INGRIJIREA STOMELOR

AS.MED.PR.LIC.ANI OPRESCU
• Stoma vine din grecescul “stoma” și înseamnă orificiu sau
deschizătură.
• Stomie înseamnă crearea prin intervenţie chirurgicală a unei
deschizături, comunicări (stomă) cu exteriorul sau realizarea unei
comunicări între un organ cavitar şi tegument.
• Tipuri de stome
• traheostoma = orificiu creat la nivelul traheei prin care se poate
asigura respirația
• gastrostoma = orificiu făcut la nivelul stomacului;
colostoma = regiune a colonului care este fixată la un orificiu
de la nivelul peretelui abdominal
urostoma = crearea unei comunicări între rinichi şi piele printr-
o sondă, în vederea derivării urinii spre exterior
• Îngrijirea stomelor – Scop
• menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot
obstrua, menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor,
suport psihologic.
• îngrijirea stomelor se va face prin tehnici sterile pentru a preveni
infecțiile
• Materiale necesare
• ➢ pentru îngrijirea traheostomei:
• recipiente sterile, canulă sterilă în cazul inlocuirii ei
• solutie normal salină (ser fiziologic), apa oxigenata
• comprese sterile, mănuşi sterile
• echipament pentru aspirare
• periuţă sterilă din nailon, curăţător steril de pipă pentru parte
interioară a canulei
• echipament pentru toaletarea gurii
• lubrifiant pe baza de apă, unguent cu antibiotic
• banda de fixare a canulei ( daca este nevoie să fie schimbata) şi
foarfecă sterilă
• dacă este necesar repoziţionarea canulei: dilatator de trahee steril,
canulă sterilă de mărime potrivită
Pregătirea pacientului
• fizică: se asigură intimitatea pacientului şi va fi ajutat să se aşeze într-
o poziţie confortabilă, poziţie semişezândă
• psihică: asistenta va discuta cu pacientul explicându-i practica de
îngrijire, stabilind un climat de încredere, uşurându-i adaptarea la
noua situaţie, acesta va fi educat să se poată îngriji singur şi să poată
duce o viaţă activă normală.
• Tehnica
• ➢ îngrijirea traheostomei
• se stabilește un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru
pe care se vor aşeza materialele necesare,
• se va turna într-un recipient steril ser fiziologic şi în altul apă oxigenată, într-un al
treilea recipient steril se pun comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/
apă oxigenată pentru curăţarea interioară a canulei;
• se pun mănuşi nesterile și se îndepărtează pansamentul din jurul stomei;
• se pun mănuşile sterile, se aspiră pacientul;
• dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregati acesta ca lungime sau, daca
este gata pregatita se va desface pachetul prin tehnica sterilă;
• cu mâna dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat ( apa
oxigenata, ser fiziologic), se scurge de excesul de lichid , pentru a preveni aspirarea
sa şi se şterge pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresă se va şterge bordura
canulei
• se va repeta procedeul de fiecare data cu alta compresă, pana cand
zona va fi curată apoi se va usca zona curăţată cu comprese sterile şi
se reface pansamentul în mod steril;
• spălarea sau înlociurea canulelor interioare: se pun mănuşi sterile şi
se scoate canula care se introduce în recipientul cu apă oxigenată; se
va curăţa repede canula cu ajutorul periutei de nailon, folosind mana
dreaptă ; se clăteşte 10 secunde cu ser fiziologic, se verifică să nu mai
aibă secreţii pe ea , se scutura usor de marginea recipientului cu ser
fiziologic si fără a se usca, se reintroduce canula în traheostoma şi se
aplica un nou pansament steril;
• dacă trebuie înlocuită canula se va desface în mod steril pachetul cu
noua canulă;
• Observaţii
• se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie şi se vor aspira
secreţiile verificându-se aspectul şi culoarea secretiilor;
• se va ține la îndemână trusa de urgență;
• se va evita efectuarea excesivă a diverselor manevre până când stoma nu este bine definită
(primele 4 zile);
• dacă zona din jurul stomei prezintă excoriații sau semne de infecție, se va aplica un unguent cu
antibiotic, la indicația medicului;
• nu se vor folosi niciodată in jurul stomei medicamente sub forma de pudra sau pe baza de ulei
deoarece aspirarea lor poate produce infectii.
• un alt aspect important este umidifierea şi încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul
ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la
pacientul care respira spontan)
• nici aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat nu vor fi neglijate. Internarea
prelungită într-o secţie de terapie intensivă (valabilă pentru majoritatea acestor bolnavi), cu
tot ceea ce presupune acest lucru potenţează anxietatea şi teama. Pacientul conştient va fi
informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua şi va fi încurajat să se exprime
(comunicare scrisă pentru bolnavul traheostomizat). Există de
asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezenţa
cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.
• Complicații
• Cele mai multe complicații pot să apară în primele 4 ore de la
efectuare traheotomiei:
• hemoragie la locul inciziei care poate determină aspirarea de sânge;
• sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
• aspirarea secrețiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală
cauzând pneumotorax;
• hipoxie și acidoza, stop cardiac;
• emfizem subcutanat
 Alimentarea pacientului prin sondă nazogastrică este metoda de
alimentare care constă în introducerea alimentelor în organismul
pacientului cu ajutorul sondei gastrice sau intestinale
• Scop
• Introducerea alimentelor în stomac utilizând sonda nazogastrica la
pacienţii:
• – inconştienţi, comatoşi;
– cu tulburări de deglutiţie;
– negativism alimentar;
– operaţii pe tubul digestiv şi organele anexe;
– cu stricturi esofagiene şi ale cardiei care împiedică pătrunderea bolului
alimentar din cavitatea bucală în stomac;
– operaţii stomatologice;
– intervenţii neurochirurgicale;
– intoleranţa sau hemoragii digestive
• Pregătirea materialelor pentru alimentarea pacientului prin sondă
nazogastrică
• Pe o tăviţă medicală se pregătesc: sonda gastrica (Faucher) şi sonda
duodenala Einhorn, pensa Pean şi clama Hoffman, sterile
• Mănuşi de unică folosinţă, masca.
• Pâlnie, tub de cauciuc, prestub.
• Seringi de 5 cm cubi, 10 cm cubi.
• Leucoplast.
• Aparat de perfuzie a alimentelor.
• Raţia de lichide alimentare.
• Amestecuri alimentare (lapte, zahăr, cacao, sare, unt, smântâna,
vitamine) sau formule polimerice cu toţi nutrienţii necesari.
• Produsele folosite în alimentaţia enterală sunt produse măcinate şi
dizolvate sau suspendate în apă, pentru a putea fi administrate printr-
un tub subţire cu diametru de 2 – 3 mm (ex: lapte, albuş de ou, carne
măcinată, mazăre, uleiuri de măsline, soia, floarea soarelui, porumb,
gălbenuş, amidon, zaharoză, lactoză, fructoză, supă).
• Pregătirea pacientului şi introducerea sondei
• Pregătirea fizică:
• Se așează pacientul pe un scaun și se protejează cu un prosop în jurul
gâtului
• Se îndepărtează proteza dentară
• I se oferă tăvița renală și este rugat să o țină sub bărbie
• Pregătirea psihică:
• se informează și se explică importanța tehnicii și a colaborării sale
• Efectuarea tehnicii
• Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi
• Introduceţi sonda gastrica, verificaţi poziţia ei şi fixaţi extremitatea
liberă a sondei cu leucoplast de fată şi urechea pacientului
(vezi Tubajul nazo-gastric).
• Verificaţi conţinutul gastric şi la nevoie, aspiraţi stază.
• Încălziţi lichidul alimentar la temperatura corpului.
• Pregătiţi aparatul de perfuzie, umpleţi rezervorul picuratorului,
eliminaţi aerul din tubul de legătura şi racordaţi perfuzorul la sondă.
• Introduceţi raţia zilnică în 4-6 doze, foarte lent, cu aparatul de
perfuzie ataşat la extremitatea liberă a sondei.
• Verificaţi viteza de scurgere a picuratorului; se administrează cel mult
200-250 ml într-o oră.
• Administraţi pe sonda 200-300 ml de apă pentru spălarea perfuzorului
şi a sondei, apoi insuflaţi puţin aer pentru a o goli complet şi închideţi
extremitatea liberă cu o pensă Pean sau cu o clamă Hoffman; astfel se
împiedica picurarea resturilor de lichid din sonda în faringe şi laringe,
acestea putând fi aspirate de bolnavul inconştient, lipsit de reflexul
tusei.
• Asiguraţi-vă că pacientul primeşte raţia adecvată, calitativ şi cantitativ
şi i se asigura hidratarea necesară.
• Îngrijirea pacientului
• Îngrijirea pacientului
• Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şi închideţi sonda între 2
administrări.
• Supravegheaţi pacientul pentru a sesiza apariţia greţurilor, balonării,
vărsăturilor, crampelor, diareei.
• Îndepărtaţi sonda, respectând paşii de la tubajul nazo-gastric sau la
intervalele stabilite de medic (2-3 zile pentru sondele de cauciuc, 4-7
zile pentru sondele de polietilenă);
• Lăsaţi un interval liber de 4-6 ore în timpul nopţii până la montarea
unei noi sonde în scopul refacerii circulaţiei la nivelul mucoasei şi dacă
nu exista contraindicaţii, schimbaţi nara.
• Mobilizaţi sonda rămasă pe loc pentru a evita lezarea mucoasei.
• Verificaţi dacă senzaţia de foame a diminuat sau a dispărut
• Reorganizarea locului de muncă
• Îndepărtaţi mănuşile şi materialele folosite în containere speciale;
• Spălaţi-vă mâinile.
• Notarea tehnicii
• Notaţi:
– procedura şi numele celui care a efectuat-o;
– dată, oră, cantitatea şi felul alimentelor administrate;
– reacţii adverse, intoleranta (senzaţie de greaţă, vărsături).
• Incidente şi accidente
• Pacientul prezintă greaţă, vărsături, intoleranţă la unele alimente.
• Leziuni la nivelul mucoasei nazale şi uscăciunea mucoasei bucale: asiguraţi igiena
cavităţii bucale, mobilizaţi sonda, schimbaţi nara după asigurarea unui repaus intre
îndepărtarea şi repunerea sondei.
• Tuse şi semne de sufocare (alimentele au ajuns în căile aeriene prin tehnica
greşită): retrageţi sonda şi o reintroduceţi pe cale esofagiană, chemaţi medicul
pentru a stabili măsuri de prevenire a bronhopneumoniei de aspiraţie.
• Observaţii
• Sondele de cauciuc pot fi lăsate pe loc maximum 3 zile pentru a nu cauza leziuni ale
mucoasei nazale.
• Sonda va fi mobilizată de mai multe ori în cursul zilei, favorizând circulaţia sanguină
normală.
• Este important că alături de aportul caloric şi vitaminic, pacientul să primească raţia
corespunzătoare de lichide pentru asigurarea necesitaţilor hidrice care necesita
calculare exactă.
• În cazul alimentaţiei enterale continue este necesară monitorizarea
glicemiilor mai ales la pacienţii diabetici.
• Controlul sondei pentru a verifica introducerea ei corectă şi a nu
pătrunde în căile respiratorii se practică prin :
– introducerea capătului distal al sondei într-un pahar cu apa;nu
trebuie să apară bule de aer în timpul expiraţiei;
– introduceţi aer cu seringa şi aplicaţi stetoscopul pe stomac pentru
auscultaţie.
SPALATURI
 Spălătura auriculară reprezintă spălarea conductului auditiv extern prin
introducerea unui curent de lichid.
Scop
• Terapeutic
• îndepartarea secretiilor (puroi, cerumen)
• îndepartarea corpilor straini
• tratamentul otitelor cronice.
Materiale necesare pentru spălătura auriculară
• Seringa Guyon
• Comprese de tifon, tampoane de vata sterile
• Tavita renala
• Lichide de spalatura: solutii antiseptice la 37 grade C sau solutii
medicamentoase
• Sort, musama, prosop, aleza
 Pregatirea pacientului
• Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii;
• Se obtine consimtamantul si colaborarea.
• Important!
• În cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de a efectua
spălătura auriculară se va instila în conductul auditiv extern – de 3 ori
– soluţie de bicarbonat de sodiu în glicerină 1/20 sau apa oxigenata
• În cazul dopului epidermic se va instila soluţie de acid salicilic 1% în ulei
de vaselină.
• În cazul corpurilor străine hidrofile (boabe de legume şi cereale) se va
instila alcool.
• În cazul insectelor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se
aplică tampon cu alcool, eter – cu efect narcotizant.
 Tehnica
• Se aşază bolnavul în poziţia şezând, protejat cu prosop, muşama şi şorţ.
• Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
• Se îmbracă şorţul de protecţie.
• Se aşează tăviţa renală sub urechea bolnavului care înclină capul spre tăviţă şi o susţine.
• Se verifică temperatura soluţiei de spălare.
• Se cere bolnavului să-şi deschidă gura – prin aceasta conductul se lărgeşte şi conţinutul
patologic se îndepărtează mai uşor.
• Cu mâna stângă se trage pavilionul urechii în sus şi înapoi, iar cu mâna opusă se
injectează sub jet lichidul de spălătură în conduct – spre peretele postero-superior şi se
aşteaptă evacuarea.
• Se repetă operaţia de câteva ori – până se obţine lichid curat.
• Se usucă conductul cu câteva tampoane de vată.
• Se îndepărtează tăviţa renală
• Se controlează lichidul de spălătură.
• Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Se usuca conductul auditiv prin introducerea unui tampon
• Se aseaza pacientul in decubit dorsal timp de 30 minute.
• Accidente / Incidente
•– Presiunea mare a jetului, temperatura mai scăzută sau mai
crescută a lichidului de spălătură determină apariţia accidentelor →
vărsătură, lipotimie, traumatizarea timpanului, nistagmus.
 Spălătura oculară reprezintă prin introducerea unei solutii
antiseptice în sacul conjunctival.
• Scop
• Pentru indepartarea corpilor straini
• Pentru indepartarea unor secretii conjunctivale
• In procesele inflamatorii ale conjunctivei
• Materiale necesare pentru spălătura oculară
• Tavita renala
• Aleza
• Comprese sterile si tampoane de vata sterile
• Udina sau pipeta sterila
• Soluţii medicamentoase sau ser fiziologic
 Pregatirea pacientului
• Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii
• Se obtine consimtamantul si colaborarea
Spălătura oculară – Tehnica
• Se asaza bolnavul in pozitie sezand, cu capul aplecat pe spate, privirea in sus
• Daca starea pacientului nu permite sa stea in pozitie sezand, el va sta in decubit dorsal, cu
capul in extensie
• Se protejeaza ochiul sanatos cu o compersa sterila
• Se protejeaza pacientul cu un prosop sau aleza
• In partea ochiului ce urmeaza a fi spalat se aseaza tavita renala ce va fi sustinuta de catre
pacient
• Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
• Se verifica temperatura solutiei de spalare. Aceasta trebuie sa fie la 37 grade C.
• Se aşează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluţia antiseptică de spălare
• Cu degetele mâinii stângi se deschide fanta palpebrală.
• Se toarnă încet lichidul de spălătură în sacul conjunctival, evitând
corneea.
• Ciocul undinei trebuie sa fie tinut la 6-7 cm distanta pentru a se evita
ranirea ochiului
• Se cere bolnavului să-şi mişte ochiul în toate direcţiile.
• Se repetă tehnica de mai multe ori
• Se îndepărtează tăviţa renală
• Se verifică prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.
• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Ingrijirea ulterioara
• Se sterge fata bolnavului cu un prosop curat
• Se indeoarteaza compresa sterila de protectie de la celalalt ochi
• Se tamponeaza lichidul ramas in unghiul nazal al ochiului
• Accidente/ Incidente
• Infectarea celuilalt ochi prin omiterea protejarii cu o compresa sterila
• Ranirea ochiului prin atingerea cu pipeta
• Lezarea ochiului prin manevre incorecte ale asistentei sau miscari
reflexe ale pacientului.
 Spălătura vezicii urinare se face în scop terapeutic și constă în introducerea de
soluții medicamentoase în vezica urinară.
Materiale necesare
• Materialele prezentate pentru sondajul vezical:
• Sondă sterilă Foley
• Câmp steril
• Cateter din material plastic
• Aleză
• Mănuși sterile
• Comprese sterile
• Tampoane de vată sterile
• Tăviță renală
• Soluție de betadină
• Soluție pentru lubrifiere (sterilă)
• Soluții antiseptice pentru toaleta genitală
• O seringă Janet (cea mai mare seringă de 150 ml)
• Un irigator
• Soluţii de spălat: soluţie de acid boric 3%, soluţie nitrat de Ag 1-4‰,
ser fiziologic, soluţie Rivanol 0,1-2 %. Toate se încălzesc la 36°C.
• Pregătirea pacientului
• se informează pacientul cu privire la efectuarea tehnicii;
• se obține consimțământul;
• se asigura un mediu privat pentru efectuarea tehnicii și pentru
păstrarea intimității pacientului (se izolează patul cu paravan);
• se efectuează toaleta regiunii;
• Pregătirea asistentului medical
• asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează;
• Tehnica – Spălătura vezicii urinare la femei
• Pacienta este așezată în decubit dorsal cu genunchii ridicați, flectati și coapsele
îndepărtate
• Sub fese se așază o perna
• Se acoperă bolnava, lăsându-se descoperita doar regiunea valvară
• Asistenta medicala își pune mănuși sterile și se așază în dreapta bolnavei
• Ia sonda sterila, o lubrifiază cu lubrifiant steril si o prinde intre degetul mediu si inelar a
mâinii drepte cu ciocul îndreptata in jos
• Policele şi indexul mâinii drepte apucă două tampoane înmuiate în soluție de oxicianură
de mercur.
• Cu policele şi indexul mâinii stângi se îndepărtează labiile, punându-i-se în evidență
meatul urinar uretral
• Se șterge cu tampoanele orificiul uretral de mai multe ori de sus în jos, în direcţia anusului
• Tamponul se utilizează numai la o singură ştergere apoi se aruncă.
• După două trei ştergeri asistentul medical întoarce sonda dintre degetele mediu şi inelar,
aducând-o cu ciocul în sus şi va fi prinsă ca un creion.
• Introduce apoi sonda prin meat la o adâncime de 4-5 cm.
• La sonda vezicală se adaptează o seringă Janet sau irigatorul din care
se umple încet vezica urinară.
• Când vezica s-a umplut se îndepărtează seringa sau irigatorul şi se lasă
să se scurgă lichidul de spălătură.
• La extragerea sondei se pensează capătul liber și se extrage sonda cu
blândețe.
• Notarea tehnicii și reorganizarea locului
• Se îndepărtează materialele folosite și se colectează în recipiente
speciale conform P.U. (precauțiilor universale)
• Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează după
îndepărtarea mănușilor;
• Se notează tehnica în F.O. și se menționează data și numele persoanei
care a efectuat tehnica.
• Tehnica – Spălătura a vezicii urinare la bărbați
• Pentru bărbaţi se folosesc sonde Foley, Nelaton sau Tieman.
• Bolnavul trebuie sa fie așezat în decubit dorsal, cu picioarele întinse și depărtate
• Asistenta medicala se va așeza în partea dreapta a bolnavului
• Se protejează patul cu mușama și aleza
• Se asaza tăvița renala intre coapsele pacientului
• Asistenta își pune mănuși sterile
• Se dezinfectează meatul urinar, degajează glandul de prepuţ, şterge fin meatul
de câteva ori cu oxicianură de mercur, apoi fixează glandul între police, index şi
mediu al mâinii stângi, desfăşurând meatul uretrei cu primele două degete
• Alege sonda cu care se face sondajul cu o pensa anatomica sterila
• Se lubrifiază vârful sondei, care se tine ca un creion
• Se introduce sonda cu finețe, iar cu ajutorul pensei se împinge înainte
• Paralel cu mâna stângă se întinde penisul ca să dispară cutele
transversale
• Dacă sonda nu progresează, se retrage 2-3 cm și se împinge din nou
cu mișcări fine, în sens circular
• Dacă la împingerea sondei asistentul medical întâlneşte obstacole
anatomice el renunţă şi anunţă medicul
• La sonda vezicală se adaptează o seringă Janet sau irigatorul din care
se umple încet vezica urinară.
• Când vezica s-a umplut se îndepărtează seringa sau irigatorul și se lasă
să se scurgă lichidul de spălătură.
• La extragerea sondei se pensează capătul liber și se extrage sonda cu
blândețe.
• Notarea tehnicii și reorganizarea locului
• Se îndepărtează materialele folosite și se colectează în recipiente
speciale conform P.U. (precauțiilor universale)
• Asistentul medical se spală pe mâini și se dezinfectează după
îndepărtarea mănușilor;
• Se notează tehnica în F.O. și se menționează data și numele persoanei
care a efectuat tehnica.
• Accidente
• • accidentele sondajului vezical
• • supraumplerea vezicii urinare.
• Spălătura vaginală presupune introducerea în vagin a unui curent de
lichid – apă sau soluţie medicamentoasă – care, după ce spală pereţii
vaginali, se evacuează pe lângă canulă. Lichidul obținut din spălătura
vaginală poate fi trimis la laborator pentru analiză.
• Scopul spălăturii vaginale
• Scop terapeutic:
• Îndepărtarea conţinutului vaginal (conținut normal-fizioloic sau
conținut patologic).
• Dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă.
• Dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale, ginecologice şi
obstetricale.
• Reducerea proceselor inflamatorii.
• Calmarea durerilor.
• Contraindicațiile pentru spălătura vaginală
• spălătura vaginala e contraindicată post-partum
• col uterin deschis sau patologie a colului uterin
• Materiale necesare pentru spălătura vaginală
• Canula sterilă vaginală (15-20cm) curbată cu vârf cu orificii si irigator steril cu
stativ
• Prosop, aleză, paravan pentru asigurarea intimității
• Săpun și apă pentru toaleta genitală
• Vată
• Tavița renală
• Bazinet (ploscă)
• 2 l soluţie medicamentoasă (apă oxigenată, soluţie cloramină 1%, permanganat
de potasiu 1/20.000, oxicianură de Hg 1/4.000, sublimat 1%).
• Lubrifiant
• Pregatirea pacientei pentru spălătura vaginală
• Se pregăteşte pacienta psihic, se anunţă şi se explică tehnica și necesitatea
efectuării spălăturii vaginale;
• Se cere consimțământul pentru efectuarea tehnicii;
• Se încurajează pacienta pentru a se dimina starea de teamă, dacă există.
• Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză pentru a se
asigura intimitatea.
• Tehnica spălăturii vaginale
• Asistenta medicală se spală şi se dezinfectează pe mâini.
• Asistenta medicală îmbracă manușile de cauciuc.
• Bolnava este aşezată în poziţie ginecologică (coapsele în a și i se introduce
bazinetul sub bazin, se spală organele genitale cu apă şi săpun.
• Se aşază irigatorul la 50-75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană.
• Se verifică temperatura soluţiei
• Se reperează orificiul de intrare în vagin şi se deschide robinetul;
• Se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al
vaginului.
• Se spală bine cu jet cu presiune mică, fundul de sac posterior şi apoi se plimbă
canula pe toată suprafaţa vaginului pentru o curățare a mucoasei vaginale și a
colului uterin.
• Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se
depune în tăviţa renală.
• La finalul spălăturii vaginale se face toaleta regiunii vulvare și apoi se usuca zona
genitală cu vată și prosop.
• Se ajută pacienta să se îmbrace și sa aibă o poziție comodă în pat.
• Se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de mucus,
puroi, cheaguri de sânge.
• Se pregătește lichidul de spălătura pentru laborator: se colectează lichidul în
eprubete, se etichetează corespunzător și se trimite la laborator pentru analiza
• Notarea tehnicii și reorganizarea locului
• Se îndepărtează materialele folosite și se colectează în recipiente
speciale conform P.U. (precauțiilor universale)
• Se notează tehnica în F.O și se menționează data și numele persoanei
care a efectuat tehnica.
• Accidente/ Incidente
• Spălăturile vaginale dese dereglează microflora vaginală și se poate
produce candidoză sau vaginită. Prin spălăturile vaginale dese se
poate produce un dezechilibru al florei vaginale benefice.
• Risc pentru endometrite (inflamația mucoasei uterului), anexite
(inflamația organelor genitale interne), endometrioza (afecțiune în
care endometrul e localizat în afara uterului).
• Spălătura gastrică sau lavajul gastric presupune evacuarea
continutului stomacului si curatarea acestuia de substante straine.
Aceasta tehnica trebuie sa fie facuta in primele 4 ore de la ingerarea
produsului.
• Scop
• Terapeutic
• Evacuator
• Spălătura gastrică – Contraindicatii
• In ulcer gastric in perioada dureroasa
• Cancer gastric
• In intoxicatii cu substante caustice
• In hepatite cronice
• Materiale necesare pentru spălătura gastrică
• Sorturi de protecție
• Sonda gastrica Faucher
• O cana de capacitate 5 L cu apa la 25-26 grade C
• Recipient pentru lichidul evacuat
• Palnie
• Prosop
• Tavita renala
• Seringa Guyon
• Pregatirea pacientului pentru spălătura gastrică
• Se explica tehnica si necesitatea acesteia
• Se obtine consimtamantul si colaboarea pacientului
• Se asaza pacientul pe un scaun, cu spatele drept
• Se protejeaza pacientul cu sort
• I se da tavita renala si i se spune sa o mentina sub barbie pentru
captarea salivei
• Tehnica spălăturii gastrice
• Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
• Imbraca manusile de unica folosinta si sortul de protectie
• Umezeste sonda pentru alunecarea usoara in faringe si esofag
• Se aseaza de-a dreapta pacientului si ii fixeaza capul cu mana stanga
• Apuca extremitatea rotunjita a sondei
• Cere pacientului sa deschida gura si introduce sonda la radacina limbii
• Invita bolnavul sa inghita, introducand in acelasi timp sonda
• Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem
capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă
pătrunderea în căile respiratorii şi se îndepărtează sonda.
• Cand gradatia de 40-50 cm a ajuns la nivelul arcadei dentare e semn ca sonda a
ajuns in stomac
• Verificam cu ajutorul seringii daca sonda se afla in stomac, aspirand
• Dupa ce a ajuns in stomac, la capatul sondei se fixeaza o seringa Guyon umpluta
cu apa potabila
• Se introduce apa in stomac si apoi se aspira continutul gastric pentru analize
• Se scoate seringa si se pune o palnie prin care se toarna 300-500 ml apa calduta
(se poate adauga o lingura de sare)
• Se ridica palnia deasupra capului bolnavului, iar inainte sa se goleasca lichidul
din palnie, se coboara sonda la nivelul toracelui bolnavului si se rastoarna
continutul in lighean.
• Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid, urmată de
extragerea acestuia, până se ajunge la o cantitate de 3-5 litri.
• Se indeparteaza palnia de la capatul distal al sondei si se penseaza cu
o pensa hemostatica
• Extrage cu atentie folosind aceleasi metode ca la introducerea
acesteia numai ca in sens invers (comprimam capatul distal pentru a
impiedica scurgerea continutului stomacal in faringe de unde ar putea
fi aspirat de bolnav si ar provoca bronhopneumonie de
aspiratie), cand a ajuns in gura bolnavului, cu miscari blande si rapide
se va indeparta.
• I se ofera bolnavului un pahar cu apa pentru a-si clati gura.
• Accidente / Incidente
• Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând
respiraţie profundă.
• Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se
cianozează – se îndepărtează imediat sonda.
• Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin
insuflare de aer.
• Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii daca sonda nu se
penseaza la extragere.
• Sondajul gastric sau tubajul gastric reprezintă introducerea unui tub
de cauciuc (sonda Faucher sau sonda Einhorn) prin faringe și esofag,
în stomac
Calea de acces pentru sondajul gastric poate fi:
•– Pe gură
•– Pe nas
Sondajul gastric este o procedura neinvazivă, deoarece se folosește
o cale naturală de acces.
• Scopul sondajului gastric
• · EXPLORATOR – recoltarea conținutului stomacului în vederea
evaluării funcțiilor gastrice
• · TERAPEUTIC– pentru hidratare și alimentare, sau administrare de
medicamente
• EVACUATOR – evacuarea conținutului toxic
Materiale necesare pentru sondajul gastric
• § Materiale de protecție: sort de plastic, aleza, prosoape
• § Materiale sterile: sonda, seringi, mănuși sterile, pense hemostatice,
eprubete
• § Materiale nesterile: tăviță renală, un pahar cu apă aromată, un
recipient pentru colectare
• § Medicația prescrisă de medic
 Pregătirea pacientului pentru sondajul gastric
• o Se informează pacientul și se explică necesitatea tehnicii
• o Se obține consimțământul și colaborarea pacientului
• o Se așează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept
• o Se protejează pacientul cu sortul
• o Când este cazul, se îndepărtează proteza
• o Se așează tăvița renală sub bărbia pacientului și I se spune sa o tină
acolo pe perioada tehnicii
• Pregătirea asistentei
•– Asistenta se spală pe mâini
•– Își pune mănuși pentru efectuarea tehnicii
• Pozitia pacientului
• Se așează pacientul pe un scaun cu spătar, cu spatele cât mai drept
• Tehnica
• Se umezește/lubrifiază sonda (pentru a aluneca)
• Asistenta se așează în dreapta bolnavului și fixează capul pacientului cu mâna stângă
• Se prinde extremitatea sondei ca pe un creion
• Se introduce capătul sondei cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul sa
înghită
• Prin deglutiție și împinsă foarte atent, sonda ajunge în stomac pana la marcajul
măsurat
• Se verifică prezenta sondei în stomac prin aspirarea conținutului
• Pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul e rugat să își contracte pereții
abdominali
• Se extrage sonda cu o mișcare hotărâta prudentă, după comprimarea ei cu o pensă
hemostatică pentru a se împiedica scurgerea conținutului în faringe
• Se oferă pacientului un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii
• Se îndepărtează tăvița renală și sortul de cauciuc
• Accidente/ incidente
•– Sonda poate pătrunde în laringe dacă pacientul nu înghite
•– Sonda se poate înfunda cu resturi alimentare
•– Se poate produce bronhopneumonie de aspirație prin
pătrunderea de conținut gastric în arborele bronsic, de aceea este
important să pensăm sonda înainte de a o extrage.
• Sondajul duodenal sau tubajul duodenal constă în introducerea unei
sonde Einhorn dincolo de orificiul piloric, realizând o comunicare intre
duoden și mediul exterior
• Scopul sondajului duodenal
• EXPLORATOR
• Extragerea conținutului duodenal (conținut gastric, bila A, B, C, suc
pancreatic și secreție proprie)
• Aprecierea funcției biliare și a căilor extrahepatice
• Descoperirea unor modificări anatomo-patologice ale organelor care
dau aspectul, cantitatea și compoziția chimică a sucurilor extrase prin
sondaj
• Evidențierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare
• TERAPEUTIC
• Drenarea căilor biliare
• Introducerea unor medicamente asupra ficatului și tubului digestiv
• Alimentație artificială, când se introduc lichide și alimente pacienților
comatoși
• SCOP DE ASPIRARE
• In cazul ocluziilor intestinale sau după intervenții chirurgicale
• Materiale necesare
• o Mușama, sorț de cauciuc, prosoape
• o Sonda Einhorn sterilă
• o Pensă hemostatică
• o Seringi, eprubete
• o Un pahar cu apă aromată, o O pernă rulată
• Poziția pacientului în sondajul duodenal
•– Decubit lateral drept
• Pregătirea pacientului
• Se informează pacientul cu privire la necesitatea tehnicii
• Se obține consimțământul și colaborarea acestuia
• Pacientul va fi nemâncat
• Bolnavul se așează în poziție șezând
• Se protejează pacientul cu mușamaua
• I se da tăvița renală și i se indica sa o țină sub barbie
• Se lubrifiază sonda
• Se introduce sonda și se invita pacientul sa înghită
• Se lubrifiază sonda
• Se introduce sonda și se invita pacientul sa înghită
• Când sonda a ajuns în dreptul arcadelor dentare la semnul 45 cm,
aceasta a trecut de cardia și a pătruns în stomac
• Se așează pacientul în decubit lateral drept
• Se așează perna sub hipocondrul drept
• Ritmul de înghițire a sondei trebuie sa fie de 1-2 cm la 5 minute
• Se împinge ușor sonda, favorizând înaintarea ei către pilor (la 60 cm)
• Se continuă introducerea sondei încet, cu răbdare și concomitent cu
acțiunea de a înghiți
• Când sonda a ajuns la 75 de cm, ea a ajuns în duoden
• Timpul în care vom ajunge cu sonda în duoden este de aproximativ o
oră, o oră jumătate.
• Cum verificam dacă am ajuns cu sonda în duoden?
•– Dacă lichidul scurs nu are aspectul bilei, este posibil ca sonda
sa se fi încolăcit în stomac. In acest caz, se va insufla aproximativ 60
ml de aer, iar după un minut se aspiră. Dacă recuperăm mai putin de
20 de ml, înseamnă că sonda este în duoden. Dacă se recuperează tot,
înseamnă ca sonda este în stomac.
• Captarea bilei
• După o oră, o oră și jumătate de la pătrundere, pe sonda o sa apară
bila A care provine din canalul coledoc și care are o culoare galben-
aurie
• Pentru captarea bilei B și C se introduce pe sonda sulfat de magneziu
40 ml. Se pensează. După 15-30 minute se va scurge pe sondă bila B
de culoare castanie și care este bila veziculară, iar mai apoi se va
putea colecta bila C, provenită de la ficat.
• Pregătirea probelor
• – Se etichetează
• – Se determină cantitatea de bilă obținută
• – Se trimit la laborator
• Extragerea sondei
• Se insuflă câțiva ml de aer
• Se pensează sonda cu o pensa
• Se extrage sonda
• Se oferă pacientului un pahar cu apă aromată pentru clătirea gurii
• Se așează pacientul într-o poziție comodă
• Accidente/ Incidente
• o Înnodarea sondei ( din cauza contracțiilor pereților abdominali)
• o Încolăcirea sondei
• o Greață, vărsături
• o Imposibilitatea drenării bilei din cauza unui obstacol (exemplu:
spasm al sfincterului oddic. Relaxarea sfincterului oddic se face prin
introducerea de 5-10 ml de novocaină, la recomandarea medicului)
• o De evitat! Grăbirea înaintării sondei în duoden mai devreme de 1
ora, 1 și jumătate, sau depășirea sondajului peste 3 ore
• Sondajul uretro-vezical reprezintă introducerea unei sonde prin
uretră, până în vezica urinară, realizându-se astfel o comunicare între
vezica urinară și mediul extern.
• Sondajul este efectuat cu ajutorul unui cateter sau sonda pe uretră,
până în vezica urinară
• Sondajul uretro-vezical – Scop
• explorator: recoltarea de urină pentru examene de
laborator, depistarea unor modificări patologice ale uretrei și ale
vezicii urinare
• terapeutic: administrarea de medicamente, golirea vezicii urinare.
• Sondajul vezical se face diferit la femeie și la bărbat, datorită
dispoziției anatomice diferite pe sexe.
• Indicațiile sondajului vezical
• În retenții de urină
• În intervenții chirurgicale, în pregătirea preoperatorie
• În explorări endoscopice ale uretrei, vezicii urinare, ureterelor.
• La pacienții comatoși
• Contraindicații
• În infecții acute ale uretrei
• În ruptura traumatică a uretrei
• În hemoragii
• În afecțiuni prostatice
• Tumori
MATERIALE NECESARE
• sondă sterilă Foley
• pungi colectoare gradate pentru măsurarea diurezei
• câmp steril
• cateter din material plastic
• aleză
• mănuși sterile
• comprese sterile
• Eprubete/recipiente pentru urocultură (dacă este cazul)
• Comprese sterile
• două pense hemostatice sterile
• seringă de 10-20 ml
• apă distilată pentru umflarea balonașului
• tăviță renală
• soluție de betadină
• soluție pentru lubrifiere
• soluții antiseptice pentru toaleta genitală
• Sondajul uretro-vezical la bărbat
• Pregătirea pacientului
• se informează pacientul cu privire la efectuarea tehnicii;
• se obține consimțământul și colaborarea;
• se asigură un mediu privat pentru efectuarea tehnicii și pentru
păstrarea intimitătii pacientului (se izolează patul cu paravan).
• Tehnica – Sondajul uretro-vezical la bărbați
• la bărbați uretra este mai lungă și prezintă două curburi sagitale,
prima fiind convexă anterior, iar cea de-a doua convexă posterior;
• bolnavul trebuie sa fie așezat în decubit dorsal, cu picioarele întinse și
depărtate;
• asistenta medicală se va așeza în partea dreaptă a bolnavului;
• se protejează patul cu mușama și aleză;
• se așază tăvița renală între coapsele pacientului;
• asistenta îți pune mănuși sterile;
• se dezinfectează meatul urinar, degajează glandul de prepuț, șterge fin meatul
de câteva ori cu oxicianură de mercur, apoi fixează glandul între police, index
și mediu al mâinii stângi, desfășurând meatul uretrei cu primele două degete;
• alege sonda cu care se face sondajul cu o pensa anatomică sterilă;
• se lubrifiază vârful sondei, care se ține ca un creion;
• se introduce sonda cu finețe, se împinge înainte și paralel cu mâna stângă se
întinde penisul ca să dispară cutele transversale;
• daca sonda nu progresează, se retrage 2-3 cm și se împinge din nou cu mișcari
fine, în sens circular;
• dacă la împingerea sondei asistentul medical întâlnește obstacole anatomice,
renunță și anunță medicul;
• intrarea în vezica urinara este marcată de curgerea lichidului (urina);
• sonda se poate fixa în vezica urinară pentru un sondaj permanent, prin
umflarea balonului și introducerea în tubul aferent de 5-10 ml ser
• Accidente/incidente
• lipsa de progresie a sondei – crearea de cale falsă; se previne prin
efectuarea sondajului cu blândețe și răbdare fără să se forțeze
înaintarea sondei;
• lezarea traumatică a mucoasei uretrale – apare hemoragie; se impune
întreruperea imediată a tehnicii;
• absența scurgerii urinare după intrarea în vezică (se poate datora unor
cheaguri care au astupat orificiile sondei); se destupa prin insuflarea
cu aer sau injectarea a câțiva ml soluție dezinfectantă;
• sângerare uretrală;
• probleme tardive: introducerea germenilor patogeni prin manevre și
instrumente nesterile.
• Sondajul uretro – vezical la femeie
• Materialele sunt aceleasi ca cele descrise la sondajul vezical la barbat.
• Pregatirea bolnavului: la fel ca la sondajul vezical la barbat.
• Tehnica – Sondajul uretro-vezical la femeie
• Pacienta este așezată în decubit dorsal cu genunchii ridicați, flectați și coapsele
îndepărtate;
• Sub fese se așază o pernă;
• Se acoperă pacienta, lăsându-se descoperită doar regiunea vulvară;
• Asistenta medicală îsi pune mănuși sterile și se așază în dreapta bolnavei;
• Ia sonda sterilă, o lubrifiază și o prinde între degetul mediu si inelar a mâinii drepte cu
vârful îndreptat în jos;
• Policele și indexul mâinii drepte apucă două tampoane înmuiate în soluţie de oxicianură de
mercur;
• Cu policele și indexul mâinii stângi se îndepărtează labiile, punându-i-se în evidenţă meatul
urinar uretral;
• Se şterge cu tampoanele orificiul uretral de mai multe ori de sus în jos, în direcţia anusului;
• Tamponul se utilizează numai la o singură ştergere apoi se aruncă;
• După două, trei ștergeri asistentul medical întoarce sonda dintre
degetele mediu şi inelar, aducând-o cu vârful în sus și va fi prinsă ca
un creion;
• Introduce apoi sonda prin meat la o adâncime de 4-5cm;
• Prezenţa sondei în vezică e confirmată de apariția urinei pe ea;
• Sonda vezicală va fi prelungită cu tubul de la punga urinară
colectoare;
• Se conectează la punga colectoare.
• Sonda se fixează în vezica urinară pentru un sondaj permanent, prin
umflarea balonului și introducerea în tubul aferent de 5-10 ml ser.
• Reorganizarea locului de muncă
• Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU
• Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
• Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: nume, prenumele asistentei
care a efectuat tehnica, data şi ora.
• Observații
• sondajul trebuie să se efectueze cu respectarea normelor de asepsie și
antisepsie;
• introducerea sondei trebuie să se facă cu blândețe;
• golirea vezicii urinare trebuie să se facă lent (se pensează sonda după
eliminarea a 200 de ml de urină) pentru prevenirea riscului de hemoragie;
• sonda trebuie să fie fixată prin umflarea balonașului.
VA MULTUMESC PENTRU
VA MULTUMESC
ATENTIE !PENTRU
ATENTIE !