Universitatea ,, Alexandru Ioan Cuza”

Iași, FEFS

Proteza de genunchi

Cadru didactic: Lect. Dr. Lucaci Paul

Chisin Alexei
Student la Facultatea de Educație Fizică și Sport
Specializarea: Kinetoterapie și Motricitate Specială
Anul II, subgrupa I.
 Cuprins
Anatomia genunchiului
Proteza de genunchi
Indicații și tipuri de proteze
Complicații
Recuperarea postoperatorie
Gonartroza
Bibliografie
Anatomia Genunchiului
Articulația genunchiului este o articulație bicondiliană, deci sunt
posibile doar mișcările de flexie și extensie la care se adaugă
mișcări secundare de rotație medială și laterală și mișcări de
înclinare marginală.
Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului
omenesc și este cea mai expusă la acțiunea factorilor nocivi externi
deoarece :
• este mai puțin acoperită și protejată de părți moi.
• este foarte mult solicitată în statică și locomoție, ceea ce
sporește uzura mai accentuată a elementelor sale
componente.
• are numeroase implicații în patologie, fiind sediul a
numeroase traumatisme și a unor procese inflamatorii și
tumorale.
Suprafețele articulare sunt reprezentate de către :
condilii femurali, cavitățile glenoide tibiale și fața
posterioară a rotulei.
În această articulație nu există o concordanță
perfectă între suprafețele osoase, astfel meniscurile
intraarticulare contribuie la o concordanță mai
bună între condilii femurali și cavitățile glenoide.
Ca mijloace de unire avem capsula articulară
care unește cele trei oase (femurul, tibia,
patela) și o serie de ligamente : ligamentul
rotulian, ligamentul popliteu oblic și popliteu
arcuat, ligament colateral fibular, ligament
colateral tibial, ligamentul încrucișat anterior
și posterior.
Proteza genunchiului
Proteza de genunchi presupune înlocuirea
suprafețelor articulare degradate de la nivelul
celor 3 compartimente ale genunchiului cu o
articulație artificială – proteză de genunchi.
Aceasta e formată din 3 componente :
1.componenta femurală – care este
metalică și înlocuiește cartilajul articular
femural.
2.componenta tibială – care înlocuiește
cartilajul articular de la nivelul tibiei.
3.despărțitor de polietilenă – este de
plastic și se află între primele componente,
facilitând mișcarea de flexie/extensie a
genunchiului.
Indicații și tipuri de proteze

Protezarea genunchiului este o

operație care se adresează
pacienților cu :
• Gonartroză
• Artrită reumatoidă
• Genu-valgum și genu-varum
Există două categorii pricnipale de proteze de genunchi :
• Parțială (unicompartimentală) – este folosită pentru a înlocui părțile
afectate ale genunchiului.
• Totală (tricompartimentală) – folosită pentru înlocuirea completă a
suprafețelor articulare ale articulației genunchiului.
După sistemul de fixare distingem :
• Proteză cimentată.
• Proteză necimentată.
După mobilitatea pieselor protezei :
• Proteză cu platou tibial fix.
• Proteză cu platou tbial mobil.
Complicații
Printre posibile complicații postoperatorii se enumeră :
• Infecția – în ciuda administrării antibioticelor intravenoase, infecția poate apărea în
timpul spitalizării sau chiar și la un an după operație.
• Rigiditatea – unii pacienți pot simți o rigiditate a genunchiului char și după operație.
• Tromboza venoasă – cea mai comună complicație a protezării genunchiului este
apariția trombilor.
• Amorțeala – din cauza unei leziuni nervoase, pacienții pot simți o amorțeală la
nivelul genunchiului.
• Fracturi – chiar și la ani după operație, pot apărea fracturi la nivelul femurului, tibiei
sau rotulei, caz în care este nevoie de o nouă intervenție chirurgicală.
• Durerea.
• Descimentare.
Recuperarea postoperatorie
După operație, pacientului îi vor fi administrate medicamente antialgice
pentru reducerea durerii, medicamente anticoagulante, dar și un
antibiotic intravenos timp de 24 de ore pentru prevenirea apariției
trombilor.
La fel este indicat și aplicarea gheții. Se va aplica aproximativ 20 de
minute la 2-3 ore.
La două zile după operație, pacientul va fi încurajat să facă primii pași,
asistat de un cadru și sub supravegherea unui medic kinetoterapeutic.
Spitalizarea durează între 3 și 5 zile, însă perioada de recuperare va dura
aproximativ 2-3 luni.
Gonartroza
Gonartroza sau osteoartrita
articulației genunchiului este o
boală degenerativă a articulației,
care este provocată de
degenerarea cartilajului până la
distrugerea completă a acestuia,
având ca rezultat deformarea
articulației.
Corpul reacționează instinctiv la
dispariția cartilajului prin
creșterea osoasă în zonele
periferice, ceea ce duce la
creșterea osteofitelor.
Factori de risc
Principalul factor în apariția gonartrozei o reprezintă vârsta înaintată
asociată cu distrugerea progresivă a cartilajului articular.
Alți factori ai apariției gonartrozei sunt :
• Obezitatea
• Suprasolicitarea articulară
• Tulburări metabolice
• Dezechilibrele hormonale mai frecvent întâlnite la persoanele de genul feminin
• Predispoziție genetică
• Sporturi de contact
• Efortul fizic prelungit
• Intervenții chirurgicale la nivelul genunchiului
Simptomele gonartrozei

• Dificultatea în executarea mișcărilor de flexie și extensie a genunchiului

• Durerea de genunchi localizată în partea anterioară și mediană a articulației
• Tumefierea articulației genunchiului datorată îngroșării sinoviale
• Eritem și creșterea temperaturii locale la nivelul articulației
• Prezența cracmentelor la mobilizarea articulației
• Rigidititate articulară
• Atrofia mușchiului cvadriceps
Tratament
Tratamentul non-chirurgical este reprezentat de : tratamentul medicamentos, tratamentul cu
celule regenerative și cel kinetoterapeutic.
Tratament medicamentos : antiinflamatoare, tablete cu condroitină și acid hialuronic.
Tratament cu celule regenerative : sunt colectate celule din măduva osoasă sau țesut adipos,
care au proprietatea de a stimula reparația țesuturilor.
Tratament kinetoterapeutic :
Exercițiul 1 : Din așezat, cu un sul poziționat la nivelul genunchiului, pacientul va realiza extensia gambei.
Exercițiul 2 : Din decubit dorsal, pacientul va efectua flexia gambei cu rularea călcâiului pe planul patului.
Exercițiul 3 : Din decubit dorsal, cu membrele inferioare în flexie cu sprijin pe pat și cu o bandă elastică
poziționată între coapse, pacientul va efectua abducții.
Exercițiul 4 : Din decubit dorsal, cu o bandă elastică poziționată la nivelul feței plantare a piciorului și cu
membrul sănătos în flexie cu sprijin pe pat, pacientul va realiza flexia coapsei cu genunchiul extins, în punctul de
flexie maximală pacientul va menține poziția timp de 6 secunde pentru a întinde mușchii din regiunea posterioară
a coapsei.
Exercițiul 5 : Din ortostatism cu fața la spalier și cu mâinele sprijinite pe spalier, pacientul va urca 5 trepte cu
membrul inferior afetcat.
 Bibliografie
• https://chirurgiagenunchiului.ro/wp-content/uploads/2019/04/ghid-p
roteza-genunchi.pdf

• https://www.artroplastia.ro/artroplastie-genunchi/
• https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recu
perare/gonartroza-cauze-tratament
• https://www.doctorortoped.ro/tratamente/proteza-de-genunchi
• Victor Papilian, 2014, Anatomia Omului - Aparatul Locomotor.