UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA STIINTA SI INGINERIA MATERIALELOR

PROTEZA DE GENUNCHI

Student:Comanescu Simona-Valentina
Bucuresti 2012

1.Anatomie
Genunchiul reprezint partea membrului inferior n care gamba se une te cu
copasa. Funcionarea sa este complex. Articulaia genunchiului trebuie s fie mobil i
supl pentru a permite flexia i extensia membrului inferior. Ea trebuie, de asemenea, s
fie stabil, avnd n vedere c ea susine toat greutatea corpului.
Situat ntre extremitatea inferioar a femurului i extremitatea superioar a tibiei,
genunchiul are un rol complex. Aceast articulaie, care sus ine greutatea
corpului("articulaia portant"), trebuie s permit membrului inferior efectuarea
micrilor de flexie, de extensie, de rotaie, dar trebuie s rmn stabil. Mersul, alergarea
i accelerarea brusc, srirea, rsucirea pe clcie, frnarea, oprirea, mai mult sau mai
puin brusc...iat funcii care genereaz numeroase presiuni gestionate de ansamblul
structurilor osoase, ligamentare, meniscale i musculare. Aceste constrngeri (ansamblul
forelor aplicate) mecanice pot favoriza apariia unor traumatisme, precum i uzura
genunchiului pe termen lung.
Presiunea exercitat asupra genunchiului n timpul mersului poate atinge de patru
ori greutatea corpului. Obezitatea reprezint un factor agravant(masa de grsime n jurul
articulaiei i echilibru compromis, cartilaje care sufer, ligamente prea solicitate) al
uzurii articulaiei. Micrile de rotaie ale genunchiului supun meniscurile la tensiuni care
pot fi intense i care pot, n consecin s favorizeze fisurarea lor. Ligamentele ncruci ate
joac un rol capital n controlul stabilitii. Acestea mpiedic micrile "dezordonate" ale
tibiei n raport cu femurul. Ruptura acestora, traumatism destul de obinuit n cazul
practicrii unui sport, cum ar fi rugby, schi sau fotbal, este cauzat de o solicitare prea
mare a ligamentului, n timp ce muchiul quadriceps este contractat.
1.1 Exemple de patologii
Cele mai frecvente sunt:
1.Entorsa. Reprezint elongaia, chiar ruptura ligamentelor laterale i/sau
ncruciate(micare de torsiune prea intens sau micare n sens contrar);
2.Luxaia rotulei. n cazul unei micri de rasucire, rotula se deplaseaz spre partea
exterioar a genunchiului. Cel mai adesea, ea revine la locul ei n mod firesc atunci
cnd genunchiul este ntins.
3.Sindroamele meniscale. Meniscurile pot fi lezate n urma unui traumatism grav sau a
unei succesiuni de ocuri uoare.
4.Tendinele fragmentate. Acestea sunt inflamaii ale tendonului cauzate de microtraumatisme i sunt frecvente la sportivi i n timpul adolescenei.
Femurul. Osul unic al coapsei, el prezint pe partea inferioar dou proeminene:condilii
femurali care se sprijin pe partea superioar a tibiei Meniscurile. Acestea joac rolul de
pernie amortizoare intre femur si tibie.Acestea susin aproximativ 40% din sarcinile
mecanice exercitate asupra genunchiului. Impreun cu ligamentele, acestea asigur
stabilitatea articular, fara a impiedica mobilitatea.

Ligamentele incruciate. Situate in mijlocul genunchiului, acestea menin

contactul dintre femur si tibie. Peroneul sau fibula. Os lung i fin situat in partea extern a
gambei, care joac un rol minor. Platoul tibial. Este partea superioar a tibiei pe care se
sprijin femurul.
Tibia. Este cel mai voluminos dintre oasele gambei, situat in partea intern a
gambei.
Cartilajul articular . Strat de cartilaj care acoper extremitaile osoase ale tuturor
articulaiilor mobile. Aceasta este o suprafa de frecare i de transmitere a presiunilor.
Capsula articular. Aceasta imbrac i delimiteaz articulaiile mobile. Ea
contribuie la meninerea in contact a structurilor articulaiei i la asigurarea stabilita ii
acesteia.
Sinoviala. Este membrana care acoper interiorul capsulei articulare. Funcia ei
este aceea de a facilita alunecarea suprafeelor articulare unele pe altele, datorit unui
lichid pe care il secret:lichidul sinovial.
Rotula. Os situat in profunzimea tendonului muschiului quadriceps, rotula
transmite forele, exercitate de tendon, ctre tibie, pentru a permite micarea de intindere
a genunchiului.
Ligamentul patelar. Acesta unete partea inferioar a rotulei cu partea superioar a
tibiei. Tendonul muschiului quadriceps. Acesta se afl in partea frontal a genunchiului,
in partea superioar a rotulei. El intervine in timpul micrilor de intindere a gambei.
Acesta este tendonul muschiului cel mai puternic din organism. Ligamentele externe i
interne. Acestea asigur stabilitatea articulatiei. Rolul lor este acela de a limita mi crile
spre partea exterioar i spre partea interioar.
Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin pozitia sa,
prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa
acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele
directe, cit si la cele indirecte. Genunchiul sufera si in cazul unor imobilizari impuse de
tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme.
Particularitatea recuperarii consta in strinsa interdependenta dintre functia
articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale.
La genunchi ntlnim toate tipurile de traumatisme i lezri a tuturor tipurilor de
structuri articulare:
1. Leziuni ale prilor moi:
Tegumente i esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri);
Tendoane i muchi (ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii);
Vase i nervi (rupturi, secionri)
2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :
Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
Rotulei.
3. Leziuni articulare
Plagi articulare;

Rupturi ligamentare;
Entorse;
Luxatii;
Leziuni meniscale.

1.2 ETIOPATOGENIE cauze, mecanisme, anatomie patologice

Factorii vulneranti care pot actiona asupra genunchiului sunt:
a) Factori mecanici;
b) Factori fizici;
c) Factori biologici;
d) Factori chimici.
Traumatismele fibrocartilajelor articulare sunt reprezentate doar de leziunile
meniscale ale articulatiei genunchiului. Aceste leziuni pot fi singulare sau se pot asocia cu
oricare alt tip de leziune (entorse, luxati, fracturi).
Leziunile meniscului compromit vascularizatia acestuia, ceea ce explica de ce
tratamentul conservator are putine sanse de reusita, indicatia terapeutica raminind cea
chirurgicala.
Leziunile de menisc sunt formatiuni fibrocartilaginoase, vascularizate doar
periferic in zona fibroasa. Meniscurile au rol de a creea o congruenta perfecta intre
condilii femurali si platoul tibial, de a creea o mai buna repartitie a presiunilor
intraarticulare, de a permite o mai buna alunecare a capetelor osoase articulare.
Ruptura de menisc se poate prezenta ca:
ruptura longitudinala (complexa) caracteristica mai ales meniscului intern;
rupturi transversale, caracteristice meniscului extern,
ruptura oblica
combinata cu dezinsertia fie a coarnelor fie periferica.
Meniscurile sunt bine ancorate (in special cel intern) la structurile din jur: la femur
, la tibie, la rotula, ligamente incrucisate, capsule, ligamentul lateral si intern. Meniscul
intern este cel mai expus traumatizarii (80% din leziunile meniscale), datorita fixitatii lui
la structurilor din jur (mai ales la ligamentul lateral intern) ca si presiunilor mai mari ce
se exercita asupra lui prin condilul femural intern, prin care trece proiectia centrului de
greutate a corpului.
Exista trei mecanisme care ar produce rupturile meniscului:
flexie urmata de o extensie puternica asociata cu o rotatie a genunchiului in timp ce
tibia este fixata, prin blocare la sol a piciorului. La sportivi blocarea piciorului la sol prin

crampoanele ghetelor este o cauza frecventa (56 % din rupturile de menisc sunt intilnite
la fotbalisti).
Asocierea concomitenta a unei flexii cu rotatie externa si vag fortat, ceea ce deschide
interlinia interna articulara si va incarcera meniscul, care va fi strivit la extensia
urmatoare.
In cadrul unor traumatisme complexe ale genunchiului, soldate cu fracturi de platou
sau cu rupturi de ligamente, incrucisate sau laterale.

Fig 1.2
Anatomia
genunchiului
Articulaia genunchiului se afl ntre captul distal (inferior) al femurului (osul
coapsei) i captul proximal (superior) al tibiei. In partea anterioar a genunchiului se
gsete rotula (patela), suprafaa convex care poate fi palpat cu uurin sub piele.
1.3 STRUCTUR
Genunchiul este o articulaie sinovial adic o articulaie n care micarea este
facilitat de efectul lubrifiant al lichidului sinovial, care este secretat de o membran care
cptuete cavitatea articular.

Dei genunchiul tinde s fie privit ca o articulaie unic, este de fapt cea mai complex
articulaie a corpului, fiind format din trei articulaii care mpart o cavitate articular
comun.
Aceste trei articulaii sunt:
Articulaia dintre rotul (patel) i captul inferior al femurului. Este o articulaie
plan, care permite alunecarea unui os peste cellalt.
Cte o articulaie de fiecare parte, ntre fiecare dintre condiii femurali (capetele mari,
proeminente ale femurului) i partea corespunztoare a poriunii superioare a tibiei.
Acestea sunt denumite articulaii de tip balama, deoarece micarea pe care o realizeaz se
aseamn cu micarea uii n balamale.
1.4 STABILITATEA GENUNCHIULUI
Avnd n vedere c nu exist o potrivire foarte bun ntre condilii femurali i
captul superior al tibiei, genunchiul este totui o articulaie destul de stabil. Stabilitatea
sa este asigurat n mare msur de muchii i ligamentele din vecintate.Multe dintre
structurile genunchiului pot fi identificate sub piele prin palpare blnd, mai ales dac
genunchiul se afl n flexie (ndoit).
1.5 LIGAMENTUL ROTULIAN
Conturul rotulei este vizibil, iar suprafaa sa se poate palpa cu uurin. Imediat
sub rotul se afl ligamentul rotulian, o band fibroas puternic, ce coboar de la rotul
pn la nivelul prii anterioare a tibiei.
De fiecare parte a rotulei i imediat n spatele ei, se gsesc condilii femurali
mediali i laterali (capetele rotunjite ale femurului). Sub rotul se poate palpa cu uurin,
tuberozitatea tibial (o zon proeminent situat pe faa anterioar a poriunii superioare a
tibiei).
Suprafeele articulare ale articulaiei genunchiului aparin epifizei inferioare a
femurului, epifizei superioare a tibiei si patelei.Fibula nu ia parte la alctuirea acestei
articulaii.
Se observa ca:
a) suprafaa articulara a epifizei distale femurale, reprezentat prin cei doi condili,
este curbat napoi i de aceea partea sa cea mai mare este situat napoia axului osului;
b) fiecare condil este orientat oblic i axul su de nvrtire este oblic de sus n jos i
din spaiul intercondilian nspre faa cutanat;
c) condilul medial este mai proeminent dect cel lateral;
d) condilul medial se afla pe un plan inferior celui lateral;
e) privind din profil se observa cum raza de curbura a celor doi condili descrete
dinainte napoi (in partea anterioara ea are aproximativ 45 mm, iar in cea posterioara 16
mm), ceea ce face ca suprafaa articulara a condililor sa apar nu ca un segment de cerc ci
ca o curba spirala;
f) condilul medial e mai ngust si mai lung (aproximativ 10 mm) dect cel lateral
(aproximativ 8 mm);

g) cei doi condili diverg dinainte napoi, astfel c diametrul transversal al

extremitii inferioare femurale este mai mare n partea posterioar dect n cea
anterioar. Condilii femurali sunt acoperii de un cartilaj hialin, gros de 2-3mm.
Meniscurile intraarticulare
Sunt dou fibrocartilaje ce s-au dezvoltat la periferia fiecreia din fosile articulare
tibiale. Rolul lor este de a contribui la o mai bun concordan ntre suprafeele
condiliene femurale i fosele articulare ale tibiei, insuficient excavate. Pe seciune
vertical, fiecare menisc prezint:
- dou fee, dintre care una superioar, concav care rspunde condilului femural
i alta inferioar, plan, aplicat pe fosa articular corespunztoare tibiei;
- o baz (circumferin lateral) ce rspunde capsulei articulare de care ader;
- o creast (circumferin medial) cu mult mai subire i ntins nspre centrul
articulaiei, de care rmne separat printr-o distan de 6 8 mm;
- cte dou extremiti: una anterioar i alta posterioar, numite coarne.
Meniscurile se inser pe platoul tibial exclusiv prin intermediul coarnelor. Ele sunt
mobile i alunec pe platoul tibial n timpul micrilor;
a)

b)

Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet; el este ntrerupt
doar de o mic ntindere la nivelul eminenei intercondiliene. Se inser
prin cele dou coarne la nivelul eminenei intercondiliene.
Meniscul medial are forma unei semilune; are o ntrerupere medial mult
mai mare. Prezint inserii mai ndeprtate i anume: prin cornul anterior
pe marginea anterioar a platoului tibial, iar prin cel posterior pe aria
intercondilian posterioar.

Cele dou meniscuri sunt unite n partea anterioar prin ligamentul transvers al
genunchiului. Formula mnemotehnic pentru forma meniscurilor intraarticulare este
Oe Ci (O extern, C intern).
2. Biomecanica articulaiei genunchiului
Articulaia genunchiului format ntre cele 2 segmente principale ale membrului
inferior realizeaz dou mecanisme prin care aceasta poate s ndeplineasc alternativ
dou funcii:- prin flexia gambei, membrul inferior are rol n locomoie i susinerea
elastic a greutii trunchiului- prin stabilizarea genunchiului n extensie, membrul
inferior funcioneaz ca o coloan rigid,necesar susinerii greutii corporale n
ortostatism i n mers; mecanismul de stabilizare n staiune realizat prin aparatul
ligamentar al articulaiei genunchiului.
Articulaia genunchiului este o articulaie sinovial, condilian,
uniaxial,prezentnd dou micri principale: flexia i extensia. Pe lng acestea mai sunt

posibile i micri secundare de rotaie medial i lateral ca i de nclinare lateral i

medial, foarte reduse.

2.1
Flexia

de

Este
micarea
prin care
gamba se
apropie
faa

posterioar a coapsei. Se realizeaz n jurul unui ax transversal care trece prin condilii
femurali. Se apreciaz c micrile de flexie pnla 70 sunt micri pure, necombinate
cu alt micare. Peste 70 aceste micri se combin cu o micare de rotaie intern a
gambei (pn la 20). Flexia gambei atinge un unghi de 130, iar pasiv gamba poate fi
flectat i mai mult (150).
Muchii principali ai flexiei
Sunt cei 3 muchi ischiocrurali, dintre ei semi-membranosul fiind cel mai
puternic.Secundar intervin i gracilisul i croitorul.
Limitarea flexiei se realizeaz de ntlnirea feei posterioare a gambei cu cea a coapsei.
In acest moment muchiul cvadriceps femural se afl ntins la maximum i el poate fi
considerat ca un factor frenator activ al micrii de flexie. Ligamentul colateral fibular se
relaxeaz total, cel colateral tibial se relaxeaz puin iar ligamentul ncruciat posterior
este ntins.In poziiile de flexie n care centrul de greutate cade napoia axului transversal
al genunchiului, fora gravitaiei activeaz n acelai sens cu flexia, adic tinde s ndoaie
genunchiul.Pentru a mpiedica o prbuire brusc a genunchiului sau pentru a-l stabiliza
n orice poziie intermediar de flexie este necesar contracia antigravitaional a
cvadricepsului.Micarea de extensie este micarea prin care faa posterioar a gambei se
ndeprteaz de cea a coapsei. Se nsoete de o micare de rotaie extern. Articulaia
femuro-tibial lucreaz dup principiul unei prghii de gradul III,att n micarea de
flexie ct i n cea de extensie.Muchii extensori principali sunt muchiul cvadriceps
ajutat de tensorul fasciei lata. Acesta din urm este important n biomecanica
genunchiului, ajutnd la stabilizarea genunchiului n plan frontal i mpiedicnd apariia
unui genu varum.
2.2 Extensia

Se poate executa numai dintr-o flexie prealabil i se oprete la 180. In limitarea

extensiei intervin ligamentele posterioare ale genunchiului i ligamentul ncruciat
anterior.
Pentru rotaie nu exist muchi speciali, ea fiind asociat aa cum am artat flexiei
iextensiei. Rolul micrilor de rotaie const n adaptarea piciorului la un teren
accidentat i gsirea celei mai potrivite poziii pentru susinerea greutii corporale. Cu
genunchiul n extensie membrul n ntregime poate face micri doar din articulaia
coxofemural; acestea au rol de adaptare grosolan. Rotaiile gambei din poziia de flexie
a genunchiului ofer n schimb posibilitatea ca piciorul s caute n mod activ suprafaa de
sprijin cea mai potrivit n mers pe teren dificil, pant ascendent, crare.In afara
acestor micri, n mod pasiv se pot realiza i micri de nclinare lateral i medial.
Pentru realizarea lor se fixeaz coapsa iar gamba este dus n semiflexie. Din
aceast poziie se imprim gambei micri oscilatorii de pendulare, att n sens medial ct
i n sens lateral,de amplitudine redus (2-2,5 cm). Sunt limitate de ligamentele colaterale
i ncruciate.
Patologic, pot apare urmtoarele micri:
-de sertar - se depisteaz cu genunchiul n semiflexie; reprezint alunecri anteroposterioare ale tibiei fa de condilii femurali i sunt consecina laxitii
ligamentelor ncruciate.
-de lateralitate- se depisteaz cu genunchiul n extensie complet i evideniaz
laxitatea ligamentelor colaterale.

Fig 2.Biomecanica
genunchiului
3. Protezarea
(Artroplastia)
genunchiului

Protezarea genunchiului implica inlocuirea articulatiei naturale a genunchiului cu

un implant artificial, compus dintr-o piesa femurala, una tibiala, un platou mobil si patela.
Esentiala in artroplastia genunchiului este atingerea unei congruente perfecte a acestor
componente, iar in acest caz proiectarea implantului are un impact covarsitor.
3.1 Proteza totala de genunchi mc2 cu platou mobil si stabilizare posterioara.
Componentele tibiale si femurale sunt fabricate din aliaj crom-cobalt a caror
polisare secventiala de grad inalt asigura unghiuri si forme precise precum si un
coeficient de frecare minim. Platoul mobil si patela protetica sunt confectionate din foi de
polietilena, prin turnare si compresie.
Un concept avansat dedicat artroplastiei de genunchi, proteza totala de genunchi mc2
permite refacerea capabilitatilor fiziologice ale articulatiei genunchiului afectate de
gonartroza. Solutia platoului mobil asigura atat cresterea duratei de viata a protezei prin
reducerea uzurii componentelor sale, cat si recastigarea mobilitatii naturale pe toate axele
de rotatie ale articulatiei, eliminand durerea articulara. In premiera, proteza mc2 reuneste
sub acest concept avantajele unui platou mobil cu posibilitatea obtinerii unei flexii de
150. Mai mult, proteza mc2 se adreseaza atat persoanelor tinere in varianta
necimentata, cat si persoanelor in varsta in varianta cimentata.

3.1.1 Design inovator.

Protezele mc2 au cateva particularitati ce contribuie in mod determinant la succesul
artroplastiei:
Platoul mobil o componenta ce se interpune intre cele doua piese metalice
(femurala si tibiala) asigura pe de o parte minimizarea stresului la nivelul tuturor

interfetelor, reducand uzura componentelor si deci prelungind viata implantului,

iar pe de alta parte permite refacerea mobilitatii naturale pe toate axele de miscare
a genunchiului;
Conceptia inovatoare a componentelor implantului confera genunchiului protezat
o flexie echivalenta cu cea normala pentru un genunchi sanatos (150) prin
replicarea rollback-ului femural fiziologic;
In scopul reducerii considerabile a uzurii elementelor implantului, acestea sunt
proiectate astfel incat sa asigure cresterea suprafetelor de contact in cazul flexiei
moderate (mers) dar mai ales in cazul flexiei accentuate (ridicarea de pe scaun,
urcatul/coboratul scarilor, ghemuire).
Protezele de genunchi mc2 sunt disponibile atat in varianta cimentata (se fixeaza
cu biociment osos), cat si ca implanturi necimentate, acestea din urma avand
suprafata de contact cu osul acoperita cu titan poros si hidroxiapatita, pentru o
osteointegrare rapida. Protezele de genunchi necimentate asigura o fixare naturala
mai durabila si se recomanda in general pacientilor tineri.

Clasificarea protezelor totale de genunchi:

1. proteze cu mai multe grade de libertate (cea mai utilizata astazi).
2. proteze cu doua grade de libertate (actual acest tip de proteza se foloseste in
artrozele genunchiului cu diformitate mare si cu un sistem ligamentar deficitar;
3. proteze cu un grad de libertate (proteza in balama);
3.2 Cimentarea sau necimentarea endoprotezei
Tehnica de fixare a endoprotezei pe os aleas de chirurg pentru a fixa permanent
noua articulaie n organism depinde de variai factori: vrsta, activitatea fizic sau , mai
important, calitatea osului.
Fixarea fr cimentare necesit o bun calitate a osului subiacent.Suprafe ele
componentelor tibial i femural care privesc spre os au de cele mai multe ori o structur
asemntoare cu cea osoas sau o suprafa dur, pentru a stimula cre terea osului n
implantul propriu-zis.
Prin cimentarea protezei, componentele femural i tibial sunt ferm solidarizate de
osul subiacent prin folosirea cimentului osos. Cimentul osos este un substan adeziv
foarte bun format din dou componente i uneori combinat cu un antibiotic pentru a
preveni apariia complicaiilor infecioase. Avantajele folosirii cimentului osos sunt
mobilizarea mai rapid a genunchiului dup operaie i proprietile de fixare excelente
dac osul are o calitate slab. Articulaia poate fi solicitat mai rapid.
n plus fa de aceste dou posibiliti de fixare, mai exist nc o metod
suplimentar fixarea hibrid a endoprotezei de genunchi. Prin aceast metod,

componenta tibial este fixat prin cimentare, iar componenta femural este fixat fr
cimentare.

Fig 3.2 Proteza cimentata si necimentata

3.3 Proteze partiale de genunchi
Ele asigura inlocuirea suprafetelor articulare uzate in cazul in care artroza
afecteaza electiv compartimentul femurotibial intern., mai rar compartimentul femurotibial extern si uneori compartimentul femuropatelar.
Toate aceste proteze sunt alcatuite din:
parte femurala metalica, cimentata sau necimentata
parte intermediara de polietilena

 Si un platou fixat la nivelul tibiei pe care se sprijina piesa de polietilena.

Avantajul acestor proteze consta in marele comfort pe care il redau mersului, cu o
mare amplitudine a mobilitatii, si o disparitie totala a durerilor.
Totusi utilizarea lor necesita criterii stricte:
1.Ligamentele incrucisate trebuie sa fie normale, nedeteriorate de artroza sau de
traumatism
2.Deformarile si deviatiile de ax (varum, valgus) trebuie sa fie mici si perfect corectabile
prin tehnica chirurgicala.
3.Artroza nu trebuie sa afecteze decat un singur compartiment al genunchiului si
nu trebuie sa existe riscul evolutiei artrozei compartimentului sanatos. Daca aceste criterii
sunt respectate, se poate utiliza cu success proteza unicompartimentala de genunchi.

Fig 3.3 Proteza partiala de genunchi

3.4 Proteze totale de genunchi
Reprezinta tipul cel mai frecvent folosit de proteza de genunchiProtezele totale au
beneficiat de o cunoastere mai buna a fiziologiei genunchiului, in mod particular a
notiunilor de rulare, alunecare si rotatie tibiala in timpul flexiei-extensiei. Protezele cu un
singur grad de libertate (protezele in balama au fost practic abandonate in favoarea
protezelor totale actuale care respecta sistemele ligamentare ale genunchiului si care
necesita rezectii osoase minime.

Avantaje:
Spre deosebire de protezele unicompartimentale, protezele tricompartimentale pot
trata orice afectiune artrozica a genunchiului, fie ca afecteaza unul, doua, sau toate cele 3
compartimente ale genunchiului. De asemeni, aceasta interventie chirurgicala poate fi
propusa oricare ar fi starea ligamentelor incrucisate. Aceste proteze pot fi utilizate oricare
ar fi deformarea preexistenta legata de artroza sau de o deformare congenitala
preexistanta.Exista mai multe tipuri de proteze totale in functie de:
1. Mecanismul de stabilizare
2 Mecanismul de fixare la os al protezei
3.Mobilitatea platoului tibial

Fig 3.4 Proteza totala de genunchi

3.5 PROTEZA DE GENUNCHI DE REVIZIE

Proteza de genunchi de revizie permite efectuarea de revizii a unor proteze

implantate anterior, degradate, in conditiile in care exista defecte osoase majore sau
pierderi de capital osos.
Este o proteza cu platou mobil modulara adaptabila oricarei morfologii anatomice.
Proteza totala de genunchi cu stabilizare posterioara. Gradul marit de congruenta asigura
o durata de viata extinsa.
3.6 PROTEZA DE GENUNCHI DE REVIZIE CU PIVOT ROTATOR (BALAMA)

Lexa este o proteza de genunchi de revizie tip balama, cu pivot rotator.

Acest produs este recomandat pentru efectuarea unor revizii complexe, sau in acele
cazuri in care exista pierderi osoase majore, dezaxari importante sau dezechilibre
ligamentare mari.

4.Analiza componentelor implantelor extrase

Primul pas n ceea ce privete analiza implantelor extrase este studierea documentaiei de
execuie a reperelor respective. Trebuie efectuat o analiz separat pentru fiecare component a
implantului sau dispozitivului medical explantat, fiind necesar o notare a dimensiunilor i
formelor principale. Standardul E 1188 descrie foarte bine ordinea operaiilor i procedurile de
analiz pentru explante:
Descrierea dispozitivului;
Identificarea tipului dispozitivului i descrierea tuturor componentelor recuperate;
nregistrarea fabricantului i a catalogului cu numerele de serie;
nregistrarea altor informaii utile care descriu dispozitivul.
Examinarea macroscopic este deosebit de important i se efectueaz cu ochiul liber sau
cu ajutorul unui stereo-microscop, n scopul examinrii tuturor suprafeelor componente ale
explantelor, pentru evidenierea apariiei unor eventuale defecte. nregistrarea datelor se face
tabelat, conform unor formulare speciale.
Examinarea vizual pentru evidenierea rupturilor i a fisurilor mecanice trebuie efectuat
imediat dup parcurgerea pasului anterior, pentru c este foarte important ca aceast analiz s
fie de tip nedistructiv. Dup identificarea defectelor de acest tip se poate efectua o nregistrare
fotografic a zonelor afectate ale explantelor.
A doua etap este reprezentat de analiza efectiv a explantelor, prin care se pun n
eviden caracteristici suplimentare, aa cum sunt modul n care s-a produs eecul implantului
sau dispozitivului medical. nregistrarea datelor se face pe formulare speciale, care cuprind
rubrici pentru aprecierea unor detalii importante pentru evaluare. Executarea analizei
componentelor deteriorate se poate efectua prin fractografie optic, care poate fi suficient
pentru a determina mecanismele implicate n eecul mecanic al dispozitivului explantat.
Rezultatele obinute trebuie preluate fr deteriorarea probei investigate, dup urmtoarele etape:
Fotografierea;
Documentarea privind constatrile efectuate n fotografie;
Examinarea fractografiei optice;

Dac implantul este fracturat, se efectueaz analiza suprafeei de fractur prin tehnici
corespunztoare, pentru a stabili modalitatea n care aceasta s-a produs; n cadrul acestei
etape este exclus evaluarea distructiv, deoarece este cunoscut importana probei ca
dovad n justiie.

Urmtoarea etap n ceea ce privete testarea suplimentar a implantelor i dispozitivelor

medicale extrase este aceea a testrii din punct de vedere mecanic, avnd n aten ie istoricul
componentelor explantate. Examinrile din acest stagiu al investigrii implic aplicarea unor
metode distructive pentru a fi posibil evaluarea prin metode de microscopie i de determinare a
compoziiei chimice. Pentru atingerea acestor deziderate este util caracterizarea conform
protocoalelor de lucru prezentate n standardul E 860, care recomand examinarea prin metode
de microscopie astfel:

Pregtirea corespunztoare a probelor metalografice n acord cu standardele

E 3 i E 7;
Inscripionarea probelor prelevate prin tanare conform standardului E 407 i examinate

prin microscopie i microscopie de nalt rezoluie conform ghidului E 883;

Determinarea punctajului structurii conform standardului E 45;
Determinarea dimensiunii grunilor conform metodelor din E 112 i compararea

rezultatelor obinute cu cele ale materialelor standardizate;

Caracterizarea limitelor de grunte i a proporiilor de incluziuni;
Caracterizarea prin microscopie a efectului coroziunii asupra componentei protetice

explantate. Dovada sensibilizrii oelurilor inoxidabile poate fi demonstrat conform

standardului A 262;
Stabilirea proporiei de microporoziti poate fi determinat conform metodelor

prezentate n standardul E 45;

Microscopia electronic de baleiaj se poate utiliza pentru efectuarea analizelor de

fractografie conform standardului E 986.

Caracterizarea materialelor poate fi destul de complex i cuprinde cteva teste foarte
importante:

Determinarea compoziiei fizice i chimice i identificarea tipului de aliaj din care sunt

confecionate explantele, conform standardelor A 751, E 353, E 354 i E 120. Dac nici
unul dintre standarde nu include i compoziia chimic determinat prin analiz, se poate
utiliza o procedur arbitrar de recunoatere a concentraiilor;
Analizele chimice pot fi obinute i cu ajutorul spectrometrelor montate pe microscoape
electronice (EDS i WDS);

Determinarea duritii se poate efectua conform procedurilor din standardele E 10, E 18,

sau E 92;
Determinarea tensiunilor, ncovoierii, compresiunii i a proprietilor se efectueaz pe

probe special pregtite, cu dimensiuni prestabilite, fiind posibil uneori i obinerea unor
probe cu forme i dimensiuni atipice, n funcie de forma i dimensiunile explantului.
Deviaia posibil de la dimensiunile etalon este standardizat, pentru a fi posibil
corelarea i interpretarea rezultatelor.
Investigarea probelor care au straturi depuse prin diverse metode se poate efectua
conform unor proceduri speciale care cuprind:

Determinarea porozitii straturilor - se obine prin aprecierea fraciei estimative de

material lips;
Grosimea stratului i dimensiunea spaiilor n care nu exist contact cu substratul - se

apreciaz conform standardului F 1854;

Acolo unde exist posibilitatea, se poate determina rezistena la rupere i aderena

stratului, conform standardelor F 1044 i F 1147.

A treia etap n ceea ce privete analiza explantelor const n aprecierea istoricului i
analizarea compozitelor polimerice prin metode distructive, microscopice i de apreciere a
compoziiei chimice, conform metodologiei din standardul E 860. Clasificarea materialelor
investigate din punct de vedere al compoziiei chimice se efectueaz conform procedurilor de
clasificare din standardul D 4000.

Bibliografie
1.www.biotechnic.ro/proteza-totala-de-genunchi-cu-platou-mobil-cimentata
2.www.scribd.com
3. Baciu Cl. Chirurgia i protezarea aparatului locomotor. Ed. Medical,
Bucureti, 1986
4.Popescu M, Trandafir T. Artrologie i Biomecanic. Ed Scaiul, Bucureti,
1998