Intestinul gros se întinde de la tunica ileonului, marcat prin valvula ileocecală, până la nivelul

canalului anal, dar această definiţie morfofuncţională trebuie să includă apendicele şi valvula
Bauhin. Această concepţie caută să respingă o unitate funcţională integratoare, dar
individualitatea morfofuncţională şi patologică a diferitelor porţiuni colice impun studiul
anatomic şi patologic pe porţiuni separate.
Lungimea intestinului gros variază între 100 – 150 cm, cu o medie de 130 – 1350, creşterea
în lungime se poate face pe seama întregului colon dar mai ales pe seama unor segmente
separate.
Aceste alungiri pot fi congenitale sau câştigate dea lungul vieţii, ducând la dificultăţi în
investigaţia radiologică atât în plenitudine cât şi în dublu contrast astfel sigmoidul şi transversul
au o lungime în jur de 50 cm, ascendentul 12 – 17 cm iar descendentul 14 – 20 cm. Calibrul
intestinului gros prezintă o scădere progresivă începând de la cec spre sigmoid cu aproximativ 5
cm la cec şi 2,5 cm la sigmoid dar în mod normal sau condiţii patologice, există modificări de
calibru prin spasme sau dilatări, creând astfel dificultăţi în investigarea colonului şi mai ales în
punerea diagnosticului.