CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ȘI FARMACIE

,, RAISA PACALO’’

Pregătirea pacientului pentru examinările

radiologice, endoscopice şi ultrasonore a
sistemului urinar

.
 Planul lecţiei:
1. Urografia şi cistografia - definiţie, scop,
indicaţii, contraindicaţii, pregătirea
bolnavului şi necesarului, supravegherea
pacientului după examinare).
2. Cistoscopia - definiţie, scop, indicaţii,
contraindicaţii, pregătirea bolnavului şi
necesarului, supravegherea lui după
examinare).
3. Examenul ultrasonor (USG)
 Investigaţiile sistemului urinar

1.Radiologice Urografia Cistografia

2.Endoscopice Cistoscopia

3.Imagistică Ultrasonografia
 Urografia intravenoasă
Definiţie - este o metodă radiologică de
examinare a rinichilor şi căilor urinare cu ajutorul
substanţei de contrast administrată intravenos.

 Substanţa de contrast
ajunge în sânge,
apoi la rinichi, căile
urinare şi este eliminată
prin urină.
 .

Substanța de contrast opacifiază structurile

respective, acestea devenind de culoare albă,
în contrast cu țesuturile din jur care sunt
întunecate.
 Scopul:
Explorator:
 Determinarea poziţiei rinichilor, formei ,
dimensiunilor;
 Depistarea tumorilor, calculilor,
malformaţiilor congenitale;
 Vizualizarea bazinetelor renale;
 Stabilirea poziţiei, formei, dimensiunilor
ureterelor;
 Cercetarea vezicii urinare (localizare,
dimensiune).
 Indicaţii:
 în cazurile în care există o simptomatologie urinară
specifică: hematurie, proteinurie, colică renală;
 litiază urinară;
 suspiciune de obstrucţii;
 infecţii urinare;
 la donatori înainte de transplantul renal;
 postoperator după intervenţiile pe ureter;
 malformaţii congenitale renale;
 la bolnavii cu metastaze osoase, pulmonare,
cerebrale, ce pot avea ca punct de pornire un
neoplasm renal (cancer).
 Contraindicaţii:
• sarcina;
• alergie la substanţa de contrast;
• insuficienţă renală asociată cu
diabet zaharat;
• insuficienţă hepatică decompensată;
• insuficienţă cardiovasculară
decompensată.
 Pregătirea materialelor necesare:
1. Substanţa de contrast:
- Odiston de 30, 60 sau 75%;
- Urografin 76% - o fiola(1-2ml) pentru proba;
2. Trusa antişoc;
3. Necesarul pentru injecţii intravenoase;
4. Materiale necesare pentru clismă evacuatoare.
 Pregătirea pacientului:
Pregătirea psihologică a pacientului:
 Se anunţă şi se explică importanţa tehnicii pentru
stabilirea diagnosticului, tehnica investigaţiei şi regimul
alimentar necesar.
Pregătirea alimentară a pacientului:
 cu 3 zile înaintea examinării, pacientul va consuma un
regim fără alimente care conţin celuloză şi bauturi
carbogazate;
 se reduce cantitatea de lichide consumate;
 în ziua examinării bolnavul nu mănîncă şi nu mai bea;
după examen bolnavul poate consuma regimul său
obişnuit.
 . Dieta de 3 zile:
se exclud: produsele ce pot provocă balonarea: lapte, varză,

boboase, fructe (mere, banane, struguri) şi sucurile din

fructe, paste făinoase, apă carbogazoasă, compot;
se indică: terciuri pe apă, omletă, carne şi peşte fiert, supe şi

lichide (apă plată) din abundenţă, chefir, brânza degresată,

pesmeţi, ceai din romaniţa fără zahăr,
alimentele se prepară pe aburi, se fierb sau se coc;

Mezim forte - 1-2 pastile în timpul meselor de 3-4 ori/zi;

Espumisan - 2 capsule după fiece masă 3-4 ori/zi.

Cu o seară înainte de examinare - o cină uşoară la orele
.

18:00 (ceai de romaniţă fără zahăr şi pesmeţi);

În dimineaţa examinării - un dejun uşor (ceai de romaniţă
fără zahăr şi pesmeţi şi 2 capsule de Espumisan).
 În cazul investigației de urgenţă - 8-10 capsule de
Espumisan, investigaţia urmând a se face doar dupa 1,5
ore.

!!! Pregătirea bolnavului urmărește înlăturarea

suprapunerii peste rinichi, uretere și vezica urinară a
reziduurilor intestinale (gaze și materii fecale), fapt ce
îngreunează foarte mult interpretarea rezultatelor.
Pregătirea medicamentoasă:
.

• Medicaţia sedativă se face în seara dinaintea examinării pentru

pacienţii anxioşi - 15-20 picături tinctură valeriană de 3 ori pe zi,
sau 1 tab. valeriană x 3ori /zi.
• Dacă pacientul suferă de constipaţii pe parcursul zilelor de
pregătire, se vor administra laxative: ulei de ricină 30 ml , Fortrans,
Endofalk, sau Duphalac 60 ml;
Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast:
 Testarea sensibilităţii la iod (obligatorie) se face după cum
urmează: 1 ml din soluţia iodată (încalzită în prealabil la
temperatura corpului) se injectează lent intravenos şi se aşteaptă 1-2
minute.
 Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică se întrerupe
introducerea substanţei de contrast şi se administrează
antihistaminice, anunţându-se imediat medicul.
 În ajun pacientului i se face o clisma evacuatoare;
.

 Procedura se face dimineața pe nemâncate;

 Cu 2 ore înainte de investigație pacientului i se mai face o clisma
evacuatorie;
 Până la examinare, pacientul este rugat să își golească vizica
urinară;
 Asistenta medicală ajută pacientul să ocupe poziţia în decubit
dorsal pe masa radiologică, se eliberează abdomenul de haină.
 Pacientului i se administrează substanța de contrast atunci când
.

deja se află pe masa de examinare.

 Substanţa de contrast se administrează i/v, lent, cu multă precauţie
(20 ml timp de 5 min), viteza excesivă poate să provoace dureri de-
a lungul venei.
 Medicul efectuează o serie de clişee radiologice: peste 1 min.; 3-5
min.; 7-10 min.; 20-30 min.
 Examinarea durează între 45 - 90 de minute.
.

.
 .

Îngrijirea pacientului după tehnică:

Va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus
în salon şi poziţionat comod în pat.
Se notează examenul în foaia de
observaţie.
După investigaţie, pacientul poate
mânca şi îşi poate relua activităţile
obişnuite, recomandându-se să bea
suficiente lichide pentru a elimina
substanţa de contrast.
 Cistografia
Definiţie: metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care
se poate executa prin:
 radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare);
 radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de
contrast (iodură de sodiu, 10-20%, 250-200 ml, cu ajutorul
seringii Guyon).
Cistografia cu substanţă de contrast
.

Materiale necesare:
- materiale pentru efectuarea unei clisme;
- sonda Nélaton sterilă;
- soluţie sterilă de acid boric;
- seringă Guyon sterilă;
- substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă
sau soluţie Odiston;
- pensă hemostatică;
- mănuşi sterile;
- tăviţă renală.
Etape de execuţie:
.

• Pregătirea pacientului:
- Se anunţă pacientul şi se explică necesitatea
tehnicii.
- Se efectuează pacientului o clismă evacuatoare cu
apă caldă.
- Pacientul este condus în cabinetul radiologic,
ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal
pe masa radiologică.
 .

Participarea la cistografie:
• Spălarea mâinilor şi punerea mănuşilor sterile.
• Se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară.
• Se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se
spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric.
• În seringa Guyon se aspiră 100 -200 ml iodură de
sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în
vezică.
• Se închide sonda cu o pensă hemostatică.
• Bolnavul este rugat să nu urineze decât după
terminarea examenului cistografic.
• Medicul execută imediat radiografia.
 Cistoscopia
Definiţie: metodă de examinare endoscopică a mucoasei
vezicii urinare, cu ajutorul unui aparat numit cistoscop
introdus prin uretră în vezica urinară.
 Scopul:
- identificarea proceselor patologice :
 inflamații,
 tumori,
 malformații anatomice,
 calculi.
Cistoscopul – aparat format dintr-un tub metalic prevăzut la
.

unul dintre capete cu un sistem de iluminare, iar la celălalt

cu un dispozitiv optic, întrebuințat la cistoscopie.
Există două tipuri de cistoscoape - flexibile și rigide .
Cistoscopului flexibil se realizează la ambele sexe cu
anestezie locală. De obicei, se folosește un gel anestezic
actual, cel mai adesea xilocaină. Medicamentul este instilat
în uretră prin intermediul meatului urinar cu 5-10 minute
înainte de începerea procedurii.
Cistoscopul rigid poate fi efectuat în aceleași condiții, dar
este efectuată în general sub anestezie generală din cauza
durerii cauzate, în special la persoanele de sex masculin.
 Cistoscopul
flexibil
.

Cistoscopul
rigid
Poziţia cistoscopului rigid şi flexibil în vezica urinară

.
.
Materiale necesare:
.

- casolete cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile;

- echipament steril pentru medic (halat, mască, mănuşi);
- seringă Guyon, sterilizată;
- soluţie de novocaină 0,5% 40-50 ml;
- seringă de 20 ml sterilă;
- pense sterile;
- tampoane de vată sterile;
- cistoscop steril;
- sonde uretro-vezicale sterile;
- soluţii dezinfectante;
- eprubete pentru recoltarea urinei;
- două tăviţe renale.
 .

Pregatirea pentru examinare:

Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare,
aşezându-le separat pe două măsuţe (materialele
sterile separat de cele nesterile);
Pregătirea psihologică a bolnavului:
 Se anunţă bolnavul explicându-i necesitatea
tehnicii;
La necesitate, cu o jumătate de oră înainte de
explorare, i se administrează un sedativ;
Pregătirea fizică a bolnavului:
Se suprimă micul dejun şi bolnavul va ingera 500 ml lichid cu o
oră înainte de examen (pentru a se asigura fluxul urinar
necesar);
Bolnavul îşi va goli vezica urinară, va fi condus în sala de
examinare şi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în poziţie
ginecologică;
Se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului cu
apă şi săpun;
Se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile, lăsându-se
accesibilă regiunea perineului;
Se dezinfectează meatul urinar şi apoi se introduc în uretră 20
ml soluţie novocaină 0,5%;
Poziţia pacientului:
 .

Participarea la tehnică:
 Se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat, starea de
curăţenie a lentilelor, etanşeitatea asamblărilor;
 Se asigură semiobscuritate în cameră prin stingerea luminilor;
 Se oferă costoscopul medicului;
 Se spală vezica cu o soluţie de oxicianură de mercur 1/5000
până când lichidul de spălare devine perfect limpede.
 Medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie
dezinfectantă slabă (la bărbat) sau 250 ml (la femeie) şi
înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic.
 Se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică
(medicul efectuează inspecţia pereţilor vezicali).
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
.

 Bolnavul va fi ajutat să coboare de pe masa de examinare, să se

îmbrace.
 Bolnavul este condus în salon şi aşezat comod în pat, unde va sta în
repaus câteva ore.
 Se administrează la nevoie bolnavului calmante, antispastice
(aplicaţii umede calde pe regiunea hipogastrică).
 Bolnavul nu necesită în continuare îngrijiri deosebite.
 .

Reorganizarea locului de muncă:

 Se aruncă deşeurile iar instrumentele se spală bine cu o
perie moale, cu apă şi săpun şi se clătesc sub jet la robinet.
 Lentilele se şterg cu apă şi săpun, depozitele se
îndepărtează cu o perie moale. Interiorul tubului se curăţă
minuţios cu tampoane de vată montate pe port-tampoane.
 Toate instrumentele se aşază în cutiile în care se păstrează
după dezinfecţie şi sterilizare.
Incidente şi accidente:
• Accese febrile trecătoare,
• Dureri lombare asemănătoare cu colica renală,
• Hemoragii ce se produc spontan sau în urma spălăturii
vezicale.
 Examenul ultrasonor (USG)
reprezintă observarea directă pe un ecran a organelor
cavităţii abdominale (ficat, pancreas, splină, rinichi, vezică
biliară ) pentru a le studia structura şi dimensiunile.
Se efectueaza cu ajutorul aparatului numit ultrasonograf.
La baza examinarii stă ultrasunetul.

Procedura este nedureroasă şi inofensivă.

Nu există contraindicaţii.
În mod normal, examinarea durează nu mai mult de 15
minute.
 Indicaţii:
 colică renală,
 dureri în timpul urinării,
 traume în regiunea lombară,
 creşterea frecventă a tensiunii arteriale,
 sânge în urină.
Cu ajutorul ultrasonografiei, se determină:
 numărul rinichilor, starea lor, localizarea,
mărimea, forma şi structura acestora.
Ultrasonografia rinichilor – examinează prezenţa
sau lipsa pietrelor sau nisipului, tulburări a fluxului
de urină, tumori.
! Pentru investigarea sistemului urinar (rinichi, vezica urinară) e
.

necesar de băut 500 ml de apă plată cu o oră înaintea începerii

investigaţiei.
! Nu se permite urinarea înainte de investigaţie pentru ca vezica
urinară să fie plină și mai vizibilă în timpul testului.
 I se cere pacientului să elibereze abdomenul de îmbrăcăminte,
se aşează în poziţia decubit dorsal (vezica urinară), decubit
lateral drept/stâng, ventral (pentru rinichi).
 Medicul efectuează examinarea;
 La finele examinării se şterge pielea minuţios de gel, este
ajutat să se îmbrace;
 După examen pacientul reia regimul alimentar obişnuit;
 Examenul nu este însoţit de nici un efect secundar.
Vă mulţumesc pentru atenţie!