MOBILIZAREA

PACIENTULUI

AS.MED.PR.LIC. ANI OPRESCU

 Mobilizarea pacientului

- se efectuează pentru a se preveni complicațiile survenite în urma

imobilizării prelungite (tromboze, escare, pneumonii);

- pentru dobândirea stării de independență și pentru grăbirea

procesului de vindecare

Momentul în care se va începe mobilizarea, precum și ritmul în care

este efectuată, vor fi hotărâte de către medic, iar executarea ține de
competența asistentului medical.
 Scop
• Prevenirea complicațiilor;
• Stimularea tonusului muscular, fizic și psihic ;
• Menținerea mobilității articulare;
• Asigurarea stării de bine și a independenței bolnavului;
• Stimularea metabolismului;
• Favorizarea eliminărilor;
• Stimularea circulației sangvine pentru prevenirea trombozelor,
pneumoniilor, escarelor;
• Accelerarea peristaltismului intestinal;
Principii de respectat :
• Mobilizarea se face în funcţie de: natura bolii, starea generală;

• Perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei

musculare şi anvergura de mişcare trebuie începută încet, mărindu-se
treptat, în funcţie de răspunsul fiziologic al pacientului (creşterea
frecvenţei (pulsului), semne de slăbiciune musculară, diaforeză)

• Exerciţiile se fac înainte de mese

• Pacientul trebuie învăţat să intercaleze exercițiile de mişcare cu
exercițiile de respiraţie ;

• Momentul în care se începe mobilizarea precum şi ritmul vor fi

hotărâte de medic ;

• În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc halat, papuci,

fotoliu, cârje. Se informeaza pacientul despre procedeu, scop etc. Se
măsoară pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia feţei
(coloraţia tegumentelor, respiraţia).
• Mobilizarea bolnavului va începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea
capului, degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie
a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de decubit.
Pașii mobilizării pacientului
• Mobilizarea face parte din terapia prescrisă de medic. Aceasta se efectează progresiv,
în funcție de afecțiunile pacientului.

Se va începe cu :

- mișcari ale capului, mișcari ale degetelor și încheieturilor

- mișcarea membrelor inferioare si superioare, mișcari de flexie și extensie,

bolnavul păstrând poziția decubit dorsal

- se așază pacientul în poziția șezand în pat

- se așază în poziția șezand la marginea patului

- ridicarea bolnavului în poziția ortostatica.

 Materiale necesare :
• cadru mobil;
• baston sau cârje
• tensiometru.
Pregătirea pacientului
• se cere acordul medicului privind tipul şi durata mobilizării (paralizaţi,
operaţi, cu infarct miocardic);
• se anunţă pacientul şi se explică importanța mobilizării precoce în
procesul de vindecare;
• se măsoară înainte de mobilizare tensiunea arterială,pulsul, frecvența
respiratorie, se evaluează faciesul bolnavului cât și starea acestuia.
 Mobilizarea pasivă :
• se fac mişcări de flexie, extensie, rotaţie, abductie,adducţie, supinaţie,
pronaţie;
• se masează membrele în sensul circulaţiei de întoarcere;
• se comunică permanent cu pacientul pentru a afla dacă are dureri;
Ridicarea în poziţia şezând
a) Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă în pat
• se ridică după tehnica schimbării poziţiei;
• se sprijină cu perne;
• se poate ridica singur cu ajutorul unei agăţători.
 b) Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la margine patului
Executarea de către o singură persoană :
• asist.med. se aşază la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu
genunchii flectaţi ;
• introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă
mână sub regiunea poplitee ;
• bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie de
gâtul asistentei ;
• odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezânda, asistenta va roti
picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei
vertebrale a acestuia ;
 În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile:
• Asistenta aşează braţele pacientului peste abdomen ;
• Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea
opusă ;
• Asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar
cealaltă sub genunchii acestuia ;
• ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele
într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia;
• bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima
aşezare pe marginea patului să fie numai câteva minute;
• Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi
imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la
marginea patului în ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute ;
 Executarea de către două persoane :
• se introduce câte o mână sub omoplaţi, iar cealaltă sub regiunea
poplitee;
• se ridică pacientul în poziţie şezând şi se roteşte cu un unghi de 90°,
fiind adus la marginea patului;
• reaşezarea în pat se face executând mişcările în ordine inversă.
 Aşezarea pacientului în fotoliu
• se aşază pacientul la marginea patului;
• asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea
patului ;
• persoana se aşază în faţa pacientului, introduce mâinile sub axilă;
• pacientul se ridică uşor în picioare (ajutat de către una sau două
persoane);
• se întoarce pacientul cu spatele spre fotoliu şi se aşază cu grijă;
• se acoperă ;
• sub picioare se poate aşeza un scăunel ;
• readucerea în pat se face executând mişcările în sens invers ;
 Ridicarea pacientului în poziţie ortostatică

• se aduce pacientul la marginea patului;

• se susţine şi se ridică în picioare fiind susţinut;

• se observă pacientul, se aşază în pat daca are ameţeli;

• reaşezarea în pat se face executând mişcările în sens invers.

 Efectuarea primilor paşi
• se întreabă medicul dacă pacientul poate fi mobilizat;
• se ridică întâi în poziţie şezând, apoi este adus la marginea patului;
• se ridică în picioare şi se observă comportamentul;
• se sprijină de braţ sau se oferă un cadru mobil şi se parcurge distanţa
recomandată de medic;
• se creşte distanţa progresiv;
• pacientul este încurajat sa se deplaseze și singur pe măsură ce starea
sa permite.
VA MULTUMESC PENTRU
ATENTIE !!!