Metode de supleere renala

Agenda

Metode de supleere renala

Dializa
Hemodializa
Dializa peritoneala

Transplant renal
Metode de supleere renala
Terapia integrata presupune
Initierea dializei in momentul optim prin metoda cea
mai potrivita
Trecerea la cealalta metoda cand motivele medicale
o impun
Efectuarea transplantului renal oricand exista
donator, cat mai curand posibil

Optiunea pacientului este hotaratoare in alegerea metodei

atat timp cat nu exista contraindicatii. Daca exista
donator, transplantul renal preemtiv este solutia optima
de substitutie renala
Hemodializa
Este metoda de epurare extracorporala intermitenta ce
are ca principiu ultrafiltrarea, difuziunea si convectia
printr-o membrana semipermeabila. Schimbul de
substante se efectueaza intre doua compartimente,
separate de membrana semipermeabila reprezentate de
sangele pacientului si, in contracurent, de solutia sterila
de dializa
Hemodializa se efectueaza, in general, intr-un centru de
dializa ambulator, de 2-3 ori/saptamana, fiecare sedinta
durand 4-5 ore. Aceste variatii sunt date de importanta
functiei renale restante, greutatea corporala, vechimea in
dializa, comorbiditati si complianta la tratament
Hemodializa
Solutia de dializa Dializantul

Solutia de dializa contine Na, K, Ca, Mg, HCO3 in

concentratii ajustabile, realizand, prin difuziune,
corectia acestor parametrii in sange. Materialul din
care este fabricata membrana de dializa are
proprietati antigenice
Hemodializa
Accesul vascular Fistula A-V
Elementul esential care face posibila hemodializa
cronica este accesul vascular permanent. Acesta
poate fi o fistula arterio-venoasa (FAV), o proteza
sintetica arteriovenoasa sau un cateter de dializa
tunelizat
Practicarea FAV se face printr-o interventie
chirurgicala specifica. Din momentul interventiei,
maturizarea fistulei necesita cel putin 30 de zile.
Dupa acest interval peretele venos se arterializeaza
permitand punctionare repetata
Hemodializa
Complicatiile hemodializei
Complicatiile specifice hemodializei sunt legate in
special de transferul brutal al lichidelor din patul
vascular si din spatiul interstitial si de cel
transmembranar al electrolitilor, ambele intr-un timp
scurt. Se produce astfel hipovolemie, respectiv
dezechilibre electrolitice
Complicatiile legate de accesul vascular sunt de
natura infectioasa, in special in cazul cateterelor
temporare sau stenoze cu sau fara tromboze
Dializa peritoneala
Este metoda de dializa care se realizeaza prin schimbul
difuziv si convectiv intre sangele din capilarele
peritoneale si solutia de dializa intraperitoneala prin
intermediul membranei peritoneale
Solutia de dializa are un continut specific de electroliti si
lactat (care prin absorbtie si metabolizare se transforma
in bicarbonat)
Solutia de dializa se introduce intraperitoneal la intervale
regulate de timp unde ramane un numar de ore pentru a
realiza procesele amintite mai sus, dupa care este
indepartata si o noua solutie este introdusa
Dializa peritoneala
Solutiile de dializa se introduc in interiorul peritoneului
prin intermediul unui cateter tunelizat cu manson dublu,
care se implanteaza chirurgical
Tehnica schimburilor este practicata la domiciliul
pacientului de catre acesta sau de catre un insotitor. Nu
este o tehnica dificila, dar trebuie efectuata corect pentru
a prezerva sterilitatea solutiei introdusa in peritoneu
Regimul obisnuit de dializa peritoneala necesita
efectuarea a 4 schimburi de cate 2l de solutie/zi, fiecare
durand 4-5 ore (in timpul zilei) urmand unul de 8-10 ore
(in timpul noptii)
Dializa peritoneala
Complicatiile dializei peritoneale
Principala complicatie a dializei peritoneale este
peritonita. Ea se produce prin contaminarea lichidului
peritoneal in urmatoarele cazuri:
Erori in tehnica schimburilor
Transvazarea microorganismelor patogene prin
peretele intestinal
Contaminarea din locul de iesire al cateterului
peritoneal si/sau tunelul infectat al acestuia
Transplantul renal
Insufucienta renala cronica terminala (stadiul 5 al bolii
cronice de rinichi) impune pentru mentinerea vietii-
initierea terapiei de substitutie a functiei renale excretorii,
prin dializa sau transplant renal. Disponibilitatea larga a
celor 2 tipuri de dializa (peritoneala si hemodializa)
precum si amplificarea activitatii de transplant renal a
permis o mare flexibilitate in abordarea terapeutica a
fiecarui caz. Totusi, transplantul renal ramane metoda de
preferat atat din perspectiva pacientului, cat si din cea a
echipei medicale
Aprecierea finala a activitatii de transplant este data de
supravietuirea grefei renale si a pacientului transplantat
Transplantul renal
Numerosi factori influenteaza aceasta supravietuire:
varsta si sexul perechii donator-primitor, gradul de
histocompatibilitate, sensibilizarea pre-transplant la
antigenele HLA, starea generala de sanatate pre-
transplant si complicatiile IRC survenite in cursul dializei,
complianta pacientului, timpul de ischemie rece, terapia
imunosupresoare
Semiviata grefei renale depaseste 14 ani (transplant
cadaveric), respectiv 22 ani in centrele de referinta
Mai mult decat in orice alta specialitate medicala,
calitatea nursingului contribuie la succesul transplantului
renal in toate etapele acestuia: selectia pacientului si
evaluarea pre-transplant, transplant propriu zis, de
ingrijire si educare post grefare si de monitorizare pe
termen lung a complicatiilor acute si cronice ale
transplantului renal
Transplantul renal
Beneficiile transplantului
Transplantul de organ este cel mai eficient tratament
al insuficientei renale cronice din punctul de vedere al
raportului cost/beneficiu si este singurul tratament
disponibil al insuficientei de organ in cazul ficatului,
plamanului si cordului
Viata dupa transplantul renal este net superioara celei
din perioada dializei
Transplantul renal
Donatorul
Donatorii vii de organe, tesuturi si celule, vor fi supusi
atat testarii pentru stabilirea compatibilitatii cat si
procedurii de prelevare a acestora
Primitorul
In cele mai multe cazuri riscul major al primitorului
este incapacitatea efectuarii transplantului

Consimtamantul informat trebuie obtinut de la toti primitorii

sau reprezentantii lor legali
Transplantul renal
Pregatirea primitorului
Protocol evaluare primitor pretransplant
1. Anamneza si examen fizic complet
2. Evaluare sociala si psihiatrica
3. Evaluarea etiologiei IRC si a functiei renale reziduale
4. Evaluare dentara
5. Examene de laborator:
- Hemoleucograma
- Biochimie completa
- Analize urinare si urocultura
- Virusurile HBV, HCV, CMV, HIV
- Tipare HLA, cross-match-ul limfocitelor T, grup de sange
Transplantul renal
Pregatirea primitorului
Protocol evaluare primitor pretransplant
6. Radiografie toracica, EKG
7. Investigatii speciale
- ecografie abdominala
- endoscopie tract digestiv
- ecocardiografie
- proba de effort
- irigoscopie
- cistoureterografie
- i.d.r. tuberculina
- holter TA, holter EKG
Transplantul renal
Tratamentul post-transplant
Transplantul renal nu ar fi posibil, inca de la
inceputurile sale, fara sprijinul esential oferit de
medicatia imunosupresoare. Utilizarea acestora a
permis reducerea incidentei rejetului acut.
In imunosupresia posttransplant sunt recunoscute 3
faze:
Tratamentul de inductie antirejet
Tratamentul de intretinere antirejet
Tratamentul episoadelor de rejet
Transplantul renal
Tratamentul post-transplant
Unitatile de transplant trebuie sa aiba protocoale
scrise pentru inducerea si mentinerea terapiei
imunosupresoare cat si pentru managementul
rejetului.
Imediat postoperator este necesara monitorizarea
semnelor vitale, a aportului de fluide si a debitului
urinar.
Reluarea imediata a functiei grefonului face mai
usoare ingrijirile postoperatorii