Ingrijirea postoperatorie a pacientului.

Pansamentul plagilor

Se numeste perioada post-operatorie intervalul dintre sfarsitul operatiei si vindecarea completa a

bolnavului, intervalul ce cuprinde cateva zile sau luni. In aceasta perioada supravegherea si
ingrijirea bolnavului se va face foarte atent urmarind mai multe aspecte:
Pregatirea salonului si a patului
Salonul trebuie sa fie amplasat intr-o zona mai izolata a sectiei si sa contina cat mai putine
paturi. In primele ore lumina este redusa, semiobscura, iar temperatura mediului ambiant nu va
depasi 25°C. Se pregateste patul cu lenjerie curata, musama si aleza, eventual in unele cazuri
patuls e incalzeste. Langa pat se pregateste sursa de oxigen, medicamente calmante, cardiotonice,
sericngi, pansamente, garou, vata, alcool, punga cu gheata, tavita renala, urinar, prosoape etc.
Transportul bolnavului de la sala de operatie
Transportul se face cu targa sau caruciorul port targa, bolnavul este bine invelit, fata i se
acopera cu un tifon, dar asezarea sa in pat va fi efectuata de mai multe persoane.
Ingrijirea in perioada post-operatorie
Bolnavul este atent supravegheat deoarece pot aparea tulburari grave de respiratie, circulatie,
caderea limbii, varsaturi, starid e agitatie sau gesturi necontrolate. Pozitia bolnavului aflat inca
sub anestezie este in DD in special in caz de rahianestezie. Pentru cei anesteziati general, daca
tipul operatiei permite, pot fi asezati in DL stg sau dr fara perna.
Pozitia bolnavului dupa eliminarea anestezicului se poate schimba tredelemburg, DL stg sau dr,
DV, pozitia Fowler (DD cu genunchii flectati pentru relaxarea musculaturii abdominale).
Supravegherea bolnavului post-operator in primele zile. Aspectul general se refera la
aspectul si culoarea mucoaselor, a faciesului precum si starea tegumentului.
• Temperatura – se masoara de cel putin 2 ori/zi, dimineata si seara sau suplimentar la
indicatia medicului. Frecvent apar stari febrile in evolutia post-operatorie sau
subfebrilitate care este normala a 2-a si a 3-a zi dupa interventia chirurgicala;
• Aparatul cardiovascular – pulsul se masoara de cateva ori pe zi, in prima zi e mai slab
si mai frecvent datorita pierderii de sange apoi isi revine. Uneori modificarile pulsului
arata complicatiile postoperatorii (ex: puls bradicardic si amplu dupa interventii
cerebrale, arata o compresiune cerebrala, puls tahicardic si filiform va indica o hemoragie
interna.)
 • T.A. se masoara in primele 2 h din 15 in 15 minute, apoi in urmatoarele 24 h din 2 in 2 h
precum sid e fiecare data cand medicul cere.
• Aparatul respirator se evalueaza prin frecventa si amplitudinea respiratiei, daca apare
dispneea se administreaza oxigen, iar daca exista secretii bronsice se dezobstrueaza caile
respiratorii prin aspiratie, uneori respiratia putand fi impiedicata de bandaje sau aparate
de imobilizare.
• Aparatul excretor de obicei in primele ore dupa interventie bolnavul nu urineaza, insa
dupa 4-6-12 h bolnavul este invitat sa urineze. Urina se masoara si se noteaza, se observa
aspectul, culoarea, uneori cand mictiunea nu are loc se va incerca stimularea prin
asezarea unui termofor sau se poate administra 0,5 gr metenamina (pentru relaxarea
musculaturii), iar in caz de retentie urinara se efectueaza sondajul vezical.
• Aparatul digestiv se supravegheaza bolnavul in vederea varsaturilor, iar daca apar
sughituri este semn de iritatie peritoneala. De asemenea se vor urmari starea mucoaselor
si restabilirea functionarii tranzitului intestinal – eliminari spontane de gaze. Primul
scaun spontan se elimina de obicei in ziua a 3-a si se noteaza in foia de temperatura a
bolnavului.
Supravegherea pansamentului.
Pansamentele se supravegheaza imediat dupa instalarea bolnavului in salon (se va urmari daca
nu s-a deplasat precum si secretia in plaga). Daca pansamentul este compresiv se va urmari
starea tegumentelor din jur. Pansamentul este schimbat la recomandarea medicului, frecventa
schimbarii pansamentului fiind in functie de aparitia semnelor locale (supuratii) si generale
(febra) pe care bolnavul le prezinta. Supravegherea pansamentului are in vedere si examinarea
atenta a plagii, a tegumentului din jur si eventualele secretii care uneori sunt recoltate pentru
examen de laborator.
Combaterea durerilor post-operatorii si suportul psihic al bolnavului.
O atentie deosebita trebuie acordata supravegherii si menajarii sistemului nervos al bolnavului
deoarece au un rol primordial in coordonarea activitatii tuturor organelor. Durerile postoperatorii
pot prezenta intensitati diferite in functie de locul si felul interventiei si tipul de activitate
nervoasa a bolnavului.
Durerile cele mai intense apar in primele 24 h dupa operatie, mai intense noaptea, dupa care se
atenueaza si dispar in decurs de 36-48h.
Pentru combaterea durerilor se foloseste un complex de masuri ce vizeaza:
1. Linistea bolnavului – se refera la asigurarea unui climat de siguranta care va avea un
efect pozitiv asupra sanatatii sale. Se vor inlatura nelinistile bolnavului, emotiile,
enervarile si se vor favoriza vizitele apartinatorilor. De asemeni oferirea si crearea
echilibrului psihic va induce o vindecare mai rapida.
2. Asezarea in pozitia de menajare a partilor dureroase: pozitia bolnavului trebuie sa puna in
repaus zona afectata si sa evite compresiunea terminatiilor nervoase.
3. Utilizarea tratamentelor si tehnicilor calmante. In combaterea durerilor postoperatorii
localizate, o actiune favorabila o are frigul, realizandu-se prin intermediul aplicarii pungii
cu gheata care reduce circulatia prin vasoconstrictie reducand astfel riscul de hemoragii si
formarea hematomului.
Pentru calmarea durerilor se pot administra calmante cum ar fi mialgin, fortral, piafen, tramedol,
morfina. Persoanele agitate si nelinistite se supravegheaza cu mai multa atentie, sunt tinute in
liniste si obscuritate si la nevoie li se administreaza sedative, iar pentru combaterea insomniei se
administreaza hipnotice.
Rehidratarea si alimentatia bolnavului.
Se refera la combaterea setei si restabilirea echilibrului hidric prin administrarea de lichide. Daca
bolnavul nu varsa, lichidele se administreaza peros (pe cale orala) cate o inghititura la 10 – 15
min, iar daca bolnavul varsa, lichidele se vor administra parenteral, iar buzele vor fi umezite.
Alimentarea bolnavului postoperatorie este individualizata evitandu-se regimul de foame
prelungit. La intocmirea dietei se va tine cont de felul operatiei si starea generala a operatiei.
Initial regimul alimentar este hidric apoi se introduc supe strecurate, iar din ziua a 3-a piureuri de
legume sau alimentatia semilichida. Din a 6-a zi se poate trece la alimentatia normala.
Mobilizarea bolnavului.
Mobilizarea bolnavului se face cat mai precoce, in urma miscarilor circulatia sanguina devine
activa, peristaltismul se imbunatateste, ventilatia pulmonara se intensifica sis e pun in miscare
muschii, pe langa toate acestea bolnavii devin mai increzatori.
Bolnavii care au fost operati sub anestezie locala se pot mobiliza uneori imediat dupa interventie.
Dupa interventiile obisnuite care nu prezinta complicatii, mobilizarea incepe din prima zi dupa
operatie.
Mobilizarea se efectueaza progresiv si instituita precoce duce la evitarea complicatiilor imediate
sau tardive: tromboze venoase, pneumonii hipostatice, escare, atrofii musculare, anchiloza
articulatiilor, constipatii etc.

Tehnica pansamentului

TIPURI DE PANSAMENTE
Pansamentul protector are ca obiectiv acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de
dren (plaga operatorie, locul unei injecţii sau puncţii, locul unde este montat un cateter venos)
pentru a realiza protecţia faţă de mediul înconjurător.
Pansamentul absorbant are ca obiectiv acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de
comprese şi un strat de vată.
Pansamentul ocluziv are ca obiectiv acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor însoţite de leziuni
osoase peste care se aplică aparatul gipsat pentru imobilizare.
Pansamentul compresiv are ca obiectiv acoperirea unei plăgi sângerânde în scop hemostatic,
pentru imobilizarea unei articulaţii în caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavităţi
superficiale după puncţionare.
Pansamentul umed are ca obiectiv diminuarea edemului inflamator.
Pansamentul trebuie să:
• acopere complet plaga (conferind izolare faţă de mediul extern);
• materialul din care se realizează pansamentul să aibă o bună putere absorbantă (pentru
plăgile secretorii),
• să fie confecţionat din materiale sterile, să nu conţină particule sau componente toxice;
• să fie atraumatic (executarea pansamentului să nu provoace durere);
• materialul de fixare al pansamentului să fie suficient de elastic, dar suficient de bine
strans, încât să menţină pansamentul fix, fără să producă constricţie.
“ Pansamentul ideal “ trebuie să asigure:
• înlăturarea excesului de exudat şi a toxinelor – previne macerarea
• umiditate crescută la interfaţa plagă-pansament – mediul uscat întarzie vindecarea plăgii
• permisivitatea schimburilor gazoase dintre plagă şi exterior
• izolaţie termică – reduce temperatura la nivelul patului plagii
 • protectie impotriva infectiilor secundare- previne patrunderea microorganismelor in plaga
• schimbarea atraumatica a pansamentului – nu afectează procesul de vindecare şi reduce
durerea.
Pregătirea pentru pansarea plăgiilor
Pregătirea psihică a pacientului :
• se explică necesitatea efectuării sau schimbării pansamentului
• se obţine consimţământul pacientului
• se explică modul de desfăşurare al procedurii
Pregătirea fizică și procedura de lucru:
• se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul
• se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie pansat, cât mai comod
• dezinfectarea mâinilor
• îmbrăcarea mănuşilor
• se examinează plaga şi tegumentele din jur. Dacă plaga a fost pansată se desface faşa şi
se ridică pansamentulvechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri prin dezlipire
brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu cloramina şi apoi se ridică pansamentul cu
pensa sterilă.Îndepărtarea vechiului pansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior
se aruncă şi se îmbracă altele pentru toaleta şi dezinfecţia plăgii:
În cazul unei plăgi operatorii cu vindecare per primam:
• se aseptizează plaga cu soluţie betadină prin ştergere,
• se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
• se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu
cel puţin 1-2 cm,
• se fixează cu leucoplast.
În cazul pansamentului per secundam
• se observă plaga, se curăţă tegumentul din jurul plăgii de urmele de leucoplast cu
substanţe degresante, se dezinfectează tegumentul din jurul plăgii cu tampon steril
îmbibat cu alcool iodat 1%; tinctură de iod sau alcool sanitar,circular, de la interior spre
exterior în cazul pansamentului per primam, şi invers în cazul celui per secundam.
• se îndepărtează din plagă eventualele secreţii prin tamponare cu comprese sterile uscate
• se aruncă fiecare compresă utilizată în tăviţă,
 • se toarnă în plagă apa oxigenată, având rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a im
puritaţilor şi secreţiilor (prin efervescenţa produsă),
• se curăţă marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştregere se foloseşte un alt
tampon steril,
• se şterg marginile plăgii cu un tampon uscat
• se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1%; tinctură de iod
sau alcool de 70 grade
• se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu
cel puţin 1-2 cm, sau îmbibate cu soluţii antiseptice indicate,
• se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o faşă în funcţie de regiune.
Îngrijirea pacientului după tehnică:
• bolnavul se aşează în poziţie cât mai comodă
• regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea şi a asigura vindecarea cât
mai rapidă
• se acoperă bolnavul ,se observa faciesul şi comportamentul pacientului la durere
• se analizează aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia
• Atenționări și precauții
• Toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei asepsi perfecte
• Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a regiunilor
învecinate; prin aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plagă
determinându-se o septicemie
• Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.
Pentru păstrarea asepsiei se poate întrebuinţa o pensă numai pentru servirea materialului
necesar(alta la fiecare pansament)
• În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează înaintea efectuării
pansamentului, antialgice.
• În cazul nerespectării asepsiei se pot produce infecţii sau contaminări după cum urmează:
• Contaminare. Plaga contaminată este caracterizată de prezenţa bacteriilor în plagă fără
reacţie din partea organismului gazdă
Colonizare. Plaga colonizată este caracterizată de prezenţa bacteriilor în plagă cu
iniţierea unei reacţii din partea organismului gazdă (răspuns inflamator)
 Colonizare critică. Colonoizarea critică reprezintă multiplicarea bacteriilor în plagă cu
determinarea unei întarzieri în vindecarea plăgii, de obicei asociată cu o exacerbare a
durerii, încă fără o reacţie extinsă din partea organismului
Infecţie. Plaga infectată este rezultatul multiplicării şi supraîncărcării plăgii cu bacterii cu
reacţie puternică a organismului gazdă (reacţie semnalată prin prezenţa celor patru semne
clasice ale inflamaţiei: rubor, calor, tumor şi dolor) .
Complicaţii posibile
• hemoragia – sângerare
• nevralgia traumatică – durere vie, continuă şi intermitentă în interiorul plăgii sau la
distanţă. Este datorată interceptării unor terminaţii nervoase de excitaţiile mecanice din
plagă
• edemul traumatic – este determinat de acţiunea directă a agentului traumatic
• embolia şi tromboza venoasă post traumatică
• supuraţia plăgii
• gangrena
Materiale folosite
• mănuşi sterile şi mănuşi de control
• trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, chiureta, ;
• comprese sterile ambalate individual;
• câmp steril,
• seringi sterile,
• anestezic local,
• soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%,
betadină, rivanol1%,
• apă oxigenată,
• unguente şi pulberi cu antibiotice, sulfamide,
• feşi de diferite mărimi,
• leucoplast sau adeziv, plasturi adezivi,
• plasă de fixare tip ciorap,
• recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor( pericol biologic),
• muşama şi aleză(în funcţie de regiune).
BANDAJAREA
Definiţie:
• Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi
lăţimi diferite, în funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.
Reguli pentru o înfăşare corectă:
• Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
• Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
• Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
• Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
• Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
• Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
• Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
• Se începe şi se termină cu ture de fixare.
Caracterele unui bun bandaj:
• Să fie elastic, suficient de strâns.
• Să fixeze pansamentul.
• Să imobilizeze segmentul.
• Să asigure cicatrizarea.
• Să fie executat blând.
• Să fie estetic.
Realizarea turelor de fixare:
• Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.
• Se intersectează cu o tură circulară.
• Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.
Modalităţi de conducere a feşei:
• Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).
• Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă,
antebraţ).
• Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se
conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând
prima diagonală; se încheie cu ture de fixare (cot, picior, mână).
• Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8,
fiecare tură acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete,
regiunea inghinală, scapulo-humerală etc.).
• Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se
conduc din ce în ce mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se
desfăşoară în sens invers, oblic (cot, genunchi etc.).
Bandajarea pe regiuni:
• Capul → capelina.
• Ochii → monocular sau binocular – prin ture succesive oblice şi orizontale.
• Nasul → praştie.
• Bărbia şi buzele → căpăstru.
• Bandajarea gâtului → circular.
• Ceafa → circular.
• Abdomenul → circular cu feşe late.
• Sânii → bandaj în spică.
• Membrul superior → umărul şi axila în 8, braţul şi antebraţul în spirală, cotul în evantai,
palma în 8, degetele în spic.
• Membrul inferior → coapsa şi bazinul cu spică simplă sau dublă, genunchiul în evantai
sau 8, glezna în 8.
Alte mijloace de fixare a pansamentului:
• Basmaua → dreptunghiulară, triunghiulară, în patru colţuri.
• Eşarfa.
• Bandajul în T (perineu).
• Ţesături tubulare elastice.
• Materiale adezive – Galifix.