SCOALA POSTLICEALA FEG

NURSING IN BOLI ALE APARATULUI ECRETOR

PUNCTIA BIOPSICA RENALA

Puncţia biopsie renală implică prelevarea unuia sau mai multor fragmente

bioptice de la nivelul parenchimului renal, fragment ce va fi
ulterior analizat atât în microscopie optică cât şi în microscopie electronică (în
unele situaţii se realizează şi studii imunohistochimice) în scopul confirmării
unor diagnostice pentru unele afecţiuni ale rinichiului.
Sunt mai multe modalităţi de realizare a puncţiei biopsie renală:
- biopsia renală ghidată prin ultrasunete
- biopsia renală ghidată prin CT
- biopsia renală prelevată în cursul unei intervenţii chirurgicale. Cea mai
frecvent întâlnită este puncţia renală ghidată cu ajutorul ultrasonografiei.

Prelevarea de ţesut renal se poate face prin două modalităţi:

- biopsia percutanată – aceasta utilizează un ac special -trocar , având
dimensiuni de 16-18 G, ac ce va fi poziţionat la nivelul proiecţiei cutanate a
rinichiului.
- biopsia deschisă – prelevarea de parenchim renal se realizează direct din
rinichi în timpul unei intervenţii chirurgicale.

Indicatii

- Descoperirea cauzei unei proteinurii (prezenta de proteine in urina) sau

hematurii (prezenta de hematii in urina) micro sau macroscopice;
- Investigarea renala amanuntita cand exista semne paraclinice (hematologice,
urinare, ale ehilibrului acido-bazic) de functionare inadecvata;
- Investigarea unor afectiuni evidentiate la CT sau RMN, care insa nu au o
cauza evidenta si nici rasunet sistemic sugestiv;
- Monitorizarea evolutiei sub tratament a anumitor afectiuni renale precum si
stabilirea prognosticului bolii respective;
- Evaluarea periodica a starii rinichiului in cazul in care pacientul este sub
tratament pentru alte boli (in cele mai multe cazuri patologie autoimuna si
reumatica) cu medicatie ce poate fi nefrotoxica;
- Evaluarea rinichiului in cazul in care se intentioneaza transplantarea lui altui
pacient.

1
Contraindicaţiile puncţiei biopsie renale
Acestea se împart în contraindicaţii absolute şi relative.
Contraindicaţiile absolute :
- rinichiul unic congenital;
- rinichi unic ectopic;
- rinichiul în potcoavă;
- malrotaţii renale;
- diateze hemoragice necorectate;
- refuzul pacientului;
- neoplasm renal (risc de diseminare a celulelor tumorale în cursul manevrei) .
Contraindicaţiile relative:
- hipertensiunea arterială severă necontrolată;
- infecţie urinară;
- boală renală cronică stadiul 5;
- rinichiul polichistic;
- rinichi cu dimensiuni reduse ce pledează pentru o boală renală cronică;
- deformări severe ale coloanei vertebrale;
- obezitatea;
- incapacitatea de a sta nemişcat pe parcursul procedurii.

Pregatirea pentru biopsie

Pregatire psihica :

- Explicarea tehnicii si obtinerea consintamantului in scris

 Pacientii vor anunta daca prezinta anumite boli sistemice, sau daca:
- Se afla in tratament de fond cu aspirina, ibuprofen, naproxen, sau alte
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau cu anticoagulante,
fibrinolitice, antiplachetare, sau orice alte medicamente care influenteaza
coagularea sangelui. Exista posibilitatea ca medicul sa recomande sistarea
periodica a tratamentului, cu cateva zile inaintea procedurii, pentru a
reduce riscul de aparitie a unor reactii adverse de natura hemoragica;
- Sunt alergici la anumite medicamente sau anestezice (atat de uz local
cat si general) si daca au existat astfel de episoade alergice in
antecedentele medicale;
- Au probleme de coagulare (afectiuni diagnosticate sau banuite) - daca
observa ca se invinetesc mai repede, chiar si in urma unor traumatisme de
slaba intensitate, daca le sangereaza gingiile la periajul zilnic;
- Exista posibilitatea (in cazul pacientelor) de a fi insarcinate.

2
 Pregatirea fizica
- se vor efectua analize de laborator:HLG, teste de coagulare, glicemie,
grup sang +Rh, sumar urina + urocultura ,EKG, consult cardiologic.

- Se va efectua baia gerala cu o seara inainte

- Se va efectua clisma evacuatorie
- Pacientul nu bea, nu mananca , nu fumeaza in dimineata procedurii

Tehnica

Biopsia renala este efectuata de catre un medic cu experienta, fie un nefrolog ,

un urolog (chirurg) sub ghidaj ecografic , CT sau RMN, pentru ca medicul sa
nu intre din greseala cu acul in alte structuri vecine rinichilor.

Pregatirea pacientului:
- Inainte de intrarea in sala de operatie acestuia i se vor schimba hainele cu un
halat steril;
- Pacientului se vor administra substante sedative (cel mai probabil pe cale
intravenoasa), care sa il linisteasca si sa ii reduca stresul la care este supus;

Odata intrat in sala, pacientul va fi asezat pe masa de biopsie.

Pozitia de electie este cea in care bolnavul sta in decubit ventral pe masa.

Sub abdomen i se poate plasa un saculet cu nisip sau un cearsaf rulat, astfel
incat sa existe ceva ferm care sa sustina regiunea respectiva. Este foarte
important ca pacientul sa fie compliant la recomandarile medicului cu privire la
respiratie si sa incerce sa nu se miste cat timp procedura este efectuata. Astfel
este sporit confortul personal, dar se reduce semnificativ si riscul de aparitie a
unor incidente de punctie.

Dupa ce pacientul este corect pozitionat pe masa, medicul va palpa lombele (sau
poate folosi un ecograf) pentru a stabili care este zona cea mai indicata de
introducere a acului

Locul va fi marcat si dezinfectat cu solutii de tipul betadinei clorhexidinei;

Urmeaza efectuarea anesteziei locale, printr-o injectie subcutanata, pentru ca

zona prin care se va introduce acul de biopsie sa fie amortita iar durerea
resimtita sa fie minima.

In timp ce pozitia rinichiul este monitorizata ecografic, medicul va introduce

3
acul de punctie prin tegument, strabatand structurile anatomice subiacente pielii,
pana va ajunge la parenchimul renal. Cat timp acul este introdus, pacientul
trebuie sa nu se miste.

Aceasta recomandare este foarte importanta, pentru ca sa nu apare modificari de

pozitie ale rinichiului, pentru ca acul sa nu loveasca alte structuri si pentru ca
procedura sa se termine cat mai repede. Daca medicul observa ca rinichii si-au
modificat pozitia, acul poate fi retras si apoi reintrodus, sau poate dura mult mai
mult pana cand vor fi relocalizati, timp in care disconfortul pacientului se va
accentua. Este de preferat ca pacientul sa isi tina respiratia cat timp se
efectueaza procedura.

Dupa ce fragmentul tisular necesar este recoltat, acul se retrage usor, si se aplica
o usoara presiune pe zona respectiva pentru cateva minute, pentru a se limita
hemoragia.

Dupa aceea se va aplica un bandaj local, pentru mai multa siguranta.

Intreaga procedura dureaza intre 15-30 de minute (incluzand aici si timpul

necesar localizarii rinichilor, dezinfectarea zonei si pregatirea punctiei),
recoltarea in sine efectuandu-se in doar cateva minute.

Timpul depinde foarte mult de cat de intelegator si compliant este pacientul:

poate fi mai scurt sau procedura se poate chiar repeta daca pacientul a fost
foarte agitat.

Complicaţiile puncţiei biopsie renale

Sunt suspectate în momentul apariţiei următoarelor simptome:
- hematurie mai mult de 24 de ore după procedură;
- glob vezical;
- febră;
- durere cu intensitate progresiv crescândă la nivelul locului biopsiei;
- vertij sau lipotimie;
- pneumotorax;
- puncţia unui vas major de sânge ce poate necesita transfuzie sanguină,
angiografie renală, embolizare sau chirurgie.

Analiza prelevatului obținut prin biopsie renală

După biopsia renală se va realiza examenul anatomo-patologic al probelor
obţinute cu ajutorul microscopului optic utilizând coloraţii diferite pentru

4
identificarea diverselor substanţe (amiloid) sau diverşilor germeni de la nivel
tisular. Micoscopia electronică este utilizată pentru identificarea detaliilor de
structură. În vederea obţinerii rezultatelor acestei etape (ale examenului
anatomo-patologic), sunt necesare câteva zile, uneori săptămâni. Pentru ca
fragmentul obţinut în urma puncţiei biopsie renale să poate fi analizat
corespunzător de către medicul anatomo-patolog, acesta trebuie să conţină cel
puţin 8-10 glomeruli, ideal fiind însă prezenţa a 20 de glomeruli.

În urma examenului anatomo-patologic putem obţine informaţii despre

următoarele afecţiuni:
- infecţii ale parenchimului renal;
- ischemie renală;
- leziuni tisulare corespunzătoare LES (lupusului eritematos sistemic) ;
- rejetul transplantului renal;
- sindromul nefritic acut;
- necroză tubulară acută;
- sindromul Alport;
- boala renală tromboembolică;
- glomerulonefrită cronică;
- nefropatia diabetică;
- glomeruloscleroză focală şi segmentară;
- sindromul Goodpasture;
- nefropatia cu IgA;
- nefrită interstiţială;
- glomerunefrită membrano-proliferativă;
- nefropatie membranoasă;
- leziuni renale minime;
- sindrom nefrotic;
- glomerulonefrită post-streptococică;
- glomerulonefrită rapid progresivă (urgenţă diagnostică).

Riscurile puncţiei biopsiei renale includ:

- sângerare renală;
- hematom renal;
- sângerare în muşchii zonei renale ce cauzează edem şi infiltrare la acest nivel;
- infecţii.

Biopsia renală deschisă şi uretero-scopia sunt 2 metode ce pot fi utilizate

pentru prelevare de parenchim renal.
Biopsia renală deschisă este o intervenţie chirurgicală efectuată într-un bloc
operator sub anestezie generală. O incizie este făcută la nivel lombar şi un
fragment de parenchim renal poate fi prelevat. Cel mai frecvent acest tip de
biopsie se realizează când este necesară rezecţia unei tumori; de asemenea se

5
mai poate realiza la persoanele cu rinichi unic funcţional pentru a diminua
şansele de lezare a rinichiului încă funcţional.
Ureteroscopia cu biopsie este deseori realizată când există o masă tumorală în
pelvisul renal sau la nivelul ureterului. Odată ce masa este descoperită, o biopsie
este realizată prin intermdiul ureteroscopului.

Ingrijirea pacientului dupa biopsia renala

- Transportul la pat se va face cu brancarda sau carutul ,
- Se va monitoriza aspectul pansamentului : sa nu fie infiltrate cu sange sau
secretii
- Se monitorizeaza diureza – sa nu apara hematuria
- Se monitorizeaza functiile vitale
- Timp de 24 ore pacientul va fi imobilizat la pat – risc major de sangerare.