factori de risc care favorizează apariția herniei
de disc sunt strâns legați de modul de viață. Pacienții de sex masculin vu vârsta cuprinsă între 30 și 45 ani, care
desfășoară munci grele(șoferi, lăcătuși, electricieni, strungari, constructori, etc) dar și profesiuni în care coloana
lombară este solicitată în poziții vicioase prelungite(șezând, ortostatism, etc)fără eforturi fizice prezintă un risc
crescut pentru hernia de disc, având o dezadaptare pe fond de deficit constituțional. Subiecții cu vârstă peste
40 ani prezintă o slăbiciune adaptativă care se constituie într-un factor de risc suplimentar pentru hernia de
disc lombară.

Din punct de vedere patogenic factorii corelați cu hernia de disc lombară sunt grupați
în 3 categorii: predispozanți, favorizanți, determinanți 7.

Factori predispozanți:

a. Anomalii congenitale: sacralizare, lombalizare, spina bifidă, spate drept, lordoză lombară ștearsă.

6
Arseni C, Simionescu M, Patologia vertebro medulară neurochirurgicală, Ed Medicală, 1968

7
C. Arseni, M.Simionescu, Patologia vertebro-medulară neuro-chirurgicală, editura Medicală, 1968, pag 300
5
b. Tipul constituțional individual: obezitate, sedentarism.

c. Insuficiența țesutului conjunctiv de susținere-ligamentul vertebral dorsal puțin reprezentat în regiunea

lombară, cu slabă aderența de discul intervertebral, având în structură fibre lungi, subțiri, puțin rezistente.

Factori favorizanți:

a. modificări fiziologice și patologice ale discului (inclusiv puncția lombară cu înțeparea inelului fibros).

b. senescența discală (glucidele neutre pierd progresiv legăturile cu colagenul, conexiune care ar fi una dintre
condițiile de integritate ale țesutului conjunctiv)

c. procesul de degenerare a nucleului pulpos.

d. Sarcina, nașterea, poziția incorectă la locul de muncă-solicitarea nefiziologică a discului cu modificări

structurale secundare.

Factori determinanți:

a. Traumatisme puternice direct pe coloana vertebrală lombară (traumatismul aplicat vertical asupra rahisului
determnă exagerarea curburilor fiziologice; dacă forța de flexie sau de extensie acționează pe o coloană care
are mușchii antagonoști contractați determină pârghii cu rezistența la nivelul nucleului pulpos care va hernia
pentru a se elibera de suprasarcină)

b. Traumatisme slabe, repetitive care determină procese degenerative indirecte posttraumatice ale discului.

Există hernii de disc posttraumatice când, după un traumatism, pacientul prezintă un interval de timp liber
variabil (ore, zile, săptămâni) și apoi apar semnele clinice ale bolii.

Din punct de vedere morfopatologic herniile de disc trebuie diferențiate de protruzia

discală(aspecte esențiale care au fost fundamentate de către Arseni și Panoza în 1981).Protruzia reprezintă
simpla proeminență a inelului fibros la nivelul canalului rahidian.Hernia de disc constă în deplasarea adevărată
și persistentă a unei porțiuni de disc în canalul rahidian sau în foramenul intervertebral, porțiune care cuprinde
întotdeauna fragmente de inel fibros și nucleu pulpos(fig.nr.3) .

Fig.nr. 3 Hernierea discului intervertebral

6
3.2.Clasificarea herniei de disc lombare:

a. clasificarea anatomica :

 hernie de disc simpla unde logamentul longitudinal posterior este intact;

 hernia de disc intraspinala unde ligamentul longitudinal posterior este rupt:

-hernia de disc libera, unde fragmentul discal herniat este fixat partial de discul de origine;

-hernia de disc migrata, aici fragmentul discal herniat se misca liber in canalul rahidian.

 Hernia de disc intermitenta, apare atunci cand coloana vertebrala este foarte solicitata mecanic si
dispare odata cu incetarea solicitarii8.

b.clasificare topografica

 hernia de disc intraspinala este situata in canalul rahidian astfel:

-dorso-mediana, determina compresiune medulara sau a cozii de cal;

-paramediana -determina compresiune uni sau bilaterala in functie de dimensiune;

-laterala-comprima radacini nervoase intrarahidian.

 Hernia de disc intraforaminala , caz in care comprima radacina nervoasa in foramen;

 hernia de disc laterala provine din portiunea laterala a discului si nu apar semne si simptome la nivel
lombar;

 hernia de disc ventrala depaseste anterior limitele spatiului discal intervertebral;

 hernia de disc intraradiculara sau intradurala, in care fragmentul discal migreaza intraradicular sau
intradural.

 Hernia de disc intraspongioasa sau intravertebrala -fragmentul discal este deplasat prin platoul
vertebral cartilaginos in corpul vertebral.

c.clasificare topografica a lui Wiltse. Aceasta are semnificatie neurologica :

 hernia suprapediculara si pediculara intereseaza radacina nervoasa supraiacenta,

 hernia infrapediculara poate afecta 2 radacini nervoase ,

 hernia localizata la nivelul spatiului intervertebral afecteaza radacina subiacenta 9 .

Ca număr hernia poate fi unică sau dublă, fie la nivelul a două discuri vecine, fie
bilaterală. Se constată o creștere a procentului reprezentat de herniile lombare superioare și de herniile duble.

8
Arseni C, Simionescu M,Patologia vertebro-medulară neurochirurgicală, Ed. Medicală 1968

9
Wiltse L.L., Berger P.E., McCulloch J.A., a system for reporting the size and location of lesions of the spine,
1997
7
 Efectele negative ale herniei constau printr-o acțiune dublă- de
compresie și de tracțiune, fiind dependente de localizarea, volumul și consistența herniei precum și de
angulația și poziția rădăcinii în foramen. Rădăcina trece prin trei stadii anatomo-clinice: de iritație(durere și
parestezii); compresie (semne de deficit); întrerupere radiculară(deficit senzorial și motor complet).

3.3.Stadiile herniei de disc lombare

Faza I-de instabilitate discală.

Sunt prezente dureri lombare cronice, intermitente

de tip postural. Adesea dispare la încetarea efortului fizic
sau la abordarea repausului. Poate reapărea în condiții
variate de

efort.

Simptome: -durere în zona lombosacrată; fig.nr.4 stadiile HDL

-durerea iradiază pe membrul inferior de partea afecțiunii;

-durerea are cauze mecanice și se calmează în repaus.

Faza II- de leziune discală.

În această fază inelul fibros se rupe și permite protuzia centro-laterală a nucleului

pulpos, rezultatul este un lumbago acut de tip discogen.

Simptome: -durerea debutează brusc;

-dureri lombosacrate unilaterale sau bilaterale;

-durerea are cauze mecanice fără iradiere sau cu iradiere deasupra genunchiului;

Faza III- faza radiculară.

Această fază a herniei de disc are trei stadii de afectare și anume:

 stadiul iritativ-discul herniat ajunge la rădăcina nervoasă pe care o comprimă fără a o compromite.

 stadiul compresiv-materialul herniat ajunge la radacina nervoasă, pe care deși nu o lezează, o

comprimă.

 stadiul de întrerupere-pe lângă semnele și simptomele prezente la stadiul 1 și 2 , semnele rezultate

din secționarea unor axoni din rădăcină sau a întregii rădăcini prin conflictul cu discul herniat, se constată că
bolnavul nu poate sta pe vârfuri în cazul paraliziei rădăcinii S1, sau nu poate sta pe călcâie în cazul paraliziei
rădăcinii L5.

Faza IV- discopatia lombară(fig.nr.4)

8
 În această fază apare discartroza și artroza interapofizară. Pe masură ce îmbătrânim
nucleul pulpos suferă deshidratare, fapt ce favorizează procesul degenerativ al discului intervertebral. Inelul
fibros care îmbracă discul suferă modificări majore datorită uzurii mecanice la care este supusă coloana
vertebrala10.

3.4.Leziunile asociate herniei de disc

În cazul leziunilor aflate în vecinătatea herniei de disc se pune problema dacă sunt
secundare herniei sau sunt concomitente cu ea:

 leziunile radiculare în hernia de disc sunt edemul(uneori ascendent până la conul terminal), fenomene
de tip inflamator, subfuziuni hemoragice la nivelul compresiunii; evoluează spre fibroză radiculară și
periradiculară cu deficite funcționale definitive;

 leziunile sacului dural apar în herniile mediane mari(la discurile superioare);la nivelul herniei și
subiacent ei se produc arahnoidite ale cozii de cal; uneori sacul dural este fixat la hernie de procesele de
arahnoidită adezivă;

 leziunile vasculare sunt arteriale, la nivelul arterelor radiculare și venoase realizând congestie și stază
în plexurile periradiculare și peridurale;

 leziunile ligamentare se realizează prin hipertrofia de vecinătate a ligamentului galben corespunzător

discului afectat, accentuând compresiunea radiculară;

 leziunile articulațiilor intraapofizare antrenează modificări semnificative de statică și dinamică ale

întregului segment lombar, artroza articulațiilor mici se produce prin deplasarea axului flexie-extensie de pe
linia nucleilor pulposi pe linia articulațiilor mici;

 leziunile vertebrale: osteofitoza(osteofite cu diferite forme), zonele de elecție ale osteofitelor sunt
fețele antero-laterale vertebrale și reprezintă produsul unei îmbolnăviri discale 11.

3.5.Criterii de diagnostic

a) examenul clinic-semne subiective și obiective

sindromul vertebral care include:

 rectitudinea coloanei: pacientul își diminuează greutatea pe partea posterioara a discurilor reducând
protuzia discală;

 contractura musculara care determină o redoare dureroasă a coloanei vertebrale de intensitate

gradată, blocaj cu limitarea mișcărilor de flexie, extensie și lateralitate în diverse grade și dureri la palparea și
percuția apofizelor spinoase sau a regiunii paravertebrale. Contractura poate fi vizibilă sub forma unui relief
bine conturat și dur;

10
www.centrokinetic.ro

11
www.umfiasi.ro
9
 cifoza toracală inversă, compensatoare pentru restabilirea echilibrului corpului;

 modificări în postură și mers. În puseul algic, bolnavul adoptă de obicei o poziție caracteristică de
anteflexie cu sprijin pe membrul inferior sănătos și cu semiflexia celui bolnav. Mersul se face șchiopătând,
piciorul bolnav atingând solul numai cu vârful, cu pași lenți sau uneori poate fi imposibil;

 atitudini antalgice ce fixeaza coloana într-o poziție care determină un minimum de durere 12;

 mobilitatea redusă a coloanei: limitarea flexiei ventrale a trunchiului, evidențiată prin proba indice-sol
(manevra Lasegue în ortostatism) este prezentă în 95% din cazuri, extensia este dureroasă în 35% din cazuri,
flexia laterală dreapta-stanga este afectată în 99% din cazuri. Testul Schober este de asemenea o manevră care
evaluează mobilitatea coloanei prin flexia anterioară(se notează cu 10/15 cm) 13.

Sindromul radicular include:

 tulburări de sensibilitate, parestezii permanente sau intermitente. Topografia lor distală dă indicații
asupra localizării herniei și anume: la nivelul halucelui hernia L4-L5, în călcâi, plantă și degete hernia localizată
la L5-S1;

 tulburări de sensibilitate superficială: hiperestezie mai frecventă în formele hiperalgice și hipoestezie

interesând mai mult sensibilitatea tactilă și dureroasă, mai rar termică. Sensibilitatea profundă nu este afectată.
Uneori este prezentă o hiperalgezie a tendonului lui Ahile.

 Tulburări motorii: se întâlnesc în proporție de 34% din cazuri sub formă de pareze, paralizii, hipotonii și
atrofii musculare, cu instalarea progresivă, mai rar brutală. Prezența unei pareze sau paralizii are valoare
diagnstică topografică.

 Tulburări de reflexe: reflexul ahilian poate fi diminuat sau abolit în 60% în herniile L5-S1. Reflexul
medioplantar se găsește uneori abolit înaintea celui ahilian. Reflexul rotulian, diminuat sau abolit denotă
afectarea prin hernie de disc a L2-L3 sau L3-L4.

 Tulburări sfincteriene și sexuale. Frecvența lor este între 4 si 12%, apărând uneori ca și retenție urinară,
determinată de iritarea rădăcinilor sau incontinență, datorate întreruperii radiculare. Concomitent se asociază
și tulburări sexuale și hipo sau hipersexualitate 14.

În hernia de disc lombară clinica debutului este reprezentată de lombalgie. Este de

obicei continuă sau episodică cu durata de 2-3 saptamani. Sciatalgia, corespondentul iritației radiculare se
întâlnește mai rar la începutul bolii și are ca traiect:

12
www.spinehealth.com

13
www.umfiasi.ro

14
www.umfiasi.ro
10
-sciatica L5-prin hernie de disc L4-L5, dă dureri în regiunea lombosacrată, urmează traiectul nervului sciatic la
nivelul fesei, coboară de-a lungul feței posterioare a coapsei, fața externă gambă și la nivelul maleolei externe
trece pe fața dorsală a piciorului către haluce.

-sciatica S1- prin hernie de disc L5-S1- determină dureri la nivelul fesei, coboară pe fața posterioară gambă și
regiunea retromaleolară externă, tendonul lui Ahile, calcaneu și apoi pe marginea externă a plantei către
degetele 3,4 și 515.

Tulburările neurologice întâlnite în hernia de disc lombară sunt:

-parestezii bine delimitate care constituie un indiciu de nivel al herniei: în haluce-hernie L4-L5, în ultimele trei
degete și plantă-hernie L5-S1.

-contractura musculară paravertebrală mai importantă de partea herniei.

-scolioza lombară care este o atitudine ce micșorează compresiunea unei rădăcini de către discul herniat,
scolioza poate fi directă, omolaterală cu concavitatea către sediul herniei, variantă în care hernia este situată
medial față de radacină ;sau indirectă, heterolaterală cu concavitatea de cealaltă parte, caz în care hernia este
situată dorsolateral sau intraforaminal. Diminuarea comprimării rădăcinii respective realizându-se pe seama
diametrelor sporite ale găurii de conjugare. Scolioza lombară este mai frecventă în cazul L4-L5 decât în L5-S1 16.

Compresiunea rădăcinii nervoase se evidențiază prin:

 semnul Lassegue . Pacientul în decubit dorsal, examinatorul ridică membrul inferior afectat deasupra
planului orizontal, cu gamba extinsă pe coapsă. Pacientul acuză accentuarea durerii lombare în regiunea fesieră
sau la nivelul membrului inferior. Compresiunea rădăcinii nervoase determină un semn Lassegue pozitiv în
aproximativ 83% din cazurile de hernie de disc lombară, procentul fiind mai mare la pacienții tineri. Acest semn
este util în diagnosticul diferențial dintre hernia de disc lombară și patologia coxofemurală.

 Semnul Bonnet constă în apariția durerii fesiere, la limitarea adducției coapsei cu gamba flectată pe
coapsă.

 Testul Cram. Pacientul se află în decubit dorsal iar medicul ridică membrul inferior afectat , cu
genunchiul ușor flectat pe coapsă și apoi realizează extensia genunchiului. Testul este pozitiv în cazul apariției
durerii cu aceleași caractere ca în cazul semnului Lassegue 17.

 Semnul Kernig-la flexia capului pe trunchi, pacientul fiind în decubit dorsal și cu membrele inferioare în
extensie simte durere lombară și inconstant durere radiculară.

 Semnul Neri constă în: apariția durerii lombare și în membrul inferior la anteflexia trunchiului pe
coapse, cu pacientul în decubit dorsal.

15
www.medicinenet.com

16

17

11
  Semnul Naffiziger- apariția durerii lombare și în membrul inferior la compresiunea jugularelor.

 Semnul Wassermann -pacientului în decubit ventral îi este limitată extensia 18.

În tabelul următor sunt sistematizate caracteristicile sindromului de afectare radiculară lombară pentru
rădăcinile nervoase cele mai expuse herniei de disc lombare:

tabelul nr.1: sindrom de afectare radiculară:

Discul intervertebral lombar

L3-L4 L4-L5 L5-S1
afectat
Rădăcină nervoasă afectată L4 L5 S1
Incidența 3%-10% 40%-45% 45%-50%
Reflexul diminuat sau abolit Reflex rotulian - Reflex Achilian
Mușchiul afectat Cvadriceps femural Tibial anterior Gastrocnemian
Maleola medială și fața Degetul mare și fața dorsală a Maleola laterală și fața
Dermatomul afectat
medială a piciorului piciorului laterală a piciorului
Fața anterioară a coapsei Fața posterioară a gambei
Distribuția durerii Fața posterioară a gambei
incluzând călcâiul

b) investigații paraclinice

Examenul radiologic al coloanei vertebrale arata absenta inconvoierilor normale ale

coloanei , prezenta unei scolioze, modificari artrozice, pensarea spatiilor intervertebrale. Singure pensarea si
ingustarea unui spatiu intervertebral nu sunt suficiente pentru a pune diagnosticul herniei discale.

Mielografia cu substante de contrast pune in evidenta hernia de disc. Defectele de

umplere ale tecilor radacinilor indica existenta unei hernii laterale.defecte ale conturului spatiului
subarahnoidian sau intreruperea totala a deschiderii substantei de contrast se vad in hernii mari.

Tomografia computerizată evidentiaza hernia, sediul si eventual patologia asociata,

da indicatii particulare privitoare la evolutia stenozei canalelor spinale si proceselor articulare, iar prin

18

12
injectarea substantelor de contrast in sacul dural permite aprecierea modificarilor patologice din interiorul
canalului rahidian.

Rezonanța magnetică nucleară permite observarea in conditii optime a structurii

coloanei vertebrale, a herniilor si deformarilor posterioare ale discurilor. Dupa gradul deplasarii materialului
discal, poate fi protruzie, adica baza este mai mare decat extensia durala, extruzie, baza mai ingusta decat
apexul, sechestrare, materialul discal deplasat nu mai are continuitate cu discul. Pe de alta parte herniile de
disc pot fi hernii continute(protruzii discale(fig.nr.5) si hernii exteriorizate subligamentar) si hernii
necontinute(hernii excluse sau sechestrate) 19.

Fig.nr.5 RMN protruzie discală L5-S1

Examenul lichidului cefalo-rahidian arată o ușoară hiperproteinemie.Celelate

examene paraclinice de laborator sunt utile pentruexcluderea sau confirmarea unei hernii
discale secundare: VSH, hemoleucograma, calcemia, calciuria, electroforeza, fosfataza
alcalina, fosfataza acida, si determinarea agentului HLA-B27.

CAPITOLUL IV

19
C Arseni, M. Simionescu, Patologia vertebro-medulară neuro-chirurgicală, editura Medicală, 1968
13
 TRATAMENT

4.1.PROFILACTIC. Se dau bolnavului indicații asupra pozițiilor antalgice corecte, în repaos.Se interzic mișcările
bruște, ridicarea de greutăți care să solicite musculatura comprimând discurile, pozițiile defectuase ale coloanei
vertebrale menținute prea mult timp și care de asemenea favorizează compresiunile, dacă sunt poziții
profesionale și nu pot fi complet evitate, este necesar ca la anumite intervale să fie întrerupte pentru cateva
minute, efectuându-se câteva mișcări de extensie axială sau repaos în poziție corijată.

Combaterea factorilor de risc este necesară încă din perioada adolescenței, vizând
profilaxia primară a herniei, cât și a cauzelor de întreținere și provocare a noilor recidive. În acest scop se
recomandă exerciții de kineto-profilaxie care vizează menținerea forței musculare și exerciții de conștientizare a
pozițiilor corecte ale coloanei și bazinului, evitarea eforturilor mari și ridicarea de greutăți la persoanele cu
risc(vârstnici, bolnavi cu spondiloza)20.

4.2.IGIENO-DIETETIC

Repausul la pat pe un plan dur pe durată variabilă între 5-7 și 10 zile, în poziția
antalgică aleasă de bolnav, în formele hiperalgice, după recomandările lui Schultz și Perl: în decubit dorsal, cu
genunchii flectați, în poziția "cocoș de pușcă".

Se indică pe parcursul manevrelor de ridicare și coborâre din pat cu sprijin în mâini și

genunchi, coborând cu membrul inferior bolnav și sprijin pe cel sănătos și invers. Purtarea unui lombostat
asigură o imobilizare bună a regiunii lombosacrate în cazurile acute iar în cele cronice reduce durerea și
ușurează reluarea activității profesionale. Mersul se face inițial cu sprijin pe un baston. În formele cronice, la
obezi scăderea ponderală poate fi benefică21.

Regimul alimentar trebuie să fie hiposodat, când bolnavului i se prescrie o medicație

antiinflamatorie. Evitarea abuzului de alcool este benefică pentru evoluția bolii.Bolnavului trebuie să i se
explice că boala sa nu este gravă și să accepte un tratament complex care îl poate ajuta și de asemenea să
coopereze cu asistenții.

4.3.MEDICAMENTOS

Antiinflamatoare nesteroidiene(AINS) cu efecte antiinflamatorii periradiculare

antalgice sunt cel mai frecvent utilizate în administrarea orală, supozitoare sau injecții. Substanțele de tip
Diclofenac, Piroxicam, Naproxen, Indometacin, de preferință sub formă de supozitoare (1-2 pe zi) au în cele mai
multe cazuri efecte favorabile.

20
www.esanatos.com

21
Sbenghe T, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, edit. Medicală, 1987
14
 Analgezicele singure, mai ales când AINS sunt contraindicate, sau în asociere cu
acestea pot ameliora notabil suferința bolnavului: Paracetamol, Metamizol(Algocalmin, Novocalmin) în
comprimate,supozitoare sau fiole, Tramadol în capsule de supozitoare.

Glucocorticoizii de tip hidrocortizon acetat, triamcinolon, acetonid(Volan, Ketalgon),

Betametazon asociate cu xilina 1% în infiltrații locale paravertebrale sau în găurile sacrate posterioare, epidural
sau peridural sau în punctele Vallux au efecte favorabile, mai ales în formele influențate nesatisfăcător de
medicamentele precedente.În administrarea orală, glucocorticoizii sunt rezervați mai mult pentru formele
severe, hiperalgice, radiculonevritice, paretice, care nu raspund la un tratament medical corect aplicat și care
sunt la limita intervenției chirurgicale.

Miorelaxantele centrale de tip Clorzovazon sau Tolperisan (Mydocalm) folosite ca

medicație adjuvantă, asociate cu AINS sunt mai eficiente în faza acută.Sedativele, utile ca adjuvant în anumite
situații au un efect tranchilizant și miorelaxant (Diazepam), iar altele efecte hipnotice (Fenobarbital) ori
neuroliptice (Levomepromazin, Plegomazin), îndeosebi în formele hiperalgice cu blocaj lombar la bolnavii
anxioși, irascibili22.

4.4.TRATAMENTUL NEUROCHIRURGICAL AL HERNIEI DE DISC

Acest tip de tratament este potrivit pentru aproximativ 10% din persoanele cu hernie de disc, la care durerea
nu cedează după 4-8 săptămâni de tratament nechirurgical. Circa 50% din pacienți își revin după o lună, iar
după 6 luni 96% sunt refăcuți total23.

Factori de luat în considerare înainte de intervenția chirurgicală a hernie de disc lombare:

-afectarea activităților zilnice. Operația le este recomandată pacienților cărora le este limitată sau aproape
imposibilă efectuarea activităților zilnice.

-procesul de vindecare și modul de viață. Este important de luat în considerare cum va fi afectat pacientul de
procesul de recuperare dupa operație în comparație cu tratamentul nonchirurgical.

-tipul de operație abordat. Unele intervenții chirurgicale sunt mai invazive decât altele; includ perioade de
vindecare diferite; apariția durerii mai mult sau mai puțin ssemnificative dar si perioade de spitalizare diferite.

-sănătatea psihică a pacientului. Dacă înțelegem cum ar putea răspunde un pacient la o intervenție
chirurgicală îl putem ghida la o recuperare mult mai eficientă post-operator 24.

Tabelul nr.2 Scala JOA (Japanese Orthopedic Association)pentru stabilirea indicației chirurgicale

22
www.webmd.com

23
www.braininstitute.ro

24
www. Spinehealth.com
15
SIMPTOM DESCRIERE SCOR
Durere lombară Făra durere 3 pct
Durere ușoară ocazională 2 pct

Durere ușoară frecventă sau intensă1 pct

ocazională
Durere severa frecventă sau continuă 0 pct

Iradiere pe membrul pelvin Fără iradiere 3 pct

Iradiere ocazională sau ușoară 2 pct
Sciatalgie ușoară frecventă sau severă 1 pct
ocazională
Sciatalgie severă frecventă sau continuă0 pct

Mersul Fără mdificări 3 pct

Parestezii sau slăbiciune musculară2 pct
după 500m
Incapabil să meargă 500m din cauza 1 pct
durerii sau slăbiciunii musculare
Incapabil să meargă 100m din cauza 0 pct
simptomelor

Teste de elongație(Lassegue,Negative 2 pct

Wasserman)

Pozitive 30-70 grade 1 pct

Pozitive sub 30 grade 0 pct

Tulburări ale sensibilității Fără tulburări 2 pct

Tulburări ușoare 1 pct

Tulburări accentuate 0 pct

Tulburări motorii Normal (ASIA 5) 2 pct

Ușoare (ASIA 4) 1 pct

16
 Accentuate (ASIA 0-3) 0 pct
Indicația chirurgicală: scorul JOA</=7

4.4.1.Indicațiile tratamentului chirurgical:

 eșecul tratamentului medicamentos, dacă simptomele persistă peste 5-8 săptămâni;

 scorul JOA<=7 (tabelul nr.2);

 Deficit motor acut, progresiv;

 Sindromul de coadă de cal;

 Durere lombara și/sau radiculară atroce care nu raspunde la tratamentul antialgic adecvat;

 Hernie de disc lombară recidivată25.

4.4.2.Tehnici chirurgicale

25
www.neurochirurgie4.ro
17
 discectomie-înlăturarea fragmentelor din discul herniat care lezează una din rădăcinile nervoase . Se folosește
și fig.nr. 6 discectomia în cazul herniei de disc L5-S1

pentru discurile protruzionate sau rupte. Poate fi cea mai eficientă metodă chirurgicală pentru pacienții care au
urmat tratament nechirurgical fără succes și care au durere severă(fig.nr.6);

 laminotomia și laminectomia- sunt realizate cu scopul de a scădea presiunea asupra coloanei

vertebrale cauzată de schimbările apărute cu trecerea vârstei. Laminotomia reprezintă îndepărtarea uneia din
porțiunile componente ale arcului osos ce înconjoară canalul vertebral(lamina). Laminectomia -îndepărtarea în
totalitate a laminei precum și a unora din țesuturile moi care îngustează canalul vertebral.

 discectomie endoscopică-rata de succes 85%

 neurotomia prin radiofrecvență(cu fluoroscop)

 terapia electrotermică intradiscală

 discectomie cu laser KTP 532-rata de succes 52%

 nucleoplastia termală-rata de succes 70%26;

 proteza de disc lombar-indicată pentru persoanele active care doresc să păstreze intactă mobilitatea
coloanei lombare.(ex.:cicliști)

Unele studii recente demonstrează că cele mai bune rezultate se obțin după
tratamentul chirurgical al sciaticii de la nivelul lombar jos 27.

4.4.3.Regimul de viață după intervenția chirurgicală

Răspunsul post-operator poate consta în:

- dezvoltare de cicatrice cheloide și aderente care să încarcereze nervul sau nervii implicați;

- blocarea circulației bioelectrice celulare pe o arie largă, corespunzătoare segmentului lombar și zonei nervului
afectat.

În anumite situații , persistența postoperatorie a simptomelor existente preoperator

se poate datora confuziei în stabilirea diagnosticului, cauza durerilor fiind de alta natura ( nu discală) cum ar fi
sindromul de mușchi piriformis, disfuncție articulară sacroiliacă etc.Cel mai adesea eșecul înregistrat după
operație se datorează neglijării recuperării postoperatorii.

În ceea ce privește regimul de viață după operație, restricțiile sunt aceleași ca și în

cazul unei urgente. După operație, pacientul trebuie imobilizat la pat 6-7 zile. Apoi își reia mișcările treptat, cu
indicația strictă de a nu ridica greutăți timp de o luna - o luna și jumătate. Plus o restricție la eforturi mari

26
www.cdt-babeș.ro

27
Pr.Dr Daniela Marinescu-Durerea lombară și sciatica -Metode de tratament
18
pentru următoarele 6 luni. Diferența este că în perioada post-operatorie toți acești bolnavi care au un teren
reumatologic favorabil vor trebui să facă la o luna-doua după operație,tratament balnear28.

Un rol aparte în programul recuperator al bolnavilor operați de hernie de disc este

reprezentat de cicatricile duro-radiculare post-operatorii care apar chiar dacă indicația operatorie a fost corectă
și chiar dacă tactica și tehnica operatorie au fost corect executate.Cicatricea duro-radiculară este o reacție
secundară actului chirurgical, determinând compresii asupra rădăcinilor nervilor. În perioada de recuperare,
poate să apară sub forma unei simptomatologii de hernie de disc:dureri care apar la o perioada de la o luna
până la cațiva ani de la operație. Sau în unele cazuri, chiar după intervenția chirurgicală, simptomatologia
menținându-se cu intensități și topografie (bolnavul menține paresteziile pe același teritoriu ca și înainte de
operație ) limitate. Trebuie să existe din acest punct de vedere o colaborare strânsă între medicul neurochirurg
și medicul recuperator pentru realizarea unui program adaptat fiecărui pacient în parte. O parte din bolnavii
operați devin bolnavi cronici. Aceștia, din cauza acestor cicatrici, au dureri cronice și necesită o dispensarizare
activa, atat de către medicul de familie, cât și de serviciile de recuperare balneară.

Etapele programului de recuperare la un pacient cu HDL operată sunt condiționate

de intervalul de timp postoperator.

4.4.4.Sechele potențiale ale herniei de disc lombare operate

Entitățile clinico-funcționale diagnosticate post operator au fost:

1. Lombalgii simple cu tulburări de flexic ,extensie ,rotație internă,rotație externă,mișcări de lateralitate;

2. Sindroame dureroase lombare miofasciale cu fenomene pseudosciatalgice ,cu disfuncție de flexie

extensie,rotație internă,rotație externă,mișcări de lateralitate lombara;

3.Sindroame dureroase radiculare reziduale:

-minore;

-moderate(parestezi, pareze);

-severe( paralizii).

4. Lombalgii în context psihogen cu tulburări de mobilitate:

-Sindrom de coadă de cal;

-Epidurite , arahnoidite;

-Alte sindroame29.

28
Kelly W, Harris E., Textbook of Rheumatology, ed. Saunders, 1993

29
www.creeaza.com
19
4.5.TRATAMENTUL BALNEO-FIZICAL ÎN HERNIA DE DISC LOMBARĂ OPERATĂ

Etapa de recuperare propriu-zisă(între a zecea și a treizecea zi). În a cincea zi învățăm

bolnavul să se ridice la marginea patului cu picioarele atârnând. Apoi din a 7-8-a zi poate face câțiva pași cu
ajutorul fizioterapeutului, apoi singur, verificând cu atenție menținerea rectilinie a coloanei(în lordoză), evitând
flexia trunchiului. Se învață bolnavul, apoi cum să mențină corect postura lombară așezată, în orostatism și în
timpul mersului. I se indică un program ușor de tonifiere a musculaturii abdominale și fesiere pe care o
continuă acasă după părăsirea spitalului.

TRATAMENT FIZICAL
4.5.1.Electroterapia

În herniile de disc lombare, electroterapia are doar efect adjuvant, fără a putea înlocui celelalte

forme de tratament.

Principalele efecte favorabile ale diferitelor forme de curenți electrici în discopatiile lombare sînt:

· antialgic

· antiinflamator

· hiperemiant

· decontracturant

Curenții diadinamici (CDD) sunt curenți de joasă frecvență (50-100 Hz), cu impulsuri, principalele sale
proprietăți fiind : analgezia, hiperemia, efectul dinamogen. Intensitatea curenților se reglează progresiv, de la
senzația de vibrație fină nedureroasă până la pragul dureros 30.Au efecte spectaculoase în lumbago nediscogen,
dar efectul lor în formele discogene este moderat. Se poate prescrie CDD în aplicatii transversale lombare cu
schimbare de polaritate, în formula difazat fix 2’+2’(formula de introducere a tratamentului analgezic);
perioada lunga 2’+2’(efect analgetic, miorelaxant). În durerile miofasciale vom prescrie CDD cu polul negativ pe
punctul dureros si polul pozitiv proximal, difazat fix 4’; perioada lunga 4’.

Curentul galvanic este un curent continuu, cu intensitate constantă, unidirecționat.

Acțiunile biologice ale curentului galvanic:

-migrarea ionilor spre polii de semn opus;

-electroliza biologică;

-ionogalvanizare sau ionoforeză;

30
Camelia Ciubotaru, Îndreptar Recuperare medicală, ed. Muntenia
20
-electroosmoza-deplasarea transmembranară a apei;

-electroforeza-migrarea polară a moleculelor nedisociabile.

Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Aupra fibrelor nervoase motorii: creșterea sau scăderea bruscă a intensității curentului galvanic determină
fenomenul de stimulare neuromotorie (o contracție musculară).

Asupra fibrelor nervoase senzitive: apare o senzație de furnicătură/arsură/înțepătură care crește proporțional
cu intensitatea curentului. Acțiunea analgezică se produce la nivelul electrodului pozitiv- polul activ al
curentului galvanic, datorită procesului de hiperpolarizare a membranei celualare și scăderii excitabilității. Se
obține analgezie prin blocarea conducerii impulsului prin fibrele nervoase senzitive.

Asupra fibrelor vegetative vasomotorii curentul galvanic crește fluxul sangvin atât la nivel cutanat cât și la
nivelul musculaturii subiacente(cu 500%), manifestându-se prin eritem cutanat, creșterea temperaturii locale
ce determină o senzație de căldură plăcută, reacție ce persistă până la 2 ore după aplicarea curentului.
Vasodilatația are loc la nivelul vaselor superficiale și a celor profunde din straturile musculare având un efect în
îmbunătățirea nutriției tisualare și o resorbție crescută a edemelor locale.

Asupra sistemului nervos central

La aplicarea curentului galvanic în sens descendent(cu polul pozitiv aplicat cranial și

cel negativ caudal) se observă o diminuare a reflexelor, o scădere a excitabilității, având efect sedativ, calmant,
iar galvanizarea în aplicarea ascendentă(polul pozitiv caudal și polul negativ cranial ) are efect stimulativ.

Asupra sistemului circulator. Când este aplicat ascendent curentul galvanic accelerează circulația venoasă de la
nivelul extremităților inferioare și de la organele sistemului portal către inimă, favorizează transportul sângelui
arterial spre plămâni și membre superioare ca și viteza sângelui venos de la inimă către plămâni, existând
tendința de creștere a tensiunii arteriale.

Cand este aplicat descendent accelerează afluxul sângelui din mica circulație spre
inimă și membre superioare și transportul sângelui arterial spre sistemul portal, cu tendința de scădere a
tensiunii arteriale.

Principalele acțiuni fiziologice ale curentului galvanic:

-analgetic, sedativ-în aplicații descendente;

-stimulare neuro-musculară- în aplicații ascendente;

-vasodilatator la nivelul circulației superficiale și profunde;

-reglarea modificărilor de excitabilitate a SNC în funcție de modalitatea de aplicație.

Este foarte mult folosit în sciatalgii sub forma galvanizarilor simple longitudinale sau
a ionogalvanizarilor cu CaCl2 cu polul pozitiv paralombar si polul negativ pe laba piciorului. În formele cu
tulburari de sensibilitate exista risc de arsura locala. Sub forma băilor galvanice bi-celulare sau 4-celulare,

21
curentul galvanic este eficient în suferințele radiculare reziduale sau cînd există coafectări de tipul HTA,
nevroză, tulburări de climax, tulburări vasomotorii.

Ionizarea. În discopatii se folosesc calciu clorurat 2%(+), 5 mA 6-8 minute; histamina

hidroclorică 1/10000(+), 5-10 mA, 2-10 minute; novocaină clorhidrat 2-10% (+), 5-10 mA, 10-15 minute. Poziția
electrozilor este de preferință cea transversală.

Curentul Trabert, aplicat cu polul negativ pe punctul dureros, are un efect antialgic și hiperemiant comparabil
cu al curenților diadinamici.Între electrozii aplicați se păstrează o distanță de 5-7 cm, timpul aplicării fiind de 10
min. Este un curent de joasă frecvență cu impulsuri triunghiulare (durata impulsului 2 ms, durata pauzei este de
5 ms, frecvența de 140 Hz)

Media frecvență sub forma curenților interferențiali este mai puțin eficientă în acut. Are un bun efect
decontracturant. Se aplică sub forma a doua seturi de electrozi în cruce pe regiunea

lombară, Manual 100 Hz 10’; Spectru 0-100 Hz 10’.

Principalele modalități de aplicație sunt:

Manual- cu frecvențe constante; se caută alegerea unei frecvențe între 0 si 100 Hz și care acționează pe
mușchii striați astfel:

 frecvența sub 10 Hz are efect excitomotor pe toate fibrele musculare striate;

 între 10 și 35 Hz-electrostimularea structurilor vegetative și a mușchilor(singura contraindicație este

litiaza biliară);

 între 10 și 50 Hz are efect vasomotor, vasculotrofic, decontracturant, inhibă hipertonia simpaticului;

 între 80 și 100 Hz efect analgetic.

Frecvențele mari au efect analgetic dar de scurtă durată, de aceea se folosesc ca forme de introducere în multe
aplicații.

Spectru- o modalitate de aplicație a frecvențelor variabile ritmic.

 Spectru 0-10 Hz -frecvența curentului interferențial variază liniar, crescător și apoi descrescător, timp
de 15 secunde. Acțiunea este excitomotorie, cu indicație pe hipotonii de inactivitate, redoare articulară;

 spectru 90-100 Hz -efecte analgetice, decontracturante, dar și asupra circulației;

 spectru 0-100 Hz- frecvențe crescătoare și descrescătoare liniar în 15 secunde, de la 0 la 100 Hz,
alternând efectele excitomotorii cu cele inhibitorii, micromasaj activ de profunzime, predomină efectul
analgetic31.

Ultrasunetul se foloseste în formele subacute sau cronice recidivante, cu suferințe

musculotendinoase,miofasciale sau cu manifestări vasculo-vegetative. Se indică ultrasunet cu

hidrocortizon paravertebral lombar 0,4-0,6 W/cm2, 4-6 minute.

31
Camelia Ciobotaru, Îndreptar Recuperare Medicală, ed. Muntenia, pag 22-23
22
Efecte fiziologice:

 efectele fibrotice ale ultrasunetelor sunt legate de fenomenele distructive, de rupere și fragmentare a
țesutului, de permebilizare a membranelor celulare, de creștere a metabolismului local celular, prin
fragmentarea moleculelor mari și creșterea proceselor de oxidoreducție însoțite și de efecte vasodilatatoare
locale.

 efecte analgezice – sunt cele mai evidente și mai prompte acțiuni ale acestui tip de tratament.

 miorelaxant prin acțiunea vibratorie a ultrasunetului.

Efecte fizico-chimice:

 efect termic- pentru că o parte din energia ultrasunetului se transformă în energie calorică în mediul
pe care îl traversează;

 efect mecanic- vibrația produsă de ultrasunet se trasmite din aproape în aproape;

 efect de cavitație- constă în producerea de fisuri sau rupturi în interiorul lichidului traversat, fenomen
evidențiat vizual prin formarea de bule de aer 32.

Dozarea și efectele aplicării ultrasunetului

 0,1-0,4 w/cm2 -determină efecte tisulare reversibile; la nivelul țesutului conjunctiv produce
vasodilatație și hiperemie.

 0,5-0,8 w/cm2 determină efecte biologice și fizico-chimice tisulare maxime reversibile, iar la nivelul
țesutului conjunctiv produc efecte de rupere, fragmentare tisulară, la nivelul țesutului osos provoacă osteofite.

 Mai mare de 0,8 w/cm2 determină efecte biologice și fizico-chimice tisulare maxime ireversibile, la
nivelul țesutului conjunctiv determină distrucții celulare, iar la nivelul țesutului osos determină edeme
hemoragice, necroze33.

Curenții exponențiali se folosesc pentru stimularea musculaturii total sau partial denervate în herniile de disc
cu deficit motor.

4.5.2.Masajul

În subacut se poate efectua masaj sedativ sacro- fesier si de-a lungul membrului
inferior. În formele hiperalgice se evita folosirea tehnicilor de masaj. Masajul trofic este rezervat formelor cu
hipotrofii și tulburări vasculo-vegetative.

Acțiunile locale ale masajului sunt:

-sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, musculare sau articulare;

32
Camelia Ciobotaru, Îndreptar Recuperare Medicală, ed. Muntenia pag 31

33
Camelia Ciobotaru, Îndreptar Recuperare Medicală, ed. Muntenia, pag 33
23
-acțiune hiperemiantă locală și o încălzire a tegumentului;

-acțiune de înlăturare a lichidelor interstițiale de stază cu accelerarea proceselor de resorbție în regiunea

masată.

În cursul ședințelor de masaj trebuie respectat principiul consensualității, la nivelul membrelor inferioare; este
important să se lucreze ambele membre inferioare nicidecum doar membrul inferior la nivelul căruia a fost
manifest sindromul radicular.

Tehnica masajului în hernia de disc lombară. Se începe cu netezirea. Cu palmele

întregi, pornind de la marginea inferioară a feselor, se ajunge pe mușchii paravertebrali până la T12. A doua
direcție este tot cu palmele întregi, pornind de la regiunea lombară până la mușchii fesieri.Urmează netezirea
romb, specifică zonei lombare, care se face pe mușchiul pătrat lombar.

A doua manevră presupune frământarea cu o mână și cu două mâini. Se pornește de

la partea inferioară a feselor până la partea inferioară a regiunii dorsale.Urmează geluirea și fricțiunea,
manevre executate cu două degete. Presiunea și amplitudinea mișcărilor vor fi crescute progresiv ca intensitate
și durată, succesiunea zonelor va fi respectată în totalitate: pe regiunile paravertebrale fricțiunile se fac de sus
în jos, cu mișcări în sens circular, zig-zag sau liniar, din medial spre lateral.Următoarea manevră este vibrația,
care are acțiune relaxantă și se execută pe toată regiunea lombară. Se execută cu mișcări ondulatorii, ritmice
efectuate cu mâna și degetele răsfirate sau cu ajutorul instalațiilor speciale.Masajul se termină cu netezirea; se
face un masaj sedativ, excluzându-se astfel tapotamentul organismului 34.

4.5.3.Hidrotermoterapia

Băile simple la 36-37grade , baile de plante sau baile la bazin se recomanda în

suferintele miofasciale,spondilogene, în radiculopatiile reziduale. Durata unei astfel de băi este de 20-30
minute.

Băile cu bulele de dioxid de carbon, bule de oxigen, bule de aer se prescriu la o

temperatură de 30-35 grade Celsius, cu durata de 5-30 minute, fara a se uita aplicarea unei comprese reci pe
fruntea pacientului. Aceste băi excită formațiunile nervoase periferice cu rol calmant în activitatea sistemului
nervos central.

Dușul subacval se face doar postoperator. Se efectuează într-o cadă cu apă la

temperatura de 35-38 grade Celsius în care se introduce un sul mobil cu presiune mare(3-6 atmosfere).
Diferența dintre apa care curge la duș și apa din cadă trebuie să fie de 1-2 grade. Dușul subacval produce o
hiperemie importantă cu efect resorbtiv și de tonifiere prin acțiunea combinată a masajului produs de coloana
de apă și a factorului termic.

34
www.masajulprietenulomului.com
24
 Aplicația lombară de parafină este adesea utilizată după depășirea perioadei acute.
Înainte de folosirea sa, se poate testa răspunsul la termoterapie cu o procedură termoterapică mai blândă,cum
este lampa Solux (fig.nr 9 ). Aceasta folosește ca sursă termoterapică radiațiile infraroșii.

Fig.nr.9 Lampa Solux

Există însă un risc pe care îl reprezinta folosirea procedurilor de termoterapie în herniile de disc recente, cînd
edemul perilezional este raspunzator de o mare partedin simptomatologie. Orice aplicatie de caldura pe
regiunea lombara, chiar metodele empirice, nu va face decît sa accentueze acest edem perilezional, putînd
transforma o hernie de disc perfect curabila

prin metode conservatoare într-o forma compresiva, cu indicatie chirurgicala. Practic, ori de cîte ori bolnavii
acuza durere lombara la tuse si stranut, semnul Lassegue este pozitiv la valori mici sau apare durere lombara la
flexia coloanei cervicale (semnul Neri), termoterapia trebuie evitata 35.

Împachetarea cu nămol. Durata acestei proceduri este de 20-40 minute, nămolul

având un efect fizic de creștere a temperaturii corpului cu 2-3 grade și efect chimic prin resorbția în piele a unor
substanțe pe care le conține nămolul.

4.5.4.Fototerapia cuprinde biodozimetria; solluxul albastru; ultraviolete în doză eritem și băile de lumină
parțiale.

Biodozimetria. Bolnavul este așezat în decubit ventral și se așează biodozimetrul pe

tegumentul regiunii lombare, toate orificiile fiind acoperite, restul tegumentului și fața bolnavului se protejează
cu cearșafuri și ochelari. Se așează lampa la 50 cm de tegument și se lasă să funcționeze 5 minute, se
descoperă pe rând, la interval de câte 1 minut cele 6 orificii ale biodozimetrului. Astfel durata de iradiere va fi
de 6 minute pentru primul pătrat de tegument, 5 minute pentru al doilea, etc., ultimul pătrat fiind expus 1
minut. Se citește eritemul apărut după 48 de ore și se ia în considerație primul pătrat la care a apărut cel mai
slab eritem. Durata acestuia de expunere este biodoza pentru acel bolnav 36.

Solluxul albastru. La aceste aparate acționează asupra tegumentului numai radiațiile

infraroșii directe care sunt trimise de lampă sau reflectate de reflectorul lămpii Sollux. Se ridică astfel

35
www.kinetikmed.ro

36
www.rasfoiesc.com
25
teemperatura locală a tegumentului iradiat, pacientul având senzația de căldură progresivă. Pentru efectul
sedativ se folosesc filtre care vor lăsa să treacă numai radiațiile albastre.

Ultravioletele în doză eritem. Datorită faptului că sensibilitatea la radiații ultraviolete

este foarte diferită, în funcție de individ, de varsta lui și de alți factori se recomandă o atenție deosebită în
alegerea dozei. Se aplică lampa la o distanță fixă de 50 cm față de regiunea de aplicat, bolnavul fiind culcat în
decubit ventral, acoperit cu un cearșaf cu excepția zonei lombare.

Băile de lumină parțiale. Pacientul dezbrăcat se așează pe pat în decubit ventral,

aplicându-i-se baia de lumină în regiunea lombară. Pentru a crea un spațiu închis se acoperă baia și pacientul
cu un cearșaf și o pătură, fără a uita de compresa rece aplicată pe frunte. Se stă in baie 20 minute după care se
aplică o procedură de răcire parțială(duș cu apa la 22 grade Celsius) 37.

4.5.5.Tratamentul balnear vizează următoarele obiective:

-încetinirea procesului degenerativ;

-îmbunătățirea circulației locale și generale;

-ameliorarea sau menținerea mobilității articulare și a forței musculare.

Tipuri de ape:

-ape termale algominerale(Felix, 1 Mai, Geoagiu)

-ape sărate concentrate(Sovata, Amara, Techirghiol)

-ape sărate iodurate(Bazna)

-ape sulfuroase sărate (Călimănești, Govora)

-ape sulfuroase termale(Herculane)

Terapia cu nămol acționează prin cei trei factori cunoscuți:termic, mecanic și chimic.

Stațiunile indicate sunt:

-Techirghiol -nămol sapropelic;

-Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate);

-Vatra Dornei, Felix, Borsec(turbă);

-Govora(nămol silicos și iodat);

-Geoagiu(nămoluri feruginoase).

4.6.Terapia ocupațională

37
www.kinetikmed.com
26
 Prin această terapie se evită pasivitatea în care se fixează bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse mișcări utile și contribuind astfel la readaptarea
funcțională la efort. Principalele efecte pe care le urmărim prin aplicarea acestei terapii sunt:

 mobilizarea unor articulații și creșterea amplitudinii lor;

 dezvoltarea forței musculare;

 restabilirea echilibrului psihic.

În acele meserii care impun ridicarea de greutăți mari și menținerea prelungită a

trunchiului flectat sau sub influența undelor vibratorii, se recomandă schimbarea meseriei și orientarea către
activități care solicită mai puțin coloana vertebrală(munca de birou), evitând astfel incapacitatea de muncă și
pensionarea medicală. Trebuie redate pacientului capacitatea de a executa gesturile uzuale și profesionale în
poziție fiziologică corijată38.

4.7.Mijloace psihice și tehnici de relaxare

Hernia de disc lombară este una dintre entitățile patologice care constituie un factor
perturbator al comportamentului psihic, pacientul devenind anxios, melancolic chiar, cu prag scăzut la durere.
Modalitățile de obținere a relaxării sunt reprezentate de: metode analitice (relaxare progresivă Jacobson și
metoda contrastului, relaxare parțială) și metode sintetice (metoda Schultz).

Tehnicile de relaxare sunt grupate în relaxarea generală extrinsecă sau intrinsecă

(corelată cu relaxarea psihică) și relaxarea locală care vizează un grup muscular, un segment de membru,
membrul afectat în totalitate.

Pentru pacientul cu HDL, anterior intervenției chirurgicale, trebuie explicată

importanța relaxării locale prin postura de relaxare lombară, de repaus, antalgică-repausul postural, deprinderi
ce vor fi aplicate și în perioada postoperatorie. Poziții de repaus postural ale pacientului discopat:

 decubit dorsal, cu genunchii flectați(plasat un sul la nivel popliteu), picioarele în sprijin plantar șii
coloana vertebrală lombară aplatizată pe suprafață de sprijin dreaptă, relativ dură;

 decubit dorsal pe o suprafață dreaptă, cu membrele inferioare în triplă flexie de 90 grade, poziție
realizată cu ajutorul unor perne sau cutii;

 decubit lateral, poziția în “cocoș de pușcă”;

 orice poziție antalgică adoptată de pacient 39.

Relaxarea generală extrinsecă presupune posturarea pacientului cât mai funcțional,

fără apariția senzațiilor algice cu efectuarea manevrelor de masaj, vibrații.

38
www.umfcluj.ro

39
Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, ed. Medicală, București,1987
27
 Relaxarea intrinsecă, de tip Jacobson, are la bază relaxarea progresivă pe baza
principiului de identificare kinestezică a stării de tensiune(contracție) prin antiteză cu lipsa de contracție
(relaxare). Este metoda cea mai utilizată în serviciile de kinetoterapie fiind ușor de aplicat, ușor de înțeles de
către pacienți, cu rezultate bune40.

Relaxarea generală Schultz este utilă pentru combaterea stării de hiperreactivitate

psihică în care se află pacientul, stare care determină diminuarea pragului de percepție a durerii și induce o
hipertonie musculară.

4.8.Kinetoterapia în hernia de disc operată

Pentru deficitul motor postoperator ( deficit motor la ridicarea genunchiului, a

gleznei, a degetelor de la picioare ) strict limitat la radacina nervoasă pentru care s-a facut intervenția rolul
fiziokinetoterapeutului este deosebit de important. Pentru acest deficit motor postoperator programul de
recuperare va fi axat pe electrostimulare selectivă cu curenti exponențiali cu panta variabilă, tehnici de
kinetoterapie particulare ce utilizeaza facilitatea periferică și centrală a activității neuromusculare. Astfel se
poate recurge la: tratamentul postural, mobilizări pasive,proceduri de termo si electroterapie, masaj, laser-
terapia, lumina polarizată.Aceste proceduri enumerate mai sus se vor aplica în funcție de specificitatea
simptomatologiei clinice a fiecărui pacient. Rolul esențial este al echipei complexe medic recuperator,
kinetoterapeut, fizioterapeut și psiholog care împreună vor realiza programul recuperator.

Imediat postoperator pacientul este adus în decubit lateral de la sală, din 2 în 2 ore
se schimbă poziția de lateralitate, alternând stânga-dreapta și ținând o pernă dură între genunchi. Iar incepând
de a doua zi va putea sta și în decubit dorsal41.

tabelul nr. Etapele programului de recuperare la un pacient cu HDL operată

etapa obiectiv Modalități kinetice

Ziua 1 și 2 Minimalizarea durerii Medicație

postoperator
refacerea stării generale (asigurarea Posturare-decubit lateral stânga/dreapta
derulării în limite normale a funcțiilor
Exerciții de respirație din decubit lateral și
vitale)
dorsal(abdomino-diafragmatică și toracică)

Exerciții pentru ameliorarea circulației periferice(la

membrele inferioare)

Ziua3- Minimalizarea durerii Medicație

Ziua 10 Refacerea stării generale Posturare-decubit lateral/dorsal

Tonifiere musculară(mușchii toraco- Transferuri- decubit-șezând-ortostatism

lombari, abdominali, fesieri mari,
Exerciții bazate pe contracții izometrice și izotone pentru
cvadriceps)

40
Constantin Florin Drăgan, Metodologie și tehnici de kinetoterapie, ed. Național 2014

41
Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, ed. Medicală, București,1987, pag 551-
552
28
 Refacerea/menținerea mobilității tonifierea grupelor musculare toracice, lombare,
articulare(memebre inferioare, abdominale, ale șoldurilor și membrelor inferioare.
coloana vertebrala)
Mobilizări articulare analitice și globale

mobilizarea din ortostatism din ziua 5-6

Ziua 11- Tonifiere musculară(toraco-lombari, Medicație dacă este necesar

extensori, abdominali)
Ziua 24 Transferuri- decubit/șezând/ortostatism
Creșterea mobilității coloanei
Exerciții bazate pe contracții izometrice și izotone pentru
vertebrale
tonifiere musculară
Conștientizarea posturii lombare
Mobilizări articulare analitice și globale (din toate pozițiile
de start mai puțin atârnat)

Hidrokinetoterapie când este posibil

Săptămâna 3- Tonifiere musculară(toraco-lombari, Medicație dacă este necesar

Săptămâna 6 extensori, abdominali)
Exerciții bazate pe contracții izometrice și izotone pentru
Creșterea mobilității coloanei tonifiere musculară
vertebrale
Mobilizări articulare analitice și globale(din toate pozițiile
Conștientizarea posturii lombare de start, în toate planurile de mișcare)

Refacerea sinergismului muscular Tehnici de facilitare neuromotorie (Kabat)

Hidrokinetoterapie când este posibil

După 6 Școala spatelui pentru menajarea Vertebral lombar

săptămâni coloanei vertebrale și evitarea
recidivelor la alte niveluri ale
segmentului

Aspecte kinetice în recuperarea pacientului cu hernie de disc lombară operată

4.8.1. Tehnici de facilitare neuromotorie proprioceptivă. Principiile care stau la baza acestei facilitări sunt:

 acționarea inițială de partea sănătoasă;

 respectarea liniilor de mișcare în diagonală și spirală;

 inițierea se face de la nivelul capului și gâtului, continuând cu genunchiul, indiferent de scopul

funcțional urmărit;

 creierul uman diferențiază noțiunea de mișcare nu pe cea musculară.

Dintre metodele de facilitare neuromotorie la pacientul discopat sunt utilizate următoarele:

 stretching-ul= metodă de bază în recuperarea deficitului de mobilitate articulară determinat de

scurtările adaptative ale țesutului moale respectiv. Întinderea îțesutului contractil al mușchiului se realizează

29
prin stretching manual pasiv static timp de 15-30 secunde, executat lent pentru a evita stretch reflexul;
asocierea tehnicilor de inhibiție activă (hold-relax) la stretching-ul pasiv este metoda cea mai eficientă pentru
recuperarea lungimii normale a structurii mușchiului;

 hold relax- pentru asuplizarea musculaturii extensoare lombare;

 metoda Kabat. Inițial, în programul de recuperare al pacientului cu HDL operată se poate folosi doar
un segment din diagonalele Kabat, și anume hold-relax-ul în scopul relaxării musculaturii paravertebrale
lombare. Diagonalele sunt executate de partea opusă contracturii musculare paravertebrale, apoi de aceeași
parte, atât pentru trenul superior cât și pentru cel inferior. Ulterior se aplică diagonalele Kabat predominant la
nivelul membrelor inferioare42.

4.8.2. Exerciții de mobilizare activă

Recuperarea în perioada postoperatorie a herniei de disc este de fapt

kinetoprofilaxia secundară de prevenire a recidivelor prin 'școala spatelui'- un set de reguli și exerciții
(efectuate în perioadele precedente) menite să asigure o postură corectă, un echilibru bun de forțe la nivelul
musculaturii implicate în statică și dinamică, cât și protecția coloanei.Programul Williams este una din cele mai
populare metode folosit pentru asuplizarea trunchiului inferior. Se folosesc exerciții de remobilizare a coloanei
lombare, basculări de bazin, întinderea musculaturii paravertebrale și psoasiliacului. Este difuzat în 3 părți
distribuite astfel:

Faza I si Faza a II-a pentru perioada subacută: durerile din decubit au disparut,bolnavul se poate mișca în pat
fără dureri, se poate deplasa prin cameră, poate sta pe scaun un timp mai mult sau mai puțin limitat, durerea
este suportată dacă nu este mobilizată coloana.

Faza a III-a pentru perioada cronică în care pacientul poate să-și mobilizeze coloana, durerile fiind moderate,
astfel încât nu-l mai forțează să adopte autoblocarea lombară; în ortostatism și mers, durerile pot apărea după
o perioadă mai mare de timp, pot persista contracturi paravertebrale.

În opinia sa, lordoza lombară accelera procesele degenerative de la nivelul discurilor

intervertebrale datorită presiunilor foarte mari din zona posterioară a vertebrelor.Soluția ar fi fost reducerea
lordozei lombare. Într-un discurs al său, dr.Williams afirma că în cadrul procesului de evoluție, omul, forțându-și
corpul să stea drept, deformeaza coloana, redistribuind greutatea corpului caăre marginile posterioare ale
discurilor intervertebrale.Scopul exercițiilor era să reducă lordoza lombară sau să o îndrepte. Pentru asta era
nevoie de tonifierea mușchilor abdominali și ai fesierului mare pentru a produce mișcarea de basculă a
bazinului.

NU se lucrează în apnee;programul de recuperare se realizeaza între mese în așa fel

încât digestia/ senzația de plenitudine să nu fie un impediment; se lucreaza cu atenție la pacienții
supraponderali datorită efectelor presei abdominale; programul se face în concordanță cu celelalte patologii
asociate și tratamentele lor,principiul de flexie nu trebuie să le combată pe celelalte.

42
Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare, ed. Medicală, București,1987
30
 În cursul primelor 3 exerciții ale programului Williams, așa cum a demonstrat și
Nachenson, se produce o creștere a presiunii care se exercită la nivelul discului intervertebral, creștere care
este semnificativă(de 210% față de presiunea care se exercită în repausul din ortostatism).

PROGRAMUL WILLIAMS

FAZA 1

Exercițiile se repetă de aproximativ 10-20 de ori, durata ședinței fiind de maxim 30 minute. Sunt
recomandate a se efectua aceste exerciții de 2-3 ori pe zi, cam 2-3 săptămâni, timp în care se ameliorează flexia
coloanei lombare.

Din decubit dorsal

 se fac flexii/extensii ale piciorului;

 din poziția de flexie a genunchilor se fac alternativ flexii ale coapselor pe bazin;

 din aceeași poziție se fac flexii ale coapselor pe bazin cu prinderea genunchilor cu mâinile și
apropierea frunții de aceștia, întâi alternativ, apoi bilateral;

 cu genunchii flectați se ridică ușor bazinul, delordozând coloana lombară;

 cu genunchii ușor flectați, brațele pe coapse, se ridică trunchiul cu deplasarea mâinilor până la nivelul
genunchilor pentru tonifierea peretelui abdominal;

 pedalarea în aer cu picioarele din înainte înapoi și invers, întinzând oblic picioarele până la limita
durerii;

 bascularea bazinului sus/jos prin contracția fesierilor și abdominalilor;

 se duc genunchii îndoiți la piept, ridicând simultan pe final fundul, contactul cu solul rămânând pe
coloană.

Din decubit lateral

 se ridică coapsa, membrul pelvin de sprijin fiind flectat pentru asigurarea sprijinului confortabil;

 se duce un genunchi la piept, alunecând pe suprafața de sprijin, mișcări valabile în ambele părți de
decubit;

Din patrupedie

 se duce fundul pe călcâie, cu mâinile nemișcate pentru asuplizarea coloanei lombare;

 se ridică coapsele alternativ (extensia coapselor pe bazin), eventual cu sprijin pe coate.

Din ortostatism

31
 cu genunchii sprijiniți de spalier, cu mâinile prinse la nivelul feței, se îndoaie genunchii până când
brațele sunt întinse, coloana lombară destinzându-se, presiunea din zonă scăzând;

 se duc alternativ câte un genunchi la piept;

 din suspendat la spalier se ridică genunchii flectați la piept;

FAZA 2

Exercițiile se repetă 2-3 săptămâni, timp în care se ameliorează rotația în ax a coloanei. Exercițiile din
faza 1 se completează cu următoarele:

Din decubit dorsal

 genunchii flectați se duc alternativ prin interior până când ating baza de sprijin;

 se duc ambii genunchi în lateral până la atingerea bazei de sprijin;

 se flectează alternativ genunchii cu atingerea cotului opus, mâinile fiind la ceafă;

 se ridică trunchiul cu rasucirea acestuia până ce mâinile ating genunchiul opus.

Din șezând sau stând, cu spatele la spalier se răsucește trunchiul până când palmele ating barele
spalierului, bazinul rămânând fix.

Din atârnat, se flectează genunchii, cu răsucire stânga/dreapta.

FAZA 3

 din decubit ventral se execută extensii ale spatelui(cu un rulou sub zona lombară), cu mâinile la spate,
la ceafă, întinse pe lângă urechi;

 stând pe genunchi, cu bastonul la spate, se apleacă trunchiul până aproape de orizontală, după care se
extinde;

 pedalat la bicicleta medicinală.

Se fac de asemenea exerciții pentru musculatura membrelor pelvine, pentru asuplizarea

ischiogambierilor(mușchii biceps femural, semitendinos, semimembranos), asuplizarea flexorilor șoldului 43.

4.8.3. Exerciții de respirație, necesare de la inițierea programului de recuperare, pentru menținerea

performanțelor funcțiilor toracice-hemodinamice, cardiace, respiratorii. Trebuie explicate și apoi aplicate de
către pacient modul corect de a respira dar și coordonarea respirației în cursul exercițiilor fizice. Prin acestea se
urmărește ameliorarea contracturii musculare, corectarea pozițiilor vicioase ale coloanei vertebrale, dar și
antrenamentul pentru efort.44

4.8.4. Hidrokinetoterapia. Efectele sunt multiple mai ales în condițiile unei hidrotermoterapii generale- baie cu
apă sărată, cu sau fără nămol, clorurosodice, iodurate, sulfuroase- relaxare generală, nervoasă și musculară,

43
Constantin Florin Drăgan, Metodologie și tehnici de kinetoterapie, ed. Național 2014

44
www.rasfoiesc.com
32
îmbunătățirea nutriției, efect antalgic, decontracturant și antiinflamator. Se recomandă în bazine treflă,
rectangulare sau bazin mare. Ordinea mișcărilor în apă este inversă celei aplicate în cadrul kinetoterapiei pe
uscat, și anume: adaptarea pacientului cu apa, mișcări active, active ajutate apoi pasive. Se contraindică
hidrokinetoterapia la cei cu cardiopatii ischemice decompensate, cu accidente coronariene, cu suferințe
viscerale decompensate45.

Fig.nr.12 Exerciții pentru hernie de disc lombară

45
Braddom R.L., Physical Medicine and Rehabilitation, W.B.Saunders,1996
33
 CAPITOLUL V

MATERIAL ȘI METODĂ

În cadrul studiului derulat am luat în considerare următoarele metode de cercetare:

 Metoda studiului bibliografic reprezintă aprofundarea referințelor bibliografice-reviste,

monografii, tratate, dar și a datelor informaționale computerizate- internet.

 Metoda prelucrării statistico-matematice a datelor obținute, metodă reprezentată prin

prelucrarea rezultatelor, a valorilor matematice, a parametrilor fiziologici măsurați, determinarea
scorurilor scalei utilizate, interpretarea tuturor rezultatelor pe baza normelor standard existente.

 Metoda grafică prin care se obține o mai bună vizualizare a efectelor studiului, cu posibilitatea
aprecierii de ansamblu a rezultatelor cercetării.

 Metoda scalară de evaluare. Pentru pacienții aflați în studiu am folosit Scala Vizual Analogă
pentru durere VAS.

Studiul a fost desfășurat pe o perioadă de 3 săptămâni (mai-august 2018), pe un lot de 20 pacienți cu vârsta
cuprinsă între 35-79 de ani, media de vârstă fiind 62 ani cunosuți cu hernie de disc lombară care au urmat
tratament de recuperare în Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol. După evaluarea completă a
subiecților, a fost alcătuit și aplicat un program terapeutic corespunzător, complex, care a inclus și asistență
educațională, medicamentoasă, psihoterapică.

Obiectivele care au fost luate în considerare la alcătuirea programului:

-combaterea durerilor;

-corectarea modificărilor de statică și dinamică vertebrală (restabilirea amplitudinii de mișcare normale și a

mecanismelor musculare lombare);

-promovarea stării de normalitate a țesuturilor afectate, cu recuperarea sechelelor radiculare;

-diminuarea contracturii musculare;

-educarea pacientului astfel încât să prevină viitoarele episoade dureroase lombare;

-reintegrarea în viața socială și profesională.

Alegerea și secvențialitatea optimă a mijloacelor și metodelor terapeutice au fost stabilite pentru fiecare
pacient cu HDL operată în parte, programul terapeutic și de recuperare nefiind unul standard.

34
 Dintre pacienții cu hernie de disc lombară operată patru dintre ei prezentau la momentul internării
doar dureri lombare, iar cei mai mulți, 16 pacienți, au prezentat și durere radiculară, nouă lombosciatalgii și
șapte lombocruralgii.¸¸¸¸

Profesie
Mediu de Diagnostic/ Vechime
Pac vârsta sex solicitantă(1)/ IMC
proveniență localizare Boală
nesolicitantă(2)
1 st.III
35 M 2 Rural 9 luni 32,87
L4-L5
2 st. III
48 M 1 Urban 5 ani 22,43
L4-L5
3 st.III
37 F 2 Urban 2 ani 26,23
L4-L5
4 St.IV
70 M pensionar Urban 12 ani 26,14
L5-S1
5 St. II
42 F 2 Urban 5 ani 22,65
L5-S1
6 St.III
44 M 1 Rural 11 luni 21,88
L4-L5
7 St.III
39 M 1 Urban 8 luni 27,52
L3-L4
8 St.IV
51 M 2 Rural 3 ani 34,60
L5-S1
9 St.III
79 M pensionar Urban 9 ani 25,95
L2-L3
10 St.II
46 F 1 Urban 5 ani 24,89
L3-L4
11 St. II
62 M 1 urban 2 ani 30,93
L4-L5
12 55 F 2 Rural St. II 2 ani 28,12

35
 L4-L5
13 St. III
49 M 2 Urban 8 luni 36,78
L4-L5
14 St. III
57 F 1 Urban 3 ani 27,5
L5-S1
15 St. IV
36 M 1 Urban 10 luni 20,46
L5-S1
16 St. II
67 M 1 Rural 1 an 29,32
L4-L5
17 St. III
47 M 1 Urban 1 an 23,14
L4-L5
18 St III
49 F 1 Urban 1 an 29,41
L5-S1
19 St. III
77 M pensionar Urban 10 ani 27,46
L4-L5
20 St.IV
59 M 1 Rural 6 luni 29,43
L5-S1

CAPITOLUL VI

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Numărul pacienților de sex masculin au reprezentat majoritatea lotului de pacienți-14 (70%) și femei-6 paciente
(30%). (tabelul nr.1, fig. nr 1)

36
 Tabelul nr.1 Repartiția pacienților în funcție de sex

Sex feminin Sex masculin Total pacienți

Număr
6 14 20
pacienți
Procent
30% 70% 100%
pacienți

repartiția pe sexe
bărbați
70.00% femei

30.00%

Fig.nr.1 Repartiția pacienților pe sexe

Repartiția pe grupe de vârstă a pacienților a evidențiat că din cei 20 de pacienți studiați, în decada 30-40 de ani
s-au încadrat 18% (nr. pacienți=4), în decada 41-55 de ani s-au încadrat 37% (nr. pacienți=9), în decada 56-70 de
ani s-au încadrat 18% (nr. pacienți=5), iar cei peste70 de ani au reprezentat 27% (nr. pacienți=2) (Tabel 2, Fig. 2).
Am constatat că cei mai mulți pacienți au avut vârste cuprinse între 41 și 55 de ani, pacienții din lot înregistrând
vârste între 35 și 79 de ani.

Tabelul nr. 2 repartiția pacienților pe grupe de vârstă

Grupe de vârstă 30-40 de ani 41-55 de ani 56-70 de ani Peste 70 de ani Total pacienți
Număr pacienți 4 9 5 2 20
Procent pacienți 20% 45% 25% 10% 100%

37
 grupe de vârstă

30-40 ani
45.00% 20.00% 41-55 ani
56-70 ani
10.00% peste 70 a ni

25.00%

Fig. Nr.2 repartiția pe grupe de vârstă

Un număr de 14 pacienți din din lotul de studiu au provenit din mediul urban și 6 pacienți din
mediul rural conform tabelului 3 si fig. 3

Tabelul nr.3 Repartiția în funcție de mediul de proveniență

R Numar pacienți Procent (%)

Mediul urban 14 70%
Mediul rural 6 30%
Total pacienți 20 100%

mediul de proveniență

urban rural

Fig.nr.3 repartiția în funcție de mediul de proveniență

Mojoritatea pacienților incluși în studiu sunt supraponderali, reprezentând 45% (9 pacienți), 30% (6 pacienți)
sunt normoponderali, 20% reprezintă cei cu obezitate de gradul I și un singur pacient (5%) cu obezitate de
gradul II, iar valoarea medie a IMC a fost 25,98-supraponderali (tabelul nr.4, fig.nr.4)

38
 Tabelul nr.4 repartiția pacienților in funcție de indicele de masă corporal

Masă
Normoponderali Supraponderali Obezitate gr I Obezitate gr II Total
corporală
Număr
6 9 4 1 20
pacienți
Procent
30% 45% 20% 5% 100%
pacienți

IMC

35.00% normopondera l i
s upra ponderal i
obezi tate gr.I
40.00% 5.00% obezi tate gr.II
20.00%

Fig.nr.4 Repartiția pacienților după indice de masă corporal

Majoritatea pacienților cu HDL operată din lotul studiat, 12 pacienți (60%), au avut o profesie nesolicitantă
pentru coloana vertebrală (tabelul nr.5, fig.nr.5)

Tabelul nr.5 Repartiția în funcție de profesia solicitantă sau nesolicitantă

Profesie solicitantă Profesie nesolicitantă Total pacienți

Femei Bărbați Femei Bărbați
Număr
3 8 3 6 20
pacienți
Procent
15% 40% 15% 30% 100%
pacienți

39
 14

12

10

0
femei bărbați
profes i e sol i ci ta ntă profes i e nes ol i ci tantă

Fig.nr.5 repartiția pacienților în funcție de profesie

Repartiţia lotului de pacienţi după bolile asociate a evidenţiat că din lotul studiat de 20 de pacienti
diagnosticaţi cu hernie de disc lombară operată, pacienţii mai au şi alte boli cum ar fi: un număr de nouă
pacienţi sunt diagnosticaţi cu hipertensiune arterială, șase pacienţi au diabet zaharat, 5 pacienţi prezintă
spodiloză cervicală algică, patru pacienţi coxartroză, cinci pacienţi au periartrită scapulo-humerală şi un pacient
a avut bronșită cronică tabagică (Tabel 6, Fig. 6).

Tabel 6: Repartiţia lotului de pacienţi după bolile 40ormal40te

Boala Bronșită cronică

Coxartroza Spondiloza PSH HTA DZ
asociata tabagică
Numar
4 6 5 9 6 1
pacienti

40
 boli asociate

coxartroză
s pondil oză
PSH
HTA
DZ
Bronși tă croni că

Fig.nr.6 repartiția după bolile asociate

Repartiția lotului de pacienți în funcție de tipul durerii este evidențiat astfel: 9 (45%) dintre
pacienți au acuzat dureri lombosciatice, 7 (35%) dureri crurale si 4 (20%) dintre ei nu au acuzat nicio durere
radiculară (tabelul nr.7,fig nr.7)

Tabelul nr.7 repartiția în funcție de tipul durerii

Dureri Fără durere Total

Tipul durerii Dureri crurale
lombosciatice lomboradiculară
Numar pacienti 7 9 4 20
Procent pacienti 35% 45% 20% 100%

tipul durerii

35.00%
dureri crura l e
dureri l ombos ci atice
fără durere
45.00% 20.00%

Fig.nr. 7 repartiția pacienților după tipul durerii

41
 Repartiția pacienților în funcție de sediul herniei de disc lombare a scos în evidență faptul că: 9
(45%) pacienți au prezentat hernie de disc L4-L5, 8 (40%) au avut hernie de disc L5-S1, 2 (10%) pacienți au fost
operați pentru hernie de disc L3-L4 și 1(5%) pacient a prezentat L2-L3 (tabelul nr.8, fig. 8).

Tabelul nr.8 Repartiția pacienților după sediul herniei de disc lombare

Sediul HDL HDL2-L3 HDL3-L4 HDL4-L5 HDL5-S1 Total

Numar pacienti 1 2 9 8 20

Procent pacienti 5% 10% 45% 40% 100%

sediul HDL

HDL2-L3
45.00% 10.00% HDL3-L4
5.00% HDL4-L5
HDL5-S1

40.00%

Fig.nr.8 repartiția pacienților după sediul herniei de disc lombare

Repartiția lotului de pacienți în funție de durata dintre diagnosticul cu hernie de disc lombară și
momentul intervenției chirurgicale s-a constatat o pondere de 40% (nr. pacienți = 8) cu o durată între 1 și 5 ani,
urmată de 30% (nr. Pacienți = 6) cu o durată scurtă de timp de sub un an de la momentul instalării puseului
dureros până la momentul intervenției chirurgicale pentru hernie de disc lombară și 20% (nr. Pacienți = 4) cu o
durată între 5 și 10 ani, iar cei mai puțini pacienți internați 10 % (nr. Pacienți =2) prezintă o durată de peste zece
ani (Tabel 9, Fig.9).

Tabel 9: Repartiţia lotului de pacienţi în funție de dg. de HDL și intervența chirurgicală

Durata de boala Sub 1 an Intre 1 si 3 ani Intre 5 si 10 ani Peste 10 ani Total

42
Numar pacienti 6 8 4 2 20

Procent pacienti 30% 40% 20% 10% 100%

Au

Fig. 9: Repartiţia lotului de pacienţi în funcție de durata de evoluție a bolii

Din lotul de pacienti studiat observăm că dintre modificările de statică vertebrală cele mai frecvent
întâlnite au fost scolioza lombară (nr. Pacienți =10, reprezentând 50%), 2 pacienţi au prezentat
ştergerea/diminuarea lordozei lombare fiziologice, alţi 6 pacienţi au avut accentuarea cifozei dorsale şi numai
doi pacienți au prezentat coloanal vertebrală în ax (tabelul nr.10, fig.10).

Tabel 10 Repartiţia lotului de pacienţi după modificările de 43ormal vertebrală

Statica Scolioză Coloana vertebrală total

delordozare cifoză
vertebrală lombară în ax

Număr 2 20
10 2 6
pacienţi

Procent 10% 100%

50% 10% 30%
pacienţi

statica vertebrală

50.00% s col i oză l ombară

del ordozare
ci foză
10.00% 10.00% coloană în ax

30.00%

Fig.nr.10 repartiția paciențior în funcție de statica vertebrală

43
 La repartiţia lotului de pacienţi după tulburările de dinamică vertebrală conform Indicelui Deget-
Sol (IDS) s-au înregistrat următoarele valori; 9 (45%) pacienți au atins jumătatea gambei, 5 (25%) dintre ei
treimea inferioară gambă, 4 (20%) pacienți au atins genunchiul cu mâna și doar 2 (10%) dintre pacienți au
prezentat dinamică vertebrală 44ormal (Tabel 11, Fig.11).

Tabel 11 Repartiţia lotului de pacienţi după dinamica vertebrală

1/3 inferioară
IDS 0-Fără deficit ½ gambe genunchi total
gambe

Număr
2 9 4 5 20
pacienţi

Procent
10% 45% 20% 25% 100%
pacienţi

dinamica vertebrală

45.00% fără defici t

1/2 ga mbe
10.00%
genunchi
1/3 i nferi or ga mbe
20.00% 25.00%

Fig.nr.11 repartiția pacienților după dinamica vertebrală

44
 Repartiția lotului de pacienți după sechelele algo-parestezice radiculare: din lotul de pacienți
studiat observăm că 16 pacienti au prezentat sechelele algo-parestezice radiculare, cei mai multi adica 63% au
înregistrat radiculopatie L5 (nr. Pacienți =10), urmatorii de 25% au fost cei cu radiculopatie S1 (nr. Pacienți =4)
iar pacienții cu radiculopatie L3 și L4 au fost fiecare câte 1, in procent de 6% (Tabel 12, Fig. 12).

Tabel 12: Repartiţia lotului de pacienţi după sechelele algo-parestezice radiculare

Radiculopatie L3 Radiculopatie L4 Radiculopatie L5 Radiculopatie S1 Total

Număr
1 1 10 4 16
pacienţi

Procent
6% 6% 63% 25% 100%
pacienţi

sechele radiculare

radi culopatie L3
6.25%
62.50% radi culopatie L4
6.25%
radi culopatie L5
radi culopatie S1
25.00%

Fig.nr.12 Repartiția lotului de pacienți după sechelele algo-parestezice radiculare

Din lotul studiat se observă că 9 dintre cei 20 de pacienți prezintă contractură musculară
paravertebrală lombară în timp ce 11 pacienți nu au contractură musculară (fig.nr.13 )

45
 Contractură musculară

contra ctură mus cul ară

0 2 4 6 8 10 12
contractură prezentă fără contractură

Fig.nr.13 repartiția pacienților în funcție de prezența sau absența contracturii musculare

Repartiția lotului de pacienți în funcție de tratamentul conservator aplicat înainte de tratamentul

chirurgical a evidențiat următoarele aspecte: toți pacienții au recurs la tratamentul medicamentos
antiinflamator și antialgic, 9 pacienți au urmat un program de kinetoterapie, 8 pacienți din lotul de studiu au
aplicat electroterapie si tot 8 pacienți au efectuat ședințe de masaj și doar 4 dintre ei au mers la
hidrotermterapie, conform tabelului nr.13.

Tabel nr.13 pacienții care au urmat un tratament conservator înaintea celui chirurgical

Tratament conservator inițial Nr. Pacienți

medicamentos 20

electroterapie 8

hidrotermoterapie 4

kinetoterapie 9

masaj 8

Tabelul nr.14 tipuri de tratament aplicate în programul de recuperare postoperator

Tratament Nr.pacienți Procent

Hidroterapie 6 30%

Electroterapie decontracturantă, 27 85%

46
 antialgică (curenți diadinamici, curenți

Interferențiali, ionogalvaizare) Electroterapie de

înaltă frecvență

(ultrasonoterapie, terapie cu unde scurte)

Termoterapie locală

Masaj 14 70%

Hidrotermoterapie 9 40%

Kinetoterapie 17 85%

tipuri de tratament

hi drotermotera pi e el ectroterapi e a ntial gi că

el ectroterapi e de înal tă frecvență mas aj
bal neoterapi e ki netoterapie

Fig.nr.14 repartiția pacienților în funcție de tipul de tratament de recuperare postoperator

După tipul de tratament de recuperare urmat de pacienții cu HDL operată s-a constatat ca: 17
pacienți (85%) au urmat un program de kinetoterapie, 17 pacienți, reprezentând 85% au urmat tratament
electroterapic decontracturant, 14 dintre ei (70%) au urmat tratamentul de electroterapie de înaltă frecvență, 8

47
(40%) pacienți au efectuat balneoterapie (baie generală hipertermă de nămol sapropelic), patru pacienți baie
generală și 6 (30%) dintre ei duș subacval (tabelul nr.14, fig.nr.14)

Repartiția lotului de pacienți după tipul de electroterapie din lotul de 20 pacienți am observant
că la majoritatea pacienților li s-a prescris curent interferențial, urmat de curenții diadinamici, apoi de curent
galvanic, respectiv ultrasunet și cei mai putini pacienti au facut diapuls. Terapia cu unde scurte a fost executată
la randul ei de cinci pacienți pentu coxartroza (Tabel 15, Fig 15).

Tabel 15 Repartiția lotului de pacienți după tipul electroterapiei

Curent Curent Curent Unde

Ultrasunet Diapuls
galvanic diadinamic interferential scurte

Număr
10 11 14 10 5 3
pacienți

procent 50% 55% 70% 50% 25% 15%

tipuri de electroterapie

curent galvanic CDD CI

US Unde scurte diapuls

Fig.nr 15. Repartiția pacienților după tipul electroterapiei

48
Pacienții care au primit recomandare pentru hidroterapie/hidrotermoterapie/hidrokinetoterapie urmează
următoarele proceduri astfel:

-5 pacienți din total, au făcut baie generală de nămol;

-4 pacienți din total au făcut baie generală de plante;

-12 pacienți din total au făcut bazin;

-8 pacienți din total au făcut duș subacval.(tabelul 16, fig.16)

Tabelul 16: Tipuri de hidrotermoterapie

Proceduri Baie generală Baie generală Bazin Duș subacval

Hidrotermoterapie nămol plante

Nr. Pacienți 5 4 12 6

hidrotermoterapie

bai e general ă nămol bai e pl ante

bazi n duș s uba cva l

Fig.nr.16 repartiția pacienților după tipul de hidrotermoterapie

49
Terapia medicamentoasă a constat din medicație pentru suferința aparatului locomotor și pentru afecțiunile
asociate; grupele de medicație indicate pentru starea postoperatorie pentru HDL, ținând seama și de sechelele
postoperatorii decelate la pacienți sunt incluse în tabelul nr. 17.

Medicație Nr pacienți

Antialgice 12

Miorelaxante 10

Antiinflamatorii nesteroidiene 8

Diazepam și alte sedative 7

Vitaminoterapie grup B 9

Tabelul nr. 17 Medicația

Din cei 20 de pacienți din lotul de studiu 15 au primit tratament BFT complex repetat
postoperator (prezentându-se anual la un centru de recuperare) și numai 5 (25%) dintre ei au beneficiat de
tratament BFT postoperator complex pentru prima oară (fig.nr.17)

50
 75.00%

trata ment croni c

pri mul tratament

25.00%

Fig.nr.17 repartiția pacienților după urmarea unui tratament cronic sau nu

Repartiția lotului de pacienți după prezența (+) sau absența (-) semnului Lassegue la internare. Ȋn
lotul de 20 de pacienți diagnosticati cu „Hernie de disc lombară” s-a înregistrat Lassegue negativ la un număr
de 8 pacienți dintre care 4 pacienți cu hernie de disc L5-S1, 3 pacienți cu hernie de disc L4-L5 , unul cu L3-L4 și
un pacient cu hernie de disc L2-L3. Lassegue pozitiv au prezentat 12 pacienți, dintre care 4 sunt cei cu hernie de
disc lombară L5-S1, un numar de 3 pacienți cu hernie de disc L4-L5, un singur pacient cu hernie de disc L3-L4.
(Tabel 18, Fig 17).

Tabelul nr.18 – repartiția pacienților după prezența (+) sau absența (-) semnului Lassegue

Diagnostic L2-L3 L3-L4 L4-L5 L5-S1 Total

Număr pacienţi 1 2 9 8 20
Lassegue (+) 1 1 6 4 12
Lassegue (-) 0 1 3 4 8

semnul Lassegue
7
6
5
4
3
2
1
0
Las s egue (+) Las s egue (-)
L2-L3 L3-L4 L4-L5 L5-S1

Fig.nr.17 Repartiția pacienților după prezența (+) sau absența (-) semnului Lassegue

51
 Din lotul total de 20 de pacienți cu vârste cuprinse între 35-79 de ani, 1 pacient folosește bastonul,
3 pacienți folosesc cârjele ,,canadiene” având . Iar restul pacienților (16=80%) nu au nevoie de nici un mijloc
ajutător de mers (Tabelul 19).

Tabelul 19: Mijloacele ajutătoare de mers ale pacienților din lotul studiat

Ajutor de mers Baston Cadru de mers Cârjă ,,canadiană” Total

Nr. Pacienți 1 0 3 4
Procentaj 5% 0% 15% 20%

Repartiția lotului după scorul VAS acordat de fiecare pacient la momentul internării, respectiv la
momentul externării.

Indicele VAS a ajutat la urmărirea evoluției intensității sindromului dureros, arătând eficiența
tratamentului balneo-fizioterapeutic și kinetoterapeutic aplicat.

Din lotul studiat, 20 de pacienți, la internare 6 pacienți au apreciat că au o durere severă și și-au acordat
note de 6 și 7. Următorii 9 dintre pacienți au apreciat că au o durere moderată și și-au acordat note de 4 și 5,
iar 5 pacienți au avut o durere ușoară, acordându-și note de 1, 2 și respectiv 3 (Figura 18).

scor VAS

durere s everă
30.00%
durere moderată
durere ușoară
45.00%
25.00%

Fig.nr.18 Repartiția lotului după scorul VAS acordat de fiecare pacient la internare

La momentul externării,pacienții au apreciat durerea în felul următor:

5 pacienți nu au mai avut durere, 10 de pacienți au apreciat durerea ca fiind mai ușoară și și-au acordat note de
1, 2 respectiv 3, iar 5 pacienți au acordat note de 4 și 5, durerea fiind moderată (Figura 19).

52
 VAS

fără durere
25.00%
durere ușoa ră
durere moderată
50.00%

25.00%

Fig.nr. 19 repartiția pacienților după scorul VAS acordat de fiecare pacient la externare

Analiza lotului de pacienți după stadiul durerii postterapeutic a scos în evidență că 25%
(nr.pacienți=5) a declarat absența sindromului dureros vertebro-radicular, iar la 75% (nr pacienți=15) există o
ameliorare a durerii (Tabel 20, Fig,20).

Tabel 20 :Analiza distribuției lotului de pacienți după stadiul durerii postterapeutic

Durere
Absenta durerii Total
ameliorată
Numar pacienti 15 5 20
Procent pacienti 75% 25% 100%

durere a mel i orată a bs ența dureri i

Fig.nr.20 Analiza distribuției lotului de pacienți după stadiul durerii postterapeutic

53
 CAPITOLUL VII

CONCLUZII

1. Discopatia lombară este recunoscută ca adevărată problemă de sănătate publică, determinând

incapacități și handicapuri variate, cu afectarea în general a sectorului activ al populației.

2. Pacienții cu HDL trebuie cuprinși într-un program de asistență medicală complex, terapeutic și
profilactic, pentru prevenirea decompensărilor algo-funcționale ulterioare.

3. Recuperarea pacienților operați pentru hernie de disc este un act medical complex și laborios, ce
trebuie inițiat cât mai precoce posibil, de către o echipă multidisciplinară, în cadrul căreia trebuie
să existe o complianță armonioasă, precum și între fiecare membru și pacient.

4. Intervenția chirurgicală pentru hernia de disc este perfectată continuu, pentru menținerea cât mai
mult posibil a elementelor structural anatomice ale segmentului lombar, cu un impact minim
asupra funcționalității coloanei vertebrale și a decompensărilor ulterioare.

5. În alcătuirea și aplicarea programului de recuperare la pacientul operat pentru hernie de disc se

iau în considerare următoarele aspecte:

-starea generală a pacientului (fără a fi omise afecțiunile asociate);

-starea aparatului locomotor, a coloanei vertebrale și în special a segmentului lombar;

-reevaluarea periodică cu readaptarea permanentă a mijloacelor și metodelor folosite;

-conștientizarea și self-monitorizarea de către pacient a senzațiilor algice și fenomenelor de

acompaniament în tot timpul programului de recuperare.

6. asocierea metodelor și mijloacelor fizicale- termoterapice, electroterapice și a masajului

este benefică, respectându-se permanent indicațiile și contraindicațiile acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Arseni C.,Simionescu M., “Patologia vertebro-medulară neuro-chirurgicală”, edit.

Medicală,1968;

2. Braddom R.L., ”Physical medicine and rehabilitation”, W.B. Saunders 1996;

3. Ciobotaru Camelia, ”Îndreptar recuperare medicală”, edit. Muntenia;

54
 4. Drăgan C, Pădure L.,”Metodlogie și tehnici de kinetoterapie”, edit. Național 2014;

5. Kelly W.,Harris E., Ruddy E., Sledge C., ”Textbook of Rheumatology”, edit. Saunders, 1993;

6. Prundeanu H., Dressler O., ”Noțiuni de anatomie umană”, edit. Eurobit, Tm, 2001;

7. Prundeanu H., Șargan I., ”Compendiu de biomecanică”, edit. Augusta,edit. Artpress, tm, 2009;

8. Sbenghe T., ”Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, edit. Medicală, București,

1987;

9. Wiltse L.L., Berger P.E., McCulloch J.A., ”A system for reporting the size and location of lesions
of the spine”, 1997;

10. www.centrokinetic.ro;

11. www.umfiasi.ro;

12. www.spinehealth.com;

13. www.medicinenet.com;

14. www.webmed.com.

CUPRINS

CAPITOLUL I..........................................................................................................................................................1

INTRODUCERE......................................................................................................................................................1

CAPITOLUL II.........................................................................................................................................................2

NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ ALE COLOANEI VERTEBRALE............................................2

CAPITOLUL III.......................................................................................................................................................6

CLINICA HERNIEI DE DISC LOMBARE.............................................................................................................6

3.1.ETIOPATOGENIA HERNIEI DE DISC......................................................................................................6

55
 3.2.CLASIFICAREA HERNIEI DE DISC LOMBARE.....................................................................................8

3.3.STADIILE HERNIEI DE DISC LOMBARE...............................................................................................9

3.4.LEZIUNILE ASOCIATE HERNIEI DE DISC LOMBARE......................................................................10

3.5.CRITERII DE DIAGNOSTIC....................................................................................................................11

CAPITOLUL IV ....................................................................................................................................................16

TRATAMENT........................................................................................................................................................16

4.1.PROFILACTIC..........................................................................................................................................16

4.2.IGIENO-DIETETIC...................................................................................................................................16

4.3MEDICAMENTOS.....................................................................................................................................17

4.4.TRATAMENTUL NEUROCHIRURCICAL.............................................................................................17

4.4.1.INDICAȚIILE TRATAMENTULUI CHIRURGICAL.......................................................................19

4.4.2.TEHNICI CHIRURGICALE...............................................................................................................20

4.4.3.REGIM DE VIAȚĂ DUPĂ INTERVENȚIA CHIRURGICALĂ.......................................................21

4.4.4.SECHELE POTENȚIALE ALE HDL OPERATE...............................................................................22

4.5.TRATAMENTUL BALNEOFIZICAL.......................................................................................................22

4.5.1.ELECTROTERAPIA..........................................................................................................................23

4.5.2.MASAJUL...........................................................................................................................................27

4.5.3.HIDROTERMOTERAPIA..................................................................................................................28

4.5.4.FOTOTERAPIA..................................................................................................................................29

4.5.5.TRATAMENT BALNEAR..................................................................................................................30

4.6.TERAPIA OCUPAȚIONALĂ....................................................................................................................30

4.7.MIJLOACE PSIHICE ȘI TEHNICI DE RELAXARE...............................................................................31

4.8.KINETOTERAPIA ....................................................................................................................................32

4.8.1.TEHNICI DE FACILITARE NEUROPROPRIOCEPTIVĂ...............................................................33

4.8.2.EXERCIȚII DE MOBILIZARE ACTIVĂ..........................................................................................34

4.8.3.EXERCIȚII DE RESPIRAȚIE............................................................................................................37

4.8.4.HIDROKINETOTERAPIE.................................................................................................................37

PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL V.......................................................................................................................................................39

MATERIAL ȘI METODĂ......................................................................................................................................39

56
CAPITOLUL VI.....................................................................................................................................................42

REZULTATE ȘI DISCUȚII....................................................................................................................................42

CAPITOLUL VII....................................................................................................................................................59

CONCLUZII...........................................................................................................................................................59

BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................60

57