Ruptura de menisc Susanu Loredana-Alexandra

Grupa:M7
Anul II
 1. Date anatomice

Genunchiul este articulatia cea mai frecvent implicata in traumatologia articulara (in
special ruptura de menisc) din cateva motive:

 este situata superficial, deci este expusa actiunii factorilor traumatici; nu este
inconjurata ca alte articulatii de grupe musculare puternice, care pot atenua
intensitatea unui traumatism;
 are o structura anatomica particulara, fiind formata din doua suprafete
articulare, fara o congruenta perfecta intre ele, fara a fi solidarizate prin grupe
musculare foarte bine dezvotate;
 asupra ei se exercita solicitari functionale foarte mari, tinand cont ca alternativ
toata greutatea corpului se lasa pe fiecare genunchi.

Genunchiul este format din 3 tipuri de structuri:

 osoase: suprafatele articulare femurala, tibiala si rotuliana;

 intraarticulare: de alunecare si fixare (meniscurile,
ligamenteleincrucisate,ligamentul popliteu. membrana sinoviala);
 extraarticulare: de miscare (musculatura).

Meniscurile sunt fibrocartilaje intraarticulare situate intre femur si tibie. Sunt in

numar de 2 la nivelul fiecarui genunchi si au forma semilunara. Meniscul medial are
forma litere „C”, iar meniscul lateral are forma literei „O”.

Fiecare menisc este format dintr-un corp si doua coarne (anterior si posterior).
Ambele meniscuri sunt atasate la tibie prin intermediul coarnelor anterioare si
posterioare. Meniscurile au o mare mobilitate, dar meniscul lateral este mult mai mobil
decat cel medial.
 2. Ruptura de meninsc

Cele doua cauze principale ale rupturii meninscului sunt traumatisemele obervatate
adesea la sportivi si procesele degenerative instalate la varstnici. Ruptura de meninsc
poate apare la orice varsta.

Cele traumatice sunt mai intalnite la persoanele active intre 10-45 de ani,sunt de
obicei rupturi radiale sau verticale in meninsc si produc adesea un fragment mobil care
necesita interventie chirurgicala. De exemplu atunci cand jucatorii se ghemuiesc sau se
rasucesc in jurul axului propriu, cauzand o ruptura. Alteori ele pot fi rezultatul
contactului direct, ca in cazul contrelor la fotbal.

Cel de al doilea mecanimsc al rupturilor meninscului apare cand articulatia este

rasucita. Rupturile degenerative sunt mai frecvente la persoanele peste 40 de ani, prin
ruperea fibrelor de colagen ale meninscului si lipsa sustinerii meniscului.

Meniscurile se erodeaza si uzeaza in timp, fiind frecvent afectate de astfel de rupturi.

Chiar si o simpla intoarcere la ridicarea de pe scaun poate fi suficienta pentru a provoca o
ruptura, daca meniscul s-a slabit odata cu inaintarea in varsta.

Aparitia unei rupturi de menisc poate fi insotita de un zgomot ca un „pocnet".

Majoritatea oamenilor se pot deplasa in continuare si pot pasi pe genunchiul afectat iar
multi atleti continua sa practice sport chiar si cu ruptura de menisc. In 2-3 zile insa,
genunchiul se va rigidiza si se va umfla.

Simptomele cel mai des intalnite in caz de ruptura de menisc sunt:

 Durere;
 Rigiditatea si umflarea genunchiului;
 Blocarea genunchiului;
 Senzatia de „cedare" sub greutate;
  Imposibilitatea de a efectua intreaga gama de miscari cu genunchiul.

Fara tratament, partea de menisc rupta se poate deplasa in interiorul articulatiei, iar
acest lucru poate duce la blocarea genunchiului.

3. Probelemele pacientului

 Disconfort;
 Potential de complicatii;
 Durere;
 Anxietate;
 Diminuarea mobilitatii;
 Deficit de autoingrijire.

4. Obiective de ingrijire

 Diminuare durerii;
 Mobilizarea membrului si a genunchiului;
 Pacientul sa nu simta cedare sub greutate;
 Pacientul sa nu aiba genunchiul inflamat;
 Sa evitam complicatiile;
 Pacientul sa se poata ingriji singur,pe cat se poate;

Rolul asistentei:

 va pregati bolnavul psihic si fizic pentru investigatii si interventii;

 pregateste materialele necesare;

 efectueaza recoltarile de sange recomandate prin punctie venoasa;

  serveste medicul cu instrumentele necesare in ordinea efectuarii tehnicilor de

investigate ce ii apartin.

Pregatire psihica:

 informarea, incurajare, explicarea in termeni accesibili pacientului, luarea

consimtamantului;

Pregatire fizica:

 se sfatuieste pacientul sa nu manance in dimineata recoltarilor de produse

biologice si patologice sau cand sunt recomandate alte investigatii;

 se ajuta la dezbracarea si asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare

investigatiei;

 se mentine pozitia bolnavului in timpul investigatiei si dupa aceasta il ajuta

5. Interventiile asistentei medicale:

a) Interventii delegate:

 participarea si pregatirea psihica si fizica a bolnavului pentru examenul clinic si

pentru efectuarea investigatiilor paraclinice;

 aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic;

 pregatirea preoperatorie;

 ingrijirea postoperatorie;

 ingrijirea bolnavilor imobilizati in aparat gipsat;

 ingrijirea bolnavilor operati cu proteze articulare, cu amputatie;

 prevenirea complicatiilor postoperatorii;

 recuperarea motorie a bolnavilor.

 b) Interventii autonome:

 asigurarea conditiilor de igiena, toaleta partiala a tegumentelor si mucoaselor;

 prevenirea escarelor;

 alimentatia si hidratarea pasiva a bolnavilor dependent!

 imbracarea si dezbracarea bolnavilor cu deficiente motorii;

 mobilizarea pasiva a bolnavilor;

 transportul pacientilor dependent;

 incurajarea si ridicarea moralului pacientilor cu aparat gipsat;

 asigurarea conditiilor de a se recrea si de a-si practica religia;

 comunicarea cu bolnavii; educatia sanitara.

6. Evolutia

Este de preferat pastrarea unei parti a meniscului cat se poate de mult: indepartarea
meniscului favorizeaza adesea aparitia unei artroze a genunchiului pentru ca dupa
meniscectomie creste solicitarea mecanica a structurilor articulare . Cu cat este indepartat
mai putin tesut meniscal, cu atat degenerarea este mai lenta.

Evolutia leziunii de menisc netratate chirurgical poate conduce la:

 atrofie de muschi cvadriceps;

 genunchi dureros instabil;
 hidrartroze repetate;
 lezarea cartilajului articular, cu instalarea gonartrozei ( artroza genunchiului ).
 Concluzii !!

Rupturile de menisc reprezinta leziuni ale genunchiului extrem de frecvent

intalnite dar care, daca sunt diagnosticate la timp si tratate corect, permit pacientului sa-si
reia activitatile pe care le avea inainte de aparitia leziunii.