I.

PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXPLORAREA

RADIOLOGICĂ A APARATULUI RENAL
Explorarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare se efectuează prin:
- radiografie renală simplă;
- pielografie;
- urografie;
- cistografie;
- arteriografie;
- retropneumoperitoneu.
Această explorare este deosebit de importantă pentru:
• stabilirea diagnosticului îmbolnăvirilor;
• un mijloc de evaluare a metodelor de tratament utilizate, medicale sau chirurgicale, ajutând
ameliorarea rezultatelor obţinute.
Scop:
- evidenţierea conturului rinichilor;
- evidenţierea cavităţilor pielocaliceale ale acestora;
- evidenţierea căilor urinare.
1. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU
RADIOGRAFIA RENALĂ SIMPLĂ
Radiografia renală simplă – explorare radiologică fără substanţe de contrast care poate evidenţia
conturul şi poziţia rinichilor, calculi renali, ureterali sau vezicali radioopaci (care conţin săruri de
calciu).
Materiale necesare:
- cărbune animal;
- ulei de ricin;
- materiale necesare efectuării unei clisme evacuatorii.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare
- Se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
• Pregătirea psihică a bolnavului
- Se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
- Se explică bolnavului tehnica investigaţiei şi regimul alimentar necesar pentru reuşita acesteia.
• Pregătirea alimentară a bolnavului
- Cu 2-3 zile înaintea examinării, bolnavul va consuma un regim fără alimente care conţin
celuloză şi dau reziduri multe (fructe, legume şi zarzavaturi, paste făinoase, pâine) şi ape
gazoase.
- În ziua precedentă examenului, bolnavul va consuma un regim hidric (supe, limonade, ceai, apă
negazoasă).
- În seara precedentă, bolnavul va consuma o cană cu ceai şi pâine prăjită.
- Înaintea examenului bolnavul nu va mânca şi nu va consuma lichide. După examen, bolnavul
poate consuma regimul său obişnuit.
• Pregătirea medicamentoasă a bolnavului
- Cu două zile înaintea examinării se administrează cărbune animal şi Triferment câte 2 tablete
de 3 ori/zi;
- În seara precedentă zilei de radiografie se administrează două linguri de ulei de ricin.
- În dimineaţa zilei examinării se efectuează o clismă cu apă caldă. Aerul din tubul irigatorului
trebuie să fie complet evacuat pentru a nu fi introdus în colon.
- Înaintea executării radiografiei bolnavul îşi va goli vezica urinară (sau i se efectuează un
sondaj) şi se controlează radioscopic dacă mai există aer în intestin.
• Participarea la examen
- Bolnavul este condus la serviciul de radiologie.
- Bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică.
• Îngrijirea bolnavului după tehnică
- După efectuarea radiografiei bolnavul este ajutat să se îmbrace, să se reîntoarcă în salon, unde
va fi instalat comod în pat.
- Se notează examenul în foaia de observaţie.
În caz de urgenţă radiografia se poate executa fără pregătire prealabilă a bolnavului, dar reuşita
este îndoielnică.
2. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU PIELOGRAFIE
Pielografia – radiografia aparatului renal executată cu substanţă de contrast administrată prin
cateterism ureteral, sub control cistoscopic.
Materiale necesare:
- materiale necesare pentru o radiografie renală simplă;
- substanţă de contrast: Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%;
- medicamente antihistaminice;
- medicamente pentru urgenţă.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare.
- Se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus.
• Pregătirea bolnavului.
- Se efectuează pregătirea bolnavului ca şi pentru radiografia renală simplă (pregătire psihică,
alimentară şi medicamentoasă).
• Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast.
- Se efectuează testarea sensibilităţii bolnavului la iod cu Odiston 30% sau iodură de sodiu 10%.
- Dacă bolnavul prezintă o reacţie hiperergică se întrerupe introducerea substanţei de contrast şi
se administrează antihistaminice, anunţându-se imediat medicul.
- Dacă toleranţa organismului este bună, bolnavul va fi condus în sala de cistoscopie, unde va fi
ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare.
• Administrarea substanţei de contrast.
- Spălarea mâinilor.
- Sub controlul cistoscopului se introduce sonda în ureter.
- Se introduce substanţa de contrast uşor încălzită, 5-10 ml în fiecare parte cu presiune mică.
- Bolnavul se transportă pe targă pe masa de radiografie.
• Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- După terminarea radiografiei se încearcă să se extragă, cu o seringă, substanţa de contrast.
- Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace; va fi condus în salon şi instalat comod în pat.
- Se notează examenul efectuat în foaia de observaţie.
Pielografia se execută în condiţii de asepsie perfectă.
Substanţa de contrast trebuie uşor încălzită pentru a nu produce contracţii spastice reflexe ale
bazinetului.
Injectarea substanţei de contrast se face cu presiune moderată (altfel, produce rupturi ale
bazinetului sau reflux pielorenal).
3. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU UROGRAFIE
Urografia – metodă curentă de examinare morfofuncţională a rinichilor şi căilor urinare,
utilizându-se substanţe iodate hidrosolubile administrate intravenos.
Materiale necesare:
- toate materialele prevăzute pentru o radiografie renală simplă;
- substanţă de contrast Odiston de 30, 60 sau 75%;
- medicamente antihistaminice;
- medicamente de urgenţă;
- seringi de 10 ml sterile şi ace pentru injecţii intravenoase;
- materiale necesare pentru clismă.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare.
- Se pregătesc materialele necesare prevăzute mai sus.
• Pregătirea bolnavului.
- Se efectuează pregătirea psihică, alimentară şi medicamentoasă descrisă la „Radiografia renală
simplă”.
- Se reduce cantitatea de lichide din regimul cunoscut, iar în ziua examinării bolnavul nu va
mânca şi nu va bea (pentru reducerea volumului urinei).
- Se efectuează clismă evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast.
• Testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast.
- Se efectuează proba de toleranţă faţă de iod.
- Se comunică bolnavului (ca să nu se sperie) unele simptome ce pot să apară (ameţeli, greţuri
sau dureri abdominale) şi care dispar repede fără consecinţe.
- Dacă bolnavul prezintă reacţie hiperergică se întrerupe administrarea şi se anunţă medicul.
• Participarea la examen.
- Bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie; va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe
masa radiologică.
- Dacă toleranţa organismului este bună, se administrează intravenos substanţa de contrast, astfel:
20 ml Odiston 75% la adulţi (sau 25 ml soluţie 60%), iar la copii, în funcţie de vârstă, se
administrează 5-15 ml soluţie 75%.
- La 8-10 minute de la efectuarea injecţiei, medicul execută radiografia renală (urografia).
• Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în pat.
- Se notează examenul în foaia de observaţie.
Injectarea substanţei de contrast se face pe masa radiologică foarte încet, cu multă precauţie,
amestecându-se cu sângele bolnavului.
Urografia este contraindicată în: insuficienţă renală şi hepatică, boala Basedow, stări alergice,
anemii hemolitice, tuberculoză pulmonară evolutivă.
4. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU CISTOGRAFIE
Cistografia – metodă de explorare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin:
radiografie simplă vezicală (după evacuarea vezicii urinare);
radiografie după umplerea vezicii urinare cu o substanţă de contrast sterilă (iodură de sodiu, 10-
20%, 250-200 ml, cu ajutorul seringii Guyon), eventual amestecată cu aer.
Radiografia simplă a vezicii urinare poate pune în evidenţă calculii intravezicali. Metoda nu
necesită o pregătire prealabilă a bolnavului.
Cistografia cu substanţă de contrast
Materiale necesare:
- materiale pentru efectuarea unei clisme;
- sonda Nélaton sterilă;
- soluţie sterilă de acid boric;
- seringă Guyon sterilă;
- substanţă de contrast: iodură de sodiu 10% sterilă sau soluţie Odiston;
- pensă hemostatică;
- mănuşi de cauciuc sterile;
- tăviţă renală.
Etape de execuţie:
• Pregătirea materialelor necesare
- Se pregătesc toate materialele necesare.
• Pregătirea bolnavului
- Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii.
- Se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă.
- Bolnavul este condus la serviciul radiologic, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit
dorsal pe masa radiologică.
• Participarea la cistografie
- Spălarea mâinilor şi punerea mănuşilor sterile.
- Se introduce sonda Nélaton sterilă în vezica urinară.
- Se captează urina prin sondă în tăviţa renală şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric.
- În seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodură de sodiu 10% sterilă sau Odiston şi se introduc în
vezică.
- Se închide sonda cu o pensă hemostatică.
- Bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic.
- Medicul execută imediat radiografia.
Reţineţi!
Vezica urinară poate fi evidenţiată cu ocazia urografiei: la 1-2 ore după injectarea substanţei de
contrast, ea se colectează în vezică, dând posibilitatea să fie radiografiată.
Vezica urinară mai poate fi evidenţiată prin pneumocistografie; vezica se umple cu aer şi apoi se
injectează substanţa opacă prin sondă. Bolnavul este pregătit ca şi pentru o radiografie simplă: cu
10-12 ore înaintea examinării i se restrânge consumul de lichide şi înaintea examinării vezica va
fi golită, se va spăla şi apoi cu ajutorul seringii Guyon se introduc 100-150 ml aer; se închide
sonda cu o pensă hemostatică şi apoi se injectează substanţa de contrast în vezică prin
puncţionarea sondei cu un ac.
5. ARTERIOGRAFIA RENALĂ
Arteriografia renală – metodă de explorare a aparatului renal prin administrarea substanţei de
contrast pe cale arterială (renală sau femurală), calea femurală, fiind mai uşor de abordat, este
curent folosită.
Pregătirea bolnavului şi administrarea substanţei de contrast se realizează în condiţii identice cu
cele menţionate la celelalte tehnici de examinare a aparatului renal.
Prima radiografie se execută la 2-3 secunde de la începerea administrării substanţei de contrast.
A doua radiografie la 6 secunde.
A treia radiografie la 8 secunde.
Tehnica defectuoasă de administrare a substanţei radioopace poate genera hematoame, spasme
sau tromboze arteriale, fistule arteriovenoase, întreruperea temporară a activităţii rinichiului.
Substanţa de contrast se injectează intravenos într-un ritm lent, durerea provocată pe durata
injectării fiind suportabilă (administrarea rapidă provoacă durere intensă de-a lungul venei). Se
avertizează bolnavul.
6. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU
EXAMENUL RADIOLOGIC AL
RINICHILOR PRIN RETROPNEUMOPERITONEU
Retropneumoperitoneu – introducerea de aer sau oxigen în spaţiul retroperitoneal pentru
evidenţierea contururilor rinichilor.
Materiale necesare:
- materialele necesare efectuării unei clisme;
- instrumente şi materiale necesare efectuării unei puncţii;
- aparat de pneumotorax, în perfectă stare de sterilitate.
Efectuarea tehnicii:
• Se anunţă bolnavul, explicându-i necesitatea tehnicii şi inofensivitatea ei.
• Se anunţă bolnavul că nu trebuie să mănânce nimic în dimineaţa zilei de examen.
• În seara precedentă intervenţiei se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare.
• Bolnavul va fi condus în sala de radiografie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa
radiografică.
• Spălarea mâinilor şi punerea mănuşilor sterile.
• Se înmânează medicului instrumentarul cerut pentru a efectua puncţia în loja perirenală.
• Cu aparatul de pneumotorax medicul introduce 1 000 - 1 200 ml gaz şi execută apoi
radiografia.
• La locul puncţiei se efectuează un pansament. Se ajută bolnavul să se îmbrace şi este condus la
pat.
Gazul introdus se resoarbe în decurs de maximum două zile.
II. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU EXAMENE
ENDOSCOPICE A APARATULUI RENAL
Cistoscopia - metodă de examinare endoscopică a mucoasei vezicii urinare, cu ajutorul unui
aparat numit cistoscop, pentru identificarea proceselor inflamatorii şi tumorale ale acesteia,
prezenţa calculilor şi a corpilor străini etc.
Cistoureteroscopia (cateterism ureteral) – permite descoperirea proceselor patologice de la
nivelul ureterelor, bazinetelor şi calicelor renale.
Cistoscop – aparat compus dintr-un tub metalic cu curburi de tip Mercier, în vârful căruia se
găseşte sistemul de iluminare (un bec electric). În tubul cistoscopului este introdus sistemul
optic: obiectivul la capătul vezical, ocularul la capătul proximal al tubului, lentile intermediare şi
o prismă care aduce imaginea în axa longitudinală a aparatului.
Tipuri de cistoscoape:
- cistoscopul de irigaţie – sistemul optic se înlocuieşte cu o canulă cu dublu curent şi robinet prin
care se spală vezica urinară;
- cistoscopul de cateterism – are sonde (catetere) de diferite dimensiuni pentru cateterizarea
ureterelor;
- cistoscopul operator – în locul sondelor ureterale are un dispozitiv prin care se introduc în
vezică, instrumente speciale pentru biopsie, prindere, electrocoagulare etc.;
- fibroscopul – sistemul optic este format dintr-un mănunchi de fibre lungi de sticlă, flexibile,
care transmit o lumină puternică, albă, ce evidenţiază foarte bine toate detaliile. Nu modifică
aspectele leziunilor şi nu încălzeşte.
Materiale necesare:
- casolete cu câmpuri sterile şi mănuşi de cauciuc sterile;
- costum steril pentru medic (halat, mască);
- seringă Guyon cu olivă uretrală, sterilizată;
- soluţie de novocaină 0,5% 40-50 ml;
- seringă de 20 ml sterilizată;
- pense sterile;
- tampoane de vată sterile;
- cistoscop de irigaţie, de cateterism sau cistoscopul operator (în funcţie de scopul urmărit)
sterilizate;
- soluţie de oxicianură de mercur 1/5 000 2-3 l;
- două sonde ureterale, radioopace, lungi de 60-70 cm şi groase de 4-8 (scara Charier);
- sonde uretrovezicale sterile;
- soluţii dezinfectante;
- eprubete pentru recoltarea urinei;
- două tăviţe renale.
Etape de execuţie:
• Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare.
- Se pregătesc instrumentele şi materialele necesare, aşezându-le separat pe două măsuţe
(materialele sterile separat de cele nesterile).
- Tubul cistoscopului se sterilizează prin fierbere sau autoclavare.
- Sistemul optic al cistoscopului se sterilizează prin păstrare în vapori de formaldehidă cel puţin
2 ore.
• Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.
- Se anunţă bolnavul explicându-i-se necesitatea tehnicii; la nevoie, cu o jumătate de oră înainte
de explorare, i se administrează un sedativ.
- Se suprimă micul dejun şi bolnavul va ingera 500 ml lichid cu o oră înainte de examen (pentru
a se asigura fluxul urinar necesar).
- Bolnavul îşi va goli vezica urinară, va fi condus în sala de examinare şi ajutat să se dezbrace (în
regiunea inferioară a trunchiului).
- Bolnavul este ajutat să se urce pe masa specială (de cistoscopie sau ginecologie) şi să se aşeze
în poziţie ginecologică.
- Se fixează picioarele bolnavului pe suporturile mesei.
- Se efectuează toaleta organelor genitale externe şi perineului cu apă şi săpun.
- Se acoperă membrele inferioare cu câmpuri sterile, lăsându-se accesibilă regiunea perineului.
- Se dezinfectează meatul urinar şi apoi se introduc în uretră 20 ml soluţie novocaină 0,5% sau
30 ml borat de procaină 2% sau procaină hidroclorhidrică 4%.
• Participarea la tehnică.
- Se verifică funcţionalitatea sistemului de iluminat, starea de curăţenie a lentilelor, etanşeitatea
asamblărilor.
- Se asigură semiobscuritate în cameră prin stingerea luminilor.
- Se oferă aparatul medicului (va introduce în vezică tubul cu canula de irigaţie).
- Se spală vezica cu o soluţie de oxicianură de mercur 1/5000 până când lichidul de spălare
devine perfect limpede.
- Medicul umple vezica cu 150 ml apă sterilizată sau soluţie dezinfectantă slabă (la bărbat) sau
250 ml (la femeie) şi înlocuieşte canula de irigaţie cu sistemul optic.
- Se racordează sistemul de iluminat la reţeaua electrică (medicul efectuează inspecţia pereţilor
vezicali).
- Se oferă medicului succesiv, la cerere, cateterele de dimensiuni diferite (dacă examinarea se
continuă cu cateterismul ureterelor).
Poziţii diferite ale cistoscopului
în vezica urinară.
- Se oferă eprubetele pentru recoltările urinare, pentru urocultură sau examene biochimice.
• Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- Bolnavul va fi ajutat să coboare de pe masa de examinare, să se îmbrace.
- Bolnavul este condus în salon şi aşezat comod în pat, unde va sta în repaus câteva ore.
- Se administrează la nevoie bolnavului calmante, antispastice (aplicaţii umede calde pe regiunea
hipogastrică). Bolnavul nu necesită în continuare îngrijiri deosebite.
• Reorganizarea locului de muncă.
- Se aruncă deşeurile iar instrumentele se spală bine cu o perie moale, cu apă şi săpun şi se
clătesc sub jet la robinet.
- Lentilele se şterg cu apă şi săpun, depozitele se îndepărtează cu o perie moale. Interiorul tubului
se curăţă minuţios cu tampoane de vată montate pe port-tampoane.
- Toate instrumentele se aşază în cutiile în care se păstrează după dezinfecţie şi sterilizare.
Incidente şi accidente:
Accese febrile trecătoare, dureri lombare asemănătoare cu colica renală.
Mici hemoragii ce se produc spontan sau în urma spălăturii vezicale cu apă caldă la care s-a
adăugat o fiolă de adrenalină.
• Cistoscopia se execută în condiţii de asepsie caracteristice unei intervenţii chirurgicale.
• Sistemul optic nu se sterilizează prin fierbere sau autoclavare (se deteriorează). Se sterilizează
în soluţie apoasă de glutaraldehidă 2% (Cidex), vapori de formol sau de etilenoxid.
• Înainte de întrebuinţare, se spală bine cu apă sterilă, pentru a se îndepărta urmele substanţelor
sterilizante care sunt iritante, hemolitice etc.