ETIOPATOGENIE

Mecanismul de producere a litiazei reno-urinare nu este pe deplin elucidat;

cunoașterea acestuia are importanță diagnostică și terapeutică.
Urina normală este o soluție saturată de cristaloizi (acizi: uric, fosforic, oxalic,
cistină, xantină) și coloizi într-o anumită proporție. Ruperea acestui echilibru, prin
creșterea concentrație cristaloizilor, elementul precipitant, sau scăderea coloizilor de
protecție care se opun precipitării, în preznța factoriilor favorizanți determină formarea
calculilor urinari.
În litogeneza renală intervin următoarele mecanisme și factori:

 I. Cresterea concentrației cristaloizilor urinari

Hiperconcentrarea urinei se produce în următoarele împrejurări:

1) Exces de cristaloizi,datorită: aportului exogen crescut; de exemplu, o alimentatie
unilaterală, cu abuz de preparate de carne predispune la dezvoltarea unei litiaze
urice, iar cea de vegetale duce la litiază oxalică. Producerii endogene crescute:
metabolică (hiperuricemie,hipercalcemia, oxalemia, cistinuria sau xantinuria
familiala) sau medicamentoasaă (tratamentul cu citostatice determină excreția
crescută de acid uric).
2) Consum redus de lichide sau deshidratare excesivă (transpirații) care explică
aparitia litiazei renale (LR).

 II. Scăderea coloizilor de protecție

Substante ipotetice care s-ar opune precipitarii cristaloizilor din urina

hiperconcentrată prin schimbarea starii coloidale, printre care: acidul hialuronic,
acidul hypuric, magneziu, citratul, sulfatul, vitamina b.

 III. Factorii favorizanti ai precipitarii:

a) Staza urinară. Din cauze diverse, este prezentă in 50% din cazuri.
b) Infectia urinară. Infectia urinară cu Proteus, prin formarea de amoniac din
descompunerea ureei si alcanizarea urinii, favorizează formarea calculilor
amoniaco-magnezieni si fosfo-calcici. Pe de alta parte, infectia urinară in
generalprin descuamarea celulelor epiteliale din căile urinare contribuie la
formarea nucleelor de precipitare.
c) Modificarea reactiei urinii. Astfel, pH-ul urinar alcalin (peste 7) favorizează
precipitarea fosfatiilor si carbonațiilor, iar pH-ul urinar acid (sub 7) favorizeaza
precipitarea urațiilor, cistinei si xantinei.