PARTICIPAREA LA CONSULTAȚIA GINECOLOGICĂ ŞI LA REALIZAREA

INVESTIGAŢIILOR GINECOLOGICE

INVESTIGAȚII SPECIFICE ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE:

Examene de laborator:
− examene ale sângelui: glicemie, colesterol total, LDL, HDL, trigliceride, proteine serice,
ionogramă, acid uric, VSH;
− examene de urină: examen sumar urină şi sediment urinar, proteinurie, urocultură;
− examenul secreției cervico-vaginale.
Biopsia de col şi examenul histopatologic.
Ecografie pelvină sau vaginală pentru a confirma prezenţa unuia sau a mai multor fibroame
uterine, chisturi, cancere.
Histerosonograma se realizează prin umplerea uterului cu o soluție sterilă salină în timpul
unei ecografii transvaginale şi poate evidenţia cavitatea uterină deformată, un nodul care
proemină în cavitate sau un nodul intracavitar pediculat.
Examene endoscopice: histeroscopia, colposcopia, laparoscopia.
Examene radiologice: histerosalpingografia, mamografia.
1.RECOLTAREA SECREŢIILOR CERVICOVAGINALE PENTRU EXAMENUL
CITOTUMORAL BABEȘ-PAPANICOLAOU (EXAMENUL PAP)
Definiție:
recoltarea de celule de la nivelul colului şi vaginului, realizarea unor frotiuri, examinarea lor
şi interpretarea rezultatelor. Este un test complex utilizat pentru depistarea leziunilor
necanceroase şi a cancerelor incipiente cervicale.
Indicaţii:
− o dată pe an, la femeile în varstă de peste 18 ani care au activitate sexuală;
− la femeile care nu prezintă leziuni cervicovaginale vizibile, precum şi la cele cu leziuni, care
evocă un proces inflamator sau distrofie la examenul clinic sau colposcopic.
Materiale necesare:
− spatula de lemn Ayre;
− perie mică cilindrică pentru prelevarea endocervicală;
− tampon de vată montat pe un porttampon pentu recoltare endocervicală;
− lame de sticlă;
− fixator, alcool – eter în proporţii egale;
− valve vaginale sau specul vaginal.
Pregătirea pacientei:
− să nu efectueze nicio manevră vaginală cu 72 ore înaintea examenului (toaleta vaginală,
aplicații de ovule, creme vaginale);
− se evită raporturile sexuale cu 24 ore înainte de recoltare;
− nu se efectuează manevre obstetricale cu 24 ore înainte (tușeu vaginal, colposcopie,
tamponamente vaginale);
− prelevarea se face în afara menstruației, în afara infecţiei locale şi de preferinţă în perioada
de mijloc a ciclului.
Efectuarea procedurii:
− se evidenţiază cavitatea vaginală prin introducerea valvelor;
− recoltarea se face de la mai multe niveluri:
− din fundul de sac vaginal;
− de la nivelul exocolului, utilizând pentru ambele tehnici spatula Ayre, efectuând o mişcare
de raclaj;
de la nivel endocervical, utilizând peria cilindrică (mai rar tamponul care absoarbe unele
celule).
− se fac lame pentru fiecare zonă din care s-a efectuat recoltarea;
− întinderea secreţiei pe lamă se face printr-o mișcare sinuoasă a spaţiului, de la un capăt la
celălalt fără a apăsa prea tare;
− la extremităţile lamelor se notează numele pacientei precum şi tipul prelevării (V-vaginală,
C-exocol, E-endocol);
− lamele se trimit la laborator.
Interpretarea rezultatelor:
Clasificarea Papanicolaou împarte frotiurile în 5 clase, în funcţie de gradul de deviere
morfologică de la tipul normal:
− Clasa I – celule normale;
− Clasa a II-a – citologie cu modificări atipice benigne;
− Clasa a III-a – citologie sugestivă, dar neconcludentă pentru malignitate;
− Clasa a IV-a – citologie puternic sugestivă pentru malignitate;
− Clasa a V-a – citologie concludentă pentru malignitate.
2. EXAMENUL SECREŢIEI CERVICO-VAGINALE
RECOLTAREA SECREȚIILOR VAGINALE PENTRU EXAMENUL
BACTERIOLOGIC ȘI PARAZITOLOGIC
Scop/indicaţii:
− depistarea de agenţi patogeni care produc infecţii vulvovaginale: Trichomonas vaginalis,
Candida albicans, chlamidia, haemophilus, gardnerella, alți germeni;
− materiale necesare;
− valve vaginale sterile sau specul;
− tampoane de vată montate pe porttampon steril;
− pipetă sterilă;
− ser fiziologic;
− lame de sticle curate, degresate, uscate;
− mănuși de unică folosinţă;
Pregătirea pacientei
− nu se fac spălături vaginale cu cel puțin 24h înaintea procedurii;
− nu se folosesc tratamente intravaginale cu cel puţin 2 zile înainte;
− nu se administrează tratamente antiinfecţioase cu cel puţin 8 zile înaintea prelevării;
− golirea vezicii urinare;
− nu se face prelevare dacă există sângerare vaginală;
− se aşează pacienta în poziţie ginecologică pe masă;
Efectuarea procedurii
− se montează valvele sau speculul;
− se umectează (dacă este nevoie) tampoanele cu ser fiziologic;
Prima prelevare se face din fundul de sac vaginal posterior, produsul recoltat se întinde pe
lamă într-un strat subţire, se aplică o picătură de ser fiziologic şi peste lamă se pune o lamelă
și se trimite imediat la laborator.
A doua prelevare se face în acelaşi mod, iar după întinderea pe lamă se aplică o picătură de
soluţie apoasă de hidroxid de potasiu 5%-10% şi apoi o lamelă.
Interpretare: dacă rezultatul micrscopic nu este concludent se recurge la însămânţarea pe
medii de cultură.
RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALE PENTRU EXAMENUL
CITOVAGINAL HORMONAL
− Test calitativ indirect, care permite evaluarea funcţiei ovariene pe baza modificărilor
histologice şi citologice suferite de epiteliul vaginal sub influenţa hormonilor ovarieni.
Indicaţii: amenoree patologică, tulburări ale ciclului menstrual, menometroragii, sterilitate,
infertilitate, disfuncţii ale hipofizei, tiroideisuprarenalelor, afecţiuni tumorale benigne sau
maligne mamare, controlul eficacităţii tratamentului hormonal.
Materiale necesare
− spatula de lemn Ayre;
− lame curate degresate, uscate;
− valve sau specul vaginal;
− mănuși de unică folosință.
Pregătirea pacientei:
− se evită contactele sexuale şi spălăturile vaginale cu 5 zile înainte de începerea prelevărilor
şi pe parcursul acestora;
− la femeile cu ciclul ovarian scurt (21-24 zile), prelevările încep în ziua a 7-a la interval de 2
zile;
− la femeile cu ciclul de 28-32 zile se recoltează începând cu zilele 8-10 la interval de 2 zile;
− nu se recoltează în caz de sângerare vaginală.
Efectuarea procedurii:
− se recoltează cu spatula de la nivelul fundurilor de sac vaginale laterale şi posterior;
− se realizează frotiuri care se trimit la laborator.

COLPOSCOPIA
Colposcopia este o metodă de vizualizare a vaginului și a colului uterin cu ajutorul unui
colposcop. Spre deosebire de examinările endoscopice uzuale, nu se introduce aparatul în
vagin, ci se practică doar vizualizarea din exterior cu ajutorul lentilelor, colposcopul
neatingând corpul femeii examinate. Indicații: − în urma examenului ginecologic sau a
testului Babeș-Papanicolau; − prezența durerilor și a sângerărilor vaginale, mai ales legate de
contactul sexual; − depistarea vegetațiilor veneriene la nivelul vaginului sau colului, în special
în cazul detectării unor tulpini HPV.
Materiale necesare:
specul vaginal, comprese, tampoane sterile, soluție acid acetic 3%, soluție Lugol 1%, pentru o
vizualizare mai bună a leziunilor.
Tehnica: − înainte de examinare se golește vezica urinară; − pacienta este examinată
ginecologic, se introduce în vagin un specul pentru a-l menține deschis și apoi se apropie
colposcopul și se examinează interiorul vaginului cu ajutorul acestuia. Colposcopul are o
sursă puternică de lumină și lentile (este asemănător cu un microscop) care măresc de 10-40
de ori. Există colposcoape care permit și obținerea de imagini (foto sau video) sau conectate
la un computer. − colul uterin se șterge cu un tampon uscat, după care se badijonează cu acid
acetic 3%, apoi se badijonează colul cu soluție Lugol 1%, procedura numită Lham-Schiller.
Interpretare: − rezultat negativ când mucoasa endocervicală se colorează brun-acaju; −
rezultat pozitiv când apar zone cu contur neted care nu se colorează (zone iod-negative), care
corespund unor ulcerații, eroziuni, displazii sau cancer de col. Dacă e necesar, medicul va
face o biopsie (va recolta unul sau mai multe fragmente de țesut, suspecte, pentru examinări
de laborator). Examinarea propriu-zisă durează aproximativ 10-15 minute. După examinare
nu sunt necesare precauții speciale.
HISTEROSCOPIA

examinarea cavităţii uterine cu ajutorul unui endoscop numit histeroscop introdus pe cale
vaginală prin colul uterin.
− histeroscopia poate fi:
− diagnostică - pentru unele afecțiuni ale uterului;
− operatorie - ca metodă de intervenție chirurgicală pentru:
• ablația endometrului, rezecția unui fibrom submucos,
• rezecția unui polip endometrial.
− nedureroasă (se resimte un disconfort ușor), neiradiantă, minim-invazivă;
− necesită anestezie generală sau locală; necesită spitalizare de scurtă durată (1-2 zile);
− durata totală: 30 minute (cu extensie la 90 minute, în funcție de necesități);
− recuperare rapidă și nevoie minimă de medicamente postoperator.
Tehnica: − pacienta - întinsă pe masa ginecologică; se introduce speculum-ul pentru
deschiderea pereților vaginali și se dezinfectează colul uterin; − apoi este introdus
histeroscopul prin vagin și colul uterin în uter; − cu ajutorul unui sistem special de irigare se
pompează un lichid (mediu de distensie) ce va dilata cavitatea uterină și va permite o
vizualizare mai bună în interior; − urmează inspecția propriu-zisă, în care medicul caută
eventualele anomalii și recoltează o probă de țesut pentru a fi examinată histopatologic.
HISTEROSALPINGOGRAFIA (HSG)
− reprezintă examenul radiologic al uterului și trompelor uterine, care pot fi evidențiate prin
introducerea în cavitățile lor a unei substanțe de contrast;
− este o intervenție intrauterină care necesită condiții perfecte de asepsie.
Indicații: detectarea unui obstacol la nivelul trompelor uterine (frecvent cauză de infertilitate).
Materiale necesare:
− specul vaginal steril;
− material moale steril;
− pensă port-tampon;
− pensă de col;
− substanță de contrast iodată;
− aparatul Schultze (cu care se injectează intrauterin substanța de contrast). Este compus din:
o canula uterină, o seringă de 20 ml și un manometru pentru citirea presiunii.
Tehnica:
− se introduce speculul vaginal pentru evidențierea colului uterin;
− se badijonează colul cu betadină;
− se introduce prin col aparatul Schultze și medicul administrează substanța de contrast iodată
în uter cu o presiune de 100-200 mmHg;
− se efectuează 4-5 radiografii pelviene;
− se îndepărtează apoi aparatul Schultze.
Îngrijiri după tehnică: repaus la pat o oră, calmarea durerii la nevoie și antibioterapie
profilactică.

Ecografiea pelvină
Ultrasonografia fiind lipsită de orice efect nedorit asupra organismului este folosită pentru
diagnostic la toate organele în afară de plămâni și oase.
Pregătirea bolnavului pentru examinări ecografice este minimă.
La examinarea organelor din micul bazin , a organelor genitale feminine, bolnavul trebuie să
fie cu vezica urinară umplută. Vezica umplută reprezintă o adevărată fereastră sonică pentru
examenul ecografic al organelor genitale feminine.cu 2-3 ore înainte de examinare asistenta
va servi bolnavei 500-700ml lichide și va supraveghea ca bolnava să îl consume în timp util.
Va trage atenția bolnavei ca până la examinare să nu-și golească vezica.
Examinarea glandei mamare nu necesită pregătire.
Majoritatea examinărilor se fac în decubit dorsal. Examinarea poate fi deranjată de prezența
aerului , de aceea se folosește un gel hidrofil, numit gel de cuplaj acustic care se întinde pe
suprafața de examinat.
Ecografia este utilă pentru punerea în evidență a afecțiunilor genitale feminine. Pune în
evidență sarcina de la 6 săptămâni , stabilește vârsta acesteia, arată malformațiile fetale, fără
vreun efect nociv asupra embriogenezei.
Cu ajutorul ultrasunetelor se poate poate localiza sarcina extrauterină.
Mamografia şi ecografia mamară
- sunt două investigaţii imagistice cu valoare complementară în depistarea precoce a
cancerului mamar, acest tip de cancer fiind cel mai frecvent tip de cancer în România
şi în Europa.
- După vârsta de 40 de ani (sau mai devreme la femeia cu antecedente familiale de
neoplazie la vârstă tânără) metoda de primă intenţie în examinarea sânului este
mamografia, pentru depistarea focarelor de microcalcificări, urmată de ecografie,
pentru depistarea proceselor înlocuitoare de spaţiu – mai ales dacă sânul are o
structură glandulară densă sau mixtă.
- Mamografia are doze de radiaţii mici, comparabile cu un zbor cu avionul dus-întors
până la Londra.
- Facând o mamografie simplă anual (recomandabil de la 40 de ani), în 20 de ani se va
cumula o doză de radiaţii comparabilă unui singur examen CT (a toracelui de
exemplu).
- mamografia depistează focare de microcalcificări maligne ca prim semn în cancerul
ductal (cel mai frecvent din toate tipurile de cancer mamar), înainte ca ecografia sau
examenul RMN mamar să deceleze modificări.
- Este eronat a se crede că mamografia şi ecografia mamară se exclud sau se înlocuiesc
una pe cealaltă. De asemenea, nu se poate spune că una este "mai bună" decât cealaltă,
ci fiecare din ele acoperă o anumită parte a spectrului de diagnostic în cancerul mamar
!

Biopsia cervicală
Diagnostichează cu certitudine cancerul cervical;
Poate fi terapeutică, atunci când zona de risc este eliminată în totalitate, permițând organului
să se însănătoșească;
Se efectuează cu anestezie locală sau generală, pentru a elimina disconfortul psihologic și
fizic;
Nu necesită spitalizare (recuperare în regim ambulatoriu);
Este nedureroasă, însă pacienta poate resimți un disconfort cauzat de introducerea speculum-
ului pentru depărtarea pereților vaginali;
Se poate efectua sub ghidaj colposcopic.
Biopsia cu examen histopatologic este singura metodă care poate diferenția cu certitudine
natura leziunilor – benigne (necanceroase) / maligne (canceroase);
În funcție de rezultatul histopatologic se stabilește conduita terapeutică ulterioară;
Poate fi o manevră terapeutică, în cazurile în care se îndepărtează întreagă zona de risc de la
nivelul colului utern, astfel încât colul să redevină sănătos.
CÂND SE RECOMANDĂ BIOPSIA CERVICALĂ?
Se efectuează atunci când se depistează zone modificate la nivelul mucoasei colului uterin, în
urma examenului citologic Babeș-Papanicolaou, tipajului HPV și a colposcopiei.
Se efectuează în afara perioadei menstruale;
Nu este recomandată femeilor însărcinate.
În general, există o teamă, o reticență din partea pacientelor cu privire la biopsie – deseori
termenul fiind asociat, în mod automat, dar eronat, cu noțiunea de cancer. În realitate, biopsia
nu este altceva decât o manevră diagnostica, menită să diferențieze cu certitudine leziunile
benigne de cele maligne.