Supravegherea și îngrijirea postoperatorie

Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării intervenției

chirurgicale.
Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.
 Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
 Pacientul va fi acoperit;

 Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca acestea să nu

fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
 Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
 Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20 grade C
(căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
 Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie
sincrone.
 Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
 Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale. Poziția
uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral drept sau stâng
(pentru drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați (obezi,
cardiaci, operații torace).

Supravegherea pacientului operat

Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea prevenirii și depistării

precoce a complicațiilor postoperatorii.

Aspectul general al operatului

 colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),
 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),

 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),

 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală, cum ar fi
hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).

Parametri fiziologici
 tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează în foaia de
reanimare;
 pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitatea și se notează. Orice modificare (bradicardie,
tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
 respirația, tusea sau expectorația;
 temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Se poate combate frisonul prin
încălzirea pacientului cu pături de încălzire. Se supraveghează semnele de hipotermie
(respirație rară, reacții lente, T.A. și puls scăzute).

CHIVU ANDREEA MAGDALENA AMG 3 B Page 1

Pierderile lichidiene sau sanguine

 urina – reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. Inițial, urina nu
este abundentă, dar în decurs de două zile revine la normal. Se anunță medicul dacă
pacientul nu urinează (anurie sau glob vezical). Dacă pacientul nu urinează spontan în
primele 6-8 ore postoperator, se efectuează sondajul vezical.
 scaunul – se reia în următoarele 2-3 zile și e precedat de eliminare de gaze. Dacă nu apar
gazele, se poate folosi tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu e spontan, se poate
face clisma evacuatoare. Masajul abdominal sau supozitoarele cu glicerină pot fi de ajutor.
 transpirația – în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante.
 vomismentele – cantitatea, aspectul și caracterul (bilinoasă, alimentară, sanguinolentă);
 pierderile prin drenaj – se verifică și se notează aspectul pentru fiecare dren în parte.

Supravegherea plăgii operatorii

 pansamentul să fie curat. Acesta se schimbă la nevoie sau dacă apar semne locale de infecție
a plăgii;
 se supraveghează racordul drenului la punga colectoare; se notează caracteristicile lichidului
de drenaj.

Alte semne clinice

- sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului respirator.

Examene complementare
 radiografii pulmonare, teste de coagulare, hemogramă și hematocrit, examenul
de urină (concentrația de uree și electroliți), examenul lichidului de drenaj.

Îngrijirea pacientului operat

 Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în starea de
semiconștiență, operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren sau sonde;

 Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de apă (dacă nu a
vomat în ultimele 2 ore);

 Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul, verificând

perna și lenjeria de pat.

 Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;

 Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat precoce în prima zi
a operației (exceptând cazul în care e contraindicat);

Primele zile post-operatorii

 Lupta împotriva durerii (analgezice);

 Lupta împotriva insomniei (hipnotice, asigurarea unui climat de liniște);

CHIVU ANDREEA MAGDALENA AMG 3 B Page 2

 Lupta împotriva anxietății (suport moral și psihologic, încurajare);

 Lupta împotriva complicațiilor pulmonare (profilaxie prin dezinfecție nazofaringiană,

aerosoli, produse fluidizante ale secrețiilor bronșice);

 Lupta împotriva distensiei digestive (tubul de gaze, clisme evacuatoare, purgative ușoare);

 Lupta împotriva stazei venoase (mișcări active ale membrelor inferioare, repetate de mai
multe ori pe zi – flexie, extensie genunchi, mișcări de pedalare, mișcări articulație șold.
Ridicarea precoce din pat este metoda cea mai eficientă pentru prevenirea complicațiilor
venoase).

Mobilizarea pacientului operat

 În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei intervenției sau a
doua zi dimineață.
 Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale membrelor inferioare
și se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în ortostatism).
 Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de asistenta
medicală. Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să mai meargă sau nu.

 Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci dimpotrivă. Persoanele cu

stare de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate cât mai precoce. Același
lucru este valabil și legat de natura sau complexitatea operației.

 Prevenirea complicațiilor de decubit trebuie să fie avută în vedere (prevenirea escarelor –

masaj, lenjerie curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la fiecare două ore, menținerea
curată și uscată a pielii);

Alimentația și hidratarea
 Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru acoperirea necesităților
organismului);

 Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi. Această cantitate
va fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima zi 300 ml, a doua zi 500 ml, 1000
ml a treia zi) și perfuzii (pentru completarea necesităților zilnice).
 Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin canitatea de urină eliminată.

 Alimentația – Se va ține cont de următoarele principii: bolnavul va mânca după ce a avut

scaun precoce sau după emisia de gaze și nu va consuma fructe sau glucide în exces.

 În ziua operației, pacientul va bea cu lingurița, rehidratarea fiind realizată cu perfuzii.

 După 24 de ore – ceai, supe strecurate, iar a treia zi iaurturi și piureuri.

 După reluarea tranzitului, carne de pui, pește alb și se revine treptat la alimentația obișnuită.

CHIVU ANDREEA MAGDALENA AMG 3 B Page 3

 În cazul alimentării prin sondă, se vor folosi soluții nutritive ce ajung până la 3000 kcal.
După administrarea alimentelor pe sondă, se va introduce apă pentru curățarea sondei și
completarea necesarului de apă.

CHIVU ANDREEA MAGDALENA AMG 3 B Page 4