Sarcina

1. In PRIMUL TRIMESTRU DE SARCINĂ

Această perioadă, deşi nu afectează capacitatea de efort a organismului, nu trebuie să se ridice la nivelul
solicitărilor fizice de dinaintea sarcinii, întrucât embrionul s-ar putea să nu fie bine fixat în uter.
Cunoscând acest lucru, programul de kinetoterapie aplicat cuprinde exerciţii globale de menţinere a
stării de sănătate fizică şi psihică a viitoarei mame, având o serie de obiective specifice, dar şi
contraindicaţii.

Programul de kinetoterapie poate cuprinde: exerciţii libere, exerciţii de stretching (metoda Bob
Anderson); exerciţii cu rezistenţe mici (gantere uşoare, benzi elastice); exerciţii cu obiecte (mingi de
gimnastică, bastoane); exerciţii la aparate (bicicletă ergometrică, spalier, placă cu role pentru masaj
plantar); plimbări în aer liber, neevitând zilele ploioase care îmbunătăţesc mult umiditatea pulmonară
necesară unei bune funcţii respiratorii; masaj blând.

Se vor evita: săriturile, exerciţiile de forţă, viteză şi rezistenţă excesive, exerciţiile cu solicitare mare
abdominală, transportul de greutăţi sau împingeri de obiecte grele, precum şi exerciţiile care
supraîncălzesc organismul, pentru a nu se perturba mecanismul de adaptare care protejează fătul.

2. în AL DOILEA TRIMESTRU DE SARCINĂ

După a 3-a lună de sarcină se consideră că aceasta este bine implantată în uter, iar fenomenele
neplăcute neurovegetative au dispărut. Modificările fiziologice care au loc în corpul femeii încep să
impună o limitare a efortului fizic. Sarcina determină o accentuare a lordozei lombare prin retroversia
bazinului, odată cu schimbarea centrului de greutate, ceea ce va duce, în timp, la formarea cifozei
dorsale sau la afectări patologice (hernia de disc L5-S1, spondilolistezis). Hipotonia musculaturii
abdominale poate determina constipaţie, iar continua diminuare a volumelor expirator şi de rezervă
poate duce la dispnee şi astenie. Odată cu creşterea în greutate e posibilă prăbuşirea bolţii plantare şi
apariţia tulburărilor de circulaţie venoasă.

Indicaţii: folosirea poziţiilor de lucru delordozante, cu baza de susţinere mare; poziţia de decubit dorsal
se reduce treptat ca folosire deoarece duce la compresia vaselor mari, determinând fenomene ca
bradicardie, vertij, hipotensiune şi scăderea fluxului sanguin uterin; se introduc progresiv mişcări pentru
musculatura abdominală, coordonate cu respiraţia, precum şi masajul regional al membrelor inferioare,
în vederea activării circulaţiei de întoarcere venoasă şi a prevenirii edemelor şi varicelor; se începe
gimnastica Burger. Poziţia de odihnă este în decubit lateral cu capul aşezat pe o pernă mică, având
membrul inferior de deasupra în triplă flexie, aşezat pe o pernă, celalalt membru inferior strâns, braţele
uşor flectate. Pentru a proteja coloana vertebrală în timpul activităţilor zilnice, gravida trebuie să înveţe
elemente din programul “ şcoala spatelui”. Se mai pot efectua exerciţii de tip stretching, în special cele
de mărire a diametrelor pelvine, exerciţii pentru menţinerea bolţii plantare şi exerciţii de autocontrol
respirator.

2. în TRIMESTRUL TREI DE SARCINĂ

Între a 6-a şi a 9-a lună de sarcină fătul are o creştere semnificativă, fapt ce impune o solicitare mai mare
cardiorespiratorie a organismului gravidei, care trebuie să facă faţă necesarului de oxigen pentru
ţesuturile fetale. Gravida suportă mai greu efortul fizic, iar greutatea crescută şi laxitatea articulară o pot
predispune la accidente. În această perioadă, e necesară o individualizare atentă a programului kinetic,
o scădere a efortului fizic spre luna a 9-a şi pregătirea viitoarei mame şi a familiei pentru actul naşterii.

Indicaţii: intensitatea, volumul şi durata efortului fizic se reduc treptat spre luna a 9-a, când se menţin
numai mişcările de respiraţie necesare în timpul travaliului, exerciţiile uşoare ale membrelor şi
plimbările în aer liber; pentru faza dilatării, se învaţă respiraţia toracică superficială, gâfâită, pe gură, în
timpul contracţiilor, prin care se evită coborârea diafragmului; învăţarea reflexelor necesare naşterii
(reflexul de împingere şi reflexul de expulzie).