1.1.

Manevrarea pacientului în pat

5.1.1. Întoarcerile

Întoarcerile sunt manevre efectuate de catre kinetoterapeut numai

atunci când pacientul nu le poate executa singur.

5.1.1.1. Întoarcerea din decubit dorsal în decubit lateral

Întoarcerea din decubit dorsal în decubit lateral presupune poziții

de plecare atât pentru pacient, cât și pentru kinetoterapeut.
Astfel, pozitia pacientului este următoarea: în decubit dorsal, cu
brațele încrucișate pe trunchi, genunchiul stâng flectat, cu planta pe
pat.
De asemenea, poziția kinetoterapeutului va fi: acesta se plasează
în lateral, cu o mână pe fesa stângă, iar cu cealaltă cuprinde umărul
stâng.
Întoarcerea se realizează prin tracțiunea simultană a bazinului și a
umărului până ce pacientul ajunge în decubit lateral, cu genunchiul
stâng pe suprafața patului.
Înainte de executarea întoarcerii, pacientul se atenționează asupra
acțiunii ce urmează a fi efectuată: se răsucește capul pacientului spre
direcția de întoarcere, manevra trebuie efectuată cât mai lent posibil,
fără mișcări bruște.
În funcție de sensul întoarcerii, spre dreapta sau spre stânga, se
aplică priza și contrapriza.h

1.1.1.2. Alte variante ale întoarcerii din decubit dorsal în

decubit lateral

1.Din aceeași pozitie a pacientului, kinetoterapeutul, plasat în

lateral, cuprinde umărul stâng cu ambele mâini, va tracționa umărul și,
implicit, trunchiul.
În timp ce va susține trunchiul cu mâna stângă aplicată pe umăr,
cu mâna dreaptă va introduce o pernă în așa fel încât pacientul să
rămână în decubit lateral cu partea superioară a corpului.
Apoi, va aplica ambele mâini pe fesa stângă, pentru a obține o
întoarcere completă a pacientului.
 Această manevră se execută atunci când greutatea corporală a
pacientului este foarte mare și nu dispui de un alt ajutor.

2.Aceeași manevră poate fi executată și de doi kinetoterapeuți:

ambii se fixează de aceeaşi parte - spre cea în care vom întoarce
pacientul- un kinetoterapeut efectuează mişcarea la nivelul centurii
scapulare, iar celălalt mişcarea bazinului şi a membrelor inferioare.

5.1.1.3. Întoarcerea din decubit dorsal în decubit ventral

Înainte de execuția propriu-zisă a manevrei, se stabilește poziția

pacientului și a kinetoterapeutului.
Poziția pacientului este: în decubit dorsal, cu brațul stâng așezat pe
piept și mâna dreaptă pe ceafă, cotul mult ridicat, membrul inferior
stâng extins, în adducție așezat peste cel drept.
Poziția kinetoterapeutului este: plasat în lateral, cu mâna dreaptă
pe fesa stângă, iar cu mâna stângă cuprinde umărul stâng.
Întoarcerea din decubit dorsal în decubit ventral se desfășoară în
două etape:
a) se execută întoarcerea din decubit dorsal în decubit lateral,
moment în care piciorul stâng ia contact cu patul, se întinde și se
depărtează de piciorul drept;
În același timp, brațul stâng se plasează pe pat, dus ușor în
lateral, iar brațul drept se întinde în prelungirea corpului;
b) se continuă întoarcerea până se ajunge în decubit ventral, brațul
drept se duce prin lateral lângă corp, iar capul se răsucește în
direcția kinetoterapeutului.
Se va respecta, obligatoriu, întoarcerea secvențională.
Se va acorda o importanță deosebită poziționării corecte a
membrelor inferioare și superioare.

5.1.2. Ridicările și deplasările

Ridicările și deplasările sunt procedee de manevrare a bolnavilor

care, în mod involuntar, au alunecat pe planul patului spre partea de
jos a acestuia și trebuie ajutați să revină în poziția initială.
 Ridicările și deplasările se pot executa și atunci când pacienții sunt
așezați într-o anumită poziție și trebuie ajutați să se ridice și să se
deplaseze, pentru a obține o poziție mai bună pentru realizarea
mobilizărilor pasive.
Ridicările și deplasările pot fi executate, după caz, de către unul
sau doi kinetoterapeuți.

5.1.2.1. Ridicarea și deplasarea cu tracțiune

Pozițiile de plecare ale pacientului și kinetoterapeutului sunt:

Poziţia pacientului: în decubit dorsal, genunchii flectați, plantele
pe suprafața de sprijin; brațele îl cuprind pe kinetoterapeut astfel: un
braț pe sub axilă, plasat pe spate, iar celălalt, prin față , este plasat pe
umăr, degetele sunt încleștate la nivelul gâtului în regiunea cervicală.
Poziţia kinetoterapeutului: plasat în lateral, ușor aplecat spre
înainte, pentru a facilita prinderea lui de către pacient, palmele așezate
pe planul patului cât mai în față, iar picioarele sunt fandate.
La comandă, pacientul împinge în picioare și trage de brațe,
moment în care kinetoterapeutul , prin îndreptarea trunchiului, îl ridică
şi îl deplasează pe pacient spre capul patului.
Kinetoterapeutul execută deplasarea spre înainte o dată cu trecerea
greutăţii de pe piciorul din spate pe cel din față, fandat.
Această manevră poate fi executată doar pentru acei pacienți care
au forța musculară necesară pentru a menţine priza la nivelul regiunii
cervicale a kinetoterapeutului și pentru a împinge în picioare.

5.1.2.2. Ridicarea și deplasarea cu ajutor simplu

Pozițiile de plecare ale pacientului și kinetoterapeutului sunt:

Poziţia pacientului: în decubit dorsal, genunchii flectați, plantele pe
planul patului și brațele încrucişate pe piept
Poziţia kinetoterapeutului: plasat în lateral,în fandare, cu priza pe fese,
iar contrapriza pe sub ceafă, cuprinde umărul opus.
La comandă, de obicei sonoră, de genul: hai acum, şi, pacientul
împinge în picioare, iar kinetoterapeutul îl ridică şi îl împinge spre
înainte, timp în care trece greutatea de pe un picior pe celălalt.

5.1.2.3. Ridicarea și deplasarea cu două ajutoare

 Ridicarea și deplasarea cu două ajutoare se realizează plecând de
la următoarele poziții:
Poziţia pacientului: în decubit dorsal, cu picioarele flectate la
nivelul genunchilor, braţele încrucişate pe piept.
Poziţia kinetoterapeuţilor : sunt plasaţi în lateral de o parte şi de
alta a patului sau mesei de lucru, se prind reciproc de mâini cu un braţ
pe sub genunchii pacientului, iar cu celălalt braţ plasat pe omoplaţii
pacientului; picioarele sunt fandate.
La comanda „şi”pacientul este ridicat și deplasat spre înainte.
Aceeaşi manevră poate fi efectuată având priza la nivelul
omoplaţilor reprezentată de o bandă lată.
Ridicarea și deplasarea cu două ajutoare se utilizează atunci când
pacientul este supraponderal sau când se face trecerea de pe masa de
lucru în fotoliul rulant.

5.1.2.4. Ridicarea și deplasarea laterală

Ridicarea și deplasarea laterală se realizează astfel:

Poziţia pacientului. în decubit dorsal cu braţele încrucișate pe
piept.
Poziţia kinetoterapeutului: plasat în lateral, cu picioarele fandate
spre înainte.
Ridicarea si deplasarea laterală se execută în 3 timpi:
a) kinetoterapeutul plasează o mână sub cap, cealaltă la nivelul
omoplaţilor, iar la
comandă ridică şi trage partea superioară a corpului spre sine,
b) kinetoterapeutul plasează o mână la nivelul gleznelor, cealaltă
la mijlocul gambelor,
iar la comanda „si” ridică şi trage membrele inferioare spre sine,
c) kinetoterapeutul plasează la comandă o mână pe regiunea
lombară, cealaltă pe zona sacrată, iar la comanda „si” ridică şi
trage bazinul spre sine.
Pentru a nu apare mişcări contradictorii, pacienţii sunt sfătuiți să
lase corpul relaxat pentru a facilita deplasarea secvențională şi sunt
atenţionaţi să nu încerce să-l ajute.
Manevra este foarte utilă când pacientii sunt supraponderali.
 1.2. Manevrarea pacientului în aşezat

1.2.1 Ridicarea în aşezat la marginea patului

5.2.1.1. Ridicarea în așezat la marginea patului din decubit

lateral

Ridicarea în așezat la marginea patului din decubit lateral este o

manevră care, ca și celelalte, se face pornind de la o anumită poziție a
pacientului, dar și a kinetoterapeutului.
Poziţia pacientului : în decubit lateral, cât mai aproape de
marginea patului, genunchii plasați în afara planului patului, mâna
liberă plasată pe umărul kinetoterapeutului, cealaltă pe pat, cu degetele
în abducție, plasată înaintea picioarelor.
Poziţia kinetoterapeutului : plasat în fată, în fandare laterală, cu
antebraţul sprijină umărul, cu palma omoplatul pacientului, iar cu
cealaltă mână plasată pe coapsa pacientului.
La comandă, pacientul deplasează picioarele în afara planului
patului, concomitent cu împingerea în mâna plasată pe pat, timp în
care kinetoterapeutul trage de trunchi în sus și de la nivelul coapsei
spre în jos, pentru a ajunge în aşezat la marginea patului.
Odată obţinută poziţia şezând, se urmăreşte ca pacientul să
redreseze poziția spatelui, să mențină capul ridicat, iar privirea să fie
orientată spre înainte.
Pentru menţinerea poziţiei de echilibru în aşezat, kinetoterapeutul
îl va sfătui pe pacient să-şi folosească membrul superior sănătos,
plasând palma pe planul patului înapoi şi uşor în lateral, cu degetele în
abducție.
Menţionăm că această manevră poate fi executată doar de acei
pacienţi cooperanţi și cu un minim tonus al musculaturii.

5.2.1.2. Ridicarea în aşezat la marginea patului din decubit

dorsal

Ridicarea în aşezat la marginea patului din decubit dorsal se

execută astfel:
 Poziţia pacientului: în decubit dorsal, cu membrele inferioare
extinse, braţele încrucişate pe piept.
Poziţia kinetoterapeutului : cu mâna dinspre pat se prinde
bolnavul de spate, iar cealalată se așază în regiunea poplitee.
Kinetoterapeutul va ridica trunchiul pacientului simultan cu
rotirea picioarelor acestuia în unghi de 90°. Pacientul se poate sprijini
cu mâna pe braţul kinetoterapeutului.
Ridicarea în aşezat la marginea patului din decubit dorsal se poate
efectua și cu doi kinetoterapeuţi, cu menţiunea că un kinetoterapeut îl
sprijină de spate, iar celălalt îi roteşte picioarele, dar cu priza pe
glezne.

5.2.2. Ridicarea din așezat la marginea patului în ortostatism

Ridicarea din așezat la marginea patului în ortostatism se execută

în felul următor:
Poziţia pacientului :așezat la marginea patului, cu picioarele
atârnate, brațele ușor flectate din cot, palmele pe marginea patului.
Poziţia kinetoterapeutului: plasat în faţa pacientului, priza pe sub
axilă cuprinde umărul opus, contrapriza pe genunchiul pacientului, cu
un picior sprijină genunchiul pe care a plasat contrapriza , iar celălalt
picior îl aşază cu planta în lateral.
Kinetoterapeutul îi va cere pacientului să deplaseze fesa de partea
piciorului liber pâna ce acesta din urmă ajunge pe sol, cu vârful
sprijinit de piciorul kinetoterapeutului.
Când un picior al pacientului atinge podeaua, kinetoterapeutul
ridică mâna de pe genunchiul pacientului și o plasează sub axilă,
concomitent cu schimbarea poziției piciorului (pe care o așază în
lateral).
Kinetoterapeutul solicită pacientului să alunece și cu cealaltă fesă,
pentru a ajunge în poziția de sprijin cu ambele picioare pe sol.
În ultima fază, îl ajută pe pacient să se desprindă de pat pentru a
ajunge în ortostatism.
Pe parcursul tehnicii şi după ce a fost executată, e foarte important
să urmăreşti faciesul pacientului. Se va sfatui pacientul să nu-și rețină
respirația și să privească mereu inainte.
Ridicarea din așezat la marginea patului în ortostatism poate fi
executată şi astfel: kinetoterapeutul sprijină pacientul de sub axile, iar
pacientul se sprijină pe umerii kinetoterapeutului, genunchii acestuia
din urmă fixează genunchii pacientului.
Ridicarea din așezat la marginea patului în ortostatism poate fi
executată și de doi kinetoterapeuţi.
Aceştia se găsesc de o parte și de alta a pacientului, mâna dinspre
pacient sub axilă, iar cealaltă sprijină spatele. Ambii kinetoterapeuţi
vor fixa genunchii pacientului.

5.2.3.1.Transferul pasiv de pe pat pe scaunul rulant

Înaintea transferului se va ține cont de următoarele măsuri

pregătitoare:
- se ridică sprijinitoarele pentru picioare;
- se scot sprijinitoarele pentru brațul din partea în care se face
transferul
- se blochează roțile;
- se poziționează scaunul rulant în lateral, paralel cu lungimea
patului..
Un kinetoterapeut se va plasa în spatele pacientului, va trece
antebrațele pe sub axilele pacientului și va încleșta degetele pe pieptul
acestuia din urmă.
Cel de-al doilea kinetoterapeut se va plasa în fața pacientului și va
prinde membrele inferioare ale pacientului sub spațiul popliteu.
Prin mișcările simultane ale celor doi kinetoterapeuți, pacientul
este plasat pe scaunul rulant.
Prin intermediul acelorași prize și mișcări, pacientul poate fi
transferat și din scaunul rulant pe pat Acest tip de transfer se
utilizează la pacienții neurologici.

1.2.3.2. Transferul activo-pasiv de pe pat pe scaunul rulant

Se vor respecta aceleași măsuri pregătitoare pe care le întâlnim și

la transferul pasiv de pe pat pe scaunul rulant ( scaunul rulant este
plasat paralel cu patul, cu roțile blocate și sprijinitoarele pentru
picioare și brațul din partea transferului îndepărtate).
Pacientul așezat pe pat, cât mai aproape de marginea acestuia, va
poziționa mâna dinspre scaunul rulant pe sprijinitoarea externă, iar
mâna cealaltă, cu palma întinsă, o va duce prin spate, cât mai aproape
de marginea patului.
Kinetoterapeutul se va plasa în fața pacientului și va prinde
membrele inferioare ale pacientului de sub genunchi.
Prin mișcări simultane cu ale kinetoterapeutului, pacientul își va
ridica trunchiul de pe planul patului și il va transfera în scaunul rulant.
Kinetoterapeutul plasează picioarele pacientului pe sprijinitoarea
de jos.
Transferul activo-pasiv de pe pat pe scaunul rulant este utilizat
pentru a-i ajuta pe pacienții care nu au control voluntar asupra trenului
inferior.

1.2.3.3. Transferul activ de pe pat pe scaunul rulant

Cand pacientul execută transferul singur, acesta va proceda în felul

următor:
- Se poziționează scaunul rulant paralel cu patul,
- Se plasează mâinile pacientului ca la transferul pasivo-activ
de pe pat pe scaunul rulant,
- Inițial, pacientul își transferă trunchiul în fotoliu, apoi apucă
un picior de la nivelul genunchiului și îl așaza lin pe
sprijinitoarea pentru picioare
- Apucă al doilea picior și îl așază pe cealaltă sprijinitoare,
- Îndreaptă trunchiul, deblochează roțile și se poate deplasa în
direcția dorită.
Pentru a reveni pe pat, pacientul execută aceleași mișcări, însă
acțiunea va începe cu deplasarea fiecărui picior pe planul patului și, în
final, trunchiul.

1.2.3.4. Transferul prin pivotare ortostatică

Transferul prin pivotare ortostatică presupune că pacientul este

capabil să ajungă în poziție ortostatică și să pivoteze pe unul sau
ambele membre inferioare.
În general, transferul prin pivotare ortostatică se poate aplica în
următoarea patologie:
- Hemiplegie,
- Hemipareză,
 - Reducerea generalizată a forței musculare,
- Tulburări de balans.
Transferul de pe pat pe scaun se desfașoară în următoarea
succesiune

1. Se aduce pacientul în șezând la marginea patului cu picioarele

aplicate pe sol,
2. Kinetoterapeutul ridică pacientul cu mâna plasată în regiunea
scapulară sau în jurul taliei și stabilizează fie piciorul și
genunchiul afectat cu ajutorul propriului său genunchi și picior,
fie ambii genunchi,
3. Pacientul este ghidat spre suprafața de transfer până când bazinul
acestuia este orientat spre suprafața scaunului,
4. Pacientul este așezat ușor pe suprafața scaunului.k

1.2.3.5. Transferul de pe pat pe brancard

Transferul de pe pat pe brancard sau invers se poate face :

a) cu 2-3 persoane, de obicei trei așezate pe aceeași parte a
patului, cu mâinile sub pacient:
- primul, cuprinde capul si umerii,
- al doilea, bazinul si trunchiul,
- iar al treilea membrele inferioare,
- se ridică bolnavul la semnal și se dau 1-2 pași înapoi.
Se creează un spațiu între pat și pacient, o altă persoană introduce
targa.
b) Transferul se poate face și cu 2 persoane, cu ajutorul unui
cearceaf, în cazurile în care coloana nu trebuie să stea perfect dreaptă.
c) Transferul se poate face cu 1 persoană. când nu e
contraindicată flexia coloanei vertebrale.
Condiția realizării acestui transfer este ca pacientul să aibă tonus
muscular ( pacientul se sprijină de gâtul kinetoterapeutului).

6. TRANSPORTUL PACIENTULUI

Transportul pacientului este acțiunea de ridicare și transport a unui

pacient dintr-un loc într-altul.
Transportul pacienților se face în funcție de mai mulți factori:
1. locul leziunii,
2. gravitatea leziunii,
3. număr de persoane existente,
4. mijloace existente la locul accidentului.
În funcție de mijloacele existente la locul accidentului, transportul
se face :
1. fără mijloace ajutătoare
2. cu mijloace specializate.
3. cu mijloace improvizate .

6.1. Transportul pacientului fără mijloace ajutătoare

Transportul pacientului fără mijloace ajutătoare se poate face de

una, două sau mai multe persoane, în funcție de locul și gravitatea
leziunii, dar și în funcție de numărul de persoane existente și
constiența persoanei ce urmează a fi transportată.

6.1.1. Transportul pacientului cu ajutorul unei singure persoane

6.1.1.1. Transportul pacientului în ortostatism

Transportul pacientului în ortostatism se realizează de către

salvator în cazul în care pacientul se poate sprijini pe unul din
membrele inferioare.
Acest transport nu se face la traumatizați cranio-cerebrali și
vertebro-medulari. Este o metoda de necesitate la pacienții
traumatizați ușor, în lipsa altui mijloc de transport.
Tehnic vorbind, kinetoterapeutul se așază pe partea bolnava și
introduce umărul sub axila pacientului, cuprinzându-l de mijloc.
Pacientul trece mâna dinspre partea bolnavă după umerii
kinetoterapeutului și se sprijină pe el.

6.1.1.2. Transportul pacientului pe brațele salvatorului

 Transportul pacientului pe brațele salvatorului se realizează prin
introducerea mâinilor salvatorului sub coapsele, respectiv sub umerii
pacientului, ridicându-l.

6.1.1.3. Transportul pacientului pe spatele salvatorului

Acest tip de transport se poate realiza numai dacă pacientul nu-și

poate folosi membrele inferioare, dar este conștient și își poate folosi
membrele superioare: se așază coapsele pacientului pe șoldurile
kinetoterapeutului , acesta din urmă își va trece antebrațele pe sub
genunchi și se va prinde de mâini , iar pacientul se sprijină pe umerii
și pe pieptul kinetoterapeutului.

6.1.1.4. Transportul pacientului pe umerii salvatorului

În cazul în care pacientul și-a pierdut cunoștința, se așază acesta pe

umerii salvatorului(pe unul sau ambii umeri). Corpul pacientului va fi
cu fața în jos pe unul din umerii kinetoterapeutului, astfel încât capul
și membrele superioare atârnă de partea anterioară, iar membrele
inferioare posterior. Kinetoterapeutul sprijină membrele inferioare și
superioare.

6.1.2. Transportul pacientului cu ajutorul mai multor persoane

6.1.2.1. Transportul pacientului în ortostatism

Se face la fel ca transportul în ortostatism cu o singură persoană,

diferența constând în faptul că brațele pacientului se vor sprijini pe
umerii ambilor kinetoterapeuți.
Amintim că acest tip de transport se practică doar când oamenii
sunt conștienți.

6.1.2.2. Transportul pacientului în poziția așezat

Transportul pacientului în poziția așezat se realizează de către

două persoane prin :
 a) scaun din 4 mâini, pentru acei bolnavi care își pot folosi
membrele superioare- kinetoterapeuții își prind articulațiile
mâinii stângi cu mâna dreaptă, amândoi în același fel .

b ) scaun din 2 mâini în cazul în care un bolnav nu-și poate folosi

membrele superioare, nici cele ale membrelor inferioare .
În aceste condiții, pacientul trebuie susținut - cei doi
kinetoterapeuți își folosesc mâinile analoage și se prind de articulația
pumnului, sprijinind pacientul cu mâinile libere, unul de spate, altul de
torace.

6.1.2.3. Transportul pacientului pe brațele salvatorilor

Transportul pacientului pe brațe se realizează de 2-3 salvatori, pe

distanțe scurte și este primul pas al ridicării și asezării pe targă al
acestuia.

6.1.2.4. Transportul pacientului unul după altul

Acest mod de transport este unul ce suprasolicită capul și coloana

vertebrală a pacientului, favorizând asfixia și aspirația bronșică.
Se utilizează numai la pacienții constienți fără leziuni la cap,
respectiv la coloana vertebrală.
Pacientul se găsește în decubit dorsal, un salvator stă la capul
pacientului și-l prinde de sub axile, iar al doilea stă între picioarele
pacientului, cu spatele la el, prinzându-l sub regiunea poplitee.
Pacientul trebuie ridicat în același timp, iar salvatorii se
deplasează în pas ușor.

6.2. Transportul pacientului cu mijloace specializate

Cel mai cunoscut mijloc specializat de transport este targa sau

brancarda.
Targa este reprezentată de un plan drept, cu o lungime de
aproximativ 200 cm și o lățime de 60 cm. Aceasta trebuie
confectionată dintr-un material nedeformabil precum lemnul sau
aluminiul. Se recomanda un material radiotransparent.

6.2.1. Ridicarea și așezarea pe targă

Ridicarea și așezarea pe targă se realizează prin două procedee:

6.2.1.1.Culesul din lateral

Pentru acest procedeu e nevoie de 4 persoane astfel:

- 3 persoane se așază în rând într-un genunchi pe una din părțile
laterale ale bolnavului;
- se apleacă simultan cuprinzând: primul, capul și umerii, al doilea,
bazinul și trunchiul, al
treilea membrele inferioare, iar al patrulea introduce targa
dedesubt;
- bolnavul este ridicat, adus pe genunchiul liber;
- în acest moment, a 4-a persoană va introduce targa sub pacient;
- apoi, cei trei depun bolnavul pe targă.

6.2.1.2. Culesul de sus ( puntea olandeză)

Culesul de sus se realizează tot cu 4 salvatori în felul următor:

- 3 persoane se așază unul în spatele celuilalt cu fața spre fața
pacientului;
- un picior al fiecărui salvator este trecut peste bolnav, putând
ridica pe orizontală atât cât
cuprinde spațiul dintre picioarele celor trei ;
- susținerea are loc ca la tehnica precedenta( primul regiunea
cervicală, etc);
- a 4-a persoană va introduce targa sub pacient.

6.2.2.Transportul în poziția culcat cu brancardul sau benzile

portative

Transportul în poziția culcat cu brancardul sau benzile portative se

face ținând cont de următoarele:
 1. pe teren plan deplasarea se face cu capul pacientului în direcția de
mers,
2. la coborâre deplasarea se face cu picioarele în direcția de mers,
capul pacientului va fi mai sus, iar dacă pacientul alunecă, vor coborî
picioarele, nu capul,
3. la urcare deplasarea se va face având grijă ca pacientul să aibă
capul în direcția de mers.

6.3. Transportul pacientului cu mijloace improvizate

În situațiile în care, pentru transportul unui pacient, e necesar un

mijloc specializat, iar acesta lipseste , se apelează la mijloace
improvizate.
Așa numitele tărgi improvizate pot fi:
- pătură cusută latură la latură,
- două prăjini introduse într-un sac căruia i s-au desfăcut colțurile,
- pătură/cearceaf răsucit la două laturi pe câte o prăjină,
- palton/pardesiu pe mânecile caruia se introduc prăjinile.