Universitatea de Medicină și Farmacie “Gr. T.

Popa” Iași

Facultatea de Bioinginerie Medicală

PROTEZA DE GENUNCHI

RUSU RAMONA FLORENTINA

AN 4, GRUPA 4
 CUPRINS

Elemente de anatomia genunchiului uman

Artroplastia totala de genunchi
Rezultatele functionale dupa calea clinica pentru reabilitarea inpatienta a
artroplastiei
Clasificarea protezelor de genunchi
Biomateriale folosite la realizarea protezei de genunchi
Biblografie

Elemente de anatomia genunchiului uman

Genunchiul uman este una dintre cele mai complexe articulați umane, prin numarul de
componente, prin solicitările la care este supusă, prin geometria spațială complicată a
componentelor și prin existența contactelor multiple între diferitele componente (figura 1).

Este formata la randul ei din articulatia tibiofemurala mediala, laterala si patelofemurala,

acestea avsnd o teaca sinoviala comuna; anterior, se extinde pe partile laterale ale patelei si
mai mult proximal, în partea de sus. Aceasta portiune, bursa suprapatelara este localizata în
profunzimea muschiului quadriceps.
Congruenta dintre capetele articulare ale femurului si a tibiei este scazuta, de aceea exista un
sistem complex de ligamente pentru a-i oferi genunchiului un grad mai bun de stabilitate, și
un complex intra-articular format din doua meniscuri cu rolul de a reduce încarcarea dintre
femur și tibie.
LIGAMENTE
1.Ligamentul colateral extern, avand ca insertii epicondilul lateral al femurului si capul fibulei
2.Ligamentul medial, avand portiuni superficiale și profunde, are ca insertii partea superioara
a epicondilului medial femural si pe partea mediala a tibiei.
3.Ligamentul încrucisat anterior are ca insertie partea anterioara a platoului tibial și cea
posterioara a partii laterale a condilului femural.
4.Ligamentul incrucisat posterior, cu traiectorie între portiunea posterioara a platoului tibial
și condilul femural latero-intern. Ambele ligamente incrucisate sunt situate în spatiul
intercondiliar femural, fara a se interpune în miscarea articulara dintre femur și tibie.
5.Ligamentul posterior este inserat pe partea posterioara a tibiei și a peroneului.
MENISCURILE
Vazute de deasupra, cele doua meniscuri, lateral și medial au forma literei „C”; in secțiune, au
forma triunghiulara fiind formate din tesut fibros dens, avascular. Extremitatile acestora,
numite coarne, sunt atasate tibiei; cornul posterior al meniscului lateral are o insertie
secundara pe femur, intrucat coarnele anterioare au insertie slaba.
Partea concava a fiecarui menisc este libera; partea convexa a meniscului lateral este
ancorata cu ajutorul ligamentelor coronare, intrucat portiunea corespondenta a meniscului
medial are insertie pe capsula articulara.
În timpul extensiei gambei pe coapsa, meniscurile glisează anterior pe platoul tibial și devin
progresiv, mai comprimate, fiind adaptate contururilor capetelor articulare femurale și
tibiale. Doar marginile periferice ale meniscurilor sunt vascularizate substantial, de aceea
leziunile de menisc centrale au un potential slab de refacere.
BURSELE
La nivelul genunchiului, sunt descrise multe burse sinoviale, dar în realitate doar cateva au
importantă semnificativa.
Anterior:
-bursa suprapatelara, reprezinta o extensie normala a compartimentului sinoval al
genunchiului; poate deveni proeminenta în cazul unei efuziuni, dar tratamentul este
intodeauna orientat cauzei favorizante și nu spre tratarea simptomelor.
-bursa prepatelara, localizata intre rotula și tegumentul supraiacent, devenind vizibila în urma
frictiunilor repetate sau a sprijinului frecvent pe genunchi.
-bursa infrapatelara, cu localizare intre tuberozitatea tibiala și tesuturile supraiacente. De
asemenea, aceasta devine vizibila în urma frictiunilor și a pozitiei „pe genunchi” prelungita.
Posterior:
-inflamari ale burselor pot fi localizate în fosa poplitee, de regula poarta denumirea de cisturi
Baker sau bursita de semimembranos. Unele sunt influentate de starea genunchiului, fiind
dependente de orice modificare cum ar fi efuziune articulara sau distensii. Unele dintre
acestea nu au legătură cu articulatia genunchiului deoarece, anatomic vorbind, chiar daca
bursa semimembranosului in sine, nu comunica cu genunchiul, adesea este conectata cu
bursa de sub capul medial al gastrocnemienilor.
 Anatomia articulatiei genunchiului
Articulatia genunchiului este una dintre cele mai utilizate articulatii ale corpului uman. În
conditii normale de activitate, articulatia genunchiului este supusa la mai mult de un milion
cicluri de extensie si flexie într-un an. La fiecare pas realizat, încarcari imense (aproape de trei
ori mai mari decât greutatea corpului) se exercita asupra genunchiului.
Articulatia genunchiului este cea mai mare si una dintre cele mai complexe articulatii ale
corpului. Patru oase formeaza aceasta articulatie (figura 2), ele fiind conectate prin muschi,
ligamente si tendoane. Cea mai mare componenta osoasa ce intra în componenta articulatiei
este femurul, care de altfel este si cel mai mare si cel mai greu os al corpului. În articulatie
intra si cele doua oase inferioare: tibia si fibula (peroneu). Patela este osul mic din fata
genunchiului, care aluneca de-a lungul fetei patelare a femurului, atunci când are loc
miscarile de flexie si extensie ale genunchiul. Articulatia este de tip sinovial, ceea ce înseamna
ca lichidul sinovial lubrifiaza articulatia genunchiului pentru a minimiza frecarile.

Fig. 2 Componentele osoase ce formeaza articulatia genunchiului.

Articulatia genunchiului are sase grade de libertate, dupa cum urmeaza:
• flexie-extensie, femurul se rostogoleste pe tibie,
• alunecare antero-posterioara, alunecarea tibiei înainte si înapoi,
• rotatia interioara-exterioara a tibiei, tibia are o miscare de rotatie în jurul propriei axe,
• abductia-aductia, miscarea de rotatie a tibiei în plan frontal,
• alunecarea median-lateral, alunecarea tibiei pe ambele laterale,
• compresiune axiala, miscarea tibiei si a femurului de-a lungul propriilor lor axe.
Fig. 3 Miscarile secundare ale articulatiei genunchiului în timpul extensiei atunci când: a)
tibia este fixa; b) femurul este fix.
Artroplatia genunchiului este o interventie chirurgicala introdusa in practica medicala
ortopedica de relativ putin timp, si care se adreseaza pacientilor care sufera de in general de
gonartroza, si mai rar in cazul reconstructiilor necesare in cazul unei tumori osteo-musculare.
Istoric. Prima proteza de genunchi a fost implantata (montata) in anul 1954 de L.G.P. Shiers
care nu a dorit sa breveteze operatia si imbunatatita de Sir John Charnley in anii 60. Dar cea
mai mare contributie in dezvoltarea acestei operatii o are chirurgul englez John Insall care i-a
dat forma pe care proteza o are, cu mici modificari, pana in ziua de astazi. In Romania a fost
introdusa la sfarsitul anilor 90 dar s-a extins ca numar si centre medicale unde este efectuata,
mai cu seama in ultimii 10 ani.
Indicatii chirurgicale. Protezarea genunchiului este o operatie care se adreseaza pacientilor
care sufera de a2gonartroza si la care tratamentul conservator este considerat de pacient si
de medic inutil si depasit, fiind fara efecte clinice. Operatia se adreseaza de asemenea
pacientilor care sufera de deviatii de tipul genu-valgum / genu-varum (genunchi in x sau
picioare in paranteza),dar si la pacienti tineri care au suferit traumatisme importante ale
genunchiului soldate cu fracturi care nu s-au vindecat corespunzator si care au ramas cu
sechele majore – redoare articulara, durere foarte mare.
O entitate aparte de proteze sunt cele de reconstructie, care se adreseaza tumorilor osoase,
care odata inlaturate, raman defecte osteo-musculare foarte mari, iar lungimea, axul si
mobilitatea membrului respectiv sunt redate cu ajutorul unei proteze de genunchi.
In prezent nu exista un tratament specific pentru stoparea artrozei, de aceea in functie de
speranta de viata si de varsta la care apare artoza, un numar foarte mare de pacienti ajung
sa-si protezeze articulatia genunchiului. Tratamentul consta in ameliorarea simptomatologiei
prin tratament antiinflamator si reducerea greutatii corporale unde este necesar. De asemeni
activitatile care includ stresul fizic crescut trebuiesc reduse. Scopul tratamentului consta in
scaderea durerii si imbunatatirea functiei articulare

Educarea pacientului este o component importanta a tratamentului gonartrozei – in special

modificarea stilului de viata, si anume exercitiile fizice si scaderea in greutate acolo unde este
nevoie. Toate aceste exercitii au de asemeni efect si asupra greutatii pacientului – chiar si o
mica scadere in greutate atunci cand este nevoie, joaca un rol important in protejarea
genunchilor. Un exces ponderal poate sa determine o viata mai scurta a protezei, prin
deteriorarea suportului osos si al interfetei de ciment dintre proteza si os.
Tipuri de proteza de genunchi. In general cand se vorbeste de proteza de genunchi este
subinteleasa proteza totala cimentata. Ea este formata dintr-o componenta femurala de
marime variabila care se fixeaza de femur prin intermediul cimentului acrilic si o componenta
tibiala de asemenea de marime (suprafata) si grosime variabila (de fapt variabile pentru ca
exista o componenta metalica de suprafata variabila pe care se aplica o acomponenta de
forma speciala de plastic de grosime variabila de data aceasta) fixate la tibie tot prin
intermediul cimentului acrilic la care se poate adauga sau nu, rotula de plastic fixata tot cu
ciment.
Mai exista si proteze necimentate de genunchi, proteze de revizie de genunchi si proteze
unicompartimentale de genunchi (genunchiul este considerat ca fiind alcatuit din 3
compartimente respectiv intern intre condilul femural intern si hemiplatoul tibial intern,
extern intre condilul femural extern si hemiplatoul tibial extern si compartimentul femuro-
patelar intre femur si rotula iar in situatia in care este stricat eminamente un singur
compartiment care se poate repara separat.
Notiuni Generale
Un genunchi functional este stabil si mobil, indeplinind rolul de pivot intermediar al
membrului inferior, cu asigurarea unei scheme de mers cat mai normale. Daca amplitudinea
in plan sagital este perturbata in oricare dintre fazele de mers, sau daca stabilitatea (activa,
pasiva) este modificata, genunchiul necesita un program de asistenta medicala complet, in
cadrul caruia ortezarea reprezinta una dintre modalitatile terapeutic – recuperatorii care
asista refacerea celor doua functii esentiale: stabilitatea si mobilitatea.
Aspecte functionale:
• reducerea durerii cu redobandirea starii de confort,
• prevenirea si corectarea deformarilor,
•asigurarea suportului extern necesar, cu rol de stabilitate pasiva,
• imbunatatirea functiei pivotului intermediar, in lantul cinematic al membrului inferior,
• asigurarea mobilitatii in situatiile deficitului muscular,
• controlul grupelor musculare spastice,
• limitarea mobilitatii exagerate,
• reducerea incarcarii la nivelul genunchiului si a segmentelor subiacente,
• rol de refacere / mentinere a memoriei kinestezice.
Materiale din care sunt confectionate ortezele pentru genunchi:
• metale – otel, aluminiu, aliaje de titan, aliaje de magneziu;
• piele – poate fi folosita singura sau in combinatie cu celeleate materiale, asigurand
curelele, benzile si accesoriile necesare;
• material spongioase, gumate – cu rol in absorbtia socurilor, fiind utilizat in special pentru
dispozitivele de tip pelote, sustinatorii; • materiale plastice – termoplastice, derivati de
acril, polietilena, polipropilena, polimeri vinil, co-polimeri.

Parametrii de alegere a materialului:

• rezistenta
• durabilitate
• flexibilitate
• greutate
Criterii de clasificare a ortezelor pentru genunchi:
• topografic - orteze de genunchi-glezna-picior KAFO
- orteze de genunchi propiu-zise KO
• functional – statice, de repaus care permit imobilizarea genunchiului in pozitie antialgica
(flexie de 15°- 20°) sau functionala (genunchi extins)
- dinamice, functionale care permite derularea activitatilor cotidiene
• durata de utilizare – temporare, folosite pana la solutionarea procesului patologic care a
necesitat un proces complex de asistenta
- definitive, folosite permanent, pentru
asigrarea unei functionalitati a genunghiului cat mai aproape de cea fiziologica, deficitul
afectiunii fiind ireversibil
• materialul de confectionare – plastic, metal, textil, piele,gips
- combinatii de materiale
Artroplastia totala de genunchi

Istoric.
Prima proteza de genunchi a fost implantata (montata) in anul 1954 de L.G.P.Shiers care nu a
dorit sa breveteze operatia si imbunatatita de Sir John Charnley inanii 60. Dar cea mai mare
contributie in dezvoltarea acestei operatii o are chirurgulenglez John Insall care i-a dat forma
pe care proteza o are, cu mici modificari, pana inziua de astazi.
In Romania a fost introdusa la sfarsitul anilor 90 dar s-a extins canumar si centre medicale
unde este efectuata, mai cu seama in ultimii 10 ani.

Primele proteze de genunchi erau de tipul celor de sold, acestea permiteau doar flexia si
extensia între femur si tibie. Problemele legate de axa de rotatie si de alunecarea
anteroposterioara, au dus la realizarea unor implanturi separate pentru femur, tibie si patela.
O alta problema o constituia scoaterea sau nu a ligamentelor încrucisate (acestea având un
rol important în stabilitatea articulatiei).
În indicatia artroplastiei trebuie tinut seama de o serie de factori generali si de o serie de
factori locali. Dintre factorii locali amintim: starea generala, vârsta, vointa, inteligenta si
profesia bolnavului. Artroplastia de genunchi este indicata în cazul artrozelor reumatice si
osteoartrozelor.
Artroza reumatica este o maladie inflamatoare cronica, care afecteaza articulatia si tesuturile
înconjuratoare. Maladia cauzeaza inflamarea sinovialei având ca deznodamânt secretarea în
cantitati mari de lichid sinovial (“îneaca” articulatia). Aceasta implica distrugerea meniscului,
eroziune osului si ruperea tendonului încrucisat, ajungându-se la deformatii la nivelul
articulatiei.
Un tratament uzual pentru îndepartarea durerii este acela de înlocuirea partilor afectate
(figura 4) a componentelor osoase ce intra în alcatuirea articulatiei cu implanturi metalice
(componenta femurala si tibiala) si plastice (meniscul). Componenta tibiala si cea femurala
sunt realizate din materiale metalice (aliaje de titan sau aliaje de cobalt-crom), iar meniscul
este realizat din plastic special (polietilena) cu densitate moleculara mare.
Fig. 4 Artroplastia de genunchi în cazul artrozei reumatice.
Osteoartroza este o forma agresiva a artrozei care afecteaza genunchiul si determina uzura
cartilajelor articulare de pe oase. Principalele cauze de producere a osteoartrozei sunt:
obezitatea, exercitiile repetitive si leziunile. Cea mai comuna cauza a maladiei este strâns
legata de alinierea corecta a oaselor piciorului si de potrivirea celor doua jumatati ale
articulatiei genunchiului.
Exista mai multe tratamente ale osteoartrozei, care includ genunchiere elastice speciale,
artroscopia si transplantul de cartilaj. Acestea sunt alternative la înlocuirea totala a
genunchiului.
Endoproteza de genunchi (figura 5) este compusa din elemente special proiectate si realizate
din materiale metalice si plastice, foarte rezistente la uzura si biocompatibile cu tesuturile
gazda.
Componenta femurala este un implant realizat din material metalic de forma curbata, astfel
încât sa poata „îmbraca” de o parte si de alta extremitatea inferioara a osului femural. În
general se realizeaza din titan si aliaje pe baza de cobalt si crom. Se foloseste titanul datorita
faptului ca proprietatile mecanice ale acestuia sunt asemanatoare cu cele ale tesutului osos si
pentru ca grabeste procesul de osteointegrare (acceptarea implantului de catre tesutul
gazda).
Componenta tibiala este tot un implant metalic, de forma unui platou neted, pe suprafata
caruia se afla un stat de polietilena de densitate moleculara mare (meniscul), care intra în
contact cu componenta femurala. Se realizeaza tot din aceleasi materiale ca si componenta
femurala.
Componenta patelara este o copie fidela a patelei naturale si este realizata din polietilena,
fiind ancorata de platoul tibial.
Meniscul realizat din polietilena cu densitate moleculara mare se poate steriliza în doua
feluri:
• prin iradiere cu raze gamma, dezavantajul fiind ca în contact cu aerul plasticul începe
sa se oxideze, pierzându-si rezistenta la uzura,
• prin expunere la oxidul de etilena, se remarca o marire a rezistentei la uzura a
materialului plastic.
Endoprotezele de genunchi pot fi cimentate, necimentate sau hibride, depinzând de starea
de sanatate a tesutului osos si de vârsta pacientului. Chiar daca protezarea prin cimentare
este pe termen scurt un avantaj, pe termen îndelungat (10-15 ani) devine un dezavantaj,
datorita distrugerii materialului de adeziune (polimer acrilic) dintre partea metalica a protezei
si tesutul osos. Distrugerea adezivului este mai des întâlnita în rândul pacientilor în vârsta.
Din aceste motive protezele cimentate se folosesc în cazul pacientilor mai tineri. În cazul
protezarii fara cementare prinderea implantului se va face cu suruburi de fixare si se vor
folosi materiale cu proprietati bune de osteointegrare.

REZULTATELE FUNCȚIONALE DUPĂ CALEA CLINICĂ PENTRU

REABILITAREA INPATIENTĂ A ARTROPLASTIEI

Scop: Acest studiu a fost realizat pentru a investiga pe termen scurt (TKA) și pentru a examina
efectele de grup ale pacienților TKA unilaterali și bilaterali. Metode: În acest studiu
retrospectiv de cohortă, au fost urmăriți în total de 184 pacienți (57 bărbați și 127 de femei,
vârsta medie 71,5 ± 5,9 ani) care au primit TKA unilaterală și bilaterală de la preoperator la 3
luni postoperator. Căile clinice pentru reabilitarea în spitale au inclus reabilitarea timpurie,
individualizată intensivă (exercițiu progresiv de rezistență, folosind mașini de rezistență la aer
la 30% din maximul lor de reacție, pentru trei seturi de 15 repetări, formare progresivă a
mersului cu bandă de alergare antigravită pornind de la un volum de muncă de 50% (BW) și o
viteză de 2,0 km / oră și exercițiu aerobic folosind ergometru) de două ori pe zi, de cinci ori
pe săptămână pentru o perioadă de 2 săptămâni. Pacienții au efectuat teste de funcționare
fizică bazate pe performanță, inclusiv testul de cățărare pe scară (SCT), testul de mers pe jos
de 6 minute (6MWT), testarea temporizată și testarea (TUG), flexor genunchi izometric și
rezistența extensorului genunchiului chirurgical, viteza mersului, mișcarea flexiei și extensiei
genunchilor. Funcțiile fizice și durerea auto-raportate au fost măsurate utilizând Indexul
osteoartritei universale McMaster Universități (WOMAC) și Visual Analog Scale (VAS), iar
calitatea vieții auto-raportată a fost măsurată utilizând chestionarul EuroQOL cu cinci
dimensiuni (EQ-5D). Aceste evaluări au fost efectuate preoperator, respectiv 1 lună și 3 luni
postoperator.
Rezultate: Diferitele măsuri bazate pe performanță și auto-raportate și măsurătorile calității
vieții s-au îmbunătățit neliniar în timp. Mai exact, 6WMT, TUG, viteza de mers, durerea
WOMAC, funcțiile WOMAC, VAS, scorurile EQ-5D au prezentat îmbunătățiri semnificative în
primele 1 luni post-TKA și SCT, vârful torsional al extensorului și flexor genunchiul chirurgical,
scorurile de rigiditate WOMAC au prezentat progrese treptate, dar substanțiale, în perioada
de observație de 3 luni. Diferențele de grup (grupurile TKA unilaterale și bilaterale) au
influențat durata diferitelor măsuri funcționale, inclusiv SCT, 6MWT, TUG, VAS, rigiditate
WOAMC și funcția WOMAC. Grupul unilateral TKA a prezentat îmbunătățiri mai accentuate în
scorurile TUG, WOMAC și VAS în primele 1 luni post-TKA și în scorurile funcțiilor 6MWT și
WOMAC în timpul grupului TKA de 3 luni post TKA decât în cadrul grupului bilateral TKA. În
plus, scorurile SCT au prezentat valori semnificativ mai scăzute în grupul bilateral TKA decât în
grupul unilateral TKA la 1
lună postoperator și valorile precooperante ale rigidității WOMAC au fost semnificativ mai
mari la pacienții bilaterali cu TKA decât la TKA unilaterală

Clasificarea protezelor de genunchi

Protezele de genunchi se caracterizeaza prin diversitatea lor legata de variabilitatea

acestei articulatii. Diferitele tipuri de proteze se disting printr-un anumit numar de
parametrii:
1 Caracterul lor partial (unicompartimentala) sau complet (proteza tricompartimentala)
2 Dupa sistemul de stabilizare, cu conservarea sau nu a ligamentelor incrucisate,
protezele superstabilizate “in balama, etc
3 Dupa sistemul de fixare la os: cimentate sau necimentate
4 Dupa mobilitatea pieselor protezei: proteze cu platou tibial fix sau mobil

Proteze cu un singur ax de miscare Proteze cu doua axe de miscare

(proteza “in balama”)
Actual exista suficiente date care sa demonstreze ca proteza de genunchi este fiabila pentru
tratamentul gonartrozei. Proteza de genunchi nu este o simpla balama care sa inlocuiasca
articulatia genunchiului, ci inlocuieste doar cartilajul acolo unde este uzat (artroza),
conservand la maxim restul structurilor anatomice ale articulatiei in mod particular
ligamentele genunchiului. De aceea exista mai multe tipuri de proteze, in functie de diferitele
leziuni artrozice intalnite in practica curenta. Protezele de genunchi se caracterizeaza prin
diversitatea lor legata de variabilitatea acestei articulatii.
O proteza cu trei axe de miscare e facuta din:
1. Polietilena de inalta densitate
2. MetalCobalt crom sau titan.
Fixarea protezelor se pate face cu ciment sau fara ciment la os. De asemeni unii chirurgi aleg
o tehnica hibrid, adica cimentarea componentei tibiale fara cimentarea componentei
femurale. Alegerea tehnicii operatorii si a tipului de fixare apartine fiecarui chirurg! Acum 24
de ani a fost introdus conceptul deproteza unicompartimentala de genunchi. Este vorba de
proteza compartimentului intern sau extern prin care hemiplatoul tibial este inlocuit de
polietilena rezistenta la frecare (plastic), iar condilului femural corespondent i se aplica, fara
rezectie osoasa, un condil protetic de metal care reproduce forma anatomica a condilului
femural. Aceste proteze unicompartimentale, actual utilizate frecvent, au trecut proba
timpului prin durata reculului si calitatea rezultatului clinic. Aceasta notiune de proteza
unicompartimentala a permis dezvoltarea protezelor femuropatelare, la nivelul articulatiei
situate intre tibie si femur. Astfel trohleea (portiunea dintre condilii femurali) este inlocuita
de o piesa metalica ce reproduce forma anatomica, iar proteza de rotula este un “buton” de
polietilena aplicat pe partea posterioara a rotulei. Este vorba bineinteles despre o proteza
partiala, care respecta articulatiile femurotibiale, si care trebuie sa fie sanatoase pentru acest
tip de chirurgie.

Protezele unicompartimentale sau protezele partiale

Ele asigura inlocuirea suprafetelor articulare uzate in cazul in care artroza afecteaza electiv
compartimentul femurotibial intern., mai rar compartimentul femuro-tibial extern si uneori
compartimentul femuropatelar. Toate aceste proteze sunt alcatuite din
parte femurala metalica, cimentata sau necimentata
parte intermediara de polietilena
Si un “platou” fixat la nivelul tibiei pe care se sprijina piesa de polietilena.
Avantajul acestor proteze consta in marele comfort pe care il redau mersului, cu o mare
amplitudine a mobilitatii, si o disparitie totala a durerilor. Totusi utilizarea lor necesita criterii
stricte:
1 Ligamentele incrucisate trebuie sa fie normale, nedeteriorate de artroza sau de
traumatism
2 Deformarile si deviatiile de ax (varum, valgus) trebuie sa fie mici si perfect corectabile
prin tehnica chirurgicala.
3 Artroza nu trebuie sa afecteze decat un singur compartiment al genunchiului si nu
trebuie sa existe riscul evolutiei artrozei compartimentului sanatos. Daca aceste criterii sunt
respectate, se poate utiliza cu success proteza unicompartimentala de genunchi.
Inconvenientele
Inconvenientele se deduc prin limita posibilitatilor de utilizare. Daca unul din criteriile de mai
sus nu este respectat, rezultatele nu sunt satisfacatoare. Compartimentul neprotezat poate
sa devina artrozic, ceea ce necesita o reinterventie chirrugicala pentru a completa
proteza.Daca deformarea este importanta, proteza va functiona in conditii mecanice
nefavorabile si se va uza precoceDaca ligamenele incrucisate nu sunt integre, proteza va
functiona defectuos si se va uza rapid sau se va luxa

Protezele totale

Reprezinta tipul cel mai frecvent folosit de proteza de genunchi

Protezele totale au beneficiat de o cunoastere mai buna a fiziologiei genunchiului, in mod
particular a notiunilor de rulare, alunecare si rotatie tibiala in timpul flexieiextensiei.
Protezele cu un singur grad de libertate (protezele “in balama” au fost practic abandonate in
favoarea protezelor totale actuale care respecta sistemele ligamentare ale genunchiului si
care necesita rezectii osoase minime.
Avantaje
Spre deosebire de protezele unicompartimentale, protezele tricompartimentale pot trata
orice afectiune artrozica a genunchiului, fie ca afecteaza unul, doua, sau toate cele 3
compartimente ale genunchiului. De asemeni, aceasta interventie chirurgicala poate fi
propusa oricare ar fi starea ligamentelor incrucisate. Aceste proteze pot fi utilizate oricare ar
fi deformarea preexistenta legata de artroza sau de o deformare congenitala
preexistantaExista mai multe tipuri de proteze totale in functie de
1 Mecanismul de stabilizare
2 Mecanismul de fixare la os a protezei
3 Mobilitatea platoului tibial
Dupa mecanismul de stabilizare se disting protezele care conserva ambele ligamente
incrucisate, doar ligamentul incrucisat posterior sau care scarifica ambele ligamente
incrucisate, in acest caz proteza compensand prin componentele ei stabilitatea articulatie:
protezele posterostabilizate.Dupa modul de fixare la os se disting protezele cimentate si
protezele necimentate. Fixarea poate fi diferita pentru oricare dintre cele 3 componente ale
protezei.In cazul protezelor cimentate, chirurgul foloseste ciment, care este de fapt un
polimer (metacrilat de metil) .Avantaje: aceasta metoda se poate adapta la orice caz
indifferent de natura osului pe care se implanteaza proteza. Dezavantaje: studiile statistice nu
arata inconveniente clare ale acestei metode. Totusi, se poate incrimina cimentul in scaderea
duratei de viata a protezei prin eliberarea de particule. La anumiti pacienti, fragili
cardiovascular, cimentul poate provoca tulburari ale ritmului cardiac. Fixarea fara ciment se
face prin intermediul unei suprafete rugoase pe interfata aderenta la os, permitand o fixare
biologica direct la suprafata protezei. Actual in Romania acest tip de fixare este putin
utilizat.Aceste proteze totale actuale tind sa inlocuiasca doar cartilajul articular. Ele sunt
formate din doua componente separate: componenta tibiala care este partial sau in totalitate
constituita din polietilena, si proteza condiliana metalica, care se fixeaza la transele
osteotomiei femurului; aceasta piesa contine cel mai frecvent o trohlee metalica ce se
articuleaza cu rotula, prin sau fara intermediul unui buton de polietilena Exista bineinteles
mai multe dimensiuni de proteze pentru a fi adaptate la variatiile anatomice ale fiecarui
pacient.

Rezultatele artroplastiei de genunchi (proteza de genunchi)

Rezultatele sunt evaluate prin
cuantificarea unor parametrii:
1 Rezultatul asupra ameliorarii durerii si in special prin raportarea la durerile
preoperatorii
2 Rezultatul functional asupra activitatii generale a pacientului
3 Rezultatul in functie de complicatiile postoperatorii 4 Durata de viata a protezei.
Calitatea actuala a protezelor de genunchi este datorata aparitiei protezelor totale si ale
protezelor unicompartimentale utilizate de peste 20 de ani, ca si de o cunoastere mai buna a
anatomiei si a fiziologiei genunchiului. Rezultatele protezei de genunchi au atins sau chiar au
depasit actual pe cele ale protezelor de sold, care constituie o adevarata referinta in
domeniu. Astfel rezultatele functionale sunt excelente in 90% din cazuri, in functie de
ameliorarea durerii, de mobilitatea genunchiului si de posibilitatea pacientului de a efectua
activitatile curente (mers, urcatul si coboratul scarilor, etc). Primul scop al unei proteze de
genunchi este de a ameliora DUREREA- motivul principal pentru care se decide de obicei
interventia chirurgicala. In 60% din cazuri durerea dispare complet, iar in 30% durerea
persista, dar de o maniera episodica, moderata, la aparitia modificarilor meteorologice, si nu
necesita nici un tratament antalgic. In 10% din cazuri persista dureri care pot duce la
efectuarea unui tratament medical, desi proteza este correct implantata. Daca proteza de
genunchi amelioreaza categoric durerea, ea permite de asemenea o flexie buna a
genunchiului, in medie de 120 grade, si chiar mai mult pentru protezele unicompartimentale.
Disparitia sau scaderea semnificativa a durerilor, ca si recuperarea de buna calitate a flexiei si
extensiei permit reluarea unui mers normal, fara carje, si fara limitarea distantei parcurse, cu
posibilitatea urcarii si coborarii scarilor. Astfel pacientul poate duce o viata apropiata de
normal, cu posibilitatea chiar de a relua anumite activitati sportive care nu solicita proteza de
genunchi excesiv: natatia, ciclismul, golf. Insa proteza de genunchi nu are ca scop reluarea
activitatilor sportive care solicita prea mult genunchiul, care raman contraindicate, pentru a
nu compromite proteza pe termen lung. Rezultatele functionale insuficiente (10%) pot
surveni datorita complicatiilor artroplatiei ca si, in absenta complicatiilor, de dureri
persistente jenante, cu o flexie inferioara a 90 grade.
Durata de viata a protezei
Actual durata de supravietuire medie a protezelor de genunchi este de 12 ani in Europa.
Personal cred ca protezele cele mai moderne, prin conceptia, design-ul lor, prin protectia
anti-uzura, prin procedeele de fabricare a polietilenei, si prin perfectionarea tehnicii
chirurgicale de implantare cu un instrumentar impecabil, au toate sansele sa reziste intre 16
si 20 de ani la o un pacient de 60-65 de ani cu o activitate fizica normala pentru aceasta grupa
de varsta!

Biomateriale folosite la realizarea protezei de genunchi

1. Polietilena de inalta densitate (UHMWPE)

Polietilena (PE) - Termenul de polietilenă se referă la plasticul format prin polimerizarea
etilului CH2=CH2.
Polietilena cu masă moleculară foarte mare (UHMWPE) este folosită la cupele acetabulare şi
la componenta tibială, a protezelor de şold şi de genunchi.
2. Aliaje Cobalt-Crom sau Titan
Materialele folosite sunt aliaje Co-Cr ranforsate cu fibre de carbon ce confera o rezistenta
mecanica marita.
Aliajele pe bază de cobalt-crom-molibden conţin o cantitate ponderată de cobalt, 26-30%
crom, molibden 5-7%, precum şi alte elemente componente precum: carbonul, fierul,
magneziu, azotul, nichelul şi siliciul.
Titanul pur şi aliajul Ti-6Al-4V sunt cele mai des utilizate materiale pe bază de titan pentru
fabricarea implanturilor.
Dezavantajele titanului includ o rezistenţă la forfecare relativ mică, rezistenţă mică la uzură şi
dificultăţi în procesul de fabricaţie.
Avantajele cele mai importante ale utilizarii titanului sunt:
densitatea titanului (4,5 g/cm3)
rezistenţă mecanică mare;
rezistenţă mare la coroziune în medii agresive.

Elemente de biomecanica a genunchiului

Valori goniometrice la nivelul genunchiului.

Biomecanica articulaţiei femurotibiale
 Articulaţia femurotibială, articulaţie cu un singur grad de libertate, prezintădouă mişcări
principale: flexia şi extensia gambei pe coapsă. Acestea sunt însoţitede alte mişcări
secundare
-de rotaţie internă şi externă. în plus, articulaţia mai poate să efectueze mişcări de înclinare
laterală, foarte reduse ca amplitudine.
Goniometria normală
Mişcarea se execută în plan sagital, în jurul unui ax transveral care trece princele două
tuberozităţi condiliene ale femurului. Clinic, axul biomecanic transversal este repetat pe faţa
laterală a genunchiului, la 1,5 cm deasupra interliniei articulare,la unirea celor două treimi
anterioare cu treimea posterioară a condilului femoral extern.
Pacientul este culcat pe masă în decubit ventral, cu piciorul atârnând în afara planului mesei
(pentru a se obţine extensia totală a genunchiului). Goniometrul seaşează în plan sagital, cu
baza pe planul mesei şi în lungul axei coapsă
-gambă, cu acul indicatorului în dreptul axei biomecanice transversale şi cu indicatorul culcat
în dreptul axului lung al gambei. Amplitudinea medie normală a mişcării active de flexie
-extensie este de 135°, iar a celei pasive de 150°, deci diferenţa dintre mobilitateapasivă şi
cea activă este de 15°.

Mişcările de flexie
- extensie
Când membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic deschis, articulaţiafemurotibială
funcţionează pe principiul unei pârghii de gradul III. Mişcarea serealizează fie prin deplasarea
femurului pe tibia fixată (ca în contactul fără sprijin al piciorului pe sol), fie prin deplasarea
tibiei pe femurul fixat (ca în poziţia şezând), fie prin deplasarea simultană a celor două oase
(ca în mers, când gamba estependulată).
Când membrul inferior acţionează în jurul unui ax fix, deoarece condiliifemurali nu au o
formă sferică, ci un contur de volută, ei se deplasează faţă deplatoul tibial în jurul mai multor
puncte axiale. Axul transversal se deplasează înflexie, în sus şi înapoi, iar în extensie în sens
invers.
Rotaţia în afară este făcută de biceps, iar rotaţia înăuntru de semimembranos,
popliteu, semitendinos, drept intern şi croitor. Dacă se face calculul comparativ alforţei de
acţiune a rotatorilor, se constată că rotatorii interni sunt mai puternici decâtcei externi, ceea
ce se poate explica prin faptul că flexia combinată cu o rotaţie înăuntru reprezintă mişcarea
obişnuită a genunchiului, în timp ce rotaţia în afară esteo mişcare excepţională.
 în rotaţia internă, ligamentele laterale se întind, iar ligamentele încrucişate serelaxează, în
timp ce în rotaţia internă se întind ligamentele încrucişate şi se destind ligamentele laterale.
Mişcările de înclinare laterală
Sunt limitate de ligamentele laterale. Cum înclinarea trebuie limitată în special în mers,
ligamentele laterale sunt puse sub tensiune maximă odată cu extensia genunchiului. In flexia
completă ligamentul lateral extern se relaxează, dar cel internse menţine uşor destins, în
semiflexie însă, se obţine o relaxare maximă a ligamentelor.
Deplasarea înainte si înapoi a platoului tibial pe condilii femurali, când genunchiul este
extins, este limitată de ligamentele încrucişate. Ligamentul încrucişat anterior limitează
deplasarea înainte, iar cel posterior, deplasarea înapoi. Ligamentul încrucişat posterior se
întinde în extensie, se relaxează în flexia uşoară şi se întinde din nou în hiperextensie în timp
ce ligamentul încrucişat posterior se întinde în flexiecompletă, se relaxează în semiflexie şi se
întinde din nou uşor în extensie. însemiflexie, ambele ligamente încrucişate fiind mai destinse
se poate obţine o uşoarămişcare de alunecare în sens anteroposterior a platoului tibial pe
condilii femurali. In activitatea sportivă, aparatul ligamentar care limitează mişcările
genunchiului estedeosebit de solicitat.
BIBLIOGRAFIE

1.Anouchi YS, McShane M, Kelly F Jr, Elting J, Stiehl J. Range of motion în total knee
replacement. ClinOrthop. 1996; 331:87-92.
2. Antonescu, D., Patologia aparatului locomotor; vol II Ed.Med.2005-2008;
3.[ARR_2004] Arroyo, R.L., Sánchez, J., Biomechanical behavior of the knee joint using Ansys
4.Vama Alexandru -„Ortopedie" Editura medicală, Bucureşti, 1976
5.Rădulescu AL, Baciu Clement-„Ortopedia chirurgicală" Editura medicală,Bucureşti, 1956
6 Paula Drosescu -„Anatomia aparatului locomotor" Editura Venus, laşi, 2002
7. Conf. Dr. Veronica Balteanu şi Lect. Dr. Laura Marinela Ailioaie - Compendiu de
kinetoterapie "Tehnici şi metode" ,Editura Cermi, laşi, 2005