ŞCOALA POSTLICEALĂ F.E.G. CURS NR.

7
DISCIPLINA: GERONTOLOGIE, GERIATRIE ŞI NURSING SPECIFIC

OBIECTIVE ÎNGRIJIRI ALE PACIENŢILOR VÂRSTNICI CU

AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE APARATULUI DIGESTIV

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor care au ca funcţii principale
digestia şi absorbţia principiilor alimentare, dar şi eliminarea reziduurilor neasimilabile ale
alimentelor ingerate.

Efectele înaintării în vârstă asupra aparatului digestiv

 La nivelul cavităţii bucale:

 tendinţă la edentaţie;
 atrofia glandelor salivare cu:
- scăderea cantitativă şi calitativă a secreţiei de salivă;
- scăderea capacităţii bactericide a salivei cu proliferarea micozelor bucale
şi linguale.
 La nivel eso-gastric:
 modificări ale motilităţii şi funcţionalităţii esofagului;
 atrofia mucoasei gastrice cu scăderea funcţiei secretorii;
 scade capacitatea de evacuare a stomacului, favorizand refluxul gastroesofagian;
 scade secreţia gastrică acidă, mai ales la bărbaţi, ajungând la aclorhidrie bazală,
ceea ce are drept consecinţă tulburări în absorbţia Fe, vit B12 şi proteinelor;
 scade progresiv motilitatea gastrică cu o încetinire a evacuării gastrice, iniţial
pentru lichide, ulterior pentru solide;
 apar tulburări de absorbţie gastrică:
- scade metabolizarea alcoolului prin scăderea secreţiei de alcool
dehidrogenaza;
 scad mecanismele de apărare: epiteliul gastric va fi mai vulnerabil la agenţii
nocivi: H. pylori, AINS, KCl, alcool, fenomen la care participă şi ateroscleroza
vaselor sanguine gastrice.
 La nivel intestinal:
 scade motilitatea intestinului, ceea ce va duce la încetinirea tranzitului;
 scad proprietăţile imunologice ale mucoasei intestinului subţire;
 creşte proliferarea mucoasei colonice;
 scade presiunea sfincterului anal, ceea ce poate duce la incontinenţă sfincteriană.

1
 La nivel hepato-pancreatic:
 scade masa şi volumul ficatului cu 30-50% dar fără modificări histologice
specifice, cele care apar se datorează cumulării acţiunii agenţilor toxici;
 scade vascularizaţia hepatică (scade DC, ATS, fibroza hepatică) ceea ce alterează
metabolismul drogurilor şi creşte riscul apariţiei efectelor toxice;
 constantele biochimice hepatice nu se modifică semnificativ;
 scade masa pancreatică asociată cu o transformare lipomatoasă şi fibroasă;
 creşte calibrul canalului Wirsung iar secreţia exocrină scade.

Evaluarea morfo–funcţională a aparatului digestiv

 Examenul obiectiv
 Aprecierea stării generale:
- Statusului mintal al vârstnicului (starea de constienţă, orientarea temporo-
spaţială);
 Inspecţia poate evidenţia:
- tipul constituţional (astenic în ulcerul gastric);
- starea de nutriţie (scădere importantă în greutate-neoplasm);
- aspectul şi culoarea tegumentelor (icter-suferinţă hepatică sau biliară);
- aspectul abdomenului (abdomen mărit de volum cu circulaţie colaterală-
ciroza hepatică).
 Palparea abdomenului:
- oferă informaţii importante cu privire la posibile afecţiuni abdominale;
- pune în evidenţă gradul de sensibilitate al unor puncte dureroase
abdominale;
- contractura abdominală în iritaţie peritoneală;
 Percuţia abdominală poate evidenţia:
- hipersonoritate (meteorism, ocluzie intestinală);
- motilitatea (tumori abdominale, ascită);
 Ascultaţia abdominală:
- absenţa zgomotelor intestinale (silenţium abdominal) poate apărea în
ocluzia intestinală;
- în mod normal se percep zgomote intestinale date de activitatea
peristaltică a intestinului.
 Explorarea paraclinică a aparatului digestiv
a. Explorarea esofagului:
 examenul radiologic:
- se poate face pe gol în vederea identificării corpilor străini;
- cu substanţă de contrast pentru evidenţierea leziuilor morfologice sau
studiul peristaltismului;

 examenul endoscopic:
2
 - este principala metodă de diagnostic în patologia esofagiană;
- este folosit şi în scop terapeutic (îndepărtatrea corpilor străini, sclerozarea
varicelor esofagiene);
- este metoda esenţială de diagnostic pozitiv, stadializare şi terapie al
varicelor esofagiene.
b. Explorarea stomacului şi a duodenului:
 explorarea radiologică (tranzitul esogastroduodenal)
- presupune administrarea substanţei de contrast (tranzit gastric baritat);
- pregătirea pacientului: post alimentar cel putin 6-8 ore, interzis fumatul în
dimineaţa examinării;
- permite evidenţierea modificărilor morfologice (hernie hiatală, neoplasm
gastric, ulcer);
 examenul endoscopic:
- este metoda de elecţie în explorarea morfologică a stomacului, evidenţiază
leziunile ce nu se văd radiologic şi biopsierea regiunilor;
- permite manevre terapeutice (hemostază, polipectomie, extragerea corpilor
străini);
c. Explorarea intestinului subţire şi a intestinului gros
 Examenul radiologic pe gol;
 Irigografia şi irigoscopia:
- presupun administrarea de substanţă de contrast;
- pot evidenţia leziuni de 0,5 cm (identificarea neoplaziilor,;
- contraindicat in sindrom ocluziv.
 Rectosigmoidoscopia :
- permite explorarea anusului, rectului, şi a unei porţiuni din sigmoid;
 Colonoscopia:
- permite vizualizarea mucoasei intestinului gros, valvei ileocecale şi
ileonului terminal;
- se pate face in scop diagnostic, dar şi în scop terapeutic
(electrocauterizarea hemostatică, a polipilor);
- contraindicată în caz de peritonită acută, ileus paralitic, suspiciune de
perforaţie, sarcină, infarct de miocard, lipsa de cooperare a pacientului.
d. Ecografia abdominală: examenul ficatului, pancreasului cu ajutorul ultrasunetelor
e. Examene cu izotopi radioactivi: scintigrama hepatică;
f. Tomografia computerizată:
- este o metodă de explorare a tubului digestiv cu o rezolutie foarte bună;
- permite identificarea unor structuri cu dimensiuni de câţiva mm.
g. Puncţia biopsie hepatică:
- permite relizarea ex histopatologic;
- permite identificarea caracterului hepatitelor cronice sau cirozelor
hepatice.
h. Examne de laborator ale sângelui.

3
1. Culegerea datelor
Mijloacele de obţinere a informaţiilor constau în:
a. Anamneza, interviul cu pacientul:
 se obţin informaţii despre manifestările de dependenţă semnalate;
 se obţin informaţii despre istoricul bolii, antecedentele patologice şi familiale,
pentru a stabili când au început problemele de sănătate şi dacă s-au agravat
progresiv;
 se încearcă identificarea de potenţiali factori favorizanţi şi se au în vedere bolile
cronice şi limitele funcţionale;
b. observarea pacientului şi sesizarea directă a surselor de dificultate;
c. consultarea altor surse: fişe, documente etc.
Circumstanţe de apariţie
 afecţiuni locomotorii şi neurologice ca. hemiplegiile, poliartrita reumatoidă,
artrozele temporo- mandibulare;
 starea mucoasei bucale şi a dentiţiei,
 bolile cardio. vasculare şi HTA;
 depresiile şi demenţa,
 anemia.
Manifestări de dependenţă:
 disfagia;
 greţurile şi vărsăturile;
 deshidratarea;
 dezechilibrul electrolitic;
 refuzul de a manca;
 constipaţia;
 diareea;
 incontinenţa fecală;
Disfagia
 poate fi determinată de o serie de factori ca:
- insuficienţa salivară (uscarea mucoasei bucale);
- inflamaţii şi infecţii ale cavităţii bucale sau ale limbii;
- dentiţie deficitară sau proteză nepotrivită,
- afecţiuni la nivelul esofagului;
- boli neuromusculare (parkinson, sindrom pseudobulbar),
Greţurile şi vărsăturile
 pot produce deshidratare şi dezechilibre electrolitice;
 sunt legate de iritaţii ale mucoasei gastrice (alimente, medicamente);
 factori de risc pentru aspiraţii bronşice.

Deshidratarea
 senzaţia de sete este diminuată la vârstnici;
 tratamentul cu diuretice poate duce la pierdere de lichide;

4
 Dezechilibrul electrolitic
 vârstnicii pot prezenta semne legate fie de exces de lichid (edeme), fie de exces sau de
insuficienţă de electroliti;
Refuzul de a mânca
 se poate manifesta la vârstnicii confuzi sau demenţi;
Constipaţia
 poate cauza complicaţii severe cum ar fi dependenţa de laxative, formarea de
fecaloame;
 ulceraţii sau necroze la nivelul intestinului.
Incontinenta de materii fecale
 predispozitie la ulceraţii cutanate, infecţii urinare, deformarea imaginii de sine.

2. Analiza şi interpretarea datelor

Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de
dificultate) şi selectează diagnosticul de nursing.
Probleme, diagnostic de nursing
 Alterarea starii de nutriţie cauzată de lipsa alimentaţiei manifestată prin refuzul de a
manca;
 Alterarea eliminării intestinale (constipaţie) legată de:
- scăderea de fibre vegetale din alimentaţie;
- imobilitate;
- scăderea aportului hidric;
- durere la defecaţie;
- modificări ale dietei;
- abuz de laxative;
- utilizarea de medicamente (narcotice, fier, antiacide, anticolinergice.
 Incontinenţă fecală legată de:
- diaree;
- fecalom;
- leziuni ale sistemului nervos central (accident vascular cerebral);
- tulburări cognitive/de percepţie;
- debilitate
 Risc crescut de apariţie a acomplicaţiilor;
 Posibilă deshidratare cauzată de ingestia insuficientă de lichide,
 Alterarea integrităţii tegumentelor cauzate de scaunele diareice, manifestată prin apariţia
de eroziuni.

3. Planificarea îngrijirilor
 Cuprinde obiectivele de îngrijire.
Obiective:
 pe termen scurt:
5
  diminuarea anxietăţii prin asigurarea unui climat calm de securitate şi înţelegere;
 asigurarea condiţiilor de mediu prin păstrarea temperaturii şi umidităţii
ambientale;
 asigurarea igienei corporale şi a lenjeriei de corp;
 pe termen mediu:
În caz de constipaţie, pacientul:
 să prezinte scaun la 1-2 zile;
 să nu mai prezinte distensie abdominală, flatulenţă;
 să nu mai prezinte disconfort sau dificultate la defecaţie;
 să consume fibre alimentare;
 să consume laxative doar la prescripţia medicului şi să cunoască efectele
secundare.
În caz de diaree:
- să se reducă numărul de scaune eliminate pe zi la cel mult două
- să nu existe semne de deshidratare;
- să nu existe durere abdominală;
- să nu apară infecţia tegumentelor perianale;
- să se menţină echilibrul hidroelectrolitic
În caz de incontinenţă fecală:
- să scadă numărul episoadelor de incontinenţă;
- să nu apară iritaţia tegumentelor perianale;
- să nu se izoleze de ceilalţi indivizi din jur
 pregătirea pacientului pentru explorări;
 corectarea deficitului alimentar sau hidric;
 asigurarea echilibrului hidroelectrolitic;
 evaluarea obiceiurilor alimentare şi a ingestiei de lichide împreună cu pacientul
(aportul inadecvat de fibre cumulat cu anxietatea pot produce constipaţia);
 asigurarea unei activităţi care să cuprindă şi exerciţii fizice;
 renunţarea pe cât posibil la clisme şi laxative (abuzul cronic poate afecta muşchii
şi nervii colonului devenind atonic şi destins);
 asigurarea intimităţii;
 satisfacerea în mod autonom a necesităţilor;

 pe termen lung:
 obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor;
 prevenirea complicaţiilor.

4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor)

Intervenţii:
 Delegate
A. Recoltarea de analize prescrise de medic;
B. Aplicarea tratamentului recomandat de medic.
6
 C. Pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice, endoscopice şi explorările
funcţionale;

 Autonome
- Asigurarea confortului fizic prin poziţionarea, calmarea durerii, schimbarea lenjeriei
de corp şi de pat, eventual îmbăiere şi duş înainte de culcare;
- Asigurarea condiţiilor de mediu: cameră bine aerisită, cu temperatură şi umiditate
adecvată;
- Ingrijirea cavităţii bucale şi a dinţilor:
- Clătirea cât mai des a gurii pentru evitarea uscăciunii mucoasei bucale şi apariţiei
fisurilor pe limbă şi pe buze;
- Consumarea de alimente semisolide, fructe şi legume moi;
- Carnea va fi tăiată in bucăţi sau pasată pentru a fi uşor de înghiţit,
- Mesele vor fi dese şi în cantităţi mici, precedate de ciorbe sau supe care stimulează
apetitul şi uşurează digestia;

Intervenţiile nursing în caz de constipaţie legată de durere la defecaţie sunt:

- Creşterea ingestiei de lichide;
- Exerciţii fizice zilnic;
- Încurajarea unei diete bogate în fibre (fructe crude, legume proaspete); se recomandă
consumul a minimum 20 grame de fibre pe zi. Fibrele traversează tractul digestiv fără
a suferi modificări esenţiale, în colon absorb apa formând un gel care, se adaugă
materiilor fecale şi fac defecaţia mult mai uşoară;
- Pentru a avea un scaun regulat se alcătuieşte împreună cu pacientul un orar al
eliminării fecale, după tabieturile sale;
- Se pot folosi metode care minimalizează disconfortul rectal: băi călduţe, preparate
antihemoroidale care reduc edemul, băi de şezut;
Intervenţiile nursing în caz de constipaţie legată de abuz de laxative sunt:
- se apreciază tipul, cantitatea de laxative utilizate;
- se explică efectele abuzului de laxative asupra intestinului (scăderea peristaltismului
şi a tonusului muscular);
- descurajarea consumului de laxative fără prescripţie medicală;
- încurajarea utilizării altor măsuri (dietă, ingestie de lichide, exerciţii, stabilirea unui
orar regulat de eliminare).
Intervenţiile nursing în caz de diaree sunt:
- se evaluează factorii cauzali (dietă necorespunzătoare, alimente alergice);
- se elimină sau se reduc factorii cauzali;
- se asigură o dietă adecvată:
- hidrică 24-48 h;
- treptat se introduc alte alimente în funcţie de toleranţa digestivă (carne slabă fiartă,
brânză de vaci, supă de legume, făinoase);
- după 4-5 zile alimentaţie naturală cu restricţie de lapte, dulciuri concentrate, grăsimi,
conserve, condimente;
7
 - se evită consumul de lichide foarte reci sau fierbinţi;
- se încurajează ingestia de lichide cu conţinut bogat de sodiu şi potasiu;
- se recoltează scaun pentru efectuarea coproculturii;
- se asigură igiena regiunii perianale;
- se asigură suportul psihic al pacientului;
- educaţia pacientului – explicarea:
- intervenţiilor necesare în cazul unor viitoare episoade diareice;
- efectelor diareei asupra echilibrului hidroelectrolitic;
- tehnicilor de reducere a stresului;
- intervenţiilor de ameliorare a simptomelor.

 Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoii de alimentaţie , se antrenează şi membrii

familiei;
 Administrarea de lichide în cantităţi mici şi dese pentru corectarea deficitului,
asigurând un aport lichidian de 2-3 litri;
 Monitorizarea electroliţilor, a ingestiei şi eliminărilor de lichide;
 Palparea tibiei, gleznelor, sacrului pentru depistarea edemelor;
 Pentru menţinerea peristaltismului sunt necesare efectuarea de exerciţii fizice:
plimbări zilnice de 30 de minute sau mobilizare pasivă pentru cei imobilizaţi la pat.
 Laxativele şi clismele vor fi folosite ca ultimă măsura.

Îngrijirea în timpul vǎrsǎturilor:

- decubit dorsal cu capul într-o parte;
- protejarea lenjeriei de pat cu muşama şi alezǎ;
- izolarea patului cu paravan;
- susţinerea pacientului în timpul vǎrsǎturilor
- educarea pacientului sǎ respire profund până la dispariţia senzaţiei de vomǎ ;
- oferirea unui pahar cu apǎ aromatǎ pentru clǎtirea gurii ;
- educarea pacientui sǎ schimbe lenjeria de corp ori de câte ori este nevoie ;
- aerisirea salonului;
- educarea pacientui sǎ consume lichide reci în cantitǎţi mici

Suportul nutriţional
.
Modurile de alimentare ale pacienţilor
 Activ;
 Pasiv;
 Artificial:
- enteral (gastric, jejunal) cu
 sonda gastrică/intestinală
 sonda petzer prin gastrostomă
 clisma alimentară

8
 - parenteral (periferic, central)
Dacă aportul nutritiv oral este imposibil sau insuficient, soluţia cea mai potrivită este
nutriţia enterală, care respectă fiziologia tubului digestiv.

ALIMENTAREA ACTIVĂ ŞI PASIVĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
 Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative in funcţie de varsta şi starea organismului
 Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea
cronicizării unor imbolnăviri

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Veselă şi tacamuri
- Cană simplă
- Cană specială cu cioc sau in funcţie de starea pacientului, tub pentru administrarea
lichidelor
- Tavă, cărucior pentru alimente
- Alimente conform regimului recomandat
- Şervetele de masă
- 2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat

PREGĂTIREA PACIENTULUI

CULEGEŢI DATE DESPRE:

- Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese
- Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de repaus
- Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate
alimenta singur-activ, sau este alimentat de altă persoană- pasiv)
- Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare inainte sau
după acestea
- Administrarea unor medicamente inainte, in timpul mesei sau după masă
- Preferinţele alimentare ale pacientului
 PSIHICĂ:
- Stimulaţi autonomia
- Explicaţi pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării regimului pentru evoluţia
favorabilă a bolii
 FIZICĂ:
- Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea ei asiguraţi pacientul de ajutorul
dumneavostră
- Ajutaţi pacientul să se spele pe maini
- Aşezaţi pacientul intr-o poziţie confortabilă in raport cu starea sa generală:
• Şezand la masă in salon sau in pat
• Semişezand pentru pacientul care se poate ridica puţin
• In decubit lateral stang dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicat

EFECTUAREA PROCEDURII:

9
- Verificaţi dacă sunt indeplinite condiţiile pentru servirea mesei: salonul este aerisit, au
fost indepărtate ploştile şi urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat in salon
- Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat
- Ajutaţi pacientul să-şi spele mainile
- Pregătiţi alimentele pe o tavă acordand atenţie aspectului estetic
- Imbrăcaţi un halat curat şi manuşi

a) Alimentarea activă
Servirea mesei la pat in poziţie şezand sau semişezand
- Aşezaţi pacientul in poziţie confortabilă
- Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul
- Aşezaţi tava cu alimente in faţa pacientului sau adaptaţi o masuţă specială
- Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar
- Observaţi dacă pacientul consuma toate alimentele
Alimentarea activă la pat in poziţie de decubit lateral
- Aşezaţi pacientul in decubit lateral lăsand liber braţul dominant (de obicei drept)
- Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat
- Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat
- Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa incat
pacientul să vadă ce mănancă
- Taiaţi alimentele in bucăţi mici
- Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei căni special

b) Alimentaţia pasivă
- Aşezaţi pacientul in poziţie şezand (dacă are membrele superioare afectate) sau
semişezand (dacă este imobilizat, adinamic, epuizat, in stare gravă)
- Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate
- Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilă la pat
- Asezaţi-vă in partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificaţi temperatura
alimentelor
- Ridicaţi cu o mană (stanga) capul bolnavului cu pernă şi administraţi supa cu lingura pe
jumătate plină
- Asiguraţi-vă că pacientul a inghiţit inainte de a administra o nouă cantitate
- Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie
- Tăiaţi alimentele in bucăţi mici fără să le atingeţi cu mana
- Incurajaţi pacientul să consume alimentele purtand o discuţie agreabilă
- Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este in stare foarte gravă sau are tulburări de
deglutiţie
- Observaţi permanent faciesul pacientului

INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă dacă nu poate singur
- Refaceţi patul, indepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacă este necesar
- Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă
- Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Indepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare
10
- Aerisiţi incaperea

NOTAREA PROCEDURII
- Notaţi in dosarul de ingrijire cantitatea de alimente şi lichide ingerate
- Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul alimentelor, nu-i place
mancarea, respectă restricţiile religioase, refuză anumite alimente
- Prezintă sete exagerată
- Acuză senzaţie de greaţă, de rău in timpul mesei sau după masă
- Acuză senzaţia de plenitudine
- Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise
- Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese mici şi dese, in
timpul nopţii, restricţie alimentare pentru examinările din zilele următoare

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul consumă intreaga cantitate de alimente şi se hidratează corespunzător
- Exprimă stare de confort
- Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărut
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Pacientul nu consuma intreaga cantitate de alimente
- Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de servire a mesei, nu-i
plac alimentele, consumă alimente aduse de aparţinători, işi respecta religia
- Pacientul refuză anumite alimente, acuză greaţă
- Se consemnează observaţiile şi se anunţă medical

ALIMENTAREA ARTIFICIALA

I. NUTRIŢIA ENTERALĂ

Avantajele nutriţiei enterale:

1. Previne atrofia vililor intestinali prin aportul lumenal de substanţe nutritive;
2. Menţine funcţia de barieră a mucoasei intestinale;
3. Previne translocaţia bacteriană;
4. Ameliorează funcţia imună cu profilaxia infecţiei şi a sepsisului;
5. Profilaxia ulcerului de stres;
6. Reduce colonizarea cu microrganisme patogene;
7. Este mai ieftină decât nutriţia parenterală;
Contraindicaţii ale nutriţiei enterale:
1. Absolute:
 Ischemie intestinală;
 Abdomen acut;
 Ileus mecanic.
2. Relative:
 Ileus paralitic;
 Reziduu gastric important, peste 1200ml/zi;
 Vărsături incoercibile;

11
  Diaree severă.
Căile de acces enteral
 Sonde;
 Stome.
http://www.youtube.com/watch?v=WgfNa7dzSn0 montarea sondei gastrice

1. Sonde de alimentaţie: alegerea sondei de alimentaţie (lungime, material, diametru,

număr de lumene), depinde de locul de inserţie (gastric, jejunal) şi de statusul pacientului.
a. Sonda gastrică.
- Se recomandă de rutină;
- Se poate folosi atât pentru administrarea continuă, cât şi în bolus,
- Se folosesc sondele cu diametru cât mai mare pentru administarea produselor
nutritive dar şi pentru drenarea conţinutului gastric (CH 14-16, 1CH-
0,33mm);
b. Sonda jejunală
- este indicată la:
 pacienţii cu reziduu gastric crescut şi risc de aspiraţie;
 pacienţii ce prezintă alterarea motilităţii gastrice (pareză gastrică în
diabetul zaharat);
 pacienţii cu pancreatită.
- Se recomandă doar în administrarea continuă a produselor nutritive.
c. Stome
- Gastrostomă http://www.youtube.com/watch?v=4KkHXelQwzM

- Gastrostomia per cutană endoscopică, indicată pentru suportul nutriţional de

lungă durată (peste 20 de zile);\
http://www.youtube.com/watch?v=iLrsKyPKg0s&feature=related

- Jejunostomia per cutană endoscopică plasarea tuburilor sau cateterelor

jejunale se face intraoperator, poziţia este controlată radiologic;
Pentru administrarea dietelor enterale se folosesc sisteme de infuzare alcătuite din pungi
de volum mare, 1-2 litri, conectate prin tubulatură specială la nutripompe peristaltice cu debit fix
(1-3 ml / minut) sau cu debit variabil ( 0,01-15 ml/minut) precum şi dispozitive de agitare pentru
menţinerea omogenităţii soluţiilor;
Pentru nutriţia enterală se folosesc mai multe tipuri de solutii nutritive:
a. Dietele integrale:
- Se obţin prin mixarea alimentelor proaspete, folosindu-se ca materii prime
laptele natural sau praf, oua crude, ulei de soia, iaurt, smântănă , zahăr , miere
şi unele preparate lichide;
- Conţinutul caloric este de 1-2 kcal/ml;

12
 - Se administrează după ce sunt încăzite la termostat 37 grade C, timp de 3-4
ore;
- http://www.youtube.com/watch?v=hSv4FOwZ9kQ&feature=related
schimbarea sondei gastrostomei
b. Dietele monomerice:
- Sunt alcătuite din aminoacizi, mono sau oligozaharide şi au conţinut de lipide;
- Valoarea calorică 1kcal/ml;
- Se absorb în totalitate în absenţa secreţiilor enzimatice digestive.
c. Dietele polimerice;
- Conţin proteine, hidraţi de carbon, lipide (peste 30% din valoarea calorică);
- Valoarea calorică 1-2 kcal/ml;
Aspecte practice ale alimentaţiei pe sondă.
 Pe sonda nasogastrică sau gastrostomă se preferă alimentarea în bolusuri;
 Avantaje
- Se păstrează ritmicitatea fiziologică;
- Nu necesită dispozitive speciale de infuzare;
- Scade riscul contaminării bacteriene.
 Dezavantaje:
- Intoleranţă mai frecventă la cei cu sindrom de malabsorbtie;
- Creste riscul aspiratiei pulmonare;
 Pentru sondele transpilorice se recomandă administrarea continuă cu ajutorul
nutripompei;
- Se incepe prin testarea toleranţei digestive cu soluţie Gesol (glucoză
40grame, NaCl 2,5 grame, KCl 2,5 grame, NaHCO3 1,5 grame; apă
1000ml).
- Se introduce soluţia enterală in ritm de 50 ml /oră, crescându-se acest
ritm dacă toleranta este bună, cu câte 25-5o ml /oră la fiecare 24 de ore.

I.a ALIMENTAREA PACIENTULUI PRIN SONDA NAZO-GASTRICĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
 Introducerea alimentelor in stomac folosind sonda nazo-gastrică la pacienţi:
- inconştienţi,
- cu tulburări de deglutiţie,
- cu negativism alimentar, cu intoleranţă sau hemoragii digestive,
- operaţi pe tubul digestiv şi organele anexe,
- cu stricturi esofagiene şi ale cardiei, care impiedica pătrunderea bolului alimentar din
cavitatea bucală in stomac

PREGĂTIREA MATERIALELOR
Pe o taviţă medicală se vor pregăti:
- sonda gastrică, sonda duodenală Einhorn, sonde intestinale din cauciuc sau sonde din
polietilen
- pâlnie, tub de cauciuc, prestub

13
 - soluţie de cocaină 2%
- glicerină sau ulei de vaselină pentru lubrefiere
- leucoplast
- seringi
- aparat de perfuzie a alimentelor
- tava medicală, muşama
- mănuşi de unică folosinţă
- raţia de lichide alimentare
- amestecuri alimentare: ouă crude, lapte, zahăr, cacao, sare, vitamine, unt, smantană

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Spălaţi mainile şi imbracaţi mănuşi;
- Introduceţi sonda gastrică, verificaţi poziţia acesteia şi fixaţi extremitatea liberă a sondei
cu leucoplast de faţa şi urechea pacientului (vezi tubajul nazogastric);
- Controlaţi conţinutul gastric şi la nevoie aspiraţi staza;
- Folosiţi amestecurile preparate pentru alimentarea pe sondă, lipsite de grunji sau alte
conglomerate, care ar putea astupa sonda (vor fi mixate foarte bine);
- Pregătiţi aparatul de perfuzie, umpleţi rezervorul picuratorului, eliminaţi aerul din tubul
de legătură şi racordaţi perfuzorul la sondă;
- Introduceţi raţia zilnica in 4-6 doze, foarte incet, cu aparatul de perfuzie ataşat la
extremitatea liberă a sondei,
- Incălziţi lichidul alimentar la temperatura corpului;
- Verificaţi viteza de scurgere a picuratorului; nu se va administra mai mult de 200-250 ml
intr-o oră;
- Administraţi pe sondă 200-300 de ml de apă pentru spălarea perfuzorului şi a sondei, apoi
insuflaţi puţin aer, pentru a o goli complet şi inchideţi extremitatea liberă cu o clamă
Hoffmann sau o pensa Pean, impiedicand picurarea rămăşiţelor de lichid din sondă in
faringe şi laringe, acestea putand fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul
tusei;
- Asiguraţi-vă că pacientul primeşte raţia adecvată, cantitativ şi calitativ şi i se asigură
necesarul de lichide;

INGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul intr-o poziţie comod şi inchideţi sonda intre două administrări;
- Urmăriţi pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, vărsăturilor, balonării, crampelor,
diareei;
- Indepărtaţi sonda cand se termină indicaţia de alimentare artificială, respectand paşii de la
tubajul nazo-gastric sau la intervale stabilite de medic (2-3 zile - sondele de cauciuc, 4-7
zile sondele de polietilen);
- Lasaţi un interval liber de 6-8 ore pe timpul nopţii pană la montarea unei noi sonde,
pentru refacerea circulaţiei la nivelul mucoasei şi, dacă nu există o contraindicaţie,
schimbaţi nara;
- Mobilizaţi sonda rămasă pe loc pentru a evita lezarea mucoasei;
- Verificaţi dacă senzaţia de foame a dispărut sau a diminuat;

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Indepărtaţi mănuşile şi materialele folosite in containere speciale;
- Spălaţi-vă mainile;

14
NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Procedura şi numele celui care a efectuat-o
- Data, ora, cantitatea şi felul alimentelor administrate
- Reacţii adverse, intoleranţă (greaţă, vomă)

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul a tolerat bine administrarea alimentelor pe sonda gastrică
- Pacientul este satisfăcut
Rezultate nedorite / Ce faceţi:
Pacientul prezintă greaţă, vărsături
- Consultaţi medicul
- Poate fi o intoleranţă sau o reacţie la unele alimente
Pacientul prezintă leziuni la nivelul mucoasei nazale şi uscăciunea mucoasei bucale
- Asiguraţi o bună igienă a cavităţii bucale ,
- Mobilizaţi sonda
- Schimbaţi nara după asigurarea unui repaus intre indepărtarea şi repunerea sondei
Pacientul prezintă tuse şi semne de sufocare
- Ati greşit procedura şi alimentele au ajuns in căile aeriene
- Retrageţi sonda şi o reintroduceţi pe cale esofagiană
- Anunţaţi medicul pentru a stabili măsuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiraţie
- Acordaţi o atenţie deosebită pacientului inconştient

RECOMANDĂRI
- Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc 2-3 zile, menţinerea lor peste acest termen poate
cauza leziuni ale mucoasei nazale
- Sondele de polietilen pot fi menţinute şi tolerate mai mult, pană la 4-7 zile.
- Este recomandabil ca sonda să fie mobilizată de mai multe ori in cursul zilei, favorizand
prin aceasta circulaţia sanguină normală la nivelul suprafeţelor apăsate de ea;
- La 3-5 zile, sonda trebuie indepărtată pentru 6-8 ore (repausul de noapte), după care se va
putea reintroduce, insă prin nara de parte opusă.
- Este important ca alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească şi raţia
corespunzătoare de lichide pentru acoperirea necesităţilor hidrice care trebuie calculate
exact.

I.b ALIMENTAREA PRIN GASTROSTOMĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Punerea in repaus a esofagului obstruat sau lezat de ingestia accidentală sau voluntară de
substanţe caustice.
- Asigurarea aportului hidric şi nutriţional inaintea intervenţiei pentru esofagoplastie

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- O palnie din plastic
- Recipientul cu lichid alimentar (supă, ceai)
15
- Regimul de stenoză esofagiană: alimente solide tocate mărunt şi pasate
- Bagheta pentru propulsarea alimentelor pe sondă

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Oferiţi pacientului informaţii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stoma
pentru a-i reduce teama şi a obţine colaborarea sa
- Incurajaţi pacientul să se alimenteze singur pentru a-şi recăpăta autonomia
b) FIZICĂ:
- Asezaţi pacientul în poziţie şezand, pe marginea patului sau pe un scaun cu spătar, astfel
incat sonda să fie menţinută in poziţie verticală, paralelă cu toracele

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Explicaţi pacientului care se alimentează singur:
- să-şi spele mâinile
- să indepărteze dopul de la sondă
- să adapteze pâlnia la capătul sondei menţinand-o in poziţie verticală
- să introducă pe rand felurile de mancare din regimul de stenoză, astfel:
- lichidul să-l toarne incet pe palnie, nu mai mult de 100 ml o dată pentru a nu destinde
brusc stomacul
- alimentul solid pasat să-l verse in palnie şi să-l impingă pe sondă cu ajutorul baghetei de
plastic sau lemn
- să adauge din când in când lichid alimentar, pentru a uşura inaintarea alimentului pasat
- să nu introducă la o "masă" mai mult de 400 g de alimente pasate datorită tulburărilor de
digestie şi de absorbţie existente
- să termine totdeauna "masa" cu lichid pentru a spăla lumenul sondei
- să astupe capătul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc
- să fixeze sonda in poziţie verticală, paralelă cu toracele
- să evite poziţia de decubit dorsal după masă intrucat favorizează "regurgitarea"
conţinutului pe sondă
- să-şi spele mainile după masă

INGRIJIREA PACIENTULUI
- Observaţi tegumentul din jurul stomei
- Protejaţi pielea cu un unguent cu zinc şi refaceţi pansamentul din jurul stomei in cazul
regurgitării sucului gastric.

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul este compliant şi respectă indicaţiile oferite.
- Toleranţa digestivă este bună.
- Cantitatea de alimente este adaptată posibilităţilor de digestie şi de absorbţie ale
stomacului.
Rezultate nedorite / Ce faceţi
- Pacientul nu este compliant.
- Pacientul manifest atitudini de respingere a imaginii corporale ă modificate.
- Incurajţi pacientul să-şi accepte imaginea
- Toleranţa digestivă este scăzută.

16
 - Capacitatea de digestie şi de absorbţie a stomacului este redusă iar pacientul prezintă
semne de denutriţie.
- Informaţi medicul pentru a stabili conduita terapeutică
 Asistentul va urmări
a. Clinic:
- Distensia abdominală;
- Zgomotele intestinale;
- Frecvenţa, consistenţa, culoarea şi volumul scaunului.
- Manifestările pacientului: balonare, greaţă, vărsături, dureri abdominale.
b. Paraclinic:
- Uree;
- Glicemie;
- Transaminaze;
- Proteinele;
- Lipidele;
- Colesterolul;
- Glicozuria.
Complicaţiile nutriţiei enterale:
- Sonde prea groase: pot apărea senzatia de disconfort, esofagită, eroziuni esofagiene şi
gastrice;
- Malpozitia sondei ( in căile aeriene, în cavitate peritoneală);
- Obstrucţia sondei (se previne prin spălarea sondei cu 10-20 ml apă la 6-8 ore sau ori de
câte ori se impune)
- Perforaţia gastrică sau intestinală;
- Refluxul gastroesofagian şi bronhopneumonia de aspiratie:
 Apare mai frecvent în cazul sondelor nasogastrice;
 Se poate preveni prin:
- Pozitie semişezândă 35-45 grade;
- Verificarea pozitiei sondei şi aspirarea reziduului gastric , înainte de
fiecare administrare (reziduu peste 150 ml amană administrarea
alimentelor cu 2 ore).
Sindromul diareic poate apărea datorită unei formule inadecvate (osmolaritate mai mare
de 600mOsm) sau unei rate de administare prea mare.
 Prevenirea colonizării bacteriene se face utilizând tehnici aseptice si
administrarea profilactică de antibiotice.
- Complicaţii metabolice ( hiperglicemie, dezechilibre ionice).
Eficacitatea nutriţiei enterale este influenţată de:
- Precocitatea instituirii acesteia;
- Folosirea unei tehnici corecte;
- Folosirea unei diete corespunzătoare;
- Monitorizare adecvată;
- Măsuri de îngrijiri specifice.

17
 Un suport nutriţional adecvat îmbunătăţeşte prognosticul pacientului sporind şansele de
supravieţuire şi recuperare a acestuia, asistentul medical având un rol important, bine delimitat şi
esenţial în instituirea nutriţiei enterale.

Nutritia parenterală se impune mai mult ca o soluţie adjuvantă, atunci când calea
enterală nu permite administrarea suportului nutriţional.

II. NUTRIŢIA PARENTERALĂ TOTALĂ (NPT) PRIN METODA PERFUZIEI

I.V.

OBIECTIVELE PROCEDURII
 Administrarea pe cale venoasă a unei soluţii prescrise, de glucoză, proteine, emulsie de
lipide, electroliţi, vitamine.

UTILIZAREA NPT
- Restricţia cantităţii de hrană şi lichide ingerate pe o durată mai mare de 7 zile (răniri prin
traumatisme multiple, arsuri severe, anorexie nervoasă)
- Boli cu o durată mai lungă de 2 săptămâni
- Pierdere de 10% sau mai mult din greutatea corporală înainte de îmbolnăvire
- Nivelul albuminei serice mai scăzut de 3,5g/dl
- Toleranţa scăzută a alimentaţiei enterale de lungă durată
- Vărsături cronice şi diaree
- Continuarea pierderii în greutate, în ciuda consumului oral adecvat
- Tulburări gastro-intestinale ce împiedică sau reduc sever absorbţia (obstrucţia intestinală,
boala Crohn, colita ulceroasă, sindromul de intestin scurt, sindromul de malabsorbţie în
cancer, fistule intestinale)
- Tulburări gastro-intestinale inflamatorii (pancreatita, peritonita)
- Insuficienţa renală sau hepatică
- Creşterea normală şi dezvoltarea la copii cu anomalii congenitale (fistula traheo-
esofagiană, atrezia duodenală, hernia diafragmatică, volvulusul)

PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Tavă / cărucior
- Garou, tampon, alcool
- Seringi, ace, mănuşi sterile
- Branulă, perfuzor cu filtru, cu ambalaj integru, în termen de valabilitate
- Leucoplast sau bandă adezivă non alergică
- Muşama, aleză, etichetă
- Stativ pentru perfuzie
- Soluţii perfuzabile recomandate de medic, în terrmen de valabilitate şi cantitate adecvată,
cu aspect nemodificat la temperatura camerei

TIPURI DE SOLUŢII PERFUZABILE

AMINOMIX 1,2,3
18
- Soluţie perfuzabilă obţinută prin amestec de aminoacizi şi electroliţi
Pungi bicamerale:
 2 x 500 ml
 2 x 750 ml
 2x 1000 ml
- Indicaţii - aport de aminoacizi, glucoză şi electroliţi, când administrarea orală sau enterală
nu este posibilă
- Se administrează în venă centrală, NU în venă periferică.
- La unii pacienţi se administrează insulina pentru controlul glicemiei şi glicozuriei.
- Reacţii adverse în cazul perfuziei rapide: greaţă, vărsături, frisoane, hiperglicemie,
glicozurie, dureri, pierdere renală de aminoacizi.

AMINOPLASMAL
- Soluţie perfuzabilă, flacoane de 500 ml - 1000 ml
- Nutriţie parenterală în: sindromul de malabsorbţie, rezecţii stomacale, boli inflamatorii,
diaree şi vomă persistentă.
- PEV-40 - 60pic/min

AMINOSTERIL
- soluţie perfuzabilă, flacoane de 500 ml -1000 ml
- Soluţie perfuzabilă fără carbohidraţi, fără electroliţi
- Soluţie perfuzabilă cu aminoacizi echilibraţi

AMINOVEN 3,5%
- Soluţie perfuzabilă, flacoane de 500 ml - 1000 ml
- Amestec de aminoacizi cu 3,5% glucoză
- în NPT se asociază cu alţi nutrienţi
- PEV - venă periferică
- venă centrală 10-20 ml/kg corp

AMINOVEN infantil 10% - flacoane de 100 - 250- 500 ml

LIPOFUNDIN
- Flacoane de 500 ml
- Emulsie perfuzabilă
- Nu se amestecă cu alte substanţe medicamentoase
- Nu se păstrează dacă nu s-a administrat toată cantitatea
- Se agită înainte de folosire
- Nu se administrează dacă nu este omogen
- Perfuzie lentă - 10-30 ml/kgcorp/zi
- Se asociază cu hidrocarbonaţii pentru a nu se produce acidoză
- Reacţii adverse: dispnee, cianoză, reacţii alergice, hiperlipidemie, greaţă, vărsături,
cefalee, înroşirea feţei, hipertensiune, tremor.

PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Informaţi şi explicaţi pacientului necesitatea procedurii
- Încurajaţi pacientul pentru a reduce anxietatea
19
- Obţineţi consimţământul informat
- Informaţi pacientul despre durata aproximativă a procedurii
- Asiguraţi pacientul că veţi fi alături pentru a supraveghea perfuzia şi pentru a-l ajuta
b) FIZICĂ:
- Asiguraţi poziţia corespunzătoare (aceeaşi ca pentru perfuzie sau puncţia venoasă), în
conformitate cu starea pacientului
- Examinaţi calitatea şi starea venelor
- Alegeţi vena adecvată

EFECTUAREA PROCEDURII:
- Verificaţi prescripţia medicală
- Identificaţi pacientul şi transportaţi materialele la pat
- Puneţi-vă mască dacă pacientul are imunodeficienţă
- Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat
- Asiguraţi-vă că soluţia de perfuzat are cel puţin temperatura camerei
- Eliminaţi aerul din circuit
- Efectuaţi puncţia venoasă (vezi "Puncţia venoasă")
- Racordaţi trusa de perfuzie la acul/cateterul instalat în vena pacientului
- Reglaţi ritmul picăturilor respectând recomandarea dată de medic; valori orientative, în
funcţie de tipul soluţiei

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
- Observaţi faciesul, tegumentele şi măsuraţi pulsul şi T.A.
- Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă
- Verificaţi locul puncţiei venoase

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Colectaţi deşeurile conform P.U.în recipiente speciale
- Îndepărtaţi mănuşile
- Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII
Notaţi:
- Administrarea perfuziei în planul de îngrijire
- Reacţiile adverse dacă au apărut pe durata perfuziei
- Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate, nu prezintă semne ale flebitei de
cateter
- Semnele vitale sunt normale
- Evaluaţi la fiecare ora răspunsul pacientului la administrarea soluţiilor perfuzabile
Rezultate nedorite
• Ce facem dacă:
1. Pacientul prezintă: greaţă, vărsătură, anxietate, frison, durere pe traiectul venei
- anunţaţi medicul
- reduceţi ritmul
20
- liniştiţi pacientul
2. Pacientul prezintă infecţie locală la local de puncţie
- Respectaţi măsurile de asepsie!
3. Pacientul prezintă reacţii imediate la terapia cu emulsie de lipide (febră, dispnee, cianoză,
greaţă, vărsături, dureri de cap, diaforeză, letargie, sincopă, durere în piept şi spate, o
slabă presiune la nivelul ochilor, iritaţie la locul perfuziei, hiperlipemie,
hipercoagulabilitate şi trombocitopenia)
- anunţaţi medicul
- recoltaţi probele de laborator recomandate
- schimbaţi locul cateterului

5. Evaluarea
Se evaluează :
 Rezultatul obţinut sau schimbarea observată;
 Satisfacţia pacientului.
 În cazul în care obiectivele au fost atinse:
- materiile fecale au caracteristici normale;
- frecvenţa eliminării materiilor fecale este fiziologică;
- nu există semne de deshidratare;
- tegumentele din regiunea anală, perianală şi din jurul stomei intestinale sunt intacte;
- zgomotele intestinale sunt prezente;
- pacientul cunoaşte tehnica îngrijirii stomei intestinale.

21