Managementul postoperatoriu a pacientului chirurgical.

1. Noţiune de perioadă postoperatorie.

2. Pregătirea salonului postoperatoriu. Transportarea bolnavilor din sala de
operaţie.
3. Îngrijirea şi consilierea pacientului postoperatoriu.
4. Particularităţile de îngrijire postoperatorii a copilului şi pacientului în etate.
5. Aspecte deontologice ale activităţii asistentului în echipa multidisciplinară.

1. Noţiune de perioadă postoperatorie.

Perioada postoperatorie se numeşte perioada de tratament a bolnavului din momentul
încheierii operaţiei şi până la restabilirea capacităţii de muncă.
Aceasta perioada durează de la câteva zile până la câteva luni.

Această perioadă se împarte în 2 etape:

I. Precoce - primele 3-5 zile
II. Tardivă - mai târziu de 6 zile
Perioada postoperatorie include următoarele sarcini:
1. Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor postoperatorii.
2. Prevenirea asocierii infecţiei secundare;
3. Accelerarea proceselor de regenerare a plăgii postoperatorii.
4. Restabilirea capacităţii de muncă.
2. Pregătirea salonului postoperatoriu. Transportarea bolnavilor din sala de
operaţie.
Cea mai bună profilaxie a complicaţiilor postoperatorii se realizează prin pregătirea
preoperatorie corectă şi tratarea afecţiunilor şi complicaţiilor depistate. Pregătirea
salonului şi a patului pentru primirea bolnavului se face încă din timpul operaţiei.
Pentru ai proteja sistemul nervos, după operaţie este bine sa fie plasat intr-o cameră cât
mai izolată, cu puţine paturi (2-3). Lumina sa fie redusă şi difuză. Dacă intervenţia s-a
făcut în narcoză şi bolnavul doarme în primele ore lumina semiobscura îl va ajuta în
perioada de trecere la somnul fiziologic. Temperatura din salon nu va depăşi 20°C. O
temperatura mai ridicată produce transpiraţie, ceea ce contribuie la deshidratarea
bolnavului. Patul trebuie să fie funcţional, ce permite aranjarea bolnavului în poziţia
comodă. Patul se acoperă cu lenjerie curată, muşama, traversă, eventual colac de
cauciuc şi se încălzeşte cu termofoare sau cu sticle cu apă caldă care se vor îndepărta
din pat la sosirea bolnavului, pentru a nu-i produce arsuri.
Lângă patul bolnavului se pregăteşte sursa centralizată de oxigen umezit, punga cu
gheaţă, tăviţa renală, câteva şerveţele, plosca, urinarul.
Transportarea bolnavilor din sala de operaţie.
De pe masa de operaţie bolnavul este transferat pe cărucior, targă. Căruciorul se aşează
paralel cu masa şi se transferă de 5-6 persoane, după care este transportat în secţia de TI
unde se află de la câteva ore până la 2-3zile (în mediu), în dependenţă de starea
bolnavului. Transportarea se face cu partea cefalică înainte. Din salonul de terapie
intensivă este transportat în salonul postoperatoriu al secţiei de chirurgie. Bolnavul
este învelit cu grijă, pentru a fi ferit de curenţii de aer şi de a preîntampina complicaţiile
pulmonare.
În salonul postoperatoriu în fiecare dimineaţă se face curăţenie umedă. Se prelucrează
toate suprafeţele, podelele cu sol. Tabidez, Chiroseptol, Peroxid de oxigen 6%,
Cloramină 3%, Profic etc. Se conectează lampa de cuarţ pe 30 min.

3. Îngrijirea şi consilierea pacientului postoperatoriu.

Se supraveghează trezirea bolnavului, cu revenirea stării de conştienţă, a
sensibilităţii şi a motilităţii.

După trezire, bolnavul va fi aşezat in poziţia pe care o suporta cel mai bine; se
recomandă poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare
şi abdomenului, mişcările respiratorii se pot efectua mai uşor).45°- 30°, semi-
Fowler (30°)

Din cauza transpiraţiilor abundente şi dese, ori pe măsura murdăririi cu secreţii din
plagă, lenjeria trebuie schimbată des. Se fac măsuri de profilaxie a decubitusurilor
în această perioadă. Se va acorda atenţie acuzelor bolnavului. Se va urmări
expresia feţei (suferindă, liniştită, vioaie), culoarea tegumentelor (palidă, roşietică,
cianotică), se măsoară obligatoriu temperatura corpului de 2-3 ori în zi; se observă
secreţiile din plagă.
Metoda activă de tratament solicită ca bolnavul să se scoale din pat cât mai
devreme, să facă gimnastică respiratorie, să treacă cât mai devreme la alimentaţia
completă.
Toate aceste măsuri tonifică sistemul nervos, ridică dispoziţia bolnavului, previn
fenomenele de stază din plămâni, îmbunătăţesc circulaţia sangvină, reduc la
minimum pericolul apariţiei complicaţiilor.

4. Particularităţile de îngrijire postoperatorii a copilului şi pacientului

 în etate.
După operaţii nu prea mari sub anestezia locală copii pot fi transportaţi în salonul
postoperatoriu. După operaţii mari copilul se transportă în secţia de terapia intensivă.
Copiii sunt foarte sensibili la suprarăcire, de aceea to în salon trebuie să fie 20-22o.
După operaţii sub narcoză se recomandă repaos la pat în poziţie orizontală pe spate. Se
va evita ridicarea bruscă a copilului. Dacă va apărea voma capul se întoarce pe o parte.
După vomă cavitatea bucală se va şterge cu un tampon de tifon îmbibat în soluţie de
KMn04. Copilului nu se dă de băut. In unele cazuri se picură lichid cu pipeta sau sa
şterg buzele cu un tampon umed. Se dă de băut peste 4-6ore. O atenţie deosebită se
atrage plăgii postoperatorii, tuburilor de dren şi cateterelor permanente pe care copii vor
să le înlăture cât mai repede.
Pentru combaterea durerilor pe care copiii nu le pot suporta se administrează analgezice
şi barbiturice care normalizează somnul. Numai în cazuri grave se administrează
analgezice narcotice.
Alimentarea copiilor începe peste 6-8 ore conform vârstei. Are o importanţă deosebită
calitatea şi cantitatea alimentaţiei.
Administrarea O2 este necesară după toate intervenţiile, dar mai ales în intervenţiile pe
cutia toracică.
Hipertermia - o particularitate prezentă la copii t° corpului se poate ridica la 40- 41o
chiar după operaţii nu prea mari. Pentru normalizarea to se folosesc remedii fizice -
pungi cu gheaţă la cap, în regiunea ficatului, femurului şi rinichilor, se fac
aerări,ventilări, înfăşări în cearşafuri îmbibate în apă de to 14 – 200. Se fac microclisme
cu apă rece. Se administrează amestecuri litice:
sol. Analgin + Dimedrol; sol. Analgin + Dimedrol + Papaverin;
sol. Analgin + Dimedrol + Papaverin+ Amenazin;
Convulsiile - la copii mici se păstrează o mare predispoziţie la convulsii. Convulsiile
pot apărea ca urmare a hipoxiei, supradozării novocainei, hipertermiei.

Se administrează preparate anticonvulsive (Diazepam, MgSO4), se înlătură cauza ce

poate duce la convulsii.

Insuficienţa cardiovasculară acută - Starea copilului operat se agravează, Ps devine

filiform şi moale, TA scade, pielea capătă culoarea cenuşie, umedă, tonurile cardiace
sunt surde.

Conduita – se administrează sol. Cordiamină, Efedrină în doze crescânde, inhalarea O2 ,

se coboară regiunea cefalică mai jos faţă de planul toracic. În caz de necesitate
resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală.

După operaţii nu prea mari sub anestezia locală copii pot fi transportaţi în salonul
postoperatoriu. După operaţii mari copilul se transportă în secţia de terapia intensivă.
Îngrijirea bolnavilor vârstnici

Această grupă de bolnavi este predispusă la complicaţii pulmonare: de aceea chiar din
primele zile după operaţie se dă o poziţie ridicată, se face introducerea soluţiilor prin
perfuzie, lent cu picătura deoarece pereţii vasculari nu sunt atât de elastici şi să nu apară
efort prea mare în regiunea cordului. Se fac inhalaţii cu O 2.

Se face întoarcerea precoce, gimnastică respiratorie care asigură un bun drenaj al

arborelui traheal şi bronşic. Injecţiile s/c, i/m se absorb mai lent şi aceşti bolnavi sunt
predispuşi la infiltrate şi abcese. De aceia se aplică termoforul, reţeaua de iod, prişniţe
de absorbţia.

La bolnavii vârstnici apare insuficienţa respiratorie acută ca urmare a obturării căilor

respiratorii. Semne: agitaţie pronunţată, cianoza buzelor, transpiraţie abundente,
participarea la respiraţie a muşchilor gâtului şi muşchilor intercostali. Poate surveni
oprirea subită a respiraţiei. Profilaxia - prevenirea pătrunderii în căile respiratorii a
maselor vomitive, aspiraţia continuă din nazofaringe, administrarea O2 umezit.

La persoanele în vârstă se constată mai des supuraţia plăgii operatorii. Se recomandă

schimbarea cât mai frecventă a pansamentelor. Se administrează un complex de
vitamine. Deoarece pielea este sensibilă la bolnavii în vârstă des se dezvoltă escare şi
greu se vindecă. Aceşti bolnavi au nevoie de o îngrijire minuţioasă a tegumentelor
pentru profilaxia escarelor.

Pentru profilaxia trombozelor şi emboliilor pe membrele inferioare se aplică bandaje

cu feşi elastice.

5. Aspecte deontologice ale activităţii asistentului în echipa multidisciplinară.

Orice intervenţie chirurgicală se termină cu aplicarea suturilor. Înlăturarea suturilor de

pe plagă constituie un act final al vindecării plăgii operatorii, care permite externarea
bolnavului chirurgical. De la aplicarea suturilor şi până la înlăturarea lor plaga trece
printr-o serie de faze (vezi tema "Plăgile"). În mod normal când are loc cicatrizarea
primară e plăgii operatorii suturile pot fi scoase de la 5-7 zi şi până la 12 zi după
operaţie ţinându-se cont de caracterul intervenţiei chirurgicale, de starea bolnavului, de
vârsta lui şi de patologiile concomitente. În operaţii mici (apendicectomie) suturile se
scot la 5 zi, in operaţii mijlocii (colecistectomie în a 8-a zi. În neoplazii, la bătrâni, la
persoanele la care regenerarea ţesuturile se petrece încet suturile se scot la 12- 14
zi,după operaţie. La început se scot peste una, iar paste 2 zile restul.

Bolnavul se externează din staţionar cu fişa de externare in care este fixată durata
internării, diagnosticul, tipul intervenţiei chirurgicale, rezultatele examinărilor
paraclinice şi a investigaţiilor, evoluţia stării bolnavului, ce tratament a primit şi ce i se
mai recomandă să primească , ce măsuri de profilaxie să efectueze.

Bolnavul se prezintă la medicul de familie, apoi la chirurgul din CMF. Dacă

patologia dată se supune dispensarizării, bolnavul este anunţat, de câte ori într-un an să
se prezinte la medic. La necesitate i se prestează îngrijiri medicale la domiciliu de către
medicul de familie şi a/m de sector.