PREGATIREA PENTRU EXAMENE EMNDOSCOPICE

 Histeroscopia
 Colposcopia
 Laparoscopia

HISTEROSCOPIA

- Examinarea endoscopică a cavităţii uterului, aparatul fiind introdus prin colul uterin.
Scop/indicaţii:
-diganosticarea cancerului de endometru, polipilor intrauterini, uterului fibromatos,
malformaţiilor uterine;
- identificarea cauzelor în: sângerări anormale interne, infertilitate, avorturi spontane repetate;
- biopsia de endometru;
- mici intervenţii chirurgicale.
Materiale necesare:
- specul vaginal sau valve vaginale sterile;
- histerometru, histeroscop, dilatatoare pentru col;
- pense pentru col;
- material pentru anestezie locală, regională sau generală în funcţie de scop;
- soluţie dezinfectantă, comprese, pense porttampon;
- flacoane pentru fragmentele recoltate;
- mănuşi de unică folosinţă.
Pregătirea pacientei
- la femeile menstruate se recomandă efectuarea examenului în zile 8 - 14 ale ciclului;
- recomandarea nu e valabilă în urgenţe şi la femeile care iau contraceptive orale;

1
- la femeile în menopauză se recomandă administrarea de etinilestradiol cu 8 - 10 zile înaintea
examenului sau se pune un ovul de prostaglandină pentru a uşura dilatarea colului. Nu mănâncă
cel puţin 8 ore;
- se îndepărtează pilozitatea vulvară, se face toaleta externă şi eventual vaginal;
- pacienta se aşază pe masă în poziţie ginecologică;
- se anunţă că procedura durează aproximativ 30 minute.
Participarea la procedură
- medicul montează speculul şi face dezinfecţia locală (externă şi vaginală):
- se efectuează anestezia locală. Dacă e nevoie de anestezie generală se cere sprijinul medicului
anestezist:
- măsoară cavitatea uterină cu histerometru:
- realizează dilatarea colului cu dilatatoare de dimensiuni progresive:
- introduce histeroscopul mai întâi în col apoi în cavitate, manevra fiind urmărită pe monitor:
- pentru vizualizare, cavitatea uterină trebuie destinsă prin introducerea unui lichid transparent
sau gaz:
- asistenta urmăreşte permanent pacienta;
- sub supraveghere, administrează anestezicul intravenos;
- serveşte şi primeşte materialele necesare efectuării examenului. Trimite materialele la
laborator.
Îngrijirea pacientei după histeroscopie
- examenul se poate efectua şi ambulator, excepţie făcând cazurile în care se practică intervenţii;
- pacienta este ţinută sub supraveghere;
- este avertizată că poate prezenta dureri sub formă de crampe şi uşoară sângerare 1 - 2 zile;
- dacă sângerarea este importantă, se asociază febră şi durerile abdominale, se anunţă medicul.

COLPOSCOPIA

Este vizualizarea vaginului, cervixului (colului) şi vulvei cu ajutorul unui colposcop.

Scop/indicaţii:
- evaluarea leziunilor cervicale vaginale sau vulvare;
- testul Papanicolau anormal;

2
- monitorizarea cancerului intraepitelial.
Materiale necesare:
- specul vaginal;
- pense porttampon lungi;
- pense pentru col;
- pense pentru biopsie;
- chiurete pentru col;
- tampoane de vată, comprese, mese;
- materiale de dezinfectaţie soluţii necesare explorării suplimentare (colposcopie lărgită) acid
acetic
3%, soluţie de lugol;
- lamă, spatule pentru recoltarea secreţiilor;
- flacon cu fixator pentru biopsie;
- aparat de electrocoagulare.
Pregătirea pacientei:
- examenul se execută pe un col netraumatizat motiv
pentru care se evită:
- toaleta vaginală, raportul sexual cu 5 zile înainte
examinării;
- explorări endouterine (chiuretaje, histroscopie,
histerosalpingografie)
- biopsia cervicală;
-examinarea se face la femeile menstruate în zile 8 - 13 ale ciclului; la femeile în menopauză
medicul recomandă 7 zile administrarea a 25 gr/zi ethinyl estradiol pentru a asigura troficitatea
mucoasei;
- examenul nu e traumatizant;
- se informează pacienta cu privire la derularea procedurii.
Participarea asistentului medical la efectuarea examenului
- pacienta este aşezată pe masa ginecologică;
- se montează speculul (nu se foloseşte lubrifiant);
- se observă şi se recoltează secreţie vaginală;
- se observă colul;
- se şterg secreţiile cu un tampon de vată, eventual cu ser fiziologic, se examinează colul;
- se badijonează colul cu acid acetic 3%, (testul Hinselmann) permite evidenţierea în 15 - 30
secunde a imaginilor modificate;
- în continuare se face testul Lahm-Schiller care constă în aplicarea soluţiei Lugol. Evidenţiază
zone care nu fixează iodul şi numesc zone iod negative şi care atestă o leziune;
- mucoasă normală se colorează în castaniu interpretarea imaginilor colposcopice se face de către
medic;
Asistentul medical
- urmăreşte pacienta în timpul examenului;
3
- serveşte medicului materialele de care are nevoie;
- preia produsele recoltate (secreţii, fragmente de ţesut);
- pregăteşte probele pentru expedierea la laborator.
Îngrijirea pacientei după procedură
Nu necesită îngrijire specială, procedura durează 15 minute.
Dacă s-a făcut biopsie pot apărea sângerări vaginale.
Se recomandă:
- folosirea absorbantelor igienice şi monitorizarea pierderilor;
- interzicerea contactului sexual până la vindecarea locului de biopsie;
- interzicerea folosirii tampoanelor intravaginale.
Colposcopia, alături de examenul citologic, stă la baza diagnosticului precoce al cancerului de
col uterin, permiţând o decizie terapeutică în timp util.
Biopsia
Întrucât rezultatul colposcopiei se obţine pe loc, se poate recurge la biopsie în cazul în care au
fost identificate celule anormale, putându-se astfel pune cu certitudine diagnosticul de cancer de
col uterin. Aceasta constă în prelevarea unui fragment de ţesut, care ulterior va fi examinat la
microscop de către un anatomopatolog.
Biopsia se face sub anestezie locală, şi poate fi simţită de pacientă ca o pişcătură sau ca o
crampă uşoară. După această investigaţie este normal ca pacienta să aibă o sângerare uşoară şi un
uşor disconfort câteva zile. În cazul acestor sângerări se pot folosi absorbante şi, de asemenea, se
recomandă repausul sexual, precum şi evitarea pentru cel puţin o săptămână a spălăturilor
intravaginale, tampoanelor şi a exerciţiilor fizice grele. Trebuie anunţat medicul dacă după
investigaţie apar sângerări vaginale mai mari decât cele din perioada menstruală, sângerări urât
mirositoare, febră sau dureri abdominale.
Există şi alte metode de prelevare a unor ţesuturi suspecte:
- chiuretajul endocervical – se poate realiza şi în cadrul colposcopiei, dar de obicei este indicat
când colposcopia nu permite vizualizarea leziunii în totalitate. În cadrul acestei manopere se
pătrunde cu ajutorul unui instrument îngust, sub formă de lingură (denumit şi chiuretă), până la
nivelul regiunii superioare a colului uterin. O parte din ţesutul ce căptuşeşte această regiune este
îndepărtat prin răzuire uşoară cu ajutorul chiuretei. Se foloseşte anestezic local.
- conizaţia diagnostică – constă în îndepărtarea unei porţiuni sub formă de con de la nivelul
colului uterin ce conţine ţesutul cu modificări patologice, împreună cu ţesutul normal din jur.
Uneori, prin conizaţie poate fi extirpat întreg ţesutul modificat (conizaţia terapeutică), ceea ce
permite o analiză amănunţită a acestuia, îi conferă o acurateţe mai mare decât cea a biopsiei
fracţionate ghidate colposcopic şi poate înlătura necesitatea unui alt tip de tratament. Acest tip de
biopsie se realizează şi în cazurile când sunt necesare probe de ţesut mai profunde, permiţând
anatomopatologului să stabilească dacă celulele anormale au invadat în profunzimea cervixului.
În urma acestui tip de biopsie, femeia poate avea crampe de intensitate redusă, disconfort local şi
sângerări care pot persista până la 2-4 săptămâni de la intervenţie. Se recomandă ca în această
perioadă să se evite contactele sexuale, tampoanele intravaginale şi spălăturile vaginale.
Conizaţia este o procedură chirurgicală şi se practică sub anestezie locală sau generală. Mostra
4
conică poate fi extirpată cu ajutorul unui instrument care este încălzit în prealabil la curent
electric (electroconizaţia), prin intermediul unui bisturiu sau cu ajutorul laserului.

LAPAROSCOPIA(Celioscopia)

Laparoscopia sau celioscopia reprezintă explorarea cavităţii peritoneale cu ajutorul unui

laparoscop introdus prin peretele abdominal, printr-un trocar.
Laparoscopia se realizeaza prin incizii foarte mici la nivelul abdomenului, laparoscopul este
introdus in cavitatea abdomenului şi oferă chirurgului o imagine extrem de clară, pe un monitor
TV. Acest tip de chirurgie este numita “chirurgie minim invaziva”, din cauza inciziilor foarte
mici utilizate si totodata a impactului minim asupra structurilor organismului.
Scop/indicaţii:
- examinarea directă a suprafeţei ficatului, splinei, colecistului, căilor biliare extrahepatice,
tubului digestiv, organelor genitale şi pereţilor abdominali;
- efectuarea unor intervenţii cu minim disconfort post operator.
- principalele indicatii ale laparoscopiei in ginecologie sunt:
- explorarea anatomiei pelvisului
- fibroame uterine
- patologia tubara in cadrul infertilitatii trompe blocate, hidrosalpinx
- sarcina ectopica
- endometrioza
- chisturi de ovar
Materiale necesare:
- câmpuri şi mănuşi sterile;
- medicamente sedative:
- seringi, ace pentru administrare;
- materiale de dezinfecţie:
- bisturiu, pense hemostatice;
- laparoscop;

5
- antibiotice, ser fiziologic;
- taviţă renală;
- aparat pentru pneumoperitoneu;
- materiale pentru anestezic.
Pregătirea pacientei
- se anunţă, se explică modul de desfăsurare a examenului;
- pacienta este sfatuit ca în ziua dinaintea examenului să consume regim hidric;
- seara şi dimineaţa se face clisma evacuatorie;
- cu 30 minute înainte de examen se administrează fenobarbital o fiolă si 0.5mg atropină;
- se îndepărtează pilozitatea abdominală;
- se transportă pacienta în sala de examen.
- set complet de analize preoperatorii;
Participarea asistentului medical la procedură
- pacienta este aşezata în decubit dorsal;
- se fixează pe masă;
- medicul realizează anestezie peridurală sau generală;
- se practica o incizie de 1,5 – 2,5 cm la nivelul peretelui abdominal.
- la nivelul inciziei se introduce un ac, prin care se injecteaza incet, gaz (dioxid de carbon sau
oxid de azot) in abdomen. Gazul creaza un spatiu de manevra prin ridicarea peretelui abdominal.
- prin incizie se introduce laparoscopul si se vizualizeaza organele. Alte instrumente (cum ar fi
un mic foarfece sau un forceps) pot fi inserate printr-o alta incizie si folosite pentru a preleva
tesut (biopsie), repara leziuni sau drena chisturi.
De asemenea, laparoscopului ii poate fi atasat un laser.
- dupa efectuarea interventiei, laparoscopul si gazul sunt indepartate
- incizia va fi inchisa cu cateva fire si va fi acoperita cu un pansament steril
- dupa terminarea interventiei pacientul va fi supravegheat pana se trezeste din anestezie.
Daca nu sunt alte indicatii, pacientul isi poate relua activitatea zilnica dupa o zi, dar trebuie sa
evite efortul fizic aproximativ o saptamana.
În timpul intervenţiei, asistentul medical:
- serveşte medicului materialele solicitate;
- primeşte materialele folosite;
- primeşte probele recoltate.
Îngrijirea pacientului dupa procedură
- se îmbracă;
- se trimite la salon;
- nu mănâncă 2 ore, consumă numai lichide;
- se pune pungă cu gheaţă;
- daca pacientul nu are scaun, se face clismă;
- firele de sutură se îndepărtează a cincea zi;
- se măsoară T, TA, puls.

6
7
Bibliografie
Ancăr V., Crângu I.- Ginecologie-Editura Naţional-2008;
Daşchievici S., Mihăilescu M., Chirurgie, Manual pentru cadre medii şi scoli sanitare postliceale, Ed Medicală București, 2007
Titircă Lucreţia, Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenții medicali, Editura Viaţa Medicală Românească, 1995;
Titircă Lucreţia, Urgențele medico-chirurgicale, Sinteze, Editura Medicală, Bucureşti, 2016

Modulul 30 - OBSTETRICĂ, GINECOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC

NURSING IN GINECOLOGIE
Ginecologia este o specialitate chirugicala care se ocupa cu bolile sistemului reproductiv
feminin (uter, vagin, ovare).
Obstetrica este o ramura a medicinei care se ocupa cu supravegherea femeii in perioada de
sarcina, nastere si postpartum

Cursuri
Educatia pentru sanatate a femeii
Participarea AM la examinarea pacientei cu afectiuni ginecologice
• Culegerea datelor/interviul
• Examen clinic general, examen abdominal, examen genital, examenul sanului
• Manifestari de dependent(semne si simptome posibile)
• Probleme
• Obiective
• Interventiile AM
Interventii specifice in ginecologie
• Recoltarea secrețiilor vaginale,
• Examenul citologic Babeş-Papanicolau
• Pregatirea pentru histeroscopie
• Pregatirea pentru colposcopie
• Bopsia de col
• Laparoscopia(Celioscopia)
• Pregatirea pentru histosalpingografie
• Examenul ecografic pelvin, mamografia
• Galactografia
• Punctia vaginala (culdocenteza)
• Curba termica bazala
• Spălătura vaginală
• Administrarea medicamentelor pe cale vaginală
Ingijirea pacientei cu vulvovaginita
Ingrijirea pacientei cu boala inflamatorie pelvina
Ingrijirea pacientei cu prolaps genital
Ingrijirea pacientei cu afectiuni tumorale

1
Educaţia pentru sănătate a femeii
Sănătatea femeii are importanţă deosebită pentru îndeplinirea rolului său social. Educaţia
pentru sănătate începe de la vârste foarte tinere şi trebuie adaptată fiecărei etape fiziologice din
viaţa femeii.
Cunoştinţele mamei se răsfrâng în viaţa de mai târziu a fetiţei. În prima copilărie şi la vârsta
preşcolară îmbolnăvirea este posibilă prin pătrunderea germenilor direct în căile genitale în
timpul jocului, în locuri murdare şi praf, dacă fetiţa nu este apărată prin lenjerie curată, frecvent
schimbată. Jocul, viaţa în aer liber, mişcările, alimentaţia şi somnul au importanţă în dezvoltarea
generală a organismului, trebuind dirijate cu grijă şi supravegheate.
Aceste îngrijiri revin mamei, care are datoria de a ajuta fetiţa să-şi formeze deprinderi şi
comportamente pentru perioada următoare, când aceasta va fi capabilă să respecte singură
măsurile de igienă.
Perioada prepubertară este caracterizată de dezvoltarea, extrem de rapidă, fizică şi psihică,
când pot apărea primele preocupări sexuale.
Alimentaţia bogată în vitamine, cu toate principiile de bază (glucide, protide, lipide),
fortificarea organismului prin exerciţii scutesc fetiţa de îmbolnăviri grave cu repercusiuni asupra
întregii sale vieţi.
Câştigarea încrederii, comunicarea directă cu mama, orientarea către preocupări intelectuale
vor scuti fetita de pervertirile sexuale, de alterarea simţului moral.
Pubertatea este o perioadă critică. Sub influenţa hormonilor, dezvoltarea organismului este
aproape terminată. Apare prima menstruaţie, se dezvoltă caracterele sexuale secundare. Pentru
aceste transformări, fetiţa trebuie pregătită din timp. Va fi informată asupra eventualei stări de
disconfort care poate însoţi primele cicluri şi va fi ajutată s-o combată. Va fi educată să păstreze
o igienă riguroasă în timpul menstruaţiei, prin: baie zilnică, schimbarea tampoanelor, evitarea
oboselii. Odihna, căldura locală, aspirina au un efect calmant asupra durerilor menstruale. Când
aceste dureri sunt mari şi obligă fetiţa să-şi întrerupă activitatea, este consultat medicul. Fetiţa
trebuie informată asupra factorilor care accentuează starea de disconfort: stresul, oboseala.
Uneori, în timpul menstruaţiei apar: tendinţa la oboseală, lipsa de energie, se reţine apă în
organism, eliminarea producându-se în primele zile ale menstruaţiei.
Perioada de activitate genitală se întinde până la încetarea progresivă a funcţiei aparatului
genital, marcată de menopauză.
În această perioadă, tânăra femeie îşi întemeiază o familie, poate avea una sau mai multe
sarcini, viaţa sexuală nefiind lipsită de riscuri, având în vedere posibilitatea transmiterii unor
boli.
Femeia trebuie să păstreze în continuare o igienă riguroasă, să fie informată cu privire la riscul
actului sexual neprotejat, al transmiterii bolilor pe această cale şi, mai ales, implicaţiile pe care
aceste boli le au asupra sănătăţii, în general şi asupra aparatului genital, în special.

2
 Afecţiunile inflamatorii pot fi cauza sterilităţii sau a sarcinii ectopice. Contracepţia şi
planificarea familială trebuie să fie cunoscute de către femei, astfel încât să evite sarcinile
nedorite şi, mai ales, întreruperea cursului prin avort la cerere sau empiric.
Femeile să fie informate că, şi în situaţia în care întreruperea se face într-o unitate spitalicească,
în cabinet de specialitate de către o persoană autorizată, intervenţia nu este lipsită de riscuri,
inflamaţiile şi sângerările nefiind rare.
Când femeia se hotărăşte să devină mamă, ea trebuie să consulte un specialist şi acest lucru este
foarte important când în familie există probleme de ordin genetic sau alte boli cu transmitere
ereditară.
Sarcina reprezintă o etapă deosebită în viaţa femeii, care va avea un rol în plus, acela de mamă,
pentru care trebuie să fie pregătită să şi-l asume.
Trebuie ştiut faptul că sarcina înainte de vârsta de 18 ani sau după 35 de ani, la femei care
suferă de o boală pe care sarcina o poate agrava, ori la femei care au născut patru copii, creşte
riscurile din punct de vedere al sănătăţii. În multe ţări din lume şi în ţara noastră continuă să
moară un număr mare de femei datorită avortului efectuat empiric.
Decesele pot fi evitate prin utilizarea corectă a metodelor de contracepţie printr-o educaţie
corespunzătoare. Tuturor fetelor tinere trebuie să li se acorde timpul necesar să devină femei
înainte de a deveni mame.
Din motive legate de sănătate, nici o fată nu ar trebui să aibă o sarcină înaintea vârstei de 18
ani. Copiii născuţi de femei mai înainte de 18 ani au mai multe şanse să se nască prematur şi să
aibă greutate mică la naştere, iar naşterea poate fi mai dificilă.
După vârsta de 35 de ani, riscurile pentru sănătatea femeii legate de sarcină şi naştere încep din
nou să crească. Multiparitatea prezintă o serie de probleme, uterul fiind obosit, tonusul este
scăzut, prezentaţiile transverse sunt mai frecvente, de asemenea - accidentele hemoragice.
Creşte riscul naşterii unor copii malformaţi sau cu greutate mai mică. Intervalul dintre două
sarcini trebuie să fie cuprins între doi şi patru ani, timp necesar pentru ca organismul matern să
se refacă fizic şi psihic, să-şi refacă forţa şi energia. Riscurile la naştere pot fi considerabil reduse
prin controale repetate pe tot parcursul sarcinii, efectuate de către medicul generalist, medicul de
Obstetrică-ginecologie şi de asistentul medical. În timpul sarcinii, femeia trebuie să fie informată
asupra modificărilor organismului, a limitei creşterii în greutate care nu trebuie să depăşească 12
kg. Dacă în perioada copilăriei femeia nu a fost bolnavă, scade riscul de a avea probleme în
cursul sarcinii şi al naşterii. Toate femeile care doresc o sarcină trebuie să ştie că fumatul,
alcoolul şi drogurile exercită influenţe grave asupra produsului de concepţie.
Perioada de menopauză este o nouă etapă critică în viaţa femeii dominată de încetarea
progresivă a funcţiei aparatului genital, însoţită de o serie de tulburări cum sunt: anomaliile
menstruale, tulburările vasomotorii, sub forma valurilor de căldură (bufeuri), osteoporoză,
ateroscleroză, modificări la nivelul tractului genito-urinar. Femeia mai acuză: insomnie,
iritabilitate, cefalee, instabilitate afectivă, depresie. Probleme deosebite pune menopauza
patologică sau cea determinată de intervenţiile chirurgicale mutilante, care întrerup brutal
activitatea hormonală. Asistenta medicală poate fi un ajutor preţios pentru femeia preocupată de

3
transformările care se produc în organismul ei, ca sursă de informaţii, sfătuitor şi sprijin
emoţional, în aplicarea tratamentului de substituţie.
Consultarea medicului în anumite situaţii este necesară, controlul de specialitate de asemenea,
pentru a preveni unele afecţiuni favorizate de încetarea funcţiei de protecţie a hormonilor. Pot
apărea şi probleme ale cuplului din cauza scăderii libidoului. În prezent, există o preocupare
deosebită pentru tratarea menopauzei, constatându-se o creştere a speranţei de viaţă, a limitei
vârstei active.
Autoexaminarea sânului trebuie să stea în atenţia oricărei femei şi orice modificare trebuie
raportată medicului. Femeia va fi instruită cum să examineze sânul sistematic, contribuind, în
acest fel, la depistarea precoce a tumorilor de sân.

Participarea AM la examinarea pacientei cu afectiuni ginecologice

Culegera datelor
Interviul – cuprinde:
-Nume, prenume
-Varsta, ocupatia, istoric, aparitia unei boli
-Motivul prezentei la medic
-Antecedente personale
-Antecedente heredocolaterale
-Antecedente fiziologice (date despre ciclul menstrual: durata, ritm, cantitate, manifestari
insotite,pre si post-menstruale)
-Antecedente obstetricale(numar de nasteri, nr de sarcini, nr avortari – provocate sau spontane si
cauzele producerii lor), numarul de feti – vii sau morti, eventualele sechele (rupere de perineu);
-Antecedente ginecologice: vulvovaginite, hemoragii, interventii chirurgicale asupra aparatului
genital
Reguli de respectat înainte de examenul ginecologic:
Se evită contactul sexual - de orice fel - cu 24 - 48 de ore înainte de consult
Se evită spălăturile vaginale înainte cu 24 ore de recoltarea probelor
Se încetează administrarea oricăror tratamente vaginale şi a lubrifianţilor
Se recurge doar la igiena exterioară a zonei genitale.
Examenul clinic:
-se observa culoarea tegumentelor (daca pacienta prezinta paloare => anemie, galben ceros ->
cancer)
-conformatia – repartizarea tesutului adipos,
Examenul abdomenului,
La inspectie medicul poate evidentia o crestere anormala de volum si/sau vergeturi.
La palpare se poate simti mobilitatea acetuia, volumul si consistenta
-La percutie medicul apreciaza forma si dimensiunile tumorii (daca exista)
Examenul genital:
-pacienta este rugata sa goleasca vezica si rectul si apoi este ajutata sa se urce pe masa
ginecologica.
4
Inspectia vulvei.
- se observa conformatia labiilor,
- se pot observa anomalii,
- ruperi de perineu,
- pentru a evidentia eventualele modificari la nivelul peretelui
vaginal sau
- vegetatiile acestuia
Examen cu valvele
Se introduce mai intai valva posterioara care este ai mare si care deprima peretele vaginului
posterior apoi cea anterioara cae pune in evidenta colul.
• Se examineaza fundurile de sac Douglas, peretii vaginului , colul uterin.
• Se apreciaza axul colului, orificiul extern, marimea, culoarea mucoasei, aspectul
secretiilor.
• Se apasa colul uterin cu valvele pentru a acerceta prezenta metroragiei provocate (acesta
fiind un semn important in pnerea diagnosticului de cancer endocervical)
• Acest examen nu se face la virgine si nici la femei operate recent cu suturi recente.
Tactul vaginal, combinat cu palparea, ofera informatii despre
vagin, col uterin si anrxe.
Tactul se practica in pozitie ginecologica, cu doua degete. Se
indeparteaza labiile mari cu indexul si mediusul mainii opuse,
se introduce initial mediusul pentru a deprima comisura vulvara
posterioara si peretele vaginului posterior. In acest fel ii
permite si indexului sa intre; cu mana cealalta se palpeaza
abdomenul, se examineaza succesiv vaginul (tonicitate,
supletea mucoasei si a peretilor, sensibilitatea si eventuale
formatiuni tumorale), colul uterin (situatie, consistenta, volum,
forma, directia orificiului extern, mobilitate), tactul rectal la virgine si apoi se incheie cu
examinarea sanilor.
Examinarea sânului
Examinarea clinica a sanului incepe prin inspectie care incearca sa identifice eventuale
modificari de culoare (roseata) sau de aspect (deformarea tegumentului).
Inspectia este urmata de palpare care consta in evaluarea cu degetele a consistentei si
aspectului glandei precum si a eventualelor zone sensibile sau chiar dureroase.
Palapare se face prin evaluarea sistematica a ambilor sani precum si a zonei de sub brat (axila).
Aceasta evaluare poate fi realizata, si este chiar indicata, de fiecare femeie prin autopalpare.
Examinarea se face atat in pozitie DD pe spate cat si in pozitie in picioare (sau sezanda)
In cazul auutopalparii mana contralaterala a sanului care va fi examinat este deschisa iar cu
varful degetelor tinute apropiate se apasa sanul incepand dintr-un punct(de exeplu din partea
dreapta de sus a sanului) si prin miscari concentrice (circulare) se parcurge toata suprafata
sanului.

5
 Prin forta cu care se apasa se evidentiaza planurile superficiale sau profunde, precum si a
zonelor cu sensibilitate.
Dupa examinarea sânului este important se se palpeze si zona de
sub brat (axila). In acelasi fel se examineaza si celalat san.
Prin palpare se va evalua aspectul glandei mamare si se vor
identifica eventuali nuduli(tumori) din san.
In mod normal glanda mamara are un aspect usor denivelat de
consistenta mai mare ca tesutul grasos.
Consistenta si denivelarile pot sa fie mai accentuate sau mai putin in functie de varsta pacientei
si unele tratamente. Prezenta oricarei tumori necesita un consult de specialitate
Manifestări de dependenţă
Durerea apare în afecţiuni ginecologice inflamatorii, în sarcina patologică, dismenoree,
dispareunie. Este localizată în hipogastru şi fosele iliace, iradiază către vulvă şi vagin, alteori
către lombe, intensitatea fiind proportionala cu leziunile gasite; uneori cuprinde intreg
abdomenul
Poate fi:
a) supraacuta de intensitate mare in sarcina ectopica rupta, perforatia piosalpinxului, torsiunea
unei tumori, criza intermenstruala
b) acuta in inflamatii genitale, iminenta de avort, fibrom uterin
c) subacuta in unele tumori
d)cronica in inflamatii conice, tulburari de static uterina
e)periodica manifestata premenstrual sau menstrual
Hemoragia-are numeroase cauze endocrine, dismetabolice, dupa tratamente hormonale, boli
de sange; locale-fibrom, polipi ,chist de ovar, avort, sarcina ectopica, cancer.
Aspectul sangelui difera in functie de cauza
-rosu deschis in avort, fibrom;
- rosu inchis negricios in sarcina extrauterina;
- rosu spalacit, fetid in cancer.
Leucoreea
Este o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie, cantitatea poate creste inainte si postmenstrual
Leucoreea patologica este abundenta, suparatoare-vulvovaginite, afectiuni ale corpului si
colului uterin, trompelor sau dupa interventii chirurgicale.
Aspectul poate fi un bun indicator pentru cauza care a produs-o:
- trichomoniaza-leucoree alb-verzuie sau galben verzuie, spumoasa, aerata cu miros de varza
murata, insotita de prurit
- gonoree-abundenta, cremoasa,, verzuie insotita de prurit
- candidoza-este grunjoasa, de consistentasi culoarea iaurtului
- cancer genital este rozata, fetida cu aspect de “spalatura de carne”
- vaginita diabetica-este bundenta, cu depozite albe si prurit intens
-vaginita senila este moderata, subtire, uneori mucopurulenta,fetida ,asociata cu prurit
- cervico-vaginita-este nespecifica, moderata, fara prurit
6
Modificari ale ciclului menstrual: flux
-tulburari de flux -hipo/hipermenoree,
- tulburar de ritm poli/oligomenoree
- menoragie – hemoragii menstruale prelungite
- metroragie – sangerare in afara perioadei menstruale
-amenoree primara,secundara
Tulburari sexuale:
-vaginism(constrictia involuntara avaginului),
- dispareunia-poate fi intâlnita in vaginita, inflamatii pelviene sau este de origine psihica
- frigiditatea(absenta orgasmului)
Alte simptome: pruritul poate fi întâlnit la persoanele în vârstă (prurit senil). antrenează
leziuni de grataj
alte cauze: pitiriaza pubiană, oxiureza, alergie la lenjerie sau de origine psihică.
Probleme
Alterarea confortului datorata durerii si scurgerilor vaginale;
Teama de operatie mutilanta, de sterilitate, de evolutia post operatorie grava, de reactia
partenerului;
Déficit de cunostinte;
Déficit de autoingrijire perineala;
Perturbarea stimei de sine;
Disfunctie sexuala;
Alterarea starii de nutritie ( in deficit);
Lezarea integritatii tegumentelor in legatura cu pruritul, gratajul, scurgerile vaginale;
Alterarea eliminarilor de urina si fecale (constipatie, polakiurie, incontinenta).
Obiectivele
Pacienta
-sa nu prezinte durere si sa se poata odihni ;
-sa-si exprime temerile sau mahnirea, sa vorbeasca deschis despre operatie si limitarile impuse ;
-sa cunoasca simptomele cancerului ;
-sa cunoasca bolile cu transmitere sexuala si simptomele acestora ;
-sa-si mentina curata regiunea perineala ;
-sa aiba o stare de nutritie adecvata ;
-sa discute despre noua ei imagine corporala ;
-sa-si accepte modificarile functiei sexuale ;
Interventiile A.M
- asigura linistea si confortul pacientei prin calmarea durerilor cu medicatia prescrisa de medic
- informeaza pacienta despre : modificarile care pot sa apara in organism, starea de disconfort,
modul de prevenire a infectiilor secundare ;
- instruieste pacienta in ce priveste semnele si simptomele cancerului ;.
- explica pacientei modul de transmitere a bolilor pe cale sexuala si manifestarile acestora ;

7
-va explica pacientei metodele contraceptive si mijloacele de protectie sexuala;
- explica importanta alimentarii si hidratarii pentru organism, asigurandu-i necesarul zilnic
pentru mentinerea greutatii in limitele normale;
-incurajeaza pacienta sa vorbeasca despre imaginea sa corporala, posibilitatea reluarii activitatii
si a reintegrarii sociale;
-incurajeaza pacienta cu privire la evolutia bolii si o ajuta sa accepte limitele impuse de boala;
-combate teama legata de investigatii sau de o eventuala interventie chirurgicala;
-observa si noteaza sangerarea (cantitate, aspect, ritm);
- masoara si noteaza in F.T. functiile vitale ale pacientei;

8
 Interventii specifice in ginecologie

 Recoltarea secrețiilor vaginale,

 Examenul citologic Babeş-Papanicolau

Recoltarea secretiilor vaginale

Examenul secreției vaginale reprezintă examinarea la microscop, pe o lamă, intr-o picătură de

ser fiziologic, a secreției vaginale prelevate. Are ca scop diagnosticul infecțiilor genitale joase
(vulvovaginitele). Cultura secreției cervicale are ca scop depistarea microorganismelor prezente
la acest nivel după inoculare in medii de cultură specifice, cultivare in condiții optime, izolarea și
studiul coloniilor izolate. Se solicită și efectuarea unei antibiograme (metodă ce stabilește, pe
cultura bacteriană de laborator, sensibilitatea sau rezistența unei bacterii față de diferite
antibiotice). Este utilă in diagnosticul infecțiilor genitale inalte (boala inflamatorie pelvină).
Indicatii
Examenul secreției vaginale se efectuează in cazul apariției unei secreții vaginale modificate
(culoare, aspect, miros) sau in caz de apariție a simptomatologiei (senzație de prurit vulvar,
arsură, dispareunie). Nu este un test screening, nu se efectuează la toate pacientele care se
prezintă pentru consult ginecologic
Cultura din secreția cervicală se efectuează in cazul suspiciunii unei boli inflamatorii pelvine. o
permite ulterior tratamentul antibiotic conform antibiogramei Ideal, recolarea secreției cervicale
se face inainte de instituirea tratamentului antibiotic.
Contraindicații
Examenul secreției vaginale / cultura secreției cervicale nu se efectuează la pacientele virgine -
la aceste paciente, se recoltează la nevoie secreție interlabială
Examenul secreției vaginale nu se efectuează in perioada de menstruație sau in prezența unei
alte sângerări vaginale
Cu 48 de ore inainte recoltare se evită contactul sexual
Cu 48 de ore inainte de recoltare se evită tratamente endovaginale (aplicare de creme, ovule,
lubrifianți) și irigațiile vaginale
Cu 48 ore inainte de recoltare nu se aplică tampoane intravaginale Nu se efectuează tușeu
vaginal inainte de recoltare
Materiale necesare
- valve vaginale sterile sau specul – nelubrifiate;
- tampoane de vată montate pe porttampon sterile;
- ser fiziologic l;
- lame de sticle curate, degresate, uscate;
- mănusi de unică folosinţă;
- absorbante sterile;
-etichete pentru probe

1
-fișa de insoțire a probei
-container pentru deșeuri medicale

Tehnica
Se explică pacientei procedura
Se recomandă pacientei să se așeze pe masa ginecologică
Se poziționează lumina
Se evidențiază vaginul și colul uterin cu ajutorul speculului sau a valvelor in cazul utilizării
speculului, acesta se fixează și se recoltează o cu ajutorul tamponului steril secreție vaginală din
fundul de sac vaginal posterior sau o secreție cervicală din colul uterin introduce
Çnd tamponul aproximativ 1,5 cm in endocol și imprimându-i mișcări de rotație, apoi se extrage
tamponul evitând contactul cu regiunile adiacente.

Recoltarea secreției cervicale

In cazul utilizării valvelor, pentru a avea o mână liberă pentru a recolta, se roagă asistenta să
preia valva anterioară și să o susțină și apoi se recoltează
Pentru examenul microscopic al secreției vaginale proba recoltată se aplică pe o lama de
microscop care va fi trimisă la un laborator de specialitate in transportoare speciale.

2
Proba recoltată se intinde pe lamă pentru examenul microscopic
Pentru cultura bacteriologică din secreția cervicală tamponul steril cu proba se pune in tubul
său insoțitor cu mediu de transport și se verifică să fie bine inchis.

Tamponul steril se pune in tubul cu mediu de cultură

Se retrage speculul / se retrag valvele
După prelevare, tamponul cu care am recoltat secreție vaginală se pune in containerul pentru
deșeuri medicale, iar speculul / valvele in cel cu soluție pentru instrumentar
Se scot mănușile
Se aplică etichete sau se completează numele pacientei pe lamă (cu creionul, pe marginea
rugoasă a lamei) sau pe recoltor
Se completează fișa de insoțire a probei
Probele se trimit la laborator
Pentru examenul secreției cervicale se solicită cultură din secreția cervicală și antibiogramă.
Incidente și accidente
Contaminarea tamponului steril anterior recoltării- se aruncă in containerul pentru deșeuri
medicale și se ia un nou tampon steril
Contaminarea probei după recoltare- prin atingerea tamponului steril după recoltarea secreției
cervicale de tegumentele pacientei sau de alte obiecte o se reia recoltarea cu un alt tampon steril

Testul Papanicolau

Testul citologic Papanicolau (numit si Babes- Papanicolau dupa denumirea doctorului

roman Aurel Babes, care a preconizat depistarea precoce a cancerului genital feminine prin
examinarea frotiului citovaginal) este o analiza obtinuta prin recoltarea prin perire a celuleor din
cervix si apoi fixarea lor pe o lama de sticla.
Examenul citotumoral sau Babeș –Papanicolau este o metodă de screening cu scopul
prevenirii morbidității și mortalității prin cancerul de col uterin. Reprezintă recoltarea de

3
celule de la nivelul colului uterin (exocolului, endocolului şi a zonei de transformare) şi
citirea după colorarea Papanicolau pentru a depista precoce modificările infraclinice ale
colului uterin.
Indicații
Fiind un test screening, se adresează .ntregii populații feminine cu vârsta cuprinsă între
21 și 65 ani (recomandare formulată de American College of Obstetricians and
Gynecologists).
Ideal, examenul citotumoral se recoltează imediat după terminarea menstruației.
Contraindicații
- paciente virgine
- vulvovaginite, inflamații
- menstruație sau hemoragie vaginală
- cu 48 de ore înainte recoltare se evită contactul sexual
- cu 48 de ore inainte de recoltare se evită tratamente endo-vaginale (aplicare de creme,
ovule, lubrefianți) și irigațiile vaginale
- cu 48 ore inainte de recoltare nu se aplică tampoane intravaginale
- nu se efectuează tușeu vaginal inainte de recoltare
- periuța endocervicală nu se utilizează în sarcină
- nu se folosește pentru recoltare numai periuța endocervicală- aceasta nu permite recoltarea
de celule de la nivelul exocolului
- histerectomia totală-in acest caz se recoltează citologie vaginală atunci când există
indicație
- leziune macroscopică evident suspect-in acest caz se recoltează biopsie
Materiale necesare
- mănuși
- specul ginecologic/valve
- instrumente de recoltare
- spatula Ayre
- periuța cervicală (Cytobrush) – are peri transversali egali
- periuța citologică (Cervex Brush) – are peri longitudinali inegali
- periuța combinată (Cervex Brush Combi) – are o partea cu peri transversali egali și o parte
cu peri longitudinali inegali
- lame de microscop și transportort pentru lame sau flacon pentru fixare și transport (in cazul
citologiei in mediu lichid)
- spray fixator citologic (in cazul recoltării pe lamă)
- etichete pentru probe ,
-formulare cerere analize laborator
- container pentru deșeuri medicale
- container cu soluție dezinfectantă pentru instrumentar

4
Tehnica
- Se explică pacientei procedura
- Se recomandă pacientei să se așeze pe masa ginecologică
- Se poziționează lumina
- Se evidențiază colul uterin cu ajutorul speculului sau a valvelor
-In cazul utilizării specu-lului, acesta se fixează și se recoltează astfel:
-cu periuța cervicală –aceasta se introduce in endocol și se rotește ușor în aceeași
direcție cu 90-180ˆ.
-Se scoate periuța.

Recoltarea cu periuța cervical- cu periuța Cervex Brush - perii centrali sunt inserați in canalul
endo-cervical, iar perii laterali sunt indoiți peste exo-cervix. Extremitatea o-pusă (mânerul)
este prinsă între degetul mare și arătător și periuța se rotește .n sensul acelor de
ceasornic cu 360ˆ, cu o ușoară apăsare, de câteva ori (5ori) apoi se scoate periuța

- cu spatula Ayre - capătului curbat al spatulei se rotește 360ˆ în jurul colului menținând
un contact strâns cu suprafața exocervicală. Se retrage spatula din vagin.
In cazul utilizării valvelor, pentru a avea o mână liberă pentru a recolta, valva anterioară este
preluată de un ajutor

5
Produsul prelevat va fi etalat pe lamă astfel:
- cu periuța cervicală - prin rotirea periuței, nu prin ștergere, in sens invers decât cum a fost
colectată proba, dintr-o singură mișcare, fără a o apăsa

Etalarea probei pe lamă cu spatula Ayre cu spatula Ayre - etalare pe lamă dintr-o singură
mișcare
(nu in zig-zag).

cu periuța Cervex Brush - se etalează pe lamă prin mișcări ferme de la un capăt la altul al
lamei (într-o singură mișcare, nu în zig-zag).

In cazul recoltării pentru citologie in mediu lichid, se detaşează capătul periuţei care
conţine materialul recoltat şi se introduce in recipientul cu mediu lichid. Se inșurubează
capacul. Se agită recipientul.

6
 După aplicarea produsului prelevat pe lamă se aplică fixatorul citologic, prin pulverizare,
in unghi drept, de la aproximativ 20 cm

- Instrumentul cu care am recoltat proba se pune în containerul pentru deșeuri medicale

- Se retrage speculul / se retrag valvele
-Speculul / valvele se pun in containerul cu soluție antisepticăpentru instrumentar
- Se scot mănușile
- Se aplică etichete sau se completează numele pacientei pe lamă (cu creionul, pe
marginea rugoasă a lamei) sau pe recoltor
- Se completează fișa de însoțire a probei: se notează datele de identificare ale pacientei, data
ultimei menstruații, se notează dacă pacienta utilizează metode contraceptive și ce anume
(sterilet, contraceptive hormonale), se notează aspectul colului uterin – cu / fără leziuni
- Probele se trimit la laborator
Incidente și accidente
Sângerare abundentă în momentul recoltării
- sângerarea redusă poate apare și de obicei sistează spontan, fără a fi necesar tratament
- dacă sngerarea este abundentă, calitatea recoltării este afectată (nu se recoltează
suficiente celule pentru a fi analizate)

Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase în funcţie de gradul de deviere

morfologică de la tipul normal:
Clasa I – absenţa de celule anormale sau atipice;
Clasa a II-a – citologie atipică dar fără evidenţă pentru malignitate;
Clasa a III-a – citologie sugestivă dar necloncudentă pentru malignitate;
Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
Clasa a V-a – citologie concludenta pentru malignitate.

7
spatula Ayre

periuța cervicală (Cytobrush) -are peri transversali egali

periuța citologică (Cervex Brush) -are peri longitudinali inegali

periuța combinată (Cervex Brush Combi) - are o partea cu peri

transversali egali și o parte cu peri longitudinali inegali

lame

8
EXAMENE IMAGISTICE:
 ecografia,
 histerosalpingografia,
 mamografia,
 galactografia,

ECOGRAFIA PELVINA

Ecografia pelvină este o metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un

ecran a uterului, ovarelor și vezicii urinare cu ajutorul unui aparat numit ecograf.
Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra pacientei
În timpul examinării comunicarea cu pacienta este permanentă.
Scop
Înlocuirea unor metode de explorare mai greu suportate de pacientă
- Explorator și diagnostic pentru detectarea anomaliilor prezente la organele genitale interne
- Supravegherea evoluției afecțiunilor depistate ori a unor complicații ale acestora prin repetarea
și compararea imaginilor ecografice înregistrate fotografic și pe casetă video
-Depistarea și analiza chisturilor ovariene și a tumorilor uterine
Indicații
-Tumori uterine și ovariene
-Suspiciune de sarcină ectopică
- Suspiciune de anomalii la nivelul organelor genitale interne
Pregătirea pacientei
Pregătirea psihică a pacientei
-Informarea pacientei
-Obținerea consimțământului și programarea pentru ecografie
-Instruirea pacientei să nu urineze cu o oră înaintea examenului ecografic
-În acest interval de timp să bea jumătate de litru de apă
Pregătirea fizică a pacientei
-Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
-Așezarea pacientei pe masa de examinare în poziție de DD
Pregătirea mediului
-Închiderea ferestrelor
-Temperatura optimă
-Luminozitate slabă pentru a se putea obține claritatea imaginilor ecografice
-Menținerea liniștii
Materialele necesare
-Ecograf
-Gel de cuplaj acustic
-Prosoape de unică folosință pentru stergerea gelului de pe tegumente
-Soluții antiseptice pentru dezinfecatrea mâinilor
-Mănuși de unică folosință
- Tăviță renală
Efectuarea tehnicii
Tehnica este efectuată de medic respectand urmatorii timpi:
-Aplicarea gelului de cuplaj
-Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a abdomenului
-Urmarirea imaginilor inregistrate pe ecranul de control sub diferite unghiuri
-Efectuarea copiilor fotografice
-La final, asistenta sterge gelul de pe tegumente, ajută pacienta să se ridice de pe masa de
examinare si sa se imbrace, notează efectuarea tehnicii.
Ecografia transvaginala este o investigatie cu ultrasunete folosita pentru a examina uterul,
ovarele, trompele uterine si cavitatea pelvina a unei femei.
„Transvaginal” inseamna prin vagin: in timpul examinarii, sonda cu ultrasunete este introdusa
in interiorul vaginului, spre deosebire de ecografia pelvina abdominala, unde sonda este plasata
la nivelul abdomenului, in afara pelvisului. Asta permite obtinerea unor imagini de rezolutie
foarte buna, in special la nivelul uterulului, trompelor uterine si ovarelor, in comparatie cu
ecografia pelvina transabdominala.
Ecografia transvaginala este cea mai folosita investigatie imagistica in ginecologie, fiind o
procedura sigura, neiradianta si nedureroasa, care se poate efectua si in sarcina. Dureaza
aproximativ 15-30 minute si rezultatul este obtinut imediat.
Ecografia transvaginala este cea mai folosita investigatie imagistica in ginecologie fiind
indicata pentru a examina:
 Forma, pozitia si dimensiunea uterului si a ovarelor
 Grosimea si lungimea colului uterin
 Fluxul sanguin la nivelul organele din pelvis
 Forma vezicii urinare
 Prezenta si grosimea lichidului acumulat in apropierea vezicii urinare care poata sa apara
in diferite afectiuni ginecologice (ruperea unui chist ovarian, sarcina extrauterina
complicata, salpingita, etc.)
Medicul poate solicita o ecografie transvaginala din diverse motive:
Sa identifice cauza pentru:
  Durerea pelvina
 Sangerarea vaginala inexplicabila
 Sangerarea postmenopauza
 Infertilitate
 Un rezult anormal ale unui examen pelvin sau abdominal
Pentru a diagnostica:
 Tumori benigne, cum ar fi fibromul uterin, polipii endometriali sau chisturile ovariene
 Boala inflamatorie pelvina
 Endometrioza
In plus, ecografia transvaginala poate verifica pozitia unui dispozitiv contraceptiv intrauterin
(sterilet).
Medicul obstetrician poate solicita o ecografie transvaginala pentru a diagnostica si monitoriza
evolutia unei sarcini:
 Pentru a confirma o sarcina incipienta (dupa 5-6 saptamani)
 Pentru a confirma data probabila a nasterii
 Pentru a verifica bataile inimii fatului
 Pentru a examina placenta
 Pentru a monitoriza sarciniile cu risc crescut de avort
 Pentru a verifica daca exista o sarcina extrauterina (sarcina ectopica)

EXAMINAREA RADIOLOGICĂ - HISTEROSALPINGOGRAFIA (HSG)

 Examinarea radioscopică a canalului endocervical, cavităţii uterine şi trompelor prin injectarea
pe cale intracervicală a unei substanţe radioopace (omnipaque/histeropaque).
Scop/indicaţii
- studierea permeabilităţii trompelor;
- verificarea reuşitei intervenţiei chirurgicale după intervenţii plastice pentru restabilirea
permeabilităţii
- decelarea unor anomalii uterine sau tubare, precizarea sediului şi gradului obstrucţiei;
- în sângerarea internă, când alte examene nu sunt edificatoare sau posibile: se pot diagnostica
polipi endometriali, fibroame submucoase pediculare sau sesile, adenomioza uterină, cancerul de
endometru.
Materiale necesare
- aparat Schultze (format dintr-o seringă etanşă de 20 cm3 la care se ataşează o canulă pentru
introducerea substanţei şi un manometru pentru verificarea presiunii);
- mănuşi de unică folosinţă;
- substanţă de contrast radioopacă (omnipaque, histeropaque sau alt produs recomandat de
medic);
- materiale de dezinfecţie: soluţie de betadină, tampoane, pensa porttampon;
- pensa pentru col Pozzi;
- specul vaginal sau valve vaginale;
- tavă/cărucior pentru materiale;
- tăviţă renală;
- medicamente sedative, seringi pentru administrare (dacă este cazul).
Pregătirea pacientei
- se explică necesitatea şi modul de desfăşurare a examenului;
- la femeia sexual activă examenul se face după menstruaţie înaintea ovulaţiei (între zilele 6 - 12
ale ciclului) pentru a evita orice risc de lezare a unei sarcini;
- la femeile în menopauză se administrează cu 6 - 8 zile înaintea examenului 25 micrograme
ethinyl-estradiol pentru a creşte permeabilitatea colului;
- la pacientele mai anxioase, cu 30 de minute înainte se poate administra un antispastic şi un
 sedativ;
- pacienta este avertizată că în momentul injectării va simţi o oarecare presiune/jenă;
- înainte de a merge la radiologie este rugată să-şi golească vezica.
Efectuarea procedurii
- se identifică pacienta;
- se verifică recomandarea medicală;
- se obţine consimţământul;
- este condusă la serviciul de radiologie unde urmează să se efectueze examenul;
- asistenta efectuează toaleta vulvară externă;
- se montează speculul sau valvule;
- se serveşte medicului pensa pentru col Pozzi cu care prinde buza anterioară lăsând vizibil
orificiul uterului;
- se serveşte apoi pensa porttampon pentru dezinfecţia cavităţii vaginale;
- se scoate aerul din aparat şi se înmânează medicului pentru a introduce substanţa de contrast;
- medicul introduce canula aparatului prin orificiul extern, aproximativ 2 cm;
- se face primul film înainte de injectarea substanţei de contrast (se pot evidenţia ganglionii
calcificaţi de cele mai multe ori de origine tuberculoasă, calcificări intrapelvine indicând
prezenţa unui fibrom calcificat, sterilet, modificări osoase);
- se injectează substanţa de contrast şi se observă pe rând cavitatea uterină, istmul apoi trompele
uterine după 15 - 20 minute de la injectare (pacienta se poate deplasa în acest timp, fiind chiar
indicat) se face proba Cotte care arată permeabilitatea tubară deoarece substanţa iodată ajunge
în mod normal în cavitatea peritoneală, difuzarea fiind simetrică (Cotte pozitiv).
Uneori pacienta este chemată la serviciul de radiologie după 24 ore, când proba Cotte este
negativă, existând posibilitatea ca substanţa de contrast să pătrundă mai greu în trompe până în
cavitatea peritoneală.
Îngrijirea pacientei după examen
- se supraveghează pacienta deşi incidentele sunt rare şi fără mari consecinţe:
- hemoragiile puţin abundente de scurtă durată cedează la repaus;
- lipotimia poate apărea la pacientele anxioase, regresează la măsurile obişnuite;
- alergia la iod se combate cu antihistaminice şi cortizonice;
- pot apărea contracţii uterine dureroase asociate cu balonarea care pot evoca o inflamaţie
pelviană. Se anunţă medicul, se administrează antibiotice conform prescripţiei.
Imagini normale
- cavitate uterină triunghiulară cu o bază de 30 - 35 cm, vârful situat la nivelul orificiului intern,
margini laterale concave spre exterior;
- coarnele uterine fac unghiuri obtuze cu unghiul uterin;
- istmul are aspectul unui defileu lung de 10 mm şi larg de 3 - 4 mm;
- trompele prezintă porţiunea interstiţială (situată în miometru) lungă de 1 cm şi largă de 0.3 mm;
- porţiunea istmică măsoară 2 - 4 cm; porţiunea ampulare este mai largă 5 - 8 mm;
- lumenul trompelor în totalitate este permeabil.
Imagini anormale
- deformarea marginilor cavităţii uterine. Leziunile uterine alungesc, tracţionează şi curbează
contururile cavităţii;
- la nivelul endometrului se pot observa imagini lacunare regulate (polipi, fibroame,
submucoase) sau neregulate (cancere, sinechii, hiperplazie endometrială);
- calificările pot fi determinate de fibroame uterine chiste dermoide, tuberculoză genitală,
ganglioni;
- modificările cavităţii uterine (contur, dimensiuni, formă) pot arăta o malformaţie.
- imaginile anormale ale trompelor pot exprima obstrucţii, endometrioză, tuberculoză, polipi,
sarcina extrauterină şi tumori.

MAMOGRAFIA

Este examinarea radiologica a sanului facuta cu ajutorul unui mamograf care poate evidentia
frecvent tumori ce sunt prea mici pentru a putea fi palpate.
Mamografia este cea mai buna metoda radiologica disponibila astazi ce poate detecta precoce
cancerul de san.
Tipuri de mamografii
În privința tehnicii folosite în efectuarea acestei proceduri, există două tipuri principale de
mamografii: cea clasică (pe film) și mamografia digitală. Pe lângă acestea, există și un tip nou de
mamografie digitală, cea cu tomosinteză.
Mamografia clasică
Mamografia clasică este cea făcută cu mamograful analog, în care imaginile obținute vor fi în alb
și negru și vor fi printate pe mari segmente de film, ca la o radiografie a oaselor.
Mamografia digitală
În cazul mamografiei digitale, imaginile sunt înregistrate direct într-un computer. Imaginea va
putea fi apoi vizionată pe ecranul unui calculator, iar anumite zone pot fi mărite sau scoase în
evidență pe ecranul calculatorului. Dacă există o zonă cu suspiciuni, medicii pot folosi
computerul pentru a o analiza mai îndeaproape.
Mamografie digitală cu tomosinteză
Tomosinteza este o tehnică de imagistică sau o tehnică de tipul radiografiei (cu radiații X) care
poate fi folosită pentru a depista primele semne ale cancerului mamar la femeile care nu prezintă
simptome. Acest tip de investigație de imagistică medicală poate fi, totodată, folosită ca unealtă
de diagnostic pentru femeile care au simptomele unui cancer de sân.
O mamografie digitală cu tomosinteză obține imagini multiple ale sânului. Aceste imagini sunt
trimise către un calculator care folosește un algoritm pentru a le combina într-o imagine 3D a
întregului sân.

GALACTOGRAFIA
- reprezinta examenul radiologic al glandei mamare dupa injectarea in canalele galactofore a unei
substante de contrast hidrosolubila;
- se efectueaza pentru depistarea unor leziuni ale canalelor galactofore in cazul prezentei unei
scurgeri prin mamelon;
Tehnica:
- se aseptizeaza sanul
- se patrunde cu un cateter fin in canal 2-3 cm
- se injecteaza substanta de contrast si se badijoneaza mamelonul cu colodiu pentru a bloca
iesirea substantei de contrast
- se face radiografia glandei mamare
- se preseaza sanul perimamelonar golind astfel canalul de substanta injectata.