Anul III

Modulul 45: Ginecologie si nursing în ginecologie

 Recoltarea secretiilor vulvo-vaginale
 Spălătura vaginală
 Ecografia pelviană
 Histeroscopia
 Colposcopia
 Histerosalpingografia
 Proba cromatoscopică
Modulul 46: Obstetrică si nursing în obstetrică
 Ecografia obstetricală
 Amnioscopia
 Amniocenteza
Modulul 47: Puericultură, pediatrie si nursing specific
 Primele ingrijiri acordate N-N in sala de nastere
 Ingrijirea N-N la salon
 Vacinarea BCG
 Ingrijirea prematurului
 Baia sugarului
 Tehnica alimentatiei prin gavaj
 Administrarea medicamentelor la copil

Modulul 48: Neurologie si nursing în neurologie

 Punctia rahidiana
 Electroencefalograma
 Angiografie cerebrala
 Electromiografia (EMG)
 Ecografia doppler de carotida
 RMN cerebral si vertebro medular
 Radiografia craniana
 CT cerebral si vertebro-medular
 Tomografia cu emisie de pozitroni (PET-scan)

1
 Modulul 45: Ginecologie si nursing în ginecologie

RECOLTAREA SECREȚIILOR VULVO-VAGINALE

Definiție  Prelevarea unei cantități de secreție din vagin, col și uretră în vederea
examinării
Scop  Explorator: examen citohormonal, bacteriologic și parazitologic,
citodiagnostic
 Diagnostic
 Stabilirea conduitei terapeutice
Indicații  Sterilitate și infertilitatea
 Afecțiuni ginecologice
 Depistarea precoce a cancerului uterin și a cancerului de col
 Înainte de efectuarea tratamentului vaginitelor și după efectuarea acestui
tratament
Contraindicații  În caz de hemoragii pe cale vaginală
Pregătirea  Informarea corectă asupra necesității și scopului recoltării
psihică a  Precizarea precauțiilor pe care trebuie să le respecte: 24 de ore înainte de
pacientei recoltare nu va avea contact sexual, nu va face spălătură vaginală
 Își poate face doar spălarea cu apă simplă a organelor genitale externe
 I se anunță data recoltării deoarece depinde de scopul recoltării și de
evoluția ciclului menstrual
Pregătirea fizică  Urinează înainte de efectuarea recoltării
a pacientei  Dezbracă jumătatea inferioară a corpului
 Se așează pe masa ginecologică în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatură și luminozitate optimă în cabinet
mediului
Pregătirea  Trusă cu specul vaginal și valve sterile
materialelor  Pense port-tampon sterile
necesare  Instrumente sterile de recoltare: ansă de platină, pipetă aspiratoare
AYR, spatule, tampoane sterile fixate pe port-tampon
 Lame de sticlă pentru frotiuri
 Eprubete sterile cu port-tampon
 Lampă de spirt
 Mănuși sterile
 Tampoane de vată
 Măsuță specială pentru așezarea materialelor necesare
Pregătirea  Își spală mâinile și le dezinfectează cu alcool
asistentului  Îmbracă mănușile sterile
medical și a
medicului
Efectuarea Secrețiile uretrale
tehnicii
 Se îndepărtează labiile mici cu o mână
 Se introduce instrumentul recoltor prin orificiul uretral în uretră,
frecându-se ușor mucoasa

2
 Se extrage recoltorul
 Se realizează frotiu pe o lamă de sticlă din secreția recoltată
 Se noteaza pe lamă din ce regiune s-a recoltat secreția

Secrețiile vaginale

 Se recoltează din regiunea anterioară a vaginului (de la intrarea în

vagin) și din fundurile de sac vaginale), iar daca există depozite de
secreții albe cremoase pseudomembranoase se va recolta secreție și de la
nivelul lor
 Secreția de la intrarea în vagin se poate recolta cu valva vaginală prin
exprimarea ușoară a peretelui vaginal sau cu port-tamponul prin frecarea
ușoară de mucoasă
 Se face frotiu pe o lamă
 Pentru recoltarea secreției din fundurile de sac se introduc valvele
vaginale pentru o bună vizualizare
 Se introduce instrumentul recoltor (spatulă, port-tampon steril, ansă )
până în fundul de sac și se prelevează secreție
 Se face frotiu pe altă lamelă
 Secreția de la nivelul depozitelor se recoltează țintit din locurile de
depozit cu ansa ori pot-tamponul prin frecare ușoară
 Secrețiile prea dense pot fi amestecate cu o picătură de ser fiziologic
 Se face frotiu pe lamelă separată
 Pe toate lamelele se va nota zona de recoltare a secreției

Recoltarea secreției din colul uterin pentru examen bacteriologic

(culturi și antibiogramă)

 Se fixează speculul vaginal pentru vizualizarea colului

 Se introduce ansa de platină flambată ori pot-tamponul steril prin
orificiul colului fără a-l fi atins de alte suprafețe
 Se rotește frecând ușor mucoasa
 Se extrage din col și din vagin cu atenție pentru a nu-l atinge de alte
suprafețe și se introduce imediat în eprubeta sterilă după flambarea
gâtului eprubeteiÎn caz de secreții abundente se poate folosi pipeta
aspiratoare

Recoltarea secrețiilor de la nivelul vulvei

 Se face înainte de recoltarea secreției din vagin și fără a se efectua în

prealabil spălarea organelor genitale externe nici cu apă simplă
 Cu ansa ori port-tamponul se freacă ușor depozitele de secreții și
mucoasa vulvară, iar din secreția recoltată se va efectua frotiu


Recoltarea secreției pentru examen citodiagnostic (testul Babeș-

Papanicolaou)

3
  Se recoltează secreție din 3 zone: fundurile de sac vaginale, mucoasa
externă a colului uterin și aria orificiului extern al colului, canalul colului
uterin de la nivelul exocervisului
 Pentru fiecare zonă se folosește alt instrument recoltor și se vor face
3 frotiuri pe lamele diferite, notându-se zona de recoltare pe fiecare
lamelă
 Acest examen este indicat de obicei după efectuarea unei colposcopii
sau chiar în timpul efectuării colposcopiei
 Se așteaptă uscarea frotiurilor pe lamelele așezate cu fața în sus
 Se transportă lamele la laborator însoțite de buletinele de analiza
completate cu toate informațiile necesare
Îngrijirea  Se fixeaxă un tampon în regiunea vulvară
pacientei după  Pacienta este ajutată să coboare după masa ginecologică și se
efectuarea îmbracă
tehnicii  I se dau informațiile referitoare la data primirii rezultatelor și la
supravegherea și conduita terapeutică ulterioară
Incidente  Procedura nu prezintă riscuri pentru pacientă
 În timpul manevrelor de recoltare poate avea o senzație de jenă,
usturime ori durere locală care dispare spontan
Observații  Se vor respecta măsurile de asepsie și antisepsie

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Definiție  Introducerea în vagin a unui lichid de spălătură ori soluție antiseptică

indicate de medic în scop evacuator și terapeutic
Scop  Drenarea leucoreei abundente ori patologice
 Descongestionarea mucoasei vaginale
 Oprirea unei hemoragii
 Dezinfecție preoperatorie a cavității vaginale înainte de intervenții
chirurgicale ginecologice
Indicații  Leucoree abundentă ori patologică
 Procese inflamatorii locale (vaginite)
 Hemoragii pe cale vaginală
 Preoperator în intervenții ginecologice și obstetricale
Contraindicații  Înainte de recoltarea secreției vaginale
 În perioada menstruației
 În ultimul trimestru de sarcină
 Prima săptămână după naștere
 După intervenții chirurgicale recente pe cale vaginală
Pregătirea  Informarea pacientei
psihică a  Oferirea de explicații referitoare la procedură și scopul acesteia
pacientei
Pregătirea fizică  Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
a pacientei  Așezarea în poziție ginecologică
Pregătirea  Procedura se efectuează în cabinetul ginecologic, doar în cazuri

4
mediului excepționale în salon, la pat
 Se închid ferestrele
 Se asigura luminozitate și temperatură adecvate
 În salon se va izola patul cu un paravan
Pregătirea  Irigator steril
materialelor  Canule vaginale sterile
necesare  Pense port-tampon sterile
 Comprese sterile
 Tampoane de vată sterile
 Suport pentru irigator
 Ploscă
 Tăviță renală pentru recoltarea deșeurilor
 Mușama și aleză pentru protecția patului
 Lichidul de spălătură indicat de medic încalzit la temperatura
necesară (apa fiartă și răcită la temperatura corpului, ceaiuri antiseptice,
soluție diluată de permanganat de potasiu, apă oxigenată, soluție de
rivanol, flacoane cu soluții medicamentoase)
 Mănuși sterile
 Soluții pentru dezinfectarea mâinilor
Pregătirea  Spălarea și dezinfecatrea mâinilor
asistentului  Îmbrăcarea mănușilor
medical și a
medicului
Efectuarea  Racordarea tubului prelungitor la irigator și se penseaza
tehnicii  Se umple irigatorul cu lichidul de spălătură
 Se instaleaza irigatorul în stativ la înălțimea de 50 – 75 cm față de
simfiza pubiană
 Se racordeaza canula la tubul prelungitor
 Se îndepărtează labiile pentru vizualizarea orificiului vaginal
 Se depensează tubul prelungitor și se face purjarea lui și a canulei
 Se introduce canula prin orificiul vaginal până în fundurile de sac în
timp ce jetul de lichid curge
 Se deplasează canula lateral stânga – dreapta și în jurul colului uterin
pentru spălarea fundurilor de sac
 Se retrage ușor canula și se direcționează canula către pereții
vaginali laterali
 Se extrage canula din vagin înainte de golirea irigatorului și după
pensarea tubului prelungitor pentru a nu pătrunde aer în vagin
 Pacienta tușește pentru eliminarea lichidului restant în vagin
 Se efectuează spălarea regiunii vulvare cu restul de lichid din irigator
folosindu-se comprese fixate în port-tampon
 Se usucă regiunea vulvară și perianală prin tamponare cu comprese
 Se fixează un tampon în regiunea vulvară
 Se îndepărtează materialele folosite
 În cazul efectuării spălăturii vaginale la pat efectuarea procedurii este
identică dar pacienta va sta în decubit dorsal cu picioarele flectate și
îndepărtate și se va introduce o ploscă sub bazin
Îngrijirea  Instalarea pacientei în repaus la pat în poziție comodă

5
pacientei după  Se supraveghează evoluția scurgerilor vaginale
efectuarea  Alte îngrijiri la indicația medicului
tehnicii
Incidente  Senzație de durere locală, frison dacă lichidul este rece
 Senzație de durere la presiune prea mare a lichidului
 Arsuri ale mucoaselor dacă lichidul este fierbinte
 Leziuni ale mucoasei vaginale și colului dacă manevrele sunt brutale,
incorecte
Observații  Se respectă indicațiile medicului referitoare la natura, cantitatea,
concentrația și temperatura lichidului de spălătură
 Se respectă frecvența indicată de medic pentru efectuarea spălăturilor

ECOGRAFIA PELVIANĂ

Definiție  Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un

ecran a uterului, ovarelor și vezicii urinare cu ajutorul unui aparat numit
ecograf.
Scop  Înlocuirea unor metode de explorare mai greu suportate de pacientă
 Explorator și diagnostic pentru detectarea anomaliilor prezente la
organele genitale interne
 Supravegherea evoluției afecțiunilor depistate ori a unor complicații ale
acestora prin repetarea și compararea imaginilor ecografice înregistrate
fotografic și pe casetă video
 Depistarea și analiza chisturilor ovariene și a tumorilor uterine
Indicații  Tumori uterine și ovariene
 Suspiciune de sarcină ectopică
 Suspiciune de anomalii la nivelul organelor genitale interne
Pregătirea  Informarea pacientei
psihică a  Obținerea consimțământului și programarea pentru ecografie
pacientei  Instruirea pacientei să nu urineze cu o oră înaintea examenului ecografic
 În acest interval de timp să bea jumătate de litru de apă
Pregătirea  Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
fizică a  Așezarea pacientei pe masa de examinare în poziție de decubit dorsal
pacientei
Pregătirea  Închiderea ferestrelor
mediului  Temperatura optimă
 Luminozitate slabă pentru a se putea obține claritatea imaginilor
ecografice
 Menținerea liniștii
Pregătirea  Ecograf în stare de funcționare
materialelor  Gel de cuplaj acustic
necesare  Prosoape de unică folosință pentru stergerea gelului de pe tegumente
 Soluții antiseptice pentru dezinfecatrea mâinilor

6
  Mănuși de unică folosință
 Tăviță renală
Efectuarea  Tehnica este efectuată de medic respectand urmatorii timpi:
tehnicii  Aplicarea gelului de cuplaj acustic
 Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
 Urmarirea imaginilor inregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
 Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
 La final, asistenta sterge gelul de pe tegumente, ajută pacienta să se
ridice de pe masa de examinare si sa se imbrace, notează efectuarea
tehnicii
Incidente  Examinarea ecografică nu are nici un efect negativ asupra pacientei
Observații  În timpul examinării comunicarea cu pacienta este permanentă

Histeroscopia

Histeroscopia este o metodă chirurgicală minim invazivă de explorare a

cavităţii uterine (histeroscopia diagnostică) şi de tratament chirurgical a
patologiei cavităţii uterine (histeroscopia operatorie).   
Indicaţiile histeroscopiei diagnostice şi operatorii:

 infertilitatea de cauză feminină, 

 metroragia (sângerarea de origine uterină) la femeia în pre şi
postmenopauză (permite efectuarea unei biopsii ţintite),
 evaluarea cavităţii uterine la pacienta cu avort habitual, fără alte cauze de
avort habitual decelabile,
 extragerea unui dispozitiv intrauterin (sterilet) încastrat intracavitar sau a
unor resturi ovulare,
 extirparea polipului endometrial,
 secţionarea septului uterin în cazul unui uter septat,
 tratamentul sinechiei uterine (de ex. postchiuretaj uterin),
 practicarea miomectomiei (la pacientele cu fibrom uterin intracavitar sau
parţial intracavitar cu dimensiuni sub 5 cm) 
 posibilitatea de cateterizare la orificiilor tubare uterine la pacientele cu
obstrucţie tubară proximală la histerosalpingografie,
 sterilizare prin obstrucţia tubară prin inserarea de dispozitive Essure,

    Explorarea se efectuează sub anestezie regională ( de ex. anestezie spinală)

sau sub anestezie generală intravenoasă cu intubaţie orotraheală. Momentul
optim de efectuare a histeroscopiei este în primele 10 zile ale ciclului menstrual.
Necesită în prealabil efectuarea unei însămânţări pe medii de cultură din secreţia
vaginală şi a unor analize de laborator uzuale.

7
    Beneficii:

  metodă minim invazivă (nu necesită incizia peretelui abdominal sau a

uterului),
 durere postoperatorie de mică intensitate și durată,
 timp operator scurt,
 internare în spital de scurtă durată  (12-24 ore), 
 recuperare postoperatorie rapidă,
 fără riscuri obstetricale în cazul unei viitoare sarcini,

   Riscuri – incidența complicațiilor este foarte mică, dar se descriu:

 sângerarea pe cale vaginală,

 perforația uterină,
 sindromul de intravazare,
 endometrita,

COLPOSCOPIA

Definiție  Metodă de observare directă a mucoasei vaginale și a colului uterin cu

ajutorul colposcopului
Scop  Explorator și diagnostic
 Depistarea leziunilor precanceroase și canceroase ale colului uterin
 Stabilirea cu precizie a locului de prelevare a unui fragment biopsic
 Înregistrarea fotografică a imaginilor colposcopice prin atașarea unui
aparat foto la colposcop
Indicații  Modificări ale epiteliului colului uterin
 Modificări celulare (celule atipice) depistate în frotiul vaginal
 Când s-au evidențiat zone iod-negative la testul Lahm – Schiller
 Preoperator în intervenții chirurgicale ginecologice
 Prolaps genital sau fibrom uterin
Contraindicații  Hemoragii pe cale vaginală
Pregătirea  Informare despre necesitatea și scopurile examinării
psihică a  Obținerea acordului pacientei
pacientei  Programarea colposcopiei
 Instruirea ca înainte cu 24 ore să nu întrețină contact sexual, să nu facă
spălătură vaginală
Pregătirea fizică  Golirea vezicii urinare înaintea efectuării colposcopiei
a pacientei  Dezbrăcarea regiunii inferioare a corpului
 Instalarea pacientei pe masa ginecologică cu gambele sprijinite pe
suporții mesei

8
Pregătirea  Examenul se efectuează în cabinetul de colposcopie ori în cabinetul
mediului ginecologic
 Se închid ferestrele
 Se asigură temperatură optimă și luminozitate adecvată
Pregătirea  Materialele se aranjează pe o măsuță specială situată în apropierea
materialelor examinatorului
necesare  Aparatul de colposcopie prevăzut cu sistem optic cu lentilă
binoculară pentru mărirea imaginii și cu sistem propriu de iluminat
 Specul vaginal steril
 Comprese sterile
 Tampoane de vată sterile
 Trusă cu pense vaginale drepte și curbe sterile
 Pensă port-tampon sterilă
 Pensă de biopsie sterilă
 Foarfecă lungă sterilă
 Soluție de iod iodurat (Lugol)
 Soluție de acid acetic 3%
 Soluție de formol 10%
 Recipiente pentru depozitarea fragmentelor biopsice
 Soluții antiseptice pentru dezinfecția mâinilor
 Manuși sterile
 Tăviță renală
Pregătirea  Spălarea și dezinfectarea mâinilor
asistentului  Îmbrăcarea mănușilor sterile
medical și a
medicului
Efectuarea  Medicul introduce și fixează speculul vaginal prin aria orificiului
tehnicii vaginal
 Apropie colposcopul la o distanță optimă pentru o vizualizare clară
 Observă atent mucoasa vaginală și colul uterin prin lentilele
colposcopului pentru depistarea leziunilor prezente și a oricăror
modificări de la nivelul mucoasei vaginale și a colului uterin
 Pentru o evidențiere mai bună a leziunilor badijonează mucoasa
vaginală și a colului cu comprese sterile îmbibate în soluție de acid acetic
3% ori în Lugol
 Soluția Lugol va pune în evidență zonele de displazie ale mucoasei.
În zonele sănătoase mucoasa se colorează în brun, în zonele de displazie
mucoasa nu se coloreaza
 Stabilește exact topografia leziunilor și a zonelor de displazie,
întinderea acestora, forma și profunzimea, urmând să deseneze o hartă a
acestora
 Decide dacă se impune o recoltare imediată a secreției vaginale
pentru examen citodiagnostic ori recoltarea unor fragmente biopsice
pentru examen histologic
 Temporizarea efectuării acestor recoltări și programarea lor la date
ulterioare
 La finalul colposcopiei medicul îndepărtează colposcopul, retrage
speculul vaginal din vagin

9
  Se fixează un tampon absorbant în regiunea vulvară
 Medicul dezbracă mănușile, spală mâinile, notează efectuarea
tehnicii
Îngrijirea  Pacienta poate pleca acasă daca nu este internată, neavând nevoie de
pacientei după îngrijiri speciale
efectuarea  Pacienta internată se întoarce la salon
tehnicii  Se supravegheaza evoluția stării generale
Incidente  Senzație suportabilă de usturime și durere locală ori disconfort care
dispare spontan
 Scurgerea din vagin a unei cantități mici de soluție iodată ori de
sânge
Observații  Examenul este suportat ușor
 Se va repeta periodic la indicația medicului

HISTEROSALPINGOGRAFIA

Definiție  Metodă de investigare radiologică cu substanță de contrast opacă la razele

X, a cavității uterine și a cavităților tubare.
Scop  Explorator și diagnostic
 Depistarea malformațiilor genitale, a tumorilor și a obstrucțiilor tubare
 Explorarea permeabilității trompelor uterine
Indicații  Tulburări menstruale
 Sterilitate
 Hemoragii genitale
 TBC genital
Contraindicații  Sarcină
 Infecții genitale
Pregătirea  Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
psihică a negative
pacientei  Obținerea acordului pacientei
 Se programează internarea deoarece această examinare se face în
perioada post-menstruală, între a 7-a și a 12-a zi a ciclului menstrual
Pregătirea fizică  Test de toleranță la iod
a pacientei  Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
 Clismă evacuatoare în dimineața examenului
 Raderea pilozității pubiene
 Spălătură vaginală cu apă sterilă
 Transportul pacientei în sala de radiografie împreună cu foaia de
observație
 Așezarea pacientei pe masa de radiologie în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatură adecvată luminozitate adecvată
mediului  Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Pregătirea  Substanță de contrast (Lipiodol, Omnipac, Iodipin, Ultravist)

10
materialelor  Aparat Schultze sterilizat, compus din sondă rigidă, seringă atașată,
necesare manometru pentru observarea presiunii
 Trusă cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense
Pozzi și Museux, pense port-tampon
 Casoletă cu comprese sterile
 Tampoane sterile
 Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
 Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor
 Manuși, măști și bonete sterile
Pregătirea  Își spală și dezinfectează mâinile
asistentului  Îmbracă mănușile
medical și a  Fixează masca la gură
medicului  Acopera părul cu boneta
Efectuarea  Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical
tehnicii  Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
 Badijonează colul cu substanță antiseptică
 În acest timp asistenta umple seringa cu substanță de contrast,
purjează seringa și sonda care se va introduce în col
 Medicul fixează colul cu pensa
 Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
 Adaptează la sondă seringa plină cu soluție de contrast
 Injectează lent și discontinuu substanța de contrast (4-10 cc)
urmărind pe manometru presiunea lichidului
 Observă pe ecranul de radioscopie cum se produce opacifierea
 Se efectuează clișee radiografice față – profil
 La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbracă mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Îngrijirea  Asistenta face o spălătură a organelor genitale externe, fixează un
pacientei după tampon absorbant steril în regiunea vulvară
efectuarea  Transportă pacienta la salon unde va rămâne în repaus la pat 24 ore
tehnicii  După 24 ore se efectuează o radiografie simplă de bazin numită
proba Cott
 Se supraveghează apariția și evoluția efectelor negative ale tehnicii:
dureri pelviene, febră, semne de inflamație peritoneală
Incidente  Dureri provocate de distensia trompelor
 Inflamații ale trompelor uterine
 Lezarea mucoasei colului uterin
Observații  Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie si
antisepsie

11
 PROBA CROMATOSCOPICĂ

Definiție  Metodă de investigare a permeabilităţii trompelor uterine, constând în

injectarea unei substanţe colorate în uter şi trompe
Scop  Explorator şi diagnostic
Indicații  Obstrucţii tubare, anomalii tubare
Contraindicații  Sarcină
 Hemoragii uterine
 Procese inflamatorii anexiale
 Infecţii genital
Pregătirea  Informare referitoare la scopul și efectuarea tehnicii și a efectelor
psihică a negative
pacientei  Obținerea acordului pacientei
 Se programează internarea
Pregătirea fizică  Necesită internare
a pacientei  Examen ginecologic
 Examenul urinei; hemoleucogramă; viteza de sedimentare a hematiilor;
examenul bacteriologic şi parazitologic al secreţiei vaginale
 Administrarea de medicație antispastică cu 2-3 zile înainte de examen și
în ziua examenului
 Raderea pilozității pubiene
 Spălătură vaginală cu apă sterilă
 Așezarea pacientei pe masă în poziție ginecologică
Pregătirea  Temperatură adecvată luminozitate adecvată
mediului  Așezarea măsuței pentru materiale în apropierea locului de examinare
Pregătirea  Soluţie sterilă colorată de indigo carmin 30%
materialelor  Aparat Schultze sterilizat, compus din sondă rigidă, seringă atașată,
necesare manometru pentru observarea presiunii ori seringă Braun
 Trusă cu instrumente sterile: specul vaginal, histerometru, pense
Pozzi și Museux, pense port-tampon
 Cateter vezical steril
 Eprubete şi recipient pentru colectarea urinei
 Casoletă cu comprese sterile
 Tampoane sterile
 Soluție antiseptică pentru badijonarea colului uterin
 Soluții antiseptice pentru dezinfectarea mâinilor
 Manuși, măști și bonete sterile
 Tăviţă renală
Pregătirea  Își spală și dezinfectează mâinile
asistentului  Îmbracă mănușile
medical și a  Fixează masca la gură
medicului  Acoperă părul cu boneta
Efectuarea  Tehnica e efectuată de medic asistat și ajutat de asistentul medical

12
 tehnicii  Medicul introduce speculul vaginal în cavitatea vaginală
 Badijonează colul cu substanță antiseptică
 În acest timp asistenta umple seringa cu substanță colorată, purjează
seringa și sonda care se va introduce în col
 Medicul fixează colul cu pensa
 Introduce în colul uterin sonda aparatului Schultze
 Se adaptează la sondă seringa plină cu soluție colorată
 Medicul injectează lent și discontinuu substanța colorată, urmărind
pe manometru presiunea lichidului
 Pensează colul cu pensă de col
 După 30 min se efectuează un sondaj vezical pentru recoltarea urinei
şi se observă şi apreciază culoarea urinei. Testul se bazează pe
proprietatea colorantului din soluţia injectată de a fi rapid absorbit în
sânge dacă trompele sunt permeabile. Se elimină prin urină, colorând
urina în verde intens. Proba este pozitivă dacă urina recoltată are culoare
verde intens şi este negativă, adică trompele nu sunt permeabile, dacă
urina are culoare normală
 La finalul tehnicii medicul retrage sonda din col, dezbracă mănușile,
spală mâinile, notează în foaia de observații efectuarea tehnicii
Îngrijirea  Repaus la pat în ziua investigaţiei
pacientei după  Supravegherea stării generale, temperaturii, apariţiei şi evoluţiei
efectuarea durerilor pelviene
tehnicii
Incidente  Mult diminuate comparativ cu histerosalpingografia
Observații  Fiind o tehnică aseptică se respectă strict măsurile de asepsie și
antisepsie

CELIOSCOPIA – LAPAROSCOPIA GINECOLOGICA

Definitie  Metoda chirurgicala endoscopica ce permite control vizual direct al

organelor genitale interne – uter, trompe uterine, ovare.
Scop  Explorator și diagnostic
 Terapeutic – permite efectuarea tratamentului chirurgical endoscopic
minim invaziv
Avantajele  Permite stabilirea unui diagnostic cert
laparoscopiei  Permite efectuarea tehnicilor operatorii endoscopice, minim invazive
ginecologice  Reduce foarte mult hemoragia intraoperatorie si postoperatorie deoaree
orice incizie practicata este urmata imediat de electrocauterizare
 Recuperarea postoperatorie este rapida
 Reduce la minim perioada de spitalizare (poate dura o zi – o saptamana)
Indicatii  Depistarea cauzelor sterilitatii
 Prelevarea de ovule in scopul fecundarii artificiale si al reimplantarii lor
in uter
 Diagnosticarea precoce a sarcinilor extrauterine
 Diagnosticarea afectiunilor organelor genitale

13
  Tratamentul chirurgical endoscopic in caz de: tumori maligne sau
benigne ale organelor genitale, sarcina extrauterina, incontinenta urinara
la efort, dureri pelviene cronice, boli inflamatorii pelvine, endometrioza
Contraindicatii  Boli cardiace severe
 Multiple interventii chirurgicale abdominale
 Pneumotorax spontan
 Emfizem bulos
 Soc hipovolemic
 Peritonita acuta
 Ocluzie intestinala
 Tumora pelvina sau pelviabdominala voluminoasa
Pregatirea  Se explica detaliat in ce consta procedura, scopurile procedurii, riscurile
psihica a si evolutia postoperatorie
pacientei  Se evalueaza sansele de reusita comparativ cu efectele altor metode
alternative
 Se stabileste impreuna cu pacienta daca se va face numai explorarea
laparoscopica in scop diagnostic ori daca, in functie de diagnosticul
stabilit, se va efectua imediat si tratamentul chirurgical necesar.
Tratamentul chirurgical care poate fi temporizat se va planifica pentru o
data ulterioara.
 Este absolut necesar sa se obtina consimtamantul scris al pacientei pe o
fisa speciala pe care sunt enumerate si riscurile posibile
Pregatirea fizica  Se face in scopul prevenirii unor complicatii postoperatorii astfel:
a pacientei  Igiena corporala riguroasa
 Raderea parului pubian pana la nivelul simfizei pubiene, inainte de a intra
in sala de operatie sau dupa ce se intra in sala de oparatie
 Dezimfectarea tegumentelor din regiunea abdominala cu solutie
bactericida
 Hidratare eficienta
 Pregatirea intestinului prin:
 alimentatie usoara cu 24 ore inainte de interventie,
 o saptamana inainte de operatie administrare de Phosphosoda3 pe cale
orala pentru favorizarea evacuarii continutului intestinal sau
 administrare de solutie izoosmotica sau manitol in dupa amiaza de
dinainte operatiei sau
 administrare de 1-2 l de solutie Fortrans in dupa amiaza de dinaintea
interventiei
 administrare orala de carbune medicinal 6 tablete seara inainte de operatie
 clisma evacuatoare in seara de dinainte operatiei
 dieta strict lichida in ziua interventiei
Evaluarea  Anamneza amanuntita
preoperatorie  Examen fizic si examen ginecologic
 Bilant hematologic: hemoleucograma completa, ionograma, teste
hepatice, glicemie, test hepatice, grup sanguin si RH, timp de sangerare,
timp de coagulare, coagulograma
 Examenul urinii: examen sumar si examen bacteriologic
 Culturi din colul uterin
 Explorari functionale: electrocardiograma, radiografie pulmonara,

14
 ecografie transabdominala sau transvaginala, biopsie de endometru,
histerometrie si histeroscopie etc.
 Se vor evalua atent functia cardiaca si functia respiratorie deoarece in
cursul interventiei laparoscopice pot surveni accidente cardiace si
respiratorii
Pregatirea  Interventia laparoscopica se practica in sala pentru operatii endoscopice
mediului dotata cu echipamente electronice speciale care pot fi suspendate ori
plasate pe un troliu (suport mobil).Sursa de lumina rece - becuri cu xenon
si halogen.
Pregatirea  Echipamentele necesare:
materialelor - insuflator – pentru realizarea pneumoperitoneului;
necesare - echipamente pentru transmiterea imaginilor la monitoare:
videocamere, videoprocesoare, telescoape (endoscoape) –
acestea fiind dispozitive optice prevazute cu sistem optic si
fibre optice. Pot fi endoscoape: rigide, flexibile si semi-
flexibile;
- monitoare video;
- electrocauter;
- pompa pentru spalare si aspiratie – pentru indepartarea
lichidelor din campul operator
 Instrumentarul endoscopic cuprinde:
- ac Veress si trocar Hasson
- dispozitiv Visiport (auto suture) – pentru sectionarea succesiva
a straturilor parietale sub control video;
- trocare dilatatoare;
- alte trocare accesorii si canule speciale;
- instrumente de prehensiune (apucare) pentru diferite tesuturi;
- disectori – pentru separarea si individualizarea structurilor
anatomice: pense Maryland, foarfeci curbe si drepte, carlig
disector, port-tampon Kittner, ednostich pentru prinderea
alternativa a celor doua capete ale uniu ac.
- portac;
- ace curbe, drepte;
- impingator de noduri;
- aplicatori de clipuri;
- fixatoare pentru instrumente laparascopice;
- manipulatoare uterine pentru mobilizarea uterului;
- retractori;
- ace de punctie;
- saculeti pentru extragerea pieselor anatomice, fragmentelor de
tesut dupa ce au fost fragmentate in dimensiuni mici;
- extractor vaginal;
- aplicator de inele tubare;
- bisturie
 Gazul care se va insufla pentru realizarea pneumoperitoneului, cel mai
adesea dioxid de carbon (CO2) deoarece incidentele posibile sunt
diminuate. Se mai poate folosi oxigen, protoxid de azot, heliu.
Observatie: instrumentele endoscopice au forme si dimensiuni care
permit introducerea lor pe canula endoscopica.

15
  Masa de operatie:
Este multiplu functionala permitand schimbarea succesiva a pozitiei
pacientei in timpul interventiei chirurgicale endoscopice.
Pozitiile pacientei pot fi:
- Trendelemburg (la 25 – 30 grade);
- Anti-Trendelemburg (Fawler);
- Decubit lateral drept ori stang;
- Decubit dorsal;
- Pozitie ginecologica.

Pregatirea  Spalare chirurgicala a mainilor

echipei  Imbracarea echipamentului steril complet
medicale
Efectuarea  Tipuri de laparoscopie:
tehnicii - cu gaz
- fara insuflare de gaz
 Etapele interventiei laparoscopice:
- instalarea pacientei pe masa de operatie in pozitie orizontala;
- inducerea anesteziei pe cale generala; (tipuri de anestezie:
locala cu xilocaina la nivelul inciziilor pentru introducerea
trocarelor; rahianestezie; peridurala; generala fara intubare;
generala cu intubatie oro-traheala)
- schimbarea pozitiei pacientei, din pozitie orizontala in pozitie
ginecologica;
- efectuarea campului operator la nivelul intregii regiuni
abdominale, dezinfectia perineului si dezinfectia cavitatii
vaginale;
- instalarea sondei vezicale;
- instalarea manipulatorului uterin pentru mobilizarea uterului;
- instalarea unei sonde gastrice in laparotomiile complexe;
- revenirea pacientei la pozitia orizontala in scopul realizarii
pneumoperitoneului astfel: se introduce direct ori printr-o
incizie acul de insuflatie Veress pe marginea inferioara a
cicatricei ombilicale, ori in cicatricea ombilicala, deoarece
peretele abdominal este foarte subtire la acest nivel. Alte locuri
de insertie sunt : supraombilicala, subombilical , subcostal
stang.
- se avanseaza cu acul pana cand acesta perforeaza peritoneul
anterior si patrunde in cavitatea peritoneala;
- se verifica pozitia acului in cavitatea peritoneala;
- acul Veress este conectat la aparatulu de insuflatie printr-un tub
de silicon;
- se insufla dioxid de carbon la presiunea de 5-10 atmosfere cu
ajutorul aparatului de insuflat. Acest aparat este prevazut cu
sistem electronic de afisaj pe care se va urmari pe durata
interventiei endoscopice presiunea gazului insuflat, debitul de
insuflare si cantitatea totala de gaz utilizat;
- dupa realizarea pneumoperitoneului se extrage acul Veress si
prin incizia largita de la acest nivel se introduce un trocar pana
in cavitatea peritoneala.Acest trocar se racordeaza la tubul

16
 aparatului de insuflatie pentru a se continua insuflatia . Pe
canula acestui trocar se va introduce endoscopul
(laparoscopul) in cavitatea peritoneala;
- prin sistemul optic al endoscopului se vizualizeaza sistematic
abdomenul superior si pelvisul, se cerceteaza fiecare organ.
Pentru facilitarea observatiilor, pozitia pacientei se va schimba
in pozitie Trendelemburg si se va manevra uterul cu
manipulatorul. Imaginile evidentiate sunt transmise de la
endoscop pe ecranele monitoarelor.
 In cursul laparoscopiei ginecologice se mai pot introduce trocare
accesorii, auxiliare in alte regiuni ale abdomenului in vederea
manipularii diverselor instrumente necesare in cursul interventiei.
Trocarele accesorii pot fi amplasate la 4-5 cm deasupra simfizei pubiene
si la 3-4 cm inferior fata de spina iliaca antero-superioara si pe linia
mediana.
 In mod obisnuit, sunt necesare 2-3 trocare accesorii care pot fi
amplasate la nivelul foselor iliace, dreapta si stanga, si pe linia mediana la
jumatatea distantei dintre simfiza pubiana si ombilic.
 Dupa explorarea vizuala se stabileste diagnosticul, tipul de
interventie necesar si momentul interventiei chirurgicale endoscopice –
interventia poate fi posibila imediat ori poate fi stabilita pentru o data
ulterioara.
 La sfarsitul interventiei laparoscopice se iriga cavitatea peritoneala
cu ser fiziologic steril ori solutie Ringer – lactat, apoi se aspira lichidul de
spalatura.
 Se extrag trocarele accesorii suprapubiene.
 Se extrage laparoscopul.
 Se efectueaza exuflatia dioxidului de carbon.
 Se extrage trocarul principal .
 Inciziile facute pentru introducerea trocarelor se inchid cu benzi
adezive (steristrips) sau cu fire de propilen. In unele cazuri aceste incizii
pot fi suturate in straturi anatomice pentru a se evita eventratia
postoperatorie.
 Se trezeste pacienta din anestezie si se transporta la salon pentru
supraveghere.
 Dimensiunile acestor mici plagi chirurgicale pot fi cuprinse intre 1-3
cm.
 La sfarsitul interventiei endoscopice, la nivelul abdomenului pot fi
una sau mai multe astfel de plagi operatorii.
Ingrijirea  Supravegherea si ingrijirile postoperatorii au urmatoarele scopuri:
pacientei dupa - prevenirea si combaterea complicatiilor postoperatorii;
efectuarea - recuperarea rapida a pacientei;
tehnicii  Elemente de supraveghere:
- starea de constienta si trezirea completa din anestezie;
- pulsul, tensiunea arteriala, coloratia tegumentelor;
- respiratia;
- aparitia si evolutia durerii care se poate manifesta la nivelul
umarului si la nivel abdominal;
- aparitia si evolutia greturilor si varsaturilor cauzate fie de

17
 substantele anestezice, fie de un ileus postoperator;
- reinstalarea tranzitului intestinal;
- reluarea alimentatiei pe cale naturala in functie de toleranta
digestiva;
- mobilizarea precoce obligatorie pentru prevenirea
tromboemboliei;
- evolutia plagilor chirurgicale;
- igiena corporala si igiena regiunii genitoanale, deoarece se pot
produce scurgeri pe cale vaginala;
- evolutia temperaturii corporale;
- aparitia si evolutia unei suprainfectii la nivelul plagilor
chirurgicale;

Complicatii  Durere la nivelul umarului datorata acumularii de dioxid de carbon

postoperatorii sub diafragm
- se combate prin instalarea pacientei succesiv in decubit ventral
cu perna sub abdomen, apoi decubit dorsal cu pelvisul mai
ridicat;
- se pot administra antalgice.
 Dureri la nivelul inciziilor chirurgicale
- se combat prin administrare de antalgice si antiinflamatorii.
 Suprainfectarea plagilor chirurgicale
- se combate cu antibioterapie si, in caz de necesitate,
deschiderea plagilor, spalarea lor cu solutii antiseptice si
refacerea pansamentului.
 Greturile si varsaturile
- se combat prin administrare de antiemetice.
 Ileusul postoperator
- se combate prin instalarea unei sonde de aspiratie nazogastrica;
- echilibrare hidroelectrolitica;
- administrare de Cisaprid, Metoclopramid.
 Tromboembolia
- se combate prin mobilizare precoce;
- administrare de anticoagulante (pe cale orala, subcutanata,
intravenoasa).
 Complicatii datorate insuflarii de gaz: hipotensiune arteriala,
tulburari de ritm cardiac, pneumotorax, hipercapnie, embolie gazoasa
Observatii  Este o tehnica chirurgicala strict aseptica, deci se vor respecta cu
strictete toate masurile de asepsie si antisepsie
 Este efectuata de chirurgi specializati in interventii laparoscopice
(endoscopice)

18
 Modulul 46: Obstetrică si nursing în obstetrică

ECOGRAFIA OBSTETRICALĂ

Definiție  Metoda de explorare ultrasonică ce permite observarea directă pe un

ecran a uterului gravid, embrionului si fătului și măsurarea unor elemente
utile în supravegherea evoluției sarcinii.
Scop  Diagnosticarea precoce a sarcinii și a tipului de sarcina (unică, gemelară,
multiplă)
 Determinarea vârstei fătului
 Măsurarea parametrilor de dezvoltare a fătului
 Depistarea unor malformatii fetale
 Aprecierea cantității de lichid amniotic
 Cunoașterea sexului
 Înregistrarea bătăilor cordului fetal
 Observarea mișcărilor fătului
 Aprecierea evoluției sarcinii deoarece imaginile ecografice pot fi
înregistrate fotografic ori pe casetă video, urmând a fi comparate
 Evitarea repetării frecvente a tușeului vaginal în examinarea gravidei,
această manevră fiind urmată uneori de efecte negative
 Diagnosticarea sarcinii molare și a sarcinii extrauterine
Indicații  Sarcina fiziologică ori sarcina patologică
 Suspiciune de oprire în evoluția sarcinii
 Placenta Praevia
 Stabilirea locului de puncție in cazul efectuării amniocentezei
Pregătirea  Informarea gravidei despre necesitatea ecografiei; modul de efectuare a
psihică a examenului și asigurarea ei că nu exista nici un risc pentru mamă si
gravidei evoluția sarcinii
 Programarea ecografiei
Pregătirea  Gravida a cărei sarcină nu este mai mare de 4 luni, nu va urina cu o oră
fizică a înainte de efectuarea ecografiei pentru a avea vezica plina.
gravidei  În decursul intervalului de o oră va bea jumătate litru de apă
 Dacă nu se poate abține de a urina iși va goli doar parțial vezica urinară
 În sarcinile mai mari de 4 luni nu este necesar ca vezica urinară să fie
plină
 Dezbrăcarea pacientei în jumătatea inferioară a corpului (în sala de
ecografie)
 Așezarea pe masa de ecografie în poziția de decubit dorsal
Pregătirea  Examinarea se face în cabinetul de ecografie
mediului  Asigurarea temperaturii optime
 Luminozitate slabă pentru a se permite vizualizarea clară a imaginilor

19
 ecografice pe ecran
Pregătirea  Aparat de ecografie in stare de buna functionare
materialelor  Gel de cuplaj acustic
necesare  Prosoape de unica folosinta pentru stergerea gelului de pe tegumente
 Materiale pentru spalarea si dezinfectarea mainilor asistentului
medical si medicului
 Manusi de unica folosinta
 Tavita renala
Efectuarea  Tehnica este efectuata de medic respectand urmatorii timpi:
tehnicii  Aplicarea gelului de cuplaj acustic pe tegumentele din zona pubiana
 Deplasarea sondei ecografului de-a lungul regiunii inferioare a
abdomenului
 Urmarirea imaginilor inregistrate pe ecranul de control sub diferite
unghiuri
 Efectuarea copiilor fotografice sau pe caseta video
 La final, asistenta sterge gelul de pe tegumente, ajuta gravida sa se
ridice de pe masa de examinare si sa se imbrace, noteaza efectuarea
tehnicii
Incidente  Examinarea ecografica nu are nici un efect negativ asupra gravidei și
fătului
Observații  Se poate repeta frecvent
 Rezultatul se comunica imediat

AMNIOSCOPIA

Definiție  Metoda exploratorie ce consta in observarea directa a sacului amniaotic si

a lichidului amniotic utilizandu-se aparatul de amnioscopie
Scop  Explorator si diagnostic: observarea integritatii membranelor amniotice,
observarea claritatii si culorii lichidului amniotic
 Satabilirea conduitei terapeutice
Indicații  La sfarsitul sarcinii, dupa 36 saptamani
 In caz de suferinta fetala
 Sarcina prelungita
 Incompatibilitate RH
 Suspiciune de fat mort
 Suspiciune de membrane rupte prematur
Contraindicații  Placenta Praevia
Pregătirea  Informare despre necesitatea examenului
psihică a  Explicatii relative la tehnica, efecte negative posibile
gravidei  Obtinerea consimtamantului
Pregătirea fizică  Urineaza pentru golirea vezicii
a gravidei  Dezbracarea jumatatii inferioare a corpului
 Asezarea pe masa ginecologica in pozitie ginecologica cu gambele

20
 sprijinite pe suportii mesei
 Efectuarea unei toalete vulvare cu solutie antiseptica
Pregătirea  Examinarea se face in cabinetul ginecologic
mediului  Asigurarea temperaturii si a luminozitatii adecvate
Pregătirea  Aparatul de amnioscopie sterilizat (compus din: sonda rigida,
materialelor mandren cu varf butonat atraumatic, pensa port-tampon, sursa de lumina)
necesare  Materiale pentru asepsie vulvara
 Specul vaginal Colin
 Casoleta cu comprese sterile
 Pensa port-tampon sterila
 Solutii antiseptice pentru asepsia mainilor
 Mănusi sterile
 Casoletă cu tampoane sterile
 Taviță renală
Efectuarea  Medicul efectueaza amnioscopia respectând timpii următori:
tehnicii  Instaleaza speculul vaginal si efectueaza tuseul vaginal pentru
reperarea orificiului extern al colului
 Introduce sonda aparatului de amnioscopie cu mandrenul instalat
prin orificiul colului uterin, avansand cu ea pana stabileste contactul
direct cu membranele amniotice
 Retrage mandrenul din interiorul sondei
 Fixeaza sursa de lumina pe sonda
 Priveste si observa membranele si lichidul amniotic
 La final, retrage sonda din col
Îngrijirea  Se fixeaza un tampon absorbant la nivelul vulvei
gravidei după  Este ajutata sa coboare dupa masa ginecologica si sa se imbrace
efectuarea  Este condusa la salon si instalata comod la pat
tehnicii  Se supravegheaza scurgerile vaginale, aparitia si evolutia
contractiilor uterine dureroase
Incidente  Sangerare minima pe cale vaginala
 Ruptura involuntara a membranelor
Observații  Se respecta masurile de asepsie si antisepsie pentru prevenirea
complicatiilor infectioase

AMNIOCENTEZA

Definiție  Introducerea unui ac de puncție în cavitatea amniotică, acul traversând

peretele abdominal, uterin și membranele amniotice pentru recoltarea
unui eșantion de lichid amniotic
Scop  Explorator și diagnostic
 Cercetarea cariotipului fetal și depistarea mongoloismului
 Depistarea anomaliilor legate de sexul copilului
 Depistarea spinei bifida
 Depistarea gradului de anemie fetală și de maturitate fetală
 Stabilirea conduitei terapeutice
Indicații  Suspiciune de anomalii fetale

21
  Sarcină cu incompatibilitate RH
 Preconizarea întreruperii sarcinii
Pregătirea  Informarea corectă asupra necesității puncției, scopului și efectelor
psihică a negative posibile
gravidei  Obținerea consimțământului
 Programarea puncției între săptămânile 14 -16 de sarcină
Pregătirea fizică  Efectuarea unui duș în dimineața examenului
a gravidei  Va urina înainte de efectuarea puncției
 Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
 Poziționarea în decubit dorsal cu abdomenul relaxat
 Degresarea și dezinfectarea din regiunea abdominală cu alcool
Pregătirea  Puncția se efectuează în cabinetul ginecologic sau în sala de operație
mediului  Se închid ferestrele, se asigură luminozitate și temperatură adecvate
Pregătirea  Soluții antiseptice pentru tegumente
materialelor  Casoletă cu comprese sterile
necesare  Trusă de pansat sterilă
 Câmp steril pentru izolarea locului de puncție
 Ace de puncție sterile
 Seringi sterile
 Eprubete sterile
 Mănuși, măști, bonete sterile
 Tăviță renală pentru colectarea deșeurilor
 Materiale pentru fixarea pansamentului
Pregătirea  Spălarea și dezinfectarea mâinilor
asistentului  Îmbracarea mănușilor sterile
medical și a  Fixarea maștii la gură
medicului  Acoperirea capului cu bonetă
Efectuarea  Amniocenteza este efectuată de medic
tehnicii  Asistenta medicală supraveghează pacienta, servește medicul cu
materiale necesare
 Medicul stabilește locul de puncție dupa examinarea ginecologică a
gravidei sau prin examen ecografic
 Asistenta efectuează câmpul operator cu soluție de tinctura de iod în
regiunea abdominală
 Medicul introduce acul de puncție în cavitatea amniotică
 Aspiră cu seringa 20 cc de lichid amniotic
 Predă eșantionul asistentei care îl transferă în eprubeta sterilă
 Medicul retrage acul de puncție
 Badijonează locul puncției cu tampon îmbibat în soluție de iod
 Aplică și fixează compresiv pansamentul pe locul puncției
 Observa și apreciază culoarea și aspectul lichidului amniotic recoltat
 Notează în foaia de observație efectuarea tehnicii
 Asistenta transportă părodusul recoltat la laborator însoțit de
buletinul de analiză completat cu toate datele necesare

Îngrijirea  Este transportată la salon

gravidei după  Rămâne în repaus la pat în decubit dorsal ori șezând, în ziua puncției

22
efectuarea  În următoarele 24 – 48 ore evită efortul fizic
tehnicii  Supravegherea stării generale
 Supravegherea pansamentului și locului de puncție
 Informarea medicului la apariția unor modificări în starea gravidei
 Medicul va decide cand poate pleca gravida acasă
Incidente  Sunt rare:
 Declanșarea unui avort
 Fisurarea membranelor amniotice
 Dureri
 Sângerare
 Febră în zilele următoare puncției
 Extrem de rar lezarea fătului
Observații  Se vor respecta toate măsurile de asepsie și antisepsie
 Se poate vizualiza ecografic tehnica

23
 Modulul 47: Puericultură, pediatrie si nursing specific

PRIMELE ÎNGRIJIRI ACORDATE NOU-NĂSCUTULUI ÎN SALA DE NAŞTERE

Primele îngrijiri pe care le primeşte nou-născutul încă din primele

secunde de viaţa în sala de naştere, urmând ca apoi mămica să înveţe,
cum poate să aibă grijă de copilul său.
Definiţie :

Explorator :
-examenul clinic al nou-născutului
-Evaluarea stării de sănătate cu scorul Apgar
CRITERIUL NOTA 2 NOTA 1 NOTA 0
CULOAREA ROZ ROZ DAR CU CIANOZĂ
TEGUMENTELOR CIANOZĂ LA GENERALIZATĂ
EXTREMITĂȚI
REGULATĂ, CU NEREGULATĂ
RESPIRAȚIA O FRECVENȚĂ , RARĂ SAU ABSENTĂ

DE CIRCA 40/ SUPINOASĂ

MIN
Scop : REFLEXUL LA REACȚIE SCHIȚEAZĂ
IRITAȚIE ( LA GENERALĂ: NUMAI O NU ARE NICI O
INTRODUCEREA NOU- GRIMASĂ DE REACȚIE
SONDEI DE NĂSCUTUL ÎȘI NEMULȚUMI
ASPIRAȚIE ÎN MIȘCĂ TOATE RE
FOSELE NAZALE) MEMBRELE,
AGITAT
TONUSUL TONUSUL ÎȘI MIȘCĂ
MUSCULAR ȘI MUSCULAR DOAR NU SE OBSERVĂ
MOBILITATEA BUN : MIȘCĂRI EXTERMITĂȚI NICI O MIȘCARE
ACTIVE DIN ( MÂINI,
TOATE DEGETE,
MEMBRELE PICIOARE )
BĂTĂILE CLARE,RITMIC ASURZITE,

24
 CORPULUI E, CU O NEREGULATE NU SE PERCEP
CONSTANTE FRECVENȚĂ DE , FRECVENȚĂ BĂTĂI LA CORD
120-140 PE SUB 100 PE
MINUT MINUT

Terapeutic :
-aspirarea secretiilor nazofaringiene
-ligătura cordonului ombilical
-profilaxia aftalmiei gonococice
Indicații : Îngrijirile se aplică tuturor noi-născutilor
Ř Câmpuri sau cearceafuri sterile
Ř Sonda Nelaton sterilă
Ř Seringi sterile
Ř Soluţie de nitrat de Ag 1 %, sau soluţie de argirol 5% sau
penicilina 10-20000 U.I./ml.
Ř Ata sterilă
Pregătirea
materialelor necesare: Ř Lenjerie sterilă pentru nou născut
Ř Cantar pentru sugari,pediometru, centimetru –panglică , ceas cu
secundar.
Ř Tăviţe renale
Ř Foarfecă, pense sterile
Ř Tinctură de iod ,alcool de 70°
Ř Ser fiziologic steril
Ř Comprese sterile, mănuşi sterile
Sala de naşteri trebuie să îndeplinească condiţiile unei săli aseptice,
Pregătirea mediului :
trebuie să fie luminată şi încălzită la 27°C, iar nou născutul este primit în
câmpuri sau cearceafuri sterile.
Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :
Ř Pregătirea tuturor materialelor şi a instrumentarului necesar pentru
Pregătirea asistenţei primirea şi îngrijirea nou-născutului.
medicale :
Ř Efectuarea unor manevre

Ř Sarcini în supravegherea nou născutului

1. Se începe cu desobstruarea căilor respiratorii superioare. Se face

cu o sondă Nélaton –capătul distal al sondei se introduce în
Executarea tehnicii :
cavitatea bucală a nou născutului și se aspiră conținutul din ea,

25
 apoi se împinge sonda până în faringe și se aspiră și de acolo ;
apoi se aspiră conținutul celor două fose nazale, această sondă nu
se introduce în trahee, aspirația traheei se face prin conectarea
sondei la un aspirator electric, care lucrează cu o presiune mică,
sau cu gura –în acest caz la capătul la care se aspiră se pune o
compresă sterilă, că nu cumva conținutul sondei să ajungă în gura
persoanei care aspiră.
2. Se pensează cordonul ombilical cu o pensă Pean și se secționează
între acestea cu o foarfecă. Pensarea are ca scop evitarea unei
hemoragii, fie dinspre mamă fie dinspre copil, deoarece cordonul
ombilical conține vasele importante care hrănesc fătul în timpul
sarcinii .
Fiind astfel detașat de mamă,nou născutul este pus pe măsuța de
îngrijiri, acoperită cu scutece sterile și situată sub o lampă
radiantă.
Ligatura bontului ombilical , care se face cu ață sterilă la circa 3-4
Executarea tehnicii :
cm distanță de piele. După secționare bontului cu o foarfecă, se
tamponează suprafața secționată cu tinctură de iod și se
completează ligatura în,,dop de șampanieˮ, prin care se asigură o
hemostază completă. În lucul ligaturii cu ață se poate utiliza o
clemă de material plastic.
3. Se face apoi curățirea tegumentelor cu blândețe, folosind
comprese sterile înmuiate în ser fiziologic călduțcu care se șterge
pielea.
4. Profilaxia oftalmiei gonococice este obligatorie și se face astfel :
se instilează în fundurile de sac conjunctival câte o picătură de
nitrat de argint 1%.
Îngrijirea pacientului Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi oxigenare constante.
după tehnică :
Zilnic cât timp se află în maternitate se va nota în foaia de observație :
Notarea tehnicii în
Ř Temperatura
foaia de observații :
Ř Scaunele
Ř Va fi cântărit

26
 ÎNGRIJIREA NOU NĂSCUTULUI LA SALON PÂNĂ LA EXTERNARE

Definiție : După examenul medical , nou-născutul este înfăşat și supravegheat

în continuare de asistenta pediatră .
Scop :
Indicații : Îngrijirile se aplică tuturor noi-născuților.
Pregătirea mediului : Ř Temperatura în salon nou-născuților este de 22 grade,

Ř umiditate 60-70%,

Ř luminozitate adecvată ,

Ř oxigenarea salonului,

Ř absența curenților de aer.

Asistenţei medicale îi revine sarcini multiple în acest moment :

Ř Pregătirea tuturor materialelor și a instrumentarului necesar
Pregătirea asistenţei pentru primirea și îngrijirea nou-născutului.
medicale :
Ř Efectuarea unor manevre

Ř Sarcini în supravegherea nou născutului

Ř Sarcini educative

Ř Sarcini Profilactice

Executarea tehnicii : Ř Se asigură lenjerie curată și încălzită pentru pătuț

Ř Se așează nou născutul în decubit lateral sau dorsal,

schimbându-i poziția la 2-3 ore

Ř Pansamentul ombilical se schimbă zilnic iar pentru

menținerea lui se folosește fașă circulară.

Notarea tehnicii în foaia Se urmărește și se va nota apariția meconiului și a primei

de observații: micțiuni.

VACCINAREA BCG

Definiție : BCG este un vaccin care oferă protecţie împotriva tuberculozei.

27
 Scop : Vaccinul BCG stimulează sistemul imunitar pentru protejarea
împotriva tuberculozei.
Nou-născuți începând de la vârsta de 4 zile și copii între 5 și 10
Indicații /
luni care nu prezintă cicatrice vaccinală sau prezintă o cicatrice
Contraindicații :
vaccinală sub 3 mm.
Copiii, care nu au fost vaccinaţi în primele zile ale vieţii din
cauza unor contraindicaţii, sunt imunizaţi imediat după
contramandarea lor. Până la vârsta de două luni copiii pot fi
vaccinaţi fără testare tuberculinică preliminară.
Copiii mai mari de două luni sunt supuşi testării şi vaccinaţi
numai dacă peste 72 de ore locul inoculării tuberculinei prezintă
un infiltrat cu dimensiunile de 0-4 mm sau o hiperemie de orice
dimensiuni.
Ř Fiolă de vaccin

Ř Seringi cu ac lung, se introduc în fiolă 2 ml din lichidul de

suspensionare (Sauton diluat), după care conținutul fiolei
Pregătirea materialelor se amestecă prin manevre de aspirare și golire a
necesare:
conținutului seringii

Ř Seringa de 0,5 ml sau 1 ml prevăzută cu un ac pentru

inoculare intradermică.

Ř tăviţa renală;

Ř casoleta cu câmpuri sterile;

Ř casolete cu comprese sterile;

Pregătirea mediului : În timpul operației de vaccinare, suspensia trebuie protejată

împotriva luminii directe a zilei.
Pregătirea asistenţei ü Se spala de două ori mâinile cu apă şi cu săpun, se
medicale : îmbrăca mănuşile sterile.

· Se va aspira în seringă 2 ml de soluţie izotonică de

NaCl, pe care o va transfera în flaconul cu vaccin uscat.
Conţinutul flaconului va fi agitat până la o suspensie
omogenă.
· Cu seringă cu destinaţie specială se va aspira pentru
Executarea tehnicii : imunizarea B.C.G. 0,2 ml de vaccin diluat.

28
 · Se va evacua aerul şi o parte din vaccin pentru a lăsa
strict 0,1 ml de soluţie.
· Se va trata de două ori pielea cu tampoane diferite
îmbibate cu alcool etilic de 70°.
· Strict intradermal, la limita treimii superioare şi medii,
asistentul va injecta vaccinul. Respectând corect tehnica
de administrare, local se va forma un infiltrat de 4-5 mm,
care se va reabsorbi peste 20 de minute.
· După administrarea vaccinului, NU se va şterge locul
injectat.
· Vaccinul diluat poate fi utilizat timp de 2-3 ore,
respectându-se condiţiile de păstrare şi protecţie faţă de
acţiunea razelor solare şi a luminii.
· Vaccinul neutilizat se distruge prin fierbere sau
menţinere în soluţie dezinfectantă.
Se injectează strict intradermic 0,1 ml suspensie de vaccin BCG
astfel:

Ř Pielea se prinde între degetul mare și arătător.

Ř Acul trebuie să fie aproape paralel cu suprafața pielii și se

introduce ușor cu bizoul în sus, aproximativ 2 mm în
stratul superficial al dermului.

Ř Acul trebuie să fie vizibil prin epidermă în timpul

introducerii.

Ř Injecția se administrează lent.

Ř O papulă (cu diametrul de 6-7 mm la nou-născut) în care

foliculii piloși sunt distinct vizibili reprezintă semnul unei
injectări corecte. Papula dispare în aproximativ 30 de
minute.

Ř Locul injectării este bine să se lase descoperit pentru a se

facilita vindecarea.
Ř Zona respectivă NU trebuie protejată cu plasture.
Îngrijirea pacientului
după tehnică : Ř Dacă pustula începe să devină purulentă, acoperiţi-o cu un
tampon uscat şi schimbaţi-l în mod regulat.

29
Notarea tehnicii în foaia Se notează data şi numele celui care a efectuat tehnica
de observații:

- revărsarea lichidului în afară, când vârful acului a intrat numai

parţial în tegument (se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai
profund în grosimea dermului);
Accidente / Incidente : - tumefacţia stratului subcutanat fără apariţia papulei cu aspect de
coajă de portocală, când acul pătrunde prea profund în derm;
- nu se aseptizează pielea cu alcool în cazul intradermoreacţiei
la tuberculoza.
- reacţii sistemice BCG – febra > 39.5°C timp de cel puţin 12 ore
- febra >38.5 °C timp de cel puţin 48 ore
Reorganizarea locului - se aruncă la coş deşeurile tampoane de vată
de muncă : - se depozitează seringile într-un loc special amenajat cu acul
detaşat şi capacul de protecţie fixat, urmând a fi distruse prin
ardere.
Nou-născuţii subponderali (sub 2500 g), boli febrile
Observații :
concomitente , convalescența unei boli infecto-contagioase ( 1-3
luni), afecțiuni dermatologice acute, deficit imun.

ÎNGRIJIREA PREMATURULUI

Definiție : Îngrijirea copilului născut înainte de termen (înainte de 37 de

săptămâni de amenoree, adică înainte de 8 luni).
Clasificarea prematurității :
Ř Prematuritate gradul I –ușoară. Copilul are la naștere
greutatea 2.500-2.000 g
Clasificarea:
Ř Prematuritate gradul II –medie . Greutatea la naștere este
între 2.000-1.000 g

Ř Prematuritate gradul III –gravă . Greutatea la naștere este

între 1.500-1.000 g

Ř Prematuritate gradul IV –gravă. Greutate la naștere sub

1.000 g

Indicații : Prematurul prezintă o imaturitate globală a organelor şi funcţiilor

care îi poate pune în pericol viaţa sau dezvoltarea sa. Astfel:

o imaturitatea sistemului nervos, împreună cu cea a plămânilor,

poate fi responsabilă de tulburări respiratorii, îndeosebi
încetarea de apneesi poate duce la cianoza.
o Imaturitatea plămânilor creează un risc de îmbolnăvire a
membranelor hialine.

30
 o Fragilitatea vaselor creşte riscurile de hemoragie
cerebromeningeana.
o Imaturitatea cardiovasculară poate da naştere unui suflu cardiac
prin persistenţa canalului arterial, care leagă artera pulmonară
de aorta în timpul vieţii intrauterine.
o Imaturitatea digestivă face dificil refluxul de supt-inghitit,
copilul este uneori incapabil să sugă.
o Imaturitatea ficatului provoacă un icter adesea mai pronunţat
decât la nou-născutul la termen.
o Imaturitatea sistemului imunitar face prematurul mai vulnerabil
la infecţii de toate felurile.
o Absenta rezervelor energetice datorată gestaţiei incomplete,
poate conduce la o micşorare a temperaturii corporale, la o
hipoglicemie sau la o hipocalcemie.
Pregătirea materialelor o incubator,
necesare: o material pentru reanimare respiratorie
Ř temperatura de 26°C în sala de naștere;
Pregătirea mediului :
Ř înfășarea în scutece calde după naștere;

Ř temperatura din saloane să fie 26-28°C;

Executarea tehnicii : o Copilul este menţinut la incubator la temperatura şi

oxigenare constante.
o Condiţii de asepsie riguroasă - hublourilor amenajate pe
peretele incubatorului.
o Prematurul este alimentat prin sondă gastrica în mod
discontinuu (la fiecare trei ore) sau continuu dacă are o
greutate foarte mică sau dacă este hipoglicemic. Se
utilizează de preferinţă laptele matern îmbogăţit în proteine
şi în calciu sau un lapte artificial pentru prematuri, adaptat
posibilităţilor digestive ale copilului. Este necesar un
supliment de vitamine E, D şi C.
o Dacă a fost reanimat la naştere sau dacă prezintă cel mai mic
semn de suferinţa respiratorie, copilul este hrănit prin
perfuzie intravenoasă.
o Fototerapie (expunerea nou-născutului la lumina albastră)
Zilnic cât timp se află în maternitate se va nota în foaia de
Notarea tehnicii în foaia
observație :
de observații:
Ř Temperatura
Ř Scaunele
Ř Greutatea

31
 BAIA SUGARULUI

Prima baie a nou-născutului se face după căderea cordonului

Definiție :
ombilical . Până la prima baie se face toaleta zilnică prin baie
parţială.
Scop :
Indicații : Spălarea se face cu apa caldă şi săpun fin .
Materiale necesare :
Ř Cădiţa de copii

Ř Termometru de baie ( Temperatura nu trebuie să depăşească

35 grade Celsius ).

Ř Săpun și șampon de copii

Ř 2 prosoape 1m x 1m (unul pentru faţă şi unul pentru corp) şi

un halatel de baie cu glugă.

Pregătirea materialelor Ř Para de cauciuc pentru aspirarea secreţiilor nazale

necesare: (pompiţa).

Ř Covoraş antiderapant, un prosop sau scutec din bumbac

pentru aşezat în cădiţa.

Ř O mănuşă pluşată sau un scutec moale pentru săpunirea

corpului bebeluşului

Ř Ulei de corp pentru bebeluşi;

Ř Cremă pentru încheieturi și pentru funduleț

Ř Bețișoare de urechi speciale pentru copii

Ř Foarfeca de unghii

Ř Perie și pieptene

Termometru, acesta trebuie să indice o temperatură de maxim 35 de

Pregătirea mediului :
grade Celsius. Temperatura în cameră trebuie să fie și ea luată în
considerare și nu trebuie să fie mai mare de 25 de grade Celsius.

32
 Sugarul dezbrăcat va fi introdus în cadă cuprinzându-i cu mâna
stângă axila stângă astfel încât degetul mare să înconjoare umărul.
Gâtul și corpul sugarului vor fi sprijinite pe antebrațul celui ce
execută baia. Gleznele sugarului vor fi cuprinse cu mâna dreaptă,
Executarea tehnicii : degetul arătător va fi plasat între glezne. În apă sugarul va fi
sprijinit pe mâna stângă a asistentei și va fi spălat cu mâna dreaptă.
Pentru a-i spăla spatele va fi întors pe mâna stângă a asistentei cu
capul în jos, introducându-i palma stângă în axilă, cuprizându-i cu
police umărul așa încât toracele și gâtul sugarului vor fi sprijinite pe
brațul stâng .Baia sugarului se va termina cu un duș cu apă
potrivităla temperatura de 37 grade . După baie și duș sugarul va fi
așezat pe un prosop special pentru baie cu care va fi acoperit.
Ștergerea se face prin tamponare. Fosele nazale și urechile vor fi
curățate cu tampoane de vată de formă alungită și răsucită. După
efectuarea băii i se vor tăia unghiile.

ALIMENTAŢIA PREMATURULUI PRIN GAVAJ

Definiţie : Introducerea unei sonde în stomac, nazo sau orofaringian pentru a permite alimentaţia
gastrică directă.
Alimentaţie.
Alimentul preferat pentru administrarea enterala la prematuri este laptele matern. În
Scop : absenţa acestuia cel mai bun substituent îl constituie formulele de lapte pentru prematuri
care asigura o cantitate crescută de proteine (2.02-2.4g%), o compoziţie redusă de lactoza
şi o cantitate mai mare de vitamine, oligoelemente, minerale.
Pregătirea · sonde sterile jetabile de polietilenă sau catetere sterile moi nr. 10, 12, 14,
materialelor
necesare: · seringi sterile jetabile cu volumul de 10,0 — 20,0 ml,

· vase sterile gradate cu lapte matern cu t° de 36-37°C,

· glicerină, emplastru

· soluţii dezinfectante.

33
Pregătirea
pacientului :

Copilul este aşezat în decubit lateral, cu capul puţin ridicat. Se determină profunzimea la
care trebuie introdusă sonda. Ea este egală cu distanţa de la baza nasului până la
Executarea apendicele xifoid al sternului. Sonda se umple cu lapte, apoi capătul rotunjit al ei se unge
tehnicii :
cu glicerină. Cu mâna stânga asistentul deschide gura copilului, apăsând pe bărbie sau pe
obraji, cu mâna dreaptă introduce sondă cu precauţie pe linia medie a limbii pină la
semnul marcat. Sonda poate fi introdusă şi prin una din fosele nazale. În timpul
introducerii sonda se strânge cu degetele sau cu o clamă pentru a evita scurgerea laptelui.
Dacă sonda nimereşte în trahee, copilul se cianozează, tuşeşte. În asemenea caz, sonda
trebuie scoasă imediat, iar copilului i se dă oxigen. Dacă sonda este introdusă corect şi
copilul nu dă semne de nelinişte, capătul extern al sondei se uneşte cu seringa în care se
toarnă laptele rămas, se scoate clama şi aşteptăm pină se va scurge tot laptele (20-30 de
min).
Notarea - măsurarea lungimii externe a sondei şi notarea acesteia în foaia de alimentaţie
tehnicii în foaia - notarea orei şi a cantităţii de lapte
de observații:
Accidente /
Incidente :

Reorganizarea Biberonul se spală folosind o perie specială, cu apă caldă și detergent, apoi se clătește din
locului de
muncă : nou și se sterilizează prin fierbere.

34
Observații : Contraindicaţii de alimentaţie precoce:

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
PE CALE ORALĂ (LA COPIL)

Introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de

Definiție : medicamente care să acţioneze general sau local.
Scop : terapeutic
Indicații : terapeutic
Ř Pahare de unică folosinţă
Pregătirea materialelor Ř Pipeta, sticluţă picurătoare
necesare: Ř Medicamente prescrise
Ř Apă, ceai, alt lichid recomandat
Ř Lingură, linguriţă
Ř Apăsător de limbă
Ř Tavă sau măsuţă mobilă
Ř Mănuşi de unică folosinţă
a) psihică:
Pregătirea pacientului: folosiţi o metodă de joacă pentru a obţine cooperarea
informaţi copilul că va primi un medicament şi nu bomboane
informaţi asupra efectului şi reacţiilor adverse
explicaţi părinţilor rolul medicamentului, importanţa administrării,
acţiunea şi eventualele reacţii adverse

b) fizică:
asiguraţi o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului
verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare
dacă nu exista nici o contraindicaţie înlocuiţi apa cu un alt lichid, de
preferat dulce (suc, ceai) – nu folosiţi alimente sau lichide preferate
deoarece copilul le-ar putea refuza mai târziu!
Ř Aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament
(măsuţă mobilă)
Ř Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului,
doza, modul de administrare, calea de administrare
Ř Identificaţi fiecare medicament pe care-1 primeşte pacientul:
eticheta, ambalajul
Executarea tehnicii : Ř Puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din

35
 material plastic
Ř Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului
Ř Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon
Ř Explicaţi pacientului/părinţilor ce medicament primeşte,
acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut
Ř Aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o
contraindicaţie, sau o poziţie comodă în care să poată bea
lichidul în funcţie de starea acestuia
Ř Serviţi pacientul cu doza unică
Ř Zdrobiţi sau fragmentaţi tabletele pentru a fi mai uşor de
ingerabile
Ř Folosiţi o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai
uşor
Îngrijirea pacientului : Ř Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
Ř Asiguraţi-vă că pacientul exprima stare de confort, nu vărsa
Reorganizarea locului de Ř Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat
munca: Ř Asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare
Ř Spălaţi mâinile
Notarea procedurii : Ř data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului
Ř refuzul pacientului
Ř numele persoanei care a administrat medicamentul
Ř dacă pacientul/familia poate continua administrarea
tratamentului fără supraveghere
Observaţii: Rezultate dorite:
Medicamentele au fost administrate fără incidente
Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţa şi
vărsături
Pacientul acceptă medicamentele, este cooperant
Pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului
Accidente/ Incidente 1. Pacientul nu cooperează, refuză medicamentele:
- anunţaţi medicul
2. Pacientul acuză senzaţie de greaţa şi vomă:
- aerisiţi
- invitaţi pacientul să inspire profund
- rămâneţi cu pacientul pană când se simte bine
- dacă este cazul, anunţaţi medicul
3. Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică:
- opriţi administrarea
- anunţaţi medicul
- pregătiţi medicamente antihistaminice
Dacă reacţia este severă:
- aşezaţi pacientul în decubit cu capul puţin ridicat
- evaluaţi semnele vitale la 10 – 15’
- urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie
- dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe mască, 6l/min.
- pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână
- asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea
- notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice.

Modulul 48: Neurologie si nursing în neurologie

36
PUNCTIA RAHIDIANA

Definitie: Punctia lombara consta in introducerea unui ac steril in

spatiul subarahnoidian a canalului spinal, de obicei in
spatiile intervertebrale L3 – L4 sau L4 – L5, pentru a ajunge
la lichidul cerebral spinal. Acest test necesita o tehnica
sterila si o poziţionare atenta a pacientului.

Scop: Explorator :
 Pentru a determina presiunea fluidului spinal
cerebral.
 Pentru a detecta cresterea presiunii intracraniene.
 Pentru a detecta prezenţa de sânge in lichidul
cefalorahidian cerebral care indica hemoragie
cerebrala.
 Pentru a obţine lichid cefalorahidian pentru analizele
de laborator.
 Pentru a diagnostica boli ale sistemului imunitar,
precum scleroza multipla
Terapeutic :
 administrarea de anestezice – rahianestezie
 administrarea de citostatice
 administrarea de antibiotice - foarte rar
Indicatii:  Cea mai frecventa indicatie in practica clinica pentru
punctia lombara este confirmarea sau infirmarea
diagnosticului de meningita sau meningoencefalita
acuta, care reprezinta o urgenta medicala.
 boli neurologice de etiologie necunoscuta
 carcinomatoza meningeala bolii demielinizante
 hipertensiune intracraniana benigna
 poliradiculonevrita acuta
Pregatirea materialelor  tava medicala sau masuta de tratamente
necesare:  manusi sterile.
 eprubete sterile
 betaina soluţie, alcool sanitar sau paduri alcoolizate
 anestezic local : xilina, atropina
 un ac spinal scurt de marime 22 cu ambou
transparent.
 etichete.
 manometru Claude
 substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană
exploratorie);
 substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni,
seruri, pentru puncţia terapeutică);
 substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în
vederea rahianesteziei
Pregatirea mediului  Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade

37
  Dacă puncţia se face în salon se izolează patul printr-
un paravan de restul bolnavilor 
 Măsuta cu instrumente şi materiale se aduce lîngă
bolnav în momentul începerii punctiei.
Pregatirea pacientului: - Reevalueaza fisa medicala a pacientului si motivul
pentru care pacientul este programat la procedura de
puncţie lombara
- .Verifica ce i s-a comunicat pacientului cu privire la
procedura.
- Abordarea si identificarea pacientul.
- Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostinţelor sale cu privire la procedura.
- Explicaţiile oferite de catre asistenta medicala
trebuie sa fie in concordanta cu cele oferite de catre
medic, pentru a evita confuzarea pacientului.
 Pregatirea psihica:
 Se informeaza si se explica pacientul
necesitatea procedurii
 Trebuie sa explice pacientului, necesitatea si
modul in care se desfasoara puncţia lombara.
 Se pregateste bolnavul din punct de vedere
psihic pentru a înlatura factorii emotionali
 Pregatirea fizica:
 Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
 Asistenta medicala va cere pacientului sa isi
goleasca vezica urinara inainte de procedura.
 Se dezbracă bolnavul
 Vor fi curatate si eventual rase zona pentru
punctie
 Bolnavul se aşază:
- în poziţie culcat, decubit lateral, la marginea mesei
sau patului, ghemuit cu genunchii aduşi cît maimult
spre capul aplecat înainte; astfel: încît spatele să fie
arcuit. Pentru a ajuta pacientul sa menţina aceasta
poziţie, asistenta medicala va sta in fata pacientului
cu o mana in spatele gâtului pacientului si cealalta
in spatele genunchilor pacientului pentru a contribui
la susţinerea poziţiei pacientului pe tot parcursul
procedurii.
- pozitie sezânda la marginea mesei de examinare, cu
picioarele atîrnînde.Se încrucişează mîinile
bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte.Spatele
se încovoaie în formă de arc. Se împinge înapoi zona
epigastrică .Bolnavul va fi acoperit, cu excepţia
locului puncţiei.
Pregatirea asistentei  Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
medicale: si tratamentele prescrise
 Sa cunoasca eventualele alergii ale pacientului
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic

38
  Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii Participarea la efectuarea puncţiei 
 Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun,
dezinfectare cu alcool.
 Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi cu
tinctură de iod, pe o suprafaţă de 10 x 10 cm
 . Se izolează cu cîmp steril.
 Se prezintă medicului mănuşile sterile
 Se prezintă medicului o pensă sterilă pentru a-şi
alege acul pentru puncţie
 Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncţiei.
 Medicul va injecta anestezic in locul planificat
pentru punctie.
 Medicul va patrunde cu acul de punctie in spatiu
intervertebral, se strabate perpendicular pielea pe
linia mediana, imediat deasupra apofizei spinoase a
vertebrei inferioare, apoi se indreapta putin acul,
oblic in sus si se penetreaza tesutul celular
subcutanat si ligamentele, ajungandu-se la spatiul
epidural unde se intalneste o rezistenta (duramater)
dupa care se patrunde in spatiul subarahnoidian; se
indeparteaza mandrenul si lichidul curge picatura cu
picatura, pe ac, in eprubete.
 La 2 sau 3 ml de lichid in fiecare eprubeta, medicul
le va mâna la asistentei medicale , care le va
eticheta in mod corespunzator.
 Medicul va retrage acul , va aplica o scurta
presiune, si va ioda locul punctiei
 La cerere asistenta medicala oferă medicului
aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii
lichidului cefalorahidian.
 Oferă medicului seringile cu substanţele
medicamentoase (dacă puncţia se face cu scop
terapeutic)
 După extragerea acului, se badijonează locul
punctiei cu iod. Se aplică un pansament steril şi se
fixează cu romplast
 Dezifectia mainilor

Îngrijirea pacientului  Bolnavul va fi dus la pat în poziţie orizontaIă

dupa tehnica:  Se instruieste pacientul sa stea in decubit dorsal 48
ore pentru preintampnarea sindromului
postpunctional (meningism).
 Se informeza pacientul ca medicul va raporta
rezultatele puncţiei lombare, de indata ce acestea
sunt disponibile.
 Se aşază, bolnavul fără pernă şi se menţine în
această poziţie, nemişcat, timp de 24 ore.
 Bolnavul se serveşte şi se alimentează la pat, numai
după 6 ore

39
  După 24 ore, se oferă bolnavului perna
 A treia zi după puncţie se aşază bolnavul în poziţie
şezîndă.
 La indicaţia medicului se rehidratează bolnavul cu
substanţe hipo- sau izotonice timp de 24 ore si se
administrează medicamente hipertensive
 Pregătirea lichidului pentru laborator (în cazul
punctiei exploratorii)
 Eprubetele cu lichid cefalorahidian recoltat se
plasează imediat în termostat sau în baie de apă
 Se etichetează recipientele ,cu lichidul recoltat
 Se completează formularele de recoltare
 Se transportă imediat eprubetele la laborator, evitind
suprainfectarea produsului
 Monitorizeaza pacientul cu atenţie. Urmareste
reacţiile adverse, inclusiv cefalee, vertij, sincopa,
greaţa, tinitus, detresa respiratorie, schimbarea
semnelor vitale, meningita, febra si le raporteaza
medicului.
Notarea tehnicii in foaia  Se noteaza tehnica si rezultatul ei
de observatii:  Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente:  Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse,
vărsături
 Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repetă puncţia
într-un spaţiu intervertebral superior 
 Contractarea feţei, gîtului sau a unuia din membre
(prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
 Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope
mortale
 Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate
da nastere la tulburări postfuncţionale
Reorganizarea locului  Se indeparteaza instrumentarul si materialele folosite
de munca: si se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
speciale
Observatii:  Intreaga procedura va dura aproximativ 15 minute.
 Dacă în cursul puncţiei s-a evacuat o cantitate mare
de lichid, bolnavul va fi aşezat în poziţie
Trendelenburg moderată pentru cateva ore

ELECTROENCEFALOGRAMA

40
 Definitie: Electroencefalograma (EEG) este o procedura care
inregistreaza activitatea undelor cerebrale.
Biopotentialele corticale provin din activitatea metabolica si
functionala a celulelor neuronale, in special a celulelor
piramidale din cortexul cerebral. Inregistrarea acestor
biopotentiale sub denumirea de EEG permite analiza
activitatii electrice a tesutului nervos excitabil.
Scop: Explorator
 Pentru a determina prezenţa si tipul de epilepsie.
 Ajuta in diagnostiarea leziunilor intracraniene.
 Pentru a evalua activitatea electrica a creierului in
boli metabolice si degenerative, traumatism cranian,
meningita, encefalita .
 Pentru a confirma moartea cerebrala.
Indicatii:  In diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de
alte stari convulsive (convulsiile psihogenice,
sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii).
 In diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic
unica metoda de diagnostic a encefalitei
spongiforme subacute).
 Ca test de stabilire a mortii cerebrale
 In monitorizarea si pronosticul pacientilor comatosi
 Psihiatrie – boli psihice, nevroze
 Neuro-chirurgie – traumatisme cranio-cerebrale,
tumori, malformatii vasculare

Pregatirea materialelor  Tampoane de vata

necesare:  Alcool sanitar,
 Electrozi de unica folosinta pentru aparatele noi
 Aleza ,musama
 Tavita renala
 Manusi de unica folosinta.
 Pasta electrolictica
 Solutie salina
Pregatirea mediului  Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade
 Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:
 Se informeaza si se explica pacientul
necesitatea procedurii
 Trebuie sa explice pacientului, necesitatea si
modul in care se desfasoara procedura
 Se pregateste bolnavul din punct de vedere
psihic pentru a înlatura factorii emotionali
 Asigurarati pacientul ca electrozii nu vor
provoca socuri electrice.
 Inainte de a incepe procedura de inregistrare,

41
 pacientul este instruit sa se relaxeze cu ochii
inchisi si sa nu vorbeasca decat daca i se
cere.
 Pregatirea fizica:
 Se transporta bolnavul în sala de procedura,
cu 10 – 15 min înainte
 Vor fi curatate si eventual rase zona pentru
punctie
 Înainte cu 12-24 ore de înregistrarea EEG,
pacientul nu va consuma ceai negru, cafea,
cacao, ciocolată, alcool, iar dacă urmează un
tratament cu antihistaminice, vitamine din
grupul B, hormoni, hipotensoare, somnifere,
sedative, tranchilizante, acesta va fi întrerupt.
 Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost
traumatizat fizic si psihic, glicemia in
calcemia în limite normale.
 Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii
închisi si gura usor întredeschisă, relaxat fizic
si psihic.

Pregatirea asistentei  Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului

medicale: si tratamentele prescrise
 Sa cunoasca eventualele alergii ale pacientului
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii Aplicarea si fixarea electrozilor pe scalp se efectuează după
propriu-zise - etapele prealabila degresare a tegumentului cu alcool si umezirea
de executie: electrozilor cu o solutie salină saturată sau pastă
electrolitică, pacientul putând rămâne în pozitie sezândă sau
poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în regiunea
cervicală.
Contactul perfect între tegument si electrod este una din
conditiile esentiale pentru obtinerea unui EEG de calitate.
Etapele înregistrării EEG:
 Traseu de referintă in stare de veghe, ochii închisi,
relaxare fizică si psihică;
 Traseu la deschiderea ochilor;
 Traseu cu ochii închisi si activare prin hiperpnee;
 Stimulare luminoasă intermitentă cu 6 Hz i 12 Hz
 Activări suplimentare.

Metode de activare EEG.

Traseul EEG trebuie înregistrat atât în conditii de repaus, cât
si în conditii de activare activitate electrică corticală
evocată. Metodele de activare corticală prin diver si stimuli
au ca scop declansarea manifestărilor electrice patologice,
absente pe un traseu EEG spontan.

 Hiperpneea. Efectuarea voluntară a 25-30 de respira

ii/min timp de 3 minute, determină alcaloză

42
 respiratorie (hipocapnie) secundară hiperventilatiei,
ce va induce fiziologic cresterea excitabilitătii
corticale si amplificarea efectelor sincronizatoare ale
formatiunilor subcorticale. În conditii patologice,
hiperventilatia poate determina vasoconstrictie,
spasme cerebrale, ischemie si hipoxie cerebrală.
 Stimularea luminoasă intermitentă (SLI). Este
efectuată cu ajutorul stroboscopului care generează
stimuli luminosi intermitenti, cu frecventa între 4-30
fla uri/sec. (Hz) Cele mai utilizate frecvente sunt
cele de 6 Hz i 12 Hz, aplicate timp de 2-3 minute.
 Activări suplimentare. Se referă la metode de
activare ale traseului EEG efectuate în scopul
diagnosticului epilepsiei, efectuate numai de către
medicul specialist neurolog, cu posibilitatea
acordării primului ajutor în cazul declan ării crizei
epileptice:
- activare prin sunet - pentru diagnosticul epilepsiei
reflexe audiogene;
- activare medicamentoasă - pentru stabilirea pragului
convulsivant;
- activare prin somn medicamentos - se efectuează
mai ales la copii deoarece manifestările iritative apar
în momentul adormirii si la trezire, sau activare prin
privare de somn, timp de 36-48 de ore – utilă pentru
toate formele de epilepsie.
Se ataseaza 16 pana la 25 electrozi, folosind o pasta
speciala, lipicioasa. Uneori se poate folosi o casca ce are
atasati direct pe ea electrozi stabili, iar ocazional acestia pot
fi prevazuti cu mici ace.
Este posibil ca inregistrarea datelor sa fi oprita la anumite
intervale de timp pentru a permite pacientului sa isi
schimbe pozitia.
Îngrijirea pacientului  Se face toaleta locala a pielii
dupa tehnica:  Se schimba cearsaful
 Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia  Se noteaza tehnica si rezultatul ei
de observatii:  Se ataseaza EEG
 Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente:  Electroencefalograma este unul dintre cele mai
sigure teste, deoarece desi testul masoara activitatea
electrica a creierului, in nici un moment impulsuri
electrice nu sunt transmise in organism. Cei ce
sufera de epilepsie sau atacuri de apoplexie este
posibil ca acestea sa apara in timpul testului. Daca
acest lucru se intampla nu trebuie sa va ingrijorati
deoarece tehnicianul are pregatirea necesara pentru a
va acorda primul ajutor.
 Defecte ale electrocardiografului sau interferente
electrice
 Atasarea necorespunzatoare a electrozilor

43
  Pacientul se misca prea mult in timpul efectuarii
testului;
 Administrarea tratamentelor pentru atacurile de
epilepsie (medicamente antiepileptice), sedative,
calmante sau barbiturati;
 Aplicarea produselor cosmetice sau de intretinere
direct pe par inainte de efectuarea testului, situatie
care poate ingreuna plasarea electrozilor la nivelul
scalpului.
Reorganizarea locului  Electrozii si gelul sunt indepartati
de munca:  Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Observatii:  Interpretarea se face de catre medicul neurolog
 Durata normala a electroencefalogramei este de 1-2
ore.

 Pentru ca rezulatele sa fie multumitoare

electroencefalograma trebuie sa cuprinda:
-la adulti, in stare de veghe cu precadere unde alfa si
beta;
-doua parti ale creierului cuprind acelasi tip de unde;
-EEG nu inregistreaza pulseuri sau incetiniri ale
activitatii electrice a creierului;
-daca se recurge si la stimularea stroboscopica,
partea occipitala a creierului poate sa reactioneze
usor, dar per ansamblu undele creierului ar trebui sa
pastreze parametrii nomali.
 Rezultate anormale ale electroencefalogramei pot
cuprinde urmatoarele manifestari:
-doua parti ale creierului prezinta tipuri diferite ale
activitatii electrice. Acest lucru se poate datora
anumitor probleme ale unei parti a creierului;
-EEG inregisreaza pulseuri sau incetiniri ale
activitati undelor formate la nivel cerebral. Aceste
schimbari se pot datora unor tumori cerebrale,
infectiillor, leziunilor, atacurilor cerebrale sau
epilepsiei. In cazurile de epilespsie localizarea si
tipul undelor poarta un rol esential in stabilirea
tipului epilepsiei sau al atacului de apoplexie. Cu
toate acestea la cei mai multi dintre pacientii care
sufera de epilepsie, rezultatele electroencefalogramei
se pot incadra in parametrii normali daca este
efectuata intre doua manifestari ale bolii);
-EEG inregistreaza variatii ale undelor, manifestate
in mai multe zone ale creierului. Acest lucru se poate
datora intoxicatiilor medicamentoase, infectiilor
(encefalita), disfunctii metabolice (cetoacidoza
diabetica). Toate aceste conditii medicale

44
 influenteaza echilibrul chimic al intregului organism.
-EEG inregistreaza prezenta undelor delta sau a unui
nivel ridicat al undelor theta la adultii in stare de
veghe. Acest lucru poate fi cauzat de leziuni ale
creierului, anumite boli ale sistemului nervos, sau
poate fi pur si simplu cauzat de anumite
medicamente;
-EEG nu inregisreaza nici un fel de activitate
electrica la nivel cerebral (pe foaia de hartie se
imprima o linie dreapta). Acest lucru indica faptul ca
activitatea cerebrala a incetat, avand de obicei drept
cauza lipsa de oxigen sau de sange a creierului.

ANGIOGRAFIE CEREBRALA

Definitie:

Angiografia cerebrala este o examinare radiologica a

vascularizatiei cerebrale dupa injectarea unui mediu de
contrast. Locurile comune de injectare sunt carotidian,
brahial, si cel al arterelor femurale.

Scop:  Pentru a detecta anomalii vasculare cerebrale.

 Pentru a studia deplasari vasculare cauzate de
tumori, hematoame, edeme, spasm arterial, sau
cresterea tensiunii intracraniene.
 Pentru a localiza clipuri chirurgicale aplicate pe
vasele de sange in timpul unei interventii
chirurgicale si pentru a evalua starea
postoperatorie a vaselor de sange.
Indicatii:  Stenoze sau ocluzii ale arterelor cerebrale
 Malformati vasculare cerebrale
 Ischemie vasculara tranzitorie
 Stenoza carotidei
 Tumori intracraniene
 Angioame
 Hematoame
Pregatirea materialelor  Solutii pentru dezinfectie - clorhexidina 2% (cea mai
necesare: eficienta), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou

 Material moale steril: campuri, pansamente,

tampoane
 Ac de punctie sau CVP
 Xilina (lidocaina)

45
 Pregatirea mediului  Procedura are loc intr-o camera care seamana cu o
sala de operatii.
 In sala de investigatie trebuie sa fie permanent
pregatita o trusa de interventie in cazul aparitiei unor
accidente de eventuala disfunctie cardiorespiratorie
indusa medicamentos
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:

 Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului

scopul acestei investigatii. Explicaţiile oferite de
catre asistenta medicala trebuie sa fie in
concordanta cu cele oferite de catre medic, pentru a
evita confuzarea pacientului.
 Verifica istoricul pacientului referitor la medicatie
pentru stabilrea hipersensibilitatii la iod, sau alte
substante de contrast.
 Abordarea si identificarea pacientul.
 Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostintelor privitoare la procedura
 Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
inainte de procedura de angiografie cerebrala.

 Pregatirea fizica:

 Este recomandabil ca pacientul sa nu fie

alimentat per os cate ore inaintea explorarii
pentru a evita aparitia unei eventuale aspiratii
a continutului gastric in caile aeriene ca
reactie adversa la injectarea substantei de
contrast sau secundara unor accidente din
cursul examinarii.
 Toate bijuteriile, protezele dentare, si acele
de par, lentile de contact vor fi luate si
pastrate
 Se verifica daca nu exista contraindicatii
privind efectuarea explorarii angiografice
o Precautii suplimentare vor trebui
luate pentru pacientii cu diateze
hemoragice (in special in hepatopatii)
si pentru cei in tratament cu anticoa-
gulante. Este totusi preferabil ca
angiografia sa fie temporizata pana la
rezolvarea sau ameliorarea clinica a
coagulopatiei.
o Riscul de hemoragie la nivelul
punctiei arteriale este crescut si in
corticoterapia prelungita,
hipertensiunea arteriala sistemica,
sindromul Cushing sau sindromul
Ehlers-Danlos.

46
 o Explorarea nu se recomanda a fi
efectuata la femeile gravide.
o Pentru pacientii alergici la substanta
de contrast utilizata sau cu
suspiciunea aparitiei unor reactii
adverse, dupa injectarea acesteia se
recomanda administrarea prealabila
de corticosteroizi.
o La pacientii deshidratati sau in soc, cu
patologie cardiorespiratorie, hepatica
sau renala, cu tulburari meolice
severe pot fi necesare cantitati mai
mari de substanta de contrast.
 Anestezia generala este recomandata
numai la copii, la pacientii agitati, sau in
cazul unor explorari mai complexe, in
celelalte situatii fiind preferata anestezia
locala.
 Pentru anestezie locala, pacientul va
primi o premedicatie adecta in functie de
varsta, greutate corporala, alte stari
patologice, in general, se utilizeaza
analgetice si sedative, iar pacientii vor fi
monitorizati pentru a sesiza eventuala
disfunctie cardiorespiratorie indusa
medicamentos;
o Pentru a evita disconfortul local
postprocedural, inaintea punctionarii
se iva infiltra zona cu 5-l0 ml xilina
(lidocaina) 1-2%;
 Se va controla pulsul
 Se va administra premedicatia indicata.
 Se vor lua masurile necesare pentru a preveni
deshidratarea
 Pacientul (sau un membru al familiei)
trebuie sa semneze un formular de
consimţamânt.
 In cazul in care doctorul a hotarat poate fi
administrat un sedativ inainte de test.

Pregatirea asistentei  Va purta boneta, masca, se va spala pe maini, apoi le

medicale: va dezinfecta, isi va lua halat si manusi sterile
 Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
si tratamentele prescrise
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii  Pacientul se intinde pe spate pe o masa pentru
radiografii. Pentru ca masa sa poate fi inclinata in
timpul procedurii, peste piept si picioare sunt prinse
centuri de siguranta. Peste cap, peste piept si in jurul

47
 acestora se vor misca camere de luat imagini pentru
a inregistra imagini din toate unghiurile.

 Se introduce o perfuzie intravenoasa care va permite

sa administreze medicamente sau alte fluide rapid,
daca este nevoie, in timpul testului.

 Se ataseaza de degetul pacientului un pulsoximetru,

care masoara nivelul de oxigen din sange si va
monitoriza pulsul.

 Electrozii care vor monitoriza inima sunt, de obicei,

lipiti de brate, piept sau picioare.

 Explica pacientului ca in timpul injectarii substantei

de contrast poate acuza o senzatie de arsura
tranzitorie la locul de injectare .

 Explica pacientului ca poate suferi anumite reactii

dupa injectarea substantei de contrast.( durere de
cap , grata, stare febrila, gust sarat in gura )

Medicul specialist introduce un cateter în artera carotidă

, artera humerală a plicii cotului, artera femurală a plicii
inghinale. Atunci când puncţionarea nu este directă,
practicianul ghidează acest cateter până la vasul de
examinat, urmărind înaintarea sa pe un ecran de control,
apoi injectează un produs de contrast iodat, opac la
radiaţiile X, şi înregistrează imagini ale drumului său.
- Angiografia clasică sau convenţională este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în
înregistrarea drumului produsului de contrast pe un film
radiologic, prin clişee la intervale diferite sau în serie. 
- Angiografia digitalizată sau numerizată este un examen
radiologic al vaselor sangvine care constă în tratarea
informatică a imaginilor. Aceasta permite să se prindă
imaginile video pe un amplificator de strălucire cu o
cameră adecvată, apoi ameliorarea acestor imagini prin
îndepărtarea anumitor informaţii radiologice care nu
privesc vasul de studiat (provenind, de exemplu, de la
structurile osoase).
- Angiografia prin imagerie prin rezonanţă magnetică
sau angio-IRM sau - RMN este o aplicaţie recentă a
imagisticii prin rezonanţă magnetică nucleară la
examinarea vaselor.
Îngrijirea pacientului  se indeparteaza cateterul si se aplica presiune pe
dupa tehnica: zona timp de 10-15 minute pentru a opri sangerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
 Imobilizarea la pat 6-12 ore
 Monotorizarea pulsului si a tensiunii

48

Notarea tehnicii in foaia
de observatii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului
de munca:
Observatii:
 Hidratarea pacientului
 se noteaza procedura in fisa de proceduri si in
dosarul/planul de ingrijire
 se noteaza data, ora, locul procedurii, timpul cand s-
a efectuat
 se noteaza orice observatie legata de starea si reactia
pacientului
 sangerare interna
 deteriorarea un vas de sange
 infectii
 reactii alergice la substanta de contrast
 accident vascular cerebral
 infiltrarea incorecta a 5-l0 ml xilina (lidocaina) 1-2%
poate cauza ulterior durere la locul punctiei, dar
totodata poate determina spasm si limitarea
miscarilor cateterului.
 Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
speciale
 Se indeparteaza manusile
 Testul va dura aproximativ doua ore.
 Examenul necesita cel mai des o spitalizare de 24
până la 48 ore. El se practică sub anestezie locală
(sau uneori generală) şi durează de la câteva minute
până la două ore. Punctul de puncţionare arterială
trebuie să fie urmărit apoi pe durata următoarelor 24
ore.

ELECTROMIOGRAFIA (EMG)

Definitie: Electromiografia (EMG) reprezinta metoda de înregistrare

grafica a biopotentialelor musculare cu ajutorul electrozilor
ac introdusi în masa musculara (EMG elementara) sau cu
ajutorul electrozilor cutanati (EMG globala) si studierea
caracteristicilor acestora.
Electromiografia este o metoda de investigatie paraclinica
moderna care completeaza examinarea medicala.

Scop:  Diferentierea unei tulburari anorganice

(psihologica), de cea a sistemului nervos central
(encefal si maduva spinarii), sau un sindrom
neurogen periferic cu o tulburare a conductiei
neuromusculare
Indicatii:  Diagnosticul bolilor neuro-musculare - neuropatii,
miopatii - se prefera EMG elementara;
 Medicina muncii si studii de ergometrie - pentru

49
 aprecierea for_ei musculare exercitate în timpul
activitatilor fizice;
 Medicina sportiva - în scopul masurarii for_ei
musculare, si instalarea oboselii în timpul efortului
fizic;
 Recuperare si fizioterapie - pentru diagnosticul
gradului de afectare neuro-musculara si pentru
monitorizarea progreselor realizate de pacient în
fazele de reabilitare
Pregatirea materialelor  Electrozi ac ( ac coaxial Adrian-Bronck)
necesare:  Tampoane sterile
 Solutie alcoolica pentru dezinfectie
 Aleza ,musama
 Tavita renala
 Manusi de unica folosinta.
 Gel
Pregatirea mediului  Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura camerei în care se face explorarea sa
fie constanta de 21-24 grade C
 Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:
 Abordarea si identificarea pacientul
 Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostintelor privitoare la procedura.
 Verifica istoricul pacientului referitor la medicatie
 Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului
scopul acestei investigatii. Explicaţiile oferite de
catre asistenta medicala trebuie sa fie in concordanta
cu cele oferite de catre medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
 Pregatirea fizica:
 Inainte de efectuarea testului pacientul trebuie sa-si
indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe acea
parte a corpului care este investigata.
 Vor fi curatate si eventual rase zonele unde vor fi
plasati electrozii.
 Pacientul va fi intins comod pe patul de consultatii
Pregatirea asistentei  Sa pregateasca electromiograful
medicale:  Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
si tratamentele prescrise
 Sa posede cunostinte minime de interpretare ale
EMG - ului
 Sa pregateasca registrul de EMG
 Sa introduca datele personale ale pacientului (nume
prenume,sex,varsta, sectia , nr. F.O, nr. din registrul
de EMG)
Executia tehnicii Se degreseaza tegumentele cu o solutie alcoolica si apoi se

50
 propriu-zise - etapele fixeaza electrozii de suprafata cu ajutorul unor benzi elastice
de executie: sau se introduc electrozii ac în masa musculara. Pentru a
realiza un bun contact cu tegumentul este indicata folosirea
unui gel de contact (electrolitic).
• Electrozii de suprafata se amplaseaza între punctul motor
al muschiului si insertia tendinoasa, astfel încât axa ce
intersecteaza ambii electrozi de detectie sa fie paralela cu
fibrele musculare;
• Electrozii de tip ac se introduc în muschi, fara anestezie
prealabila, de preferat în paralel cu dispozitia fibrelor
musculare. Electrodul de referinta se plaseaza cât mai
departe de electrodul de culegere, pe tesut electric neutru, de
obicei la nivelul unei proeminente osoase.
Se deosebesc doua tipuri de examene:
• Examenul detectarii activitalii musculare consta in
inregistrarea activitatii electrice spontane a unui muschi,
mai intai in repaus, apoi in cursul unei miscari voluntare, cu
ajutorul unui electrod, cel mai des in forma de ac, infundat
in muschi prin piele si legat la un aparat care furnizeaza pe
un ecran si pe hartie un grafic, succesiune a unor unde sub
forma de limba, fiecare reprezentand contractia unei unitati
motorii (grupa de celule musculare comandate de una si
aceeasi celula nervoasa).
• Examenul de stimulare si de detectare a activitatii
musculare se bazeaza pe aceleasi principii dar procedeaza in
mod diferit, stimuland un nerv printr-un curent electric de
scurta durata, nedureros. Nervul declanseaza atunci propriile
reactii electrice care se propaga in toata lungimea sa inainte
de a fi transmise muschiului corespunzator, de unde ele sunt
culese. Se poate astfel, pe de o parte sa se calculeze viteza
de conductie prin nerv si, pe de alta parte, sa se studieze
conductia neuromusculara.
Îngrijirea pacientului  Se face toaleta locala a pielii
dupa tehnica:  Se schimba cearsaful de pe pat daca este umed
 Ajuta pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia  Se noteaza tehnica si rezultatul ei
de observatii:  Se ataseaza EMG
 Se noteaza numele persoanei care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente:  Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei
electromigrafii
 Defecte ale electromiografului sau interferente
electrice
 Plasarea gresita a electrozilor
Reorganizarea locului  Electrozii si gelul sunt indepartati
de munca:  Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Observatii:  Examenul se desfasoara intr-un cabinet medical sau
in regim de consultatie spitaliceasca, fara o pregatire

51
 deosebita, si dureaza intre 20 si 30 minute.
 Interpretarea electromiogramei se face de catre
medic

ECOGRAFIA DOPPLER DE CAROTIDA

Definitie: Examen ecografic (bazat pe utilizarea ultrasunetelor)

destinat explorarii celor doua artere carotide.

Eco-Dopplerul comporta trei modalitati diferite:

 Ecografia bidimensionala face apel la o sonda

ecografica care permite, atunci cand este aplicata pe
piele in fata unei artere, sa se vada peretele anterior
al acestei artere, apoi lumenul ei (volumul interior) si
in sfarsit peretele posterior. Ecografia
bidimensionala permite, de asemenea, punerea in
evidenta a placilor de aterom si a ingustarilor care
pot sa se formeze in grosimea peretelui arterial. In
acelasi mod, este posibil sa fie vizualizate venele si
sa se verifice existenta unui cheag.

 Dopplerul arterial utilizeaza o sonda Doppler.

Existenta unei ingustari localizate intr-o artera
provoaca o accelerare a fluxului sangvin in acest loc
si o diminuare a fluxului arterial in aval de ingustare.
Analiza curbelor inregistrate la diferite niveluri
arteriale (carotidian, femural etc.) permite
cunoasterea cu precizie a starii retelei arteriale. In
acelasi mod, inregistrarea Doppler a fluxului venos
permite punerea in evidenta a opririi sau incetinirii
fluxului sangvin, cauzate de prezenta unui cheag in
interiorul venei examinate, in cazul unei flebite.

 Eco-Dopplerul cu codaj al culorilor, este o tehnica

mai recenta, curenta, care permite vizualizarea pe
ecran a fluxului arterial sau venos colorand in mod
arbitrar fluxul sangvin in rosu, daca el se indreapta
spre captor, in albastru daca se indeparteaza de el.

Scop:  Explorator
Permite vizualizarea structurii anatomice in vederea
identificarii anomaliilor functionale si congenitale. Un
Doppler de carotide se realizeaza la bolnavi ce fac accidente
vasculare cerebrale precum si la cei care acuza simptome
cum ar fi ameteala, vertij, pierdere de cunostinta.
Indicatii:  Detectarea ingustarii sau stenozarii arterei carotide
 Verificarea arterei carotide dupa interventia
chirurgicala

52
  Verificarea pozitiei unui stent metalic plasat pentru a
menţine fluxul de sange
 Detectarea unor tumori si malformatii
congenitale vasculare
Pregatirea materialelor  CD
necesare:  Gel incolor (pe baza de glicerina)
 Aleza/msama
 Alcool sanitar
 Tampoane vata
 Registru de ecografii
Pregatirea mediului  Se realizeaza semiobscuritate in cabinetul de
ecografie
 Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura camerei în care se face explorarea sa
fie constanta de 21-24 grade C
 Schimbarea lenjeriei de pat (cearceaf din bumbac)
sau hartie de unica folosinta.
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:
 Abordarea si identificarea pacientul
 Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostintelor privitoare la procedura.
 Verifica istoricul pacientului referitor la
medicatie
 Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului
scopul acestei investigatii.
 Explicaţiile oferite de catre asistenta medicala
trebuie sa fie in concordanta cu cele oferite de
catre medic, pentru a evita confuzarea
pacientului
● Pregatirea fizica:
 Nu necesita o pregatire prealabila.
 Nu este necesar ca pacientul sa fie
restricţiont in consumul unor alimente si
lichide inainte de procedura
 Toate bijuteriile si obiectele metalice trebuie
sa fie luate de pe capul si gatul pacientului si
puse la pastrare.
 Pacientul va fi intins comod pe patul de
consultatii in decubit dorsal.
Pregatirea asistentei  Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
medicale:  Sa verifice starea de functionare a
echocardiografului
 Sa introduca datele personale ale pacientului, (nume
prenume,sex,varsta, sectia , nr. F.O) in memoria eco
doppler-ului.
Executia tehnicii  Medicul va acoperi zona de examinat cu un gel
propriu-zise - etapele incolor (pe baza de glicerina), astfel incat, in
de executie: timpul investigatiei sa nu existe aer intre sonda
ecografului si pielea pacientului (ultrasunetele nu

53
 se propaga prin aer)
 Asistenta medicala completeaza buletinul de
ecografie, cu datele relatate de medic in timpul
examinarii

Îngrijirea pacientului  Se face toaleta locala a pielii

dupa tehnica:  Ajutam pacientul sa se imbrace
Notarea tehnicii in foaia  Asistenta noteaza concluziile procedurii si
de observatii: recomandarile medicului in foaia de observatie
 Se noteaza data si ora înregistrarii
 Se noteaza numele celui care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente:  Este o metoda moderna si eficienta de investigare,
neivaziva, a carei durata nu depaseste 40 de minute,
nu necesita spitalizare si e lipsita de efecte secundare
Reorganizarea locului  Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
de munca: speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Observatii: Fata de alte tehnici radiologice examinarea echo Doppler
are o serie de avantaje:

 nu este invaziva
 nu este dureroasa
 nu necesita administrare de substanta de contrast
 nu este iradianta putand fi repetata la nevoie

RMN CEREBRAL SI VERTEBRO MEDULAR

Definitie: Imagistica prin rezonanta magnetica este o metoda relativ

noua de diagnostic ce utilizeaza campul magnetic pentru a
diagnostica o multitudine de boli (multe dintre ele
nediagnosticabile prin alte metode imagistice: radiografii,
ecografii si chiar tomografii in unele cazuri), folosindu-se de
modul in care este alcatuit corpul uman si anume, 90% apa,
si de felul in care ionii de hidrogen raspund la stimularea in
camp magnetic.
Scop: Explorator
in explorarea creierului si in tratamentul a numeroase boli
neurologice.
Indicatii: RMN Cerebral
 Diagnosticul tumorilor, in special a celor de mici
dimensiuni: neurinom de nerv acustic, adenom
hipofizar, metastaze, etc.
 Afectiuni inflamatorii cum ar fi scleroza multipla,

54
 diagnosticul AVC.
 Afectiuni vasculare precum tromboza sinusurilor
venoase.
 Procese tumorale ale fosei posterioare.
 Afectiuni degenerative.
 RMN-angiografie.
 Malformatii congenitale cerebrale.
 Diagnosticul hidrocefaliei.
 Diagnosticul afectiunilor sinusurilor paranazale.
 Examinarea orbitei si a globului ocular, aprecierea
muschilor oculari si a nervilor optici.
RMN Vertebro Medular
 Traumatisme vertebro-medulare.
 Hernie de disc.
 Tumori si metastaze vertebrale si intrarahidiene.
 Afectiuni ale maduvei spinarii: tumori, inflamatii,
sangerari, infarctizari, hemoragie.
 Spondilita.
 Diagnosticul tumorilor si al limfomurilor.
 RMN-angeografia vaselor cervicale.
 Afectiuni ale plexului brahial.

Pregatirea materialelor  Solutii pentru dezinfectie - clorhexidina 2% (cea mai

necesare: eficienta), tinctura de iod 2%, betadina 10%, alcool
medicinal 70% garou

 Material moale steril: campuri, pansamente,

tampoane
 Ac de punctie sau CVP, sterile
 Benzi adezive pentru fixarea canulei
 Ser heparinat pentru spalarea cateterului (10-20 ui
heparina/ml ser fiziologic)
Pregatirea mediului  Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade
 Sala de Rezonanta Magnetica Nucleara este echipata
cu o masa inconjurata de un inel gros constituit din
magneti si antene radio. O parte a salii este izolata de
zona principala printr-un geam de protectie, in
spatele caruia se afla tabloul de bord si personalul
care observa pacientul, converseaza cu el si dirijeaza
aparatul.
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:

 Asistenta medicala trebuie sa explice pacientului

scopul acestei investigatii. Explicaţiile oferite de
catre asistenta medicala trebuie sa fie in
concordanta cu cele oferite de catre medic, pentru a
evita confuzarea pacientului.
 Verifica istoricul pacientului referitor la medicatie

55
 pentru stabilrea hipersensibilitatii la substante de
contrast.
 Abordarea si identificarea pacientul.
 Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostintelor privitoare la procedura
 Explica pacientului ce evenimente vor avea loc
inainte de procedura

 Pregatirea fizica:

 Este absolut necesara indepartarea tuturor obiectelor

metalice: bijuterii, ace de par, ochelari- din cauza
prezentei campului magnetic.
 Pacientul este intrebat daca are tatuaje realizate cu
pigment metalic – acesta constituind un impediment
in efectuarea RMN
 Pacientul este intrebat daca a executat lucrari de
sudura, chiar si o singura data in viata, si trebuie sa
faca inainte o radiografie oculara pentru a se asigura
de absenta corpilor straini metalici in ochi. Daca
acestia exista, RMN-ul este contraindicat pana la
scoaterea lor.
 Pacientul este intrebat daca poarta stimulator cardiac
sau pompe cardiace si trebuie sa semneleze prezenta
acestora.
 Pacientul se asaza pe masa.
Infirmiera ii introduce
un mic cateter intr-o vena a bratului pentru a injecta
usor, daca va fi necesar, o substanta de contrast.
 I se da pacientului o casca pentru a asculta
muzica
sau pentru a atenua zgomotul.
 I se pune o sonerie in mana pentru a apela in caz
de nevoie.
 Pacientul trebuie sa ramana nemiscat in timpul
examenului pentru a obtine imagini de calitate.
Pregatirea asistentei  Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
medicale: si tratamentele prescrise
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii Pacientul este introdus in interiorul unui magnet, pe un
suport ( pat ), in pozitie orizontala; semnalele de radio-
frecventa emise de aparat ce sunt captate de corpul
pacientului si care apoi sunt reemise (fenomenul de
rezonanta), sunt percepute de acesta ca zgomote repetate
destul de puternice; antene speciale fixate in zona de
investigat, capteaza aceste semnale ce sunt apoi
prelucrate de un calculator performant si transformate in
imagini. In acest fel se obtin imagini (sectiuni) ale zonei
investigate (cap, coloana, etc.) in multiple planuri.

56
 Examinarea unei zone dureaza aproximativ 30 minute.
In timpul examinarii pacientul comunicata cu personalul
medical printr-o instalatie cu microfoane. Aceasta
tehnica de investigatie nu prezinta un pericol pentru
organismul uman, nu foloseste radiatia X.
Îngrijirea pacientului  se indeparteaza cateterul si se aplica presiune pe
dupa tehnica: zona timp de 10-15 minute pentru a opri sangerarea.
Apoi se aplica un bandaj.
 Monotorizarea pulsului si a tensiunii
 Hidratarea pacientului
Notarea tehnicii in foaia  Se noteaza procedura in fisa de proceduri si in
de observatii: dosarul/planul de ingrijire
 Se noteaza data, ora, locul procedurii, timpul cand s-
a efectuat
 Se noteaza orice observatie legata de starea si reactia
pacientului
Accidente / Incidente:  Exista un mic risc de aparitie a unei reactii
alergice in cazul in care se folosesc substante de
contrast in timpul IRM. Cu toate acestea,
majoritatea reactiilor sunt moderate si pot fi tratate
cu antialergice.
 Exista un risc scazut de infectie la nivelul
venei pe care se introduce substanta de contrast.
Reorganizarea locului de  Se colecteaza deseurile conform P.U. in recipiente
munca: speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Observatii: Avantajele acestei metode
- Metoda moderna de investigare neiradianta in camp
magnetic.
- Posibilitati de reprezentare multiplanara.
- Nu prezinta nici un fel de pericol pentru organismul uman.
- Detecteaza leziuni foarte mici (1-2 mm)
- Administrare fara risc a substantelor de contrast.
Dezavantajele acestei metode
- Metoda contraindicata pacientilor purtatori de stimulator
cardiac sau orice alt biostimulator.
- Purtatori de proteze osoase metalice.
- Pacienti cu proteze cardiace de tip vechi.
- Clipuri ferimagnetice postoperatorii situate in zonele
vitale.
- Claustrofobie manifestata.

57
 RADIOGRAFIA CRANIANA

Definitie: Radiografia craniana si cea de coloana vertebrala este cea

mai veche non-invaziva procedura de diagnosticare
neurologica.
Scop: Explorator
Indicatii: o Pentru a detecta fracturi la pacienţii cu traumatism
cranian.
o Pentru a ajuta la detectarea si evaluarea cresterea
presiunii intracraniene, tumori, hemoragie, si
infecţie.
o Pentru a ajuta diagnosticul de tumori hipofizare.
o Pentru a detecta anomalii congenitale
o Hernie de disc
o Tumori osoase
o Fracturi
Pregatirea materialelor  sort de protectie
necesare:  placi radio-opace
 benzi
 tampoane spuma
 saci nisip
Pregatirea mediului  Camera de examinare trebuie sa aiba un climat
corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta de 20 grade
Pregatirea pacientului:  Pregatirea psihica:
 Reevaluarea inregistrarilor clinice ale
pacientului pentru a stabili motivul (scopul)
pentru care se face radiografia craniana.
 Identificarea si abordarea pacientului.
 Intervierea pacientului in scopul stabilirii
nivelului de cunostinţe privitoare la
radiografia craniana.
 Asistenta medicala trebuie sa explice
pacientului scopul aceastei invstigatii.
Explicaţiile oferite de catre asistenta
medicala trebuie sa fie in concordanta cu cele
oferite de catre medic, pentru a evita

58
 confuzarea pacientului.
 Pregatirea fizica:
 Nu este necesar ca pacientul sa fie
restricţiont in consumul unor alimente si
lichide inainte radiografia craniana.
 Este absolut necesara indepartarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de par,
ochelari.
 Femeile trebuie sa informeze asistenta
medicala daca sunt gravide.
Pregatirea asistentei  Sa cunoasca antecedentele medicale ale pacientului
medicale: si tratamentele prescrise
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii  Pacientului va fi asezat in poziţia culcat pe
spate pe o masa radiografica, sau asezat pe
un scaun, si instruit sa ramâna in acea
pozitie.
 Pentru a imobiliza capul pacientului si
pentru a creste confortul, asistenta medicala
va folosi o banda, tampoane spuma, sau saci
de nisip.
 Asistenta medicala va comunica pacientului
ca vor fi efectuate mai multe (de obicei cinci)
radiografii craniene, din unghiuri diferite.
 Se reasigura pacientul ca procedura nu va
cauza nici un discomfort.
Îngrijirea pacientului  Filme vor fi developate si verificate inainte ca
dupa tehnica: pacientul sa paraseasca sala de radiologie.
 Pacientului va fi dus inapoi in camera sa din spital.
 Medicul va raporta rezultatul radiografiilor atunci
când acestea vor fi disponibile.
Notarea tehnicii in foaia  Se noteaza data si ora înregistrarii
de observatii:  Se noteaza numele celui care a efectuat tehnica
Accidente / Incidente:  O pozitionare gresita a pacientului sau o
miscare necontrolata pot duce la o imagine neclara a
radiografiei
 Neglijenta in indepartarea unor obiecte radio-
opace pod duce la obtinerea unor imagini deformate
Reorganizarea locului  Se indeparteaza echipamentul folosit
de munca:  Se aeriseste
Observatii: Dintre toate investigaţiile, radiografia convenţională este cel
mai puţin iradiantă, însă trebuie să ţinem cont că această
examinare ne oferă doar informaţii de bază, în două
dimensiuni.
Gravidelor le este interzisă expunerea la radiaţii pe timpul
sarcinii. Dacă totuşi este absolut necesară o asemenea
investigaţie, ea se poate efectua în ultima lună, însă nici în
acest caz fără riscuri.

59
 CT CEREBRAL SI VERTEBRO-MEDULAR

Definitie:

Tomografia computerizată este una dintre

tehnologiile mai noi utilizate în imagistica medicală.
Această metodă de investigare presupune utilizarea
unui fascicul îngust de raze X, cu ajutorul căruia se
produce imaginea unei secţiuni transversale în
regiunea de interes a organismului pacientului.

Scop: Explorator
Indicatii: CT Cerebral
 Diagnosticul tumorilor, in special a celor de
mici dimensiuni: neurinom de nerv acustic,
adenom hipofizar, metastaze, etc.
 Afectiuni inflamatorii cum ar fi scleroza
multipla, diagnosticul AVC.
 Afectiuni vasculare precum tromboza
sinusurilor venoase.
 Procese tumorale ale fosei posterioare.
 Afectiuni degenerative.
 Malformatii congenitale cerebrale.
 Diagnosticul hidrocefaliei.
 Diagnosticul afectiunilor sinusurilor
paranazale.
 Examinarea orbitei si a globului ocular,
aprecierea muschilor oculari si a nervilor
optici.
CT Vertebro Medular
 Traumatisme vertebro-medulare.
 Hernie de disc.
 Tumori si metastaze vertebrale si
intrarahidiene.
 Afectiuni ale maduvei spinarii: tumori,
inflamatii, sangerari, infarctizari, hemoragie.
 Spondilita.
 Diagnosticul tumorilor si al limfomurilor.
 Afectiuni ale plexului brahial.

60
 Pregatirea materialelor
necesare:
Pregatirea mediului
Pregatirea pacientului:
 Pregatirea fizica:
Pregatirea asistentei medicale:
 Solutii pentru dezinfectie - clorhexidina 2%
(cea mai eficienta), tinctura de iod 2%,
betadina 10%, alcool medicinal 70% garou
 Material moale steril: campuri, pansamente,
tampoane
 Ac de punctie sau CVP, sterile
 Benzi adezive pentru fixarea canulei
 Ser heparinat pentru spalarea cateterului (10-
20 ui heparina/ml ser fiziologic)
 Camera de examinare trebuie sa aiba un
climat corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta de 20
grade
 Pregatirea psihica:
 Abordarea si identificarea pacientul.
 Asistenta medicala trebuie sa explice
pacientului scopul acestei investigatii.
Explicaţiile oferite de catre asistenta
medicala trebuie sa fie in concordanta cu cele
oferite de catre medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
 Asistenta medicala trebuie sa intervieze
pacientul in legatura cu medicamentele pe
care le ia, daca acesta sufera de o forma de
alergie la substanta de contrast, sau de
claustrofobie; daca are antecedente de boli
de inima, astm, diabet, boli de rinichi sau
probleme cu glanda tiroida, care pot creste
riscul efectelor adverse. Femeile trebuie sa
informeze daca sunt gravide.
 Interviaza pacientul pentru a stabili nivelul
cunostintelor privitoare la procedura
 Explica pacientului ce evenimente vor avea
loc inainte de procedura
 Este absolut necesara indepartarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de par,
ochelari
 Pacientul nu trebuie sa manânce cu 3-4 ore
inainte.
 Pacientul se asaza pe masa. Infirmiera ii
introduce un mic cateter intr-o vena a bratului
pentru a injecta usor, daca va fi necesar, o
substanta de contrast.
 Pacientul trebuie sa ramana nemiscat in
timpul examenului pentru a obtine imagini de
calitate.
 Sa cunoasca antecedentele medicale ale
pacientului si tratamentele prescrise
61
  Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare tehnicii
Executia tehnicii In timpul unei investigatii prin tomografie
computerizata (CT), pacientul este pozitionat pe o
masa glisanta, atasata la scanner-ul CT, care este un
dispozitiv de forma circulara. Fiecare rotatie a
scanerului dureaza mai putin de o secunda si ofera o
imagine in sectiune transversala a regiunii de
examinat. Masa aluneca in interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti in jurul corpului pentru a prelua
imaginile. In timp ce masa culiseaza spre interiorul
aparatului, pacientul va auzi un zumzet specific. Pe
durata investigaţiei pacientul trebuie sa stea nemiscat.
De asemenea, pe parcursul testului pacientul va
ramâne singur in camera unde este situat tomograful,
insa va fi urmarit printr-o fereastra de catre asistenta
si i se va vorbi prin intermediul unui speaker.
Pacientul este instruit sa comunice ce senzaţii
experimenteaza in timpul CT -ului.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe un
computer si pot fi supuse postprocesarii in vederea
obtinerii de reconstructii utile pentru medic. De
asemenea, ele pot fi imprimate pe film si scrise pe un
CD.
Deseori este necesara administrarea unei substante de
contrast pe baza de iod pentru a face structurile mai
usor de vizualizat pe imaginile CT. Substanta de
contrast poate fi utilizata pentru a pune in evidenta
sistemul vascular principal si pentru a depista
tumorile sau alte entitati patologice. Exista mai multe
tipuri de substanta de contrast, cu utilizare in moduri
diferite.
Îngrijirea pacientului dupa  se indeparteaza cateterul si se aplica presiune
tehnica: pe zona timp de 10-15 minute pentru a opri
sangerarea. Apoi se aplica un bandaj.
 Monotorizarea pulsului si a tensiunii
 Hidratarea pacientului
Notarea tehnicii in foaia de  Se noteaza procedura in fisa de proceduri si in
observatii: dosarul/planul de ingrijire
 Se noteaza data, ora, locul procedurii, timpul
cand s-a efectuat
 Se noteaza orice observatie legata de starea si
reactia pacientului
Accidente / Incidente:  Exista risc de aparitie a unei reactii
alergice in cazul in care se folosesc substante
de contrast
 Exista un risc scazut de infectie la
nivelul venei pe care se introduce substanta
de contrast.
Reorganizarea locului de  Se colecteaza deseurile conform P.U. in

62
 munca: recipiente speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Observatii: Avantajele acestei metode
- Imaginea CT are un contrast natural mai bun de cat
imaginea radiografica;
-viteza de desfăşurare a procedurii relativ mare,
comparativ cu rezonanţa magnetică
- Realizeaza imagini axiale
- Procedura este noninvazivă
- Poate ghida manevre diagnostice si terapeutice;
- Epre deosebire de ecografie, calitatea examinarii
este mai putin dependenta de abilitatea operatorului.
Dezavantajele acestei metode
- Pacientul este expus unei doze mai mari de radiaţie
ionizantă decât în cazul radiografiilor clasice
- Utilizand radiatii ionizante, metoda este
contraindicata in aceleasi situatii ca si pentru
radiografie;
- Calitatea informaţiilor obţinute în cazul anumitor
detalii ale structurilor articulare şi coloanei vertebrale
este inferioară celei disponibile în cazul rezonanţei
magnetice nucleare.
- Costul examinarilor si distributia inegala in teritoriu
a aparaturii sunt limite relative ale metodei.

TOMOGRAFIA CU EMISIE DE POZITRONI (PET-SCAN)

Definitie: Este o metodă de Imagistică Medicală de ultimă

generaţie, constituind modalitatea cea mai
modernă de diagnostic. PET scan permite
medicului să examineze complet şi dintr-o dată
corpul pacientului, prin producerea unor imagini
ale fiziologiei, deci funcţionării organismului,
imagini imposibil de obţinut cu alte metode.
Acest mod de vizualizare înfăţişează
metabolismul precum şi alte funcţii importante,
nu doar simpla structură anatomică a anumitor
organe aşa cum este revelata de clasicele examene
radiologice Scanarea de tip PET este frecvent
folosită pentru supravegherea periodică a
posibilelor degenerări de tip malign; este un
procedeu prin care se identifică celulele tumorale
din organism. Este injectată intravenos o mică
cantitate de glucoza (zahăr) marcată radioactiv.
Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului şi va
capta imagini ale zonelor din organism unde
glucoza este consumată. Celulele maligne vor
apărea mai luminoase deoarece sunt mai active

63

Scop:
Indicatii:
Pregatirea materialelor necesare:
Pregatirea mediului
Pregatirea pacientului:
metabolic şi folosesc mai multa glucoză .
Explorator
 diferenţiere tumorilor maligne de cele
benigne
 poate detecta degenerarea malignă într-un
ţesut cu aparenţă anatomică normală
 poate evalua răspunsul la tratamentul anti
canceros
 poate fi folosită pentru măsurarea
metabolismului cerebral
PET – scan cerebral/vertebro-medular
 degenerarea senilă de tip Alzheimer poate
fi identificată prin scanare PET înainte de
apariţia simptomelor clinice.
 diagnosticul diferenţial benign-malign al
tumorilor
 detectarea metastazelor la distanţă si
evaluarea răspunsului la terapia
neoadjuvantă
 Solutii pentru dezinfectie - clorhexidina
2% (cea mai eficienta), tinctura de iod
2%, betadina 10%, alcool medicinal 70%
garou
 Material moale steril: campuri,
pansamente, tampoane
 Ac de punctie sau CVP, sterile
 Tavita renala
 Camera de examinare trebuie sa aiba un
climat corespunzator
 Temperatura din camera sa fie constanta
de 20 grade
 Pregatirea psihica:
 Abordarea si identificarea
pacientul.
 Asistenta medicala trebuie sa explice
pacientului scopul acestei investigatii.
Explicaţiile oferite de catre asistenta
medicala trebuie sa fie in concordanta cu
cele oferite de catre medic, pentru a evita
confuzarea pacientului.
 Asistenta medicala trebuie sa intervieze
pacientul in legatura cu medicamentele pe
care le ia, daca acesta sufera de o forma
de alergie la substanta radioactiva, sau de
claustrofobie; daca are antecedente de
boli de inima, astm, diabet, boli de rinichi
sau probleme cu glanda tiroida, care pot
64

 Pregatirea fizica:
Pregatirea asistentei medicale:
Executia tehnicii
creste riscul efectelor adverse. Femeile
trebuie sa informeze daca sunt gravidesau
daca alapteaza.
 Interviaza pacientul pentru a stabili
nivelul cunostintelor privitoare la
procedura
 Explica pacientului ce evenimente vor
avea loc inainte de procedura
 Este absolut necesara indepartarea tuturor
obiectelor metalice: bijuterii, ace de par,
ochelari
 Pacientul nu trebuie sa bea decat lichide
clare seara si noaptea dinaintea examinarii
si sa nu manânce si sa nu bea nimic cu 4-6
ore inainte.
 Cu 24 ore inainte, sa isi limiteze
activitatile fizice.
 Sa cunoasca antecedentele medicale ale
pacientului si tratamentele prescrise
 Sa pregateasca pacientul fizic si psihic
 Sa pregateasca materialele necesare
tehnicii
 Pacientului i se verifica nivelul glicemiei.
 Infirmiera ii va injecta substanta
radioactiva dupa care se asteapta lungit in
pat , la intuneric, 30-90 min. pana cand
substanta radioactiva ajunge la tesuturi.
 In caz de stari de anxietate i se va injecta
un sedativ.
 Inainte de scanare i se cere pacientului sa
isi goleasca vezica.
 Se intinde pacienul in pozitie dorsala pe
masa glisanta atasata aparatului.
Investigatia poate sa dureze de la 15 min
la 2 ore.
 Masa aluneca in interiorul cilindrului, iar
scanerul se va roti in jurul corpului pentru
a prelua imaginile.Pacientul nu va auzi
nici un zgimot.Pe durata investigaţiei
pacientul trebuie sa stea nemiscat. De
asemenea, pe parcursul testului pacientul
va ramâne singur in insa va fi urmarit
printr-o fereastra de catre asistenta si i se
va vorbi prin intermediul unui speaker.
Toate imaginile sunt salvate ca un grup pe
un computer si pot fi supuse
postprocesarii in vederea obtinerii de
reconstructii utile pentru medic. De
asemenea, ele pot fi imprimate pe film si
65

Îngrijirea pacientului dupa tehnica:
Notarea tehnicii in foaia de
observatii:
Accidente / Incidente:
Reorganizarea locului de munca:
Observatii:
scrise pe un CD.
 Monotorizarea pulsului si a
tensiunii,glicemiei
 Hidratarea pacientului pentru eliminarea
substantei radioactive.
 Se noteaza procedura in fisa de proceduri
si in dosarul/planul de ingrijire
 Se noteaza data, ora, locul procedurii,
timpul cand s-a efectuat
 Se noteaza orice observatie legata de
starea si reactia pacientului
 Exista risc de aparitie a unei
reactii alergice
 Exista un risc scazut de infectie la
nivelul venei pe care se introduce
substanta radioactiva
 Se colecteaza deseurile conform P.U. in
recipiente speciale
 Se indeparteaza manusile
 Se spala mainile
Avantajele acestei metode
Spre deosebire de CT si RMN , PET – scan poate
observa metabolismul celular astfel incat sa
detecteze inainte de aparitia simptomelor si sa
diferentieze cancerul, inlaturand necesitatea unei
biopsii.Impreuna cu CT si RMN poate oferi o
imagine trdimensionala.
Dezavantajele acestei metode
Pacientul este expus totusi la o doza de radiatie
Pretul investigatiei este foarte mare.
66