Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientei pentru explorări paraclinice

Examenul clinic general-Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul
să asigure foaia de observaţie, instrumentarul necesar, rezultatele de la investigaţii şi ajută
pacientul să se dezbrace şi aşezarea acestuia în poziţiile cerute de către medic. Acesta va
cuprinde: - inspecţia regiunilor corpului şi se termină cu observarea unor mişcări cum ar fi
ridicatul din pat şi mersul.- palparea oferă informaţii despre volumul, suprafaţa,
consistenţa, sensibilitatea şi mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, muşchi,
ggl.limfatici, sistem osteo-articular şi organe abdominale) observându-se mimica
pacientului.- percuţia anumitor zone obţinându-se diferite sunete în funcţie de intensitate,
tonalitate şi timbru- auscultaţia inimii şi plămânilor

Teste clinice

- Cardiotocografia Un făt prezintă accelerări adaptive ale cordului în special ca

răspuns la mişcările active fetale.ExecuţieSe aşează gravida în poziţie semidecubit lateral,
este urmărită cardiotocografic 20 min şi se înregistrează frecvenţa cordului fetal.Mişcările
fetale active sunt semnalizate de mamă.Prezenţa a cel puţin 2 accelerări ale frecvenţei
cordului fetal cu amplitudine de 15 bătăi/min, timp de 15 sec în 20 min , accelerări de
obicei asociate cu MFA indică un test reactiv.Aceasta înseamnă o bună prezumţie pentru 7
zile dacă nu intervin alte modificări patologice. Absenţa accelerărilor sau prezenţa a unei
accelerări de 15 bătăi, indică un test nereactiv care înseamnă prognostic nefavorabil.Rolul
asistentei medicale-Pregateşte psihic gravida şi o ajută să ia poziţia corespunzătoare
testului, notează în foaia de observaţie rezultatele şi anunţă medicul.

-Examene echografice - echografia abdominal-Echografia este o metodă de

diagnosticare ultrasonografică – prin folosirea ultrasunetelor. Echografia abdominală
reprezintă metoda prin care se permite examinarea vizuală a organelor interne pline. Rolul
asistentei medicale - se pregăteşte pacienta psihic, i se explică necesitatea tehnicii,
respectarea unor reguli de examinare: să nu mănânce cu 6 ore înaintea examinării, trebuie
să bea 500 ml de lichid neacidulat şi neîndulcit, nu trebuie să meargă la toaletă cu o oră
înaintea examinării, etc..

-Biometria fetală şi placentară. Se execută prin tehnica ecografică:Măsurarea

sacului ovular de la 7 săptămâni, depistarea activităţii cardiace de la 8 săptămâni,
măsurarea capului fetal de la 11 săptămâni, a lungimii cranio-caudale între 8 şi 13
săptămâni.Măsurarea elementelor fetale: cap, trunchi, coloana vertebrală, diametrul
biparietal în dinamică.Sunt elemente importante pentru aprecierea vârstei gestaţionale, dar
în asociere şi cu alţi parametri, ca diametru toracic, diametrul transabdominal, lungimea
femurului.Măsurarea grosimii placentare, vizibilă doar după 14-15 săptămâni, diametrului
maxim la locul de inserţie a cordonului ombilical, care la termen ajunge la 40 -45
mm.Rolul asistentei medicale-se pregăteşte gravida psihic, şi se explică necesitatea
tehnicii.

-Amniocenteza Este o metodă de investigaţie invazivă care constă în prelevarea prin

puncţie transabdominală a unei cantităţi de lichid amniotic care poate fi analizată
biochimic şi citologic.În funcţie de moment şi scop , amniocenteză este precoce, după 16
săptămâni sau tardivă , în ultimele săptămâni de sarcină.Rolul asistentei medicale-
Pregăteşte materialele necesare-câmp steril, dezinfectant, eprubete sterile, manuşi
sterilePregăteşte psihic gravida-o încurajează şi o informează pentru necesitatea efectuării
tehnicii Pregateşte gravida fizic- ajută pacienta să ia poziţia cerută de către medic în timpul
examinării

Examenul regiunii pelvine.Acest examen este important în depistarea anumitor

afecţiuni a regiunii pelvine şi va fi efectuat de către medic.Rolul asistentului medical-
pregăteşte psihic pacienta şi o informează asupra examenului- ajută pacienta să-şi
îndepărteze hainele de la brâu în jos; acesteia i se va asigura de către asistentă un halat,
preferabil de unică folosinţă.- va aşeza pacienta să se întindă pe masa ginecologică,
permiţând medicului să-i examineze vulva, uretra şi vaginul; se recomandă purtarea
şosetelor în timpul examinării pe masa ginecologică, deoarece acestea vor menţine calde
picioarele.;

Examenul extern-În timpul examenului extern medicul va:-examina vulva şi orificiul

de deschidere a vaginului, pentru semne de roşeaţă, iritaţii, scurgeri, chisturi, negi genitali
(condilomatoză genitală) sau alte afecţiuni.-examina interiorul vaginului cu ajutorul
degetului, pentru a descoperi eventuale chisturi sau puroi provenind de la glandele
Bartholin-introduce un specul în interiorul vaginului; speculul îndepărtează pereţii vaginali
permiţând examinarea vaginului şi a cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal,
caz în care se va încălzi în prealabil şi lubrifia.-examina pereţii vaginali şi cervixul, pentru
a decela eventuale leziuni, formaţiuni, inflamaţii, scurgeri anormale sau decolorări.
Dacă se doreşte efectuarea unui test Babeş-Papanicolau, medicul va folosi o mică perie
pentru recoltarea probei. După recoltare pot să apară mici sângerări sau pătări ale lenjeriei
intime. De asemenea, se poate recolta şi o probă de mucus cervical pentru decelarea unor
infecţii cu transmitere sexuală, precum gonoreea sau chlamydia.

Examenul bimanual.Acesta examen fizic este parte integrantă a examenului pelvin.

Medicul va introduce unul sau două din degetele de la o mână în vagin, iar pe cealaltă o va
plasa pe abdomen. Prin apăsarea abdomenului şi mişcarea degetelor în interiorul vaginului,
medicul poate determina mărimea, forma, consistenţa uterului, ovarelor şi a trompelor
uterine. De asemenea, pot fi identificate eventuale formaţiuni sau dureri.Rolul asistentului
medical-Va pregăti materialele necesare( mănuşi sterile ,câmp steril, eprubete sterile, lame
sterile, specule sterile, lubrefiant, tampoane sterile)-va informa pacienta asupra
procedurilor ce se vor efectua în timpul examinării şi scopul acestora-Dupa ce examinarea
este încheiată, pacientei i se va înmâna un tampon sau o faşă pentru a îndepărta scurgerile
vaginale rezultate în timpul examinării.

Examene de laborator.Recoltarea sângelui se face dimineaţa pe nemâncate sau, cel

mult după un mic dejun care să nu fi cuprins nici o formă de grăsime animală sau
vegetală,glucide .De asemenea, cina din seara precedentă trebuie să fi fost lipsită de
grăsimi şi dulciuri.Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare pentru manevrele
medicale, pregăteşte psihic pacientul, pregăteşte locul de elecţie, i se explică pacientului
tehnica şi necesitatea ei, se recoltează produsul patologic, se etichetează produsul, se
trimite la laborator si se notează în foaia de observaţie.Rolul asistentei medicale în
analizele de sânge- pregăteşte materialele necesare: mănuşi sterile, seruri test, ace, seringi
sterile, taviţa renală, lame de sticlă, stativ şi pipete, tampoane, garou, soluţii dezinfectante
– alcool 90·, perniţe şi muşama.- pregăteşte psihic pacientul: îi explică scopul şi
necesitatea tehnicii- pregăteşte fizic pacientul: se aşează pacientul în poziţie confortabilă şi
se examinează calitatea şi starea venelor, se aşează braţul pe perniţă şi muşama în aducţie
şi extensie maximă, dezinfectează tegumentele, aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm
deasupra locului puncţiei strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a
comprima artera şi se recomandă să strângă pumnul .

Execuţie:- asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile sterile;- se fixează
vena cu policele mânii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei; - se fixează seringa, gradaţiile şi
acul fiind orientate în sus, în mâna dreapta, între police şi restul degetelor;- se pătrunde cu
acul traversând, în ordine tegumentul, apoi peretele venos până când acul înaintează în
gol;- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;- se controlează pătrunderea
acului în venă prin aspiraţie cu seringa;- se continuă tehnica de recoltare a sângelui;- se
îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi a
pumnului;- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a
acului şi se retrage brusc acul;- se comprimă 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală.-
îngrijirea ulterioară: se face toaleta locală a tegumentului, se schimbă lenjeria dacă este
murdară, se asigură o poziţie comodă în pat, se supraveghează pacienta.Pregătirea
produsului recoltat: eprubetele se etichetează, se completează formularele de trimitere, se
măsoară cantitatea.Reorganizare : materialele refolosibile se dezinfectează, se spală, se
pregătesc pentru o nouă sterilizare ; deşeurile se îndepărtează.Accidente şi intervenţii:-
hematom (prin infiltrarea sângelui în ţesutul perivenos) /se retrage acul şi se comprimă
locul puncţiei 1-3 minute ;- străpungerea venei (perforarea peretelui opus) /se retrage acul
în lumenul venei - ameţeli, paloare, lipotimie /se întrerupe puncţia, pacienta se aşează în
decubit dorsal fără pernă, se anunţă medicul.

Examene de urină – sumar urină-Sumar urină – recoltarea se face din prima urină
dimineaţa în recipiente curate(sterile)- albumina cu apreciere cantitativ: absentă,urme
fine,urme pronunţate,dozabil- glucoză,uraţi amorfi,sânge.Normal: abumină ,glucoză-
absent- sediment urinar: rare leucocite, rare epiteliiRolul asistentei medicale - pregăteşte
materialele necesare: urinar (bazinet), muşama, aleză, materiale pentru toaleta organelor
genitale externe, eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut;-
pregăteşte psihic pacienta: se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului, să
folosească numai recipientul gol şi curat, să urineze fără defecaţie, să verse imediat urina în
vasul colector, să nu urineze în timpul toaletei;- pregăteşte fizic pacienta: se protejează
patul cu muşama şi aleză, se aşează bazinetul sub pacientă, se face toaleta organelor
genitale externe, se îndepartează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat.

Execuţie:- recoltarea urinei pentru examen sumar: din urina obţinută se trimite un eşantion
de 100-150 ml la laborator;- se recoltează prima urină de dimineaţă sau după cel puţin
patru ore de la micţiunea anterioară;- recipientul se închide cu capac ermetic, se etichetează
şi se trimite către laborator,însoţit de fişă în maxim o oră de la recoltare.
 Îngrijirile preoperatorii vor urmări următoarele:

1.Pregătirea fizică şi psihică a pacientei

2.Pregătirea generală : A. Bilanţ clinic

B. Bilanţ paraclinic

3.Pregătirea pentru operaţie (sau îngrijiri preoperatorii)

Pregătirea pacientei înaintea intervenţiei chirurgicale este un element major de prevenire a

infecţiilor postoperatorii.De ea depinde reuşita operaţiei şi evoluţia postoperatorie.

Reducerea posibilităţilor de contaminare a pielii ,prin utilizarea de antiseptic.Depistarea şi

semnalarea unor leziuni cutanate, infecţii ORL sau urinare recente ori vindecate , paraziţi externi,
posibilităţi de alergie.

Pregătirea fizică şi psihică a pacientei

Ajunşi în secţia de O-G,pacientei trebuie asigurate confort fizic şi psihic.

Pacientele intenate sunt agitate, speriate, inhibate de teama intervenţiei chirurgicale, de

anestezie , de durere, de moarte.

Asistenta medicală are obligaţia , ca prin comportamentul şi atitudinea ei să înlăture starea

de anxientate în care se găseşte pacienta înainte de operaţie:

 Să o ajute să îşi exprime gândurile,grijile,teama

 Să-i insufle încredere în echipa operatorie
 Să-i explice ce se va întâmpla în timpul transportului şi în sala de preanestezie, cum va fi
aşezată pe masa de operaţie, când va părăsi patul, când va primi vizite.
 Să o asigure că va fi însoţită şi ajutată
Stările de tensiune din cadrul echipei de îngrijire trebuie disimulate faţă de pacient. Asistenta
medicală trebuie să răspundă cu amabilitate, profesionalism siguranţă şi promptitudine la
solicitările tuturor pacientelor, încât acestea să capete încredere în serviciul în care a fost
internat.Prin atitudinea ei, nici distantă, dar nici familiară, nici dură ,dar nici cu slăbiciune,
binevoitoare dar şi autoritară, va reuşi cu siguranţă să inspire pacientei încredere.

Bilanţul clinic

1) Bilanţ clinic general

Asistenta medicală printr-o observaţie clinică justă şi susţinută asupra parturientei are
obligaţia:Să observe şi să consemneze aspectul general al pacientei,înălţimea şi greutatea, vârsta
aparentă şi reală, aspectul pielii ne ajută să cunoaştem starea de hidratare sau deshidratare a
organismului, ţinuta ,faciesul, mersul, starea psihică.Să urmărească atent şi sistematic,
necesităţile pacientelor şi manifestările de dependenţă generate de nesatisfacerea nevoilor, ca să
poată stabili obiectivele evaluabile pentru o îngrijire pertinentă şi de calitate.Să culeagă date din
diverse surse:foaia de observaţie , foaia de temperatură,familia pacientului, ceilalţi membri ai
echipei de îngrijire, însă principala sursă rămâne pacienta.Culegerea datelor să se facă cu mare
atenţie şi minuţiozitate ,pentru a nu scăpa problemele importante şi pentru a face o evaluare
corectă a lor.Toate datele privind starea generală a pacientei şi evoluţia acesteia se notează
permanent în foaia de observaţie şi planul de îngrijire ,pentru a obţine un tablou clinic exact,care
va fi valorificat de echipa de îngrijire şi va fi baza unui nursing de calitate.

2) Culegerea de date privind antecedentele pacientei.

a.familiale:dacă în familie au fost bolnavi :neoplasme, diabet , H.T.A , cardiopatii,
tuberculoză etc.
b.chirurgicale:dacă a mai suferit alte intervenţii şi dacă au avut o evoluţie bună sau au fost
complicaţii.
c. patologice: se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei dacă a avut
afecţiuni pulmonare sau dacă este fumătoare,dacă are afecţiuni cardiace , boli cronice,
boli neurologice-epilepsie,psihice.
3) Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative:Tensiunea
arterială,Pulsul,Respiraţia,Temperatura,Diureza,Scaunul.
4) Examenul clinic pe aparate:Este făcut de medic prin: inspecţie, palpare,
percuţie,auscultaţie,completat de examen ecografic.
Este foarte importantă şi utilă cunoaşterea examenului clinic pe aparate, pentru completarea
bilanţului clinic preoperator.
 Bilanţul paraclinic-Completează examenul clinic, permite o apreciere exactă a viitoarei
mămici.Rezultatele examenelor paraclinice depinde de profesionalismul şi corectitudinea cu care
asistentele medicale au făcut recoltarea produselor biologice şi patologice sau au pregătit
bolnavul pentru investigaţie.Pentru o mai bună înţelegere a pregătirii preoperatorii ,putem clasa
examenele paraclinice în:

1) Examene de rutină:Sunt examenele de laborator ,obligatorii înaintea tuturor

investigaţiilor chirurgicale ,indiferent de timpul avut la dispoziţie pentru pregătire şi indiferent de
starea generală a pacientului: timp de sângerare şi coagulare, determinarea grupei sanguine,
hematocrit, glicemie, uree sanguină.
2) Examene complete:Hemoleucograma completă, V.S.H , ionograma, E.A.B (echilibrul
acido-bazic), coagulograma completă, probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze,
examen de urină,electrocardiograma, radiografie sau radioscopie pulmonară.
Pregătirea pentru operaţie

În ziua precedentă:

a)repaus fizic,psihic

b)regim alimentar: uşor digerabil –

c)Consum de lichide pentru: menţinerea T.A, dezintoxicarea şi mărirea diurezei, diminuarea

setei postoperatorii, diminuarea acidozei postoperatorii.

Alte pregătiri pentru intervenţii speciale:Antibiotice când se anticipează apariţia unei infecţii
postoperator.Spălături vaginale repetate cu antiseptice, pentru intervenţii ginecologice.

În seara zilei precedente

-Baie generală la duş, inclusiv spălarea părului (după clisma evacuatoare)

-Se limpezeşte abundant

-Se şterge foarte bine

-Se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile (scurte, fără lac de unghii),
picioarele, spaţiile interdigitale.
 -Toaleta buco-dentară

-Toaleta nasului,

-Ras : cât mai aproape de momentul intervenţiei pentru a evita proliferarea germenilor la
nivelul escoriaţiilor cutanate, cu aparat de ras propriu,

- badijonaj sau alte soluţii antiseptice colorate,

-pansament antiseptic curat.

-Clisma evacuatoare (se face duş după clismă)

-Alimentaţie lejeră (supă de legume, băuturi dulci sau alcaline)

1.În ziua intervenţiei-Pacienta nu mai bea lichide.

În cameră( salon)Se îndepărtează bijuteriile.Se mai face, eventual, o clismă cu patru ore
înaintea intervenţiei.Se îndepărtează proteza dentară mobilă (se păstrează în cana cu apă).Se
badijionează , cu un antiseptic colorat-BETADINĂ, regiunea rasă.Se îmbracă pacienta cu
lenjerie curată.Se pregătesc documentele: F.O, analize, care vor însoţi pacienta la sala de
operaţie.

Transportul pacientei în sala de operaţie-Se face numai însoţită de asistenta medicală ,

care are obligaţia să predea pacienta asistentei de anestezie, împreună cu toată documentaţia şi
alte observaţii survenite ulterior şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală.Transportul
se face cu brancard, cărucior, pat rulant. Pacienta trebuie să fie aşezată confortabil şi acoperită.

.În sala de preanestezie:se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii

(eczemă, intertrigo etc.)se verifică starea de curăţenie:regiunea inghinală, ombilicul, axilele,
spaţiile interdigitale, unghiile.Se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară.Se pregătesc zonele
pentru perfuzie, prin badijonare cu antiseptice colorate.Instalarea sondei urinare (sau , după caz,
se goleşte vezica urinară) de către asistenta de sală, după spălatul chirurgical al mâinilor,
îmbrăcatul în echipament steril, câmp steril în zona genito-urinară.

În sala de operaţie-Se execută ultima parte a pregătirii pacientei.Se instalează şi se fixează

pacienta pe masa de operaţie.Monitorizarea funcţiilor vitale.Obţinerea unui abord
venos.Pregătirea câmpului operator.Badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţarea pielii de
antisepticul anterior.Badijonarea cu tinctură de iod sau betadină, se face începând cu linia de
incizie, de la centru către periferie şi se termină cu zonele septice.Ajută la instalarea câmpului
steril.

2.Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile pacientei operate.Supravegherea postoperatorie

a pacientei începe în momentul terminării intervenţiei chirurgicale, deci înainte ca ea să fie
transportată în cameră.Din acest moment, lăuza devine obiectul unei atenţii constante, până la
părăsirea spitalului.

Reîntoarcerea în cameră.În general pacienta este adusă în cameră , însoţită de medicul

anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmări respiraţia , ca şi modul în care este
transportată şi aşezată în pat.

Transportul pacientei operate:Este indicat a se face cu patul rulant.Pacienta va fi acoperită

pentru a fi ferită de curenţi de aer sau de schimbările de temperatură.Asistenta medicală care o
însoţeşte se va asigura că pacienta stă comod, că este în siguranţă, şi că eventualele
tubulaturi(dren, sonde, perfuzii) nu sunt comprimate.Patul va fi manevrat cu atenţie, ferit de
smucituri şi opriri sau porniri bruşte.În timpul transportului asistenta va urmări:aspectul
feţei(cianoza) respiraţia, pulsul, perfuzia.

Instalarea lăuzei -Se va face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil, care va fi
curată, bine aerisită, liniştită, în semiobscuritate, având temperatura cuprinsă între18 si 20o C
(căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipertermia) , prevăzută cu instalaţii de oxigen
montate pe perete, cu prize în stare de funcţionare şi cu aparatură pentru aspiraţie.Patul va fi
accesibil din toate părţile.Căldura excesivă a patului produce transpiraţii, ceea ce duce la pierderi
de apă, iar senzaţia de frig duce la apariţia frisoanelor.Patul va fi prevăzut cu muşama şi aleză
bine întinsă, fără pernă .

Poziţiile pacientei în pat-Transferul de pe patul rulant pe pat va fi efectuat de către trei

persoane, ale căror mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea lăuzei.Cea mai
frecventă poziţie este în decubit dorsal,cu capul într-o parte, până când îşi recapătă
cunoştinţa.Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, câteodată patul este uşor înclinat.În
foarte multe cazuri, poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba din 30 în 30
minute, pentru a uşura drenajul căilor respiratorii. Această poziţie împiedică lichidul de vărsătură
să pătrundă în căile aeriene.

Supravegherea operatei -Este sarcina fundamentală a asistentei medicale.Supravegherea

este permanentă, în vederea depistării precoce a incidentelor şi a complicaţiilor postoperatorii.
Prezenţa permanentă lângă pacienta permite asistentei medicale ca, pe lângă elementele de
supraveghere indicate de chirurg şi anestezist, să sesizeze orice alte mici modificări şi acuze
subiective (durerea) şi să administreze , la timp, tratamentul prescris, evitând iniţiativele
personale, fără a ţine cont de responsabilităţile celorlalţi membri ai echipei.

Elemente de supravegheat - Supravegherea operatei se bazează pe date clinice şi pe

rezultatul examenelor complementare.

Date clinice-Aspectul general al operatei.Coloraţia pielii (normală roz) sesizând medicului

paloarea şi/sau cianoza.Coloraţia unghiilor, urmărind apariţia cianozei.Starea extremităţilor,
paloarea sau răcirea nasului ,urechilor, mâinilor şi picioarelor,starea mucoaselor- limba uscată
sau umedă, saburală sau curată (indică starea de hidratare a pacientei).

Starea de calm sau agitaţie, ştiind că toropeala sau agitaţia externă exprimă o complicaţie
chirurgicală (hemoragie internă, peritonita postoperatorie etc).

Tensiunea arterială se măsoară ori de cate ori este nevoie, în primele două ore de la operaţie din
15 în 15 minute, din 30 în 30 minute în următoarele şase ore şi din oră în oră pentru următoarele
16 ore, notând datele în foaia de reanimare

Pulsul se măsoară la 10-15 minute, urmărind frecvenţa, ritmicitatea, amplitudinea, care se

notează.În cazul în care apar modificări ale pulsului(bradicardie sau tahicardie) se va sesiza
medicul reanimator-

Respiraţia – se notează frecvenţa, amplitudinea , ritmicitatea şi se sesizează, de asemenea,

medicul în caz de tuse sau expectoraţie.Astăzi datorită pipei GUEDEL , lăsate până la apariţia
reflexelor şi pe care pacienta o elimină când se trezeşte, înghiţirea limbii este imposibilă.
Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalizată anestezistului, care, în funcţie de caz, va
indica o aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de
oxigen-

Temperatura se măsoară dimineaţa şi seara , şi se notează în foaia de observaţie-

Pierderi lichidiene sau sanguine-Reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn
bun; la început cantitatea de urină nu este abundentă, dar în două zile revine la normal.Se
măsoară cantitatea şi se observă aspectul; dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondajul
vezical, nu înainte însă de a se folosi acţiuni specifice asistentei medicale şi anume: lăsarea
robinetului de la chiuvetă să curgă, căldură suprasimfizar etc-

Scaunul-Se reia în următoarele 2-3 zile şi este precedat de eliminarea de gaze; în cazul în care
nu apar gaze, se foloseşte tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu este spontan, se face o
clismă evacuatoare.

Vomismentele-Se vor nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă)

Pierderile prin drenaj-Se notează aspectul şi cantitatea pentru fiecare dren în parte

Alte semne clinice-Sunt urmărite de chirurg şi anestezist, nefăcând parte din atribuţiile
asistentei medicale, ele fiind semne importante în evoluţia postoperatorie; starea abdomenului,

sângerarea pe căile genitale externe (balonare,contractare, accelerarea perisaltismului intestinal)

,plaga,conştienţa.

Îngrijiri acordate pacientei operate-De calitatea acestor îngrijiri depinde, în mare parte,
evoluţia postoperatorie şi absenţa complicaţiilor.

În momentul trezirii:-Din momentul trezirii şi până la acesta , asistenta medicală va

supraveghea, permanent operata, pentru a împiedica eventualele incidente şi urmările lor:

 Vărsăturile- asistenta medicala va aşeza operata cu capul într-o parte, fără pernă, pentru
evitarea trecerii acestora în căile aeriene.
  Agitaţia psihomotorie–prezenta asistentei medicale este obligatorie lângă pacient.La
trezire, în stare de semiconştienţă, operata tinde să îşi tragă de pansamente de drenuri sau
sonde.
 Imprudenţe posibile: să vrea să coboare din pat, să vrea să bea apă (în acest caz
asistenta medicala este cea care-i va da să bea 1-3 linguriţe de apă, după trezire, dacă
pacienta nu a vomat în ultimele două ore) , sau că membri ai familiei aflaţi lângă pacientă
să-i dea să bea fără discernământ.
Imediat după trezire-Asistenta medicală :va menţine pacienta în decubit dorsal în primele
ore , decubit lateral dreapta sau stânga, apoi semişezând, exceptând pacientele operate cu
rahianestezie.Va asigura confortul, îi va curăţa gura menţinând-o umedă în permanenţă.

Toaleta zilnică este completată cu peiptănatul şi periatul părului, neuitând toaleta cavităţii
bucale, de 3-4 ori în 24 de ore.Lenjeria de corp va fi schimbată zilnic, sau imediat după ce a
transpirat şi de câte ori este nevoie.Bazinetul va fi pus cu blândeţe , după ce , în prealabil , a fost
încălzit la temperatura corpului, iar după folosirea lui se va face, obigatoriu, toaleta perianală.Va
urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă, să fie linişte, fără conversaţii zgomotoase,
fără mulţi vizitatori.Va încuraja pacienta să se mişte în pat, să se întoarcă singură de pe o parte pe
alta, să-şi mişte picioarele şi mâinile, şi să se ridice în poziţie semişezândă pentru a pregăti
sculatul din pat precoce, în prima zi după operaţie, exceptând cazurile în care este
contraindicat.Va încerca să respecte micile obişnuinţe ale fiecărei paciente.

Primele zile postoperatorii-Sunt cele mai dificile pentru pacientă şi datorită faptului că, în
aceste zile, îngrijirile sunt foarte numeroase:

a)Combaterea durerii-

La originea durerii postoperatorii stau mai mulţi factori, care trebuie precizaţi înainte de a
prescrie analgezice de rutină.De menţionat că nu se vor administra calmante fără prescripţie
medicală şi fără a cunoaşte exact caracterul durerii.

b)Combaterea insomniei.
Există, în zilele noastre , o întreagă gama de hipnotice, printre care se găsesc cele ce pot fi
administrate fiecărei paciente pentru a obţine efectul dorit. În plus asistenta medicala are la
îndemână mijloace proprii, cum ar fi: ceaiuri calmante, asigurarea unui climat de linişte etc.

c)Combaterea anxietăţii.

Anxietatea preoperatorie, în faţa necunoscutului, reprezentat de actul chirurgical continuă şi

postoperator.Frica de durere, de complicaţii , de sechele face ca anxietatea operatului să fie
prezentă.Aici intervine rolul moral al asistentei medicale, care va trebui să facă operatului să aibă
încredere în echipa de chirurgie, în echipa de asistente medicale, să-l facă să înţeleagă evoluţia
postoperatorie şi faptul că vindecarea va fi fără complicaţii sau sechele

d)Combaterea complicaţiilor pulmonare.

La pacientele cu obezitate, sau probleme pulmonare cronice, expuse complicaţiilor pulmonare

prin staza secreţiilor pulmonare prin staza secreţiilor bronşice şi suprainfecţiei , este necesară o
profilaxie activă prin:dezinfecţie nazofaringiană,evitarea frigului, în special noaptea,exerciţii
respiratorii de două ori pe zi,obligarea pacientei să scuipe, provocând tusea prin “tapping”

e)Combaterea distensiei digestive.

Toate intervenţiile abdominale sunt urmate de pareze intestinale, cu retenţie de gaze şi lichide
intestinale.Acestea sunt, de obicei, de scurtă durată, nedepăşind 3 zile.Această distensie
abdominală devine nocivă când se prelungeşte şi antrenează întârzierea tranzitului intestinal,
împiedicând o alimentaţie normală şi favorizând eviscerarea postoperatorie.

Până la reluarea tranzitului intestinal, se practică tubul de gaze, clisme evacuatoare mici şi
repetate, purgative uşoare care favorizează reluarea funcţiilor intestinale.De asemenea se
administrează produse care favorizează reluarea peristaltismului intestinal, sau, în anumite
cazuri, se instalează o aspiraţie continuă cu o sondă gastroduodenală

f)Combaterea stazei venoase.

Cu toate produsele terapiei anticoagulante, accidentele trombozei venoase rămân complicaţia

majoră în chirurgie.La pacientele imobilizate la pat, lupta contra stazei venoase se va efectua prin
mişcări active şi contracţii musculare statice ale membrelor inferioare, alternate cu perioade de
repaus repetate de mai multe ori pe zi .

Educaţia pentru sănătate

Asistenta medicala va instrui lăuza să prevină apariţia prolapsului genital prin:Instruim lăuza să
nu forţeze planşeul prin şedere în poziţie şezând în primele zile de la naştere.Instruim pacienta să
menţină igiena locală şi să prevină incontinent (spălarea şi uscarea repetată a regiunii genitale,
folosirea tampoanelor, evitarea ortostatismului prelungit, evitarea alimentelor care produc gaze şi
constipaţie),observăm cantitatea şi aspectul lohiilor,Spălarea pe mâini şi dezinfectarea cu soluţii
antisepticeUnghiile să fie tăiate scurt şi se pilesc asperităţile,Sânul se spală înainte şi după fiecare
supt cu apă călduţă şi se sterge cu prosop curat.După fiecare supt sânul se unge cu un unguent ce
conţine glicerină.Zilnic se examinează sânul (declanşarea secreţiei lactate, anomalii). Alte stări
patogene).În primele 2-3 zile după naştere, glanda mamară secretă colostru (lichid gălbui cu
conţinut crescut de minerale şi proteine şi scăzut de lipide şi glucide, conţine anticorpi) care are
rol important în imunizarea pasivă a nou - născutului.În următoarele zile se stabileşte secreţia
lactată propriu- zisă care devine tot mai abundentă.Dacă apar fisuri mamare sânul va fi pus în
repaus, laptele va fi extras prin mulgere, se îngrijesc fisurile.Când lăuza are hipolactaţie , copilul
se pune la sân.În “furia laptelui”se reduce cantitatea de lichide

Pregătirea lăuzei pentru alăptare şi respectarea igienei personale:Lăuza va îmbrăca halatul de

protecţie-Acoperă părul cu basma de pânză , iar gura cu masca de tifon.Se asigură igiena
personală zilnic.După 6 săptămâni lăuza poate face baie generală,Asigurarea regimului
alimentar: Primele 24 de ore regim hidro-vegetal, a 2-a zi regim complet, bogat în lichide.Zilnic
se consumă zarzavaturi, fructe, legume crude, pentru tranzitul intestinal.În primele zile lăuza se
va ridica din pat doar pentru alăptarea copilului, servirea mesei şi pentru toaletă.Mobilizarea
precoce se aplică după a 2-a zi de lăuzie cu mişcări uşoare de gimnastică medicală pentru
refacerea muşchilor abdominali, refacerea planşeului pelvi-perineal.În primele 24 de ore se
execută mişcări de respiraţie amplă prin ridicarea şi coborârea braţelor, mişcări active ale
membrelor inferioare de 3 ori pe zi câte 10-15 minute.În următoarele zile se completează
gimnastica medicală şi se fac mişcări de flexie şi extensie a coapselor, de pedalare, de forfecare,
mişcări de contracţii ale muşchilor ridicători anali, mişcări pentru întreţinerea muşchilor peretelui
abdominal.