PALIAȚIE

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Definiție

Conform OMS, îngrijirea paliativă cuprinde „ansamblul de măsuri şi metode de

îmbunătățire a calității vieții pacienților cu boli în stadiul terminal sau cu boli cu prognostic
nefast, precum şi a familiilor acestora” (WHO Definition of Palliative Care. World Health
Organization). Abordarea paliativă face apel la corelarea și colaborarea, atât a personalui
medical, în întregime, cât și a principiilor de bază ce privesc îngrijirea paliativă.
Îngrijirea paliativă este definită de OMS ca fiind o abordare multidisciplinară ce
îmbunătățeşte calitatea vieții pacientului care se confruntă cu afecțiuni amenințătoare de
viață, precum şi a familiei acestuia. Scopul ei este de a identifica și gestiona sau ameliora
durerea precum şi alte probleme de ordin fizic, psihologic, social, financiar sau spiritual care
apar în asociere cu respectiva afecțiune. Îngrijirea paliativă trebuie să fie o muncă de echipă
care se adresează atât problemelor pacientului cât şi ale familiei acestuia, şi este de obicei
formată din asistente, medici, psihoterapeuți şi/sau alți specialişti care colaborează cu
specialiştii din medicina primară sau specialiştii din spitale pentru a reduce simptomele şi
pentru a creşte calitatea vieții. Poate fi efectuată la domiciliu, în centre specializate (hospice),
centre de îngrijire sau în spitale, la orice vârstă şi în orice stadiu al bolii împreună cu
tratamentul curativ în cazul în care acesta există. O categorie specială de pacienți este
reprezentată de copii, ca urmare a impactului psiho-emoțional ridicat asupra familiei şi
limitărilor în medicația ce poate fi recomandată pentru anumite simptome. De asemenea,
„îngrijirea paliativă joacă un rol important în reducerea costurilor generate de serviciile de
sănătate în stadiile terminale, care tind să fie mult mai mari dacă pacientul ar rămâne doar în
spitalul unde a început tratamentul curativ” (Dr. Teodora Truscă, Îngrijirea paliativă, în
https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/ingrijirea-paliativa/ (09.06.2020).

Perspectiva avută în vedere se atinge prin instruirea permanentă sau prin participarea
candidaților la diverse cursuri introductive care abordează conceptual de îngrijire paliativă.
Respectivele servicii specializate care fac referire la îngrijirea paliativă constituie acele
servicii bazate pe activitate limitată pe acordarea serviciilor specializate în îngrijirea paliativă
a pacienților. Toate serviciile precizate sunt, în mod normal, „responsabile cu îngrijirea
paliativă a pacienţilor care impun anumite necesităţi, unele dintre cele mai complexe, care

1
privesc îngrijirea şi se referă la existenţa unui personal specializat și foarte bine instruit,
precum şi de alte resurse” (ibidem).

Asistentul medical. Îngrijirea paliativă.

„Nevoia pentru îngrijire paliativă este enormă. Peste zece milioane de persoane au
murit în 2014 de cancer. Trei milioane de persoane au murit de SIDA în 2014. Peste 70% din
persoanele care au cancer în stadiu avansat sau SIDA, se confruntă cu durere severă. Treizeci
şi opt de milioane de persoane cu HIV trăiesc în prezent în lume. Se estimează că o sută de
milioane de persoane în lume ar beneficia de îngrijire paliativă de bază anual” (Mitrea et. all,
2010, p.7).

Suferința trebuie abordată, întotdeauna, holistic.

Persoanele care suferă îşi aduc suferinţa, în cadrul întâlnirilor terapeutice, cel puţin
pe patru nivele:
1. Fizic – durerea şi alte simptome suficient de supărătoare şi persistente care nu mai
pot fi ignorate sau care creează un disconfort acut/ameninţă supravieţuirea
2. Psihologic – modificări ale dispoziţiei (ex. Depresie, jale); sentimentul stabilităţii
mediului (ex. Anxietate, panică); tulburări cognitive (ex. Confuzie/delir, demenţă)
3. Social – afectarea relaţiilor (ex. Conflicte interpersonale, pierderea autonomiei,
pierderea suportului)
4. Spiritual – ameninţări ale sensului, valorilor, existenţei şi a relaţiei cu Celălalt
Albert Sweitzer spunea: „Durerea constituie demonul cel mai mare al omenirii, chiar
mai mare decât însăși moartea!” (Moșoiu, 2013, p. 65).
Medicina paliativă necesită o echipa interdisciplinară.
Membrii care fac parte din echipa interdisciplinară:
 „un medic responsabil și instruit cu îngrijirea paliativă –în cele mai multe cazuri el
este şi coordonatorul echipei;
 asistentă medicală – constituind piatra fundamentală a fiecărei îngrijiri;
 un asistent social al cărui rol este cel consultativ atât pentru pacient, cât şi pentru
familia acestuia;
 un medic de familie care poate asigura, la domiciliu, suportul pacientului;
 un psihoterapeut;
 un psiholog (dacă e disponibil);

2
  un dietolog;
 un membru responsabil al culturii;
 voluntari;
 familia;
 pacientul” (Ignat, 2020, p. 40).
Lucrarea de față se ocupă cu precădere de pregătirea asistenților medicali în îngrijiri
paliative. Este foarte important ca aceștia „să fie familiarizați încă de la nivelul formării
inițiale cu diagnosticele, obiectivele și intervențiile specifice nursingului specific pentru
asigurarea unei îngrijiri holistice de calitate” (Mitrea et. all, 2010, p.2).
Responsabilitățile pe care le are asistentul medical sunt în număr de trei. Acestea
sunt atribuții: de îngrijire medicală; manageriale; în comunicare şi educare.
Din prima categorie de atribuții, cea de îngrijire medicală, enumerăm:
 evaluarea nevoilor de îngrijire cu care se confruntă pacientul;
 stabilirea şi efectuarea vizitelor la domiciliu;
 urmărirea și efectuarea la recomandarea medicului a respectării modului de
administrare a medicamentelor;
 semnalarea promptă a medicilor asupra schimbările generate ca urmare a evoluţiei
stării de sănătate a pacientului;
 susținerea familiei în perioada doliului.
Din cadrul atribuțiilor manageriale precizăm:
 îndeplinirea rolului de lider, în mod normal, în ceea ce privește numărul întâlnirilor
interdisciplinare;
 precizarea resurselor necesare asigurării nevoilor acțiunilor de îngrijire a pacienților;
 completarea documentelor necesare prin delegare și a fişei asistentului.
Cu privire la ultimele atribuții, cele în comunicare şi educare:
 asigurarea legăturii dintre pacient, familie, medic și alţi membrii responsabili cu
binele echipei;
 instruirea pacientului, a familiei și a celorlalţi asistenţi/ paramedici, chiar a
voluntarilor responsabili cu îndeplinirea și executarea unor tehnici minime pentru
îngrijire şi pentru observarea evoluției simptomelor” (Ignat, 2020, p.47).
Asistenții medicali, prezintă, frecvent, sentimentul de incompetență profesională în
anumite situații. Una dintre ele este cea legată de confruntarea cu contextele problematice
întâlnite în îngrijirea paliativă a pacienților. Ei exprimă, destul de des, nevoia de a beneficia

3
de o mai mare pregătire teoretică și de o experiență practică obținută în cadrul domeniului
controlului durerii sau al apariției altor simptome, cum ar fi cele de comunicare și de
rezolvare a dilemelor etice.
Îngrijitorii informali se confruntă, de asemenea, și cu nevoia de sprijin și susținere
din partea profesioniștilor în scopul diminuării stresului și al epuizării trăirilor emoționale
cu care se confruntă. Astfel, aceștia sunt implicați, frecvent, în caz de durere, chiar a altor
simptome exacerbate ce impun un control aparte, nefiind pregătiți pentru acest domeniu.
Nepregătirea lor reiese din imposibilitatea interpretării semnelor și simptomelor constatate
sau a depășirii acestor situații în contextul îngrijirii la domiciliu, având nevoie de sprijin în
coordonarea îngrijirilor, în mod special, atunci când sunt implicați mulți alți prestatori de
servicii medicale.
Educația în cadrul domeniului îngrijirilor paliative constituie o premisă importantă
necesară formării competențelor profesionale ale tuturor asistenților medicali în specialitatea
medicală. La finalul implicării lor în diverse forme de educație –intermediară, de bază,
specializată, asistenții medicali dețin competențele profesionale adecvate fiecăruia, în raport
cu măsura în care, în practica clinică, se confruntă cu situații ce impun implementarea
unor intervenții specifice acțiunilor de îngrijire paliativă. Asistenții medicali implicați în
servicii specializate și profesionalizate de îngrijire paliativă susțin că au nevoie de o educație
suplimentară, în mod special, în cadrul următoarelor domenii:
 comunicarea cu pacientul și cu familia acestuia;
 controlul durerii și al altor simptome;
 aspecte etice.
Alături de aprofundarea cunoștințelor elementare și teoretice sau a dezvoltării de
abilități practice, în cazul îngrijiri palliative, în egală măsură, este importantă formarea
deprinderii unei atitudini adecvate pentru confruntarea cu moartea. Aceasta este rezultatul
oferit de dificultatea naturală a individului, confruntarea zilnic cu astfel de contexte de
îngrijire către sfârșitul vieții.
Rolul asistentului medical în echipa de îngrijiri paliative - este foarte important în
îngrijirea paliativă a pacientului şi familiei lui, având de cele mai multe ori un rol central:
 să identifice şi să recunoască nevoile pacientului,
 să informeze, să educe şi să se implice în îngrijirea pacientului şi familiei sale;
 uneori, suportul, înţelegerea şi atenţia necesară pacientului şi familiei se pot obţine
prin simpla prezenţă a asistentului medical;

4
 Important: profesionalismul este caracterizat prin abilităţile de comunicare verbală
şi non-verbală, cu abordare holistică;
Important: modestia şi respectarea dorinţelor pacientului devin, de asemenea, foarte
importante în îngrijirea paliativă, chiar dacă asistentul medical nu este de acord, în totalitate
cu pacientul.
Competenţele asistentului medical în îngrijirea paliativă
Competenţele asistentului medical în îngrijirea paliativă

De comunicare  Sensibilă, deschisă, blândă

 să ştie când să “tacă”, fiind uneori cel mai bun răspuns;

 să ştie să răspundă la întrebări profunde sau retorice;

 să ştie să vorbească despre “moarte” cu familia pacientului

Psihosociale  Abilitatea de a lucra cu familiile, de a le anticipa nevoile, de a-i

susţine în momente importante;

 să realizeze o relaţie de încredere şi siguranţă cu pacientul

De echipă  să colaboreze eficient cu ceilalţi membri ai echipei;

 este foarte important în îngrijire

Fizice  să recunoască şi să identifice pacienţii cu dureri sau altă

simptomatologie;

 să intervină activ atunci când este necesar

De îngrijire  să ştie să respecte demnitatea pacientului şi familiei acestuia

terminală

Intrinseci  să-şi identifice reacţiile personale în faţa morţii şi să analizeze

cum acestea pot influenţa procesul de îngrijire

 să dobândească maturitate “în gândire” din fiecare experienţă

profesională

Tabel 1. Competenţele asistentului medical în îngrijirea paliativă

Important:

5
  în îngrijirea paliativă, echipa interdisciplinară este forma de îngrijire care
aduce beneficii atât pacientului, cât şi celor care-l îngrijesc;
 deciziile finale aparţin pacientului;
 asistentul medical ocupă un rol central în cadrul echipei de îngrijire,
 formarea echipei de îngrijiri este foarte importantă, trebuie să fie analizate
calităţile şi experienţa fiecărui membru în parte, astfel încât integritatea
echipei să poată fi păstrată;
 apartenenţa la o echipă de îngrijire paliativă este un privilegiu şi o onoare.
În cei trei ani de studiu elevii dobândesc competențe potrivite misiunii lor. Totuși
privind lucrurile strict din punct de vedere al îngrijirilor paliative, rămânem la concluzia că
este nevoie de o abordare atât teoretică cât și practică a următoarelor abilități: comunicare
eficientă, controlul durerii și aspecte etice.

Comunicarea eficientă în îngrijirea paliativă

„Medicina este văzută ca o îmbinare a ştiinţei cu arta, ştiinţa reprezentând partea ei

tehnică iar arta partea de expresie, de comunicare şi abordare a bolnavului.” (Moşoiu, 2009,
p. 9).
Dintre toate competențele cea mai importantă este comunicarea. Din experiența
personală și nu numai, de foarte multe ori am sesizat că între pacient şi cadru medical nu se
formează o relație iar comunicarea lasă de dorit. „Fii mereu dispus să asculți și reticent în a
vorbi!” (Mitrea et. all, 2010, p. 29) ne îndeamnă James Apostle.
„Metoda fundamentală şi cea mai puternică de a te conecta cu o altă persoană este de
a o asculta. A o asculta cu atenţie şi atât…O tăcere încărcată de iubire are o putere de
vindecare mult mai mare şi crează legături mai puternice decât cuvintele cel mai bine
intenţionate.” (Remen, 1973, p. 76 apud Șoitu, 1997, p.7).
Fallowfield, considera comunicarea „ca şi o aptitudine esenţială a personalului
medical, deoarece medicii şi asistenţii medicali comunică cu pacienţii şi familia acestora mai
des decât aplică oricare din procedurile medicale.” (Faiiowfield et all 2002, p. 16 apud
Moşoiu, 2009, p. 9).
Medicația oferită contra durerii este fundamentală. În paliație însă sunt importante și
alte intervenții pe care medicul le stabilște în relația cu pacientul, bolnavul de cancer.

6
 Comunicarea cu bolnavul, pacientul, este frecvent constatată drept o conspirație a
tăcerii. La insistențele familiei, medicul, cel care tratează bolnavul și oferă date despre
situația acestuia, nu-i comunică celui în cauză diagnosticul real. Aceasta constituie o soluție
care, pentru moment, pare bună. Pe viitor însă, nu face decât să genereze și alte complicații.
Dintre acestea amintim: amânarea tratamentului sau a stabilirii unor relații tensionate între
pacient și cei apropiați în momentul în care se află adevărul.
Este foarte important ca în momentul depistării unei boli, să fie comunicate corect
aspectele mai puțin îmbucurătoare ce țin de boală. Doamna doctor Daniela Moşoiu remarca
faptul că trebuie comunicate toate informațiile începând cu diagnosticul stabilit și cu toate
informațiile legate despre tratamentele mutilante care ar trebui să le primească orice pacient,
în funcție de boală și de gravitatea ei. Important este că ceea ce e rău nu poate fi schimbat,
însă, bine ar fi ca la răul existent să nu se adauge și altul. Medicul trebuie să știe și să învețe
cum să le comunice aceste vești bolnavilor, într-o manieră blândă și încurajatoare, astfel
încât, la finalul conversației, aceștia să nu fie răvășiți, ci să creadă că există o urmă de
speranță.
În ceea ce privește domeniul comunicării a fost creată și o platformă online,
denumită sugestiv infopaliatie.ro. Ea este destinată și dedicată pacienților și familiilor lor,
deoarece, acolo sunt oferite informații cu privire la drepturile pe care le au (statut de
handicapat sau pensia care i se cuvine), modul în care să se îngrijească sau modul în care să
administreze medicația corespunzătoare. Spre exemplu, cancerul diminuează din energie, iar
energia este obținută din fibra musculară. Atunci când bolnavul este încurajat de familie să
rămână mai mult timp în pat, fără să efectueze vre -o activitate, rapid, poate ajunge la
cașexie.
Sunt oferite pe platform specificată și schemele de dietă sau cele de exerciții fizice
care contribuie la asigurarea calității vieții.
Analizând structura Hospice Casa Speranței din Brașov, la parterul lui, în centrul de
zi, există un salon prietenos, ca o casă spațioasă, acolo unde doamnele-pacient sunt încurajate
să nu se predea suferinței, ci să lucreze diverse obiecte care, apoi sunt vândute, bănuții fiind
oferiți ONG-ului. Pe acest palier, la parter, există și un colț-salon de cosmetică și de coafură,
chiar și un pian.
Dacă se simt deprimate, un psiholog le așteaptă în cabinet pentru consiliere sau
preotul/ pastorul este chemat spre încurajare.
La cel dintâi etaj, copiii sunt încurajați să uite de boală participând la fel de fel de
jocuri, aici fiind create spații atractive pentru aceștia.

7
 Cum îi ajută pe pacienți o comunicare eficientă?
Ca un mesaj să fie eficient, este necesar ca acesta să țină cont de o serie de aspecte:
să fie cât mai clar și concis, să fie ușor de înțeles de către cel care îl recepționează și să fie
evitate întreruperile sau elementele care distrag atenția. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite,
comunicarea poate să aibă un impact benefic asupra pacientului:
1. Pacientul se simte în largul lui.
Cel mai adesea, persoanele care apelează la servicii de îngrijire medicală manifestă
îngrijorare, anxietate sau atacuri de panică, ceea ce poate conduce la nesiguranță și chiar
agresivitate. De aceea, o bună comunicare reduce factorii de stres asociați condiției de pacient
și conferă o încredere mai ridicată pacientului în personalul de îngrijire.
2. Pacientul simte că deține controlul.
Sentimentul pierderii controlului în cazul pacienților cronici este adesea asociat cu
perioade de recuperare mai îndelungate și cu recuperări parțiale. O comunicare eficientă
conduce la evitarea acestor situații, cu efecte pozitive asupra stării de sănătate a pacienților.
3. Pacientul se simte valoros.
„A comunica eficient cu un pacient înseamnă a-i aloca timpul necesar și atenția
cuvenită pentru ca evaluarea acestuia să fie cât mai corectă” (Vâlceanu în Georgescu-Ilea,
Colcear, 2016, p. 3).
Comunicarea în echipa de paliaţie generează atât buna funcţionare a acesteia, cât şi
asigurarea calității îngrijirii pacientului. Comunicarea și cooperarea eficientă care se
stabilește între membrii echipei interdisciplinare, cei care îngrijesc bolnavul pacient sunt
decisive. Acestea acționează asupra următoarelor două planuri:
 pentru stabilirea unui plan de îngrijire adecvat şi pentru atingerea satisfacţiei
pacientului şi a familiei lui;
 pentru medic şi pentru ceilalți membrii ai echipei (kinetoterapeut, asistent medical,
asistent social, psiholog, preot etc) care, împreună colaborează pentru a decide care
este medicamentația adecvată stadiului bolii pacientului.

M.I.DAN MARIA ALINA

ANUL IIIB.