Universitatea Ecologică

Facultatea de educație fizică și sport

Anul 2020-2021

Kinetoterapia în geriatrie - gerontologie

Tema: „Accident Vascular Cerebral”

Profesor disciplină: Conf.univ. Dr. Slăvilă Mircea

Realizat de: Dascălu Georgiana – KMS anul III

Cuprins

1
Definiția afecțiuni..................................................................................................3

Factorii de risc........................................................................................................4

Simptome................................................................................................................5

Program de recuperare............................................................................................5

2
 Accidentul vascular cerebral ( AVC) este un complex de tulburări, acesta se produce când
alimentarea unei zone din creier este întrerupta sau redusă, împiedicând țesutul cerebral să
primească oxigen și substanțe nutritive. În acest caz, celulele cerebrale încep să moară în decurs
de câteva minute, dar și funcționalitatea neuronală este afectată, ea fiind alterată sau compromisă
definitiv. Tratat la timp poate reduce afectarea cerebrală și poate
preveni alte complicații, dar totodată și prevenirea dezabilității
care s-ar putea instala în urma unui AVC. Netratat la timp și
având o perioadă foarte mare în care a fost amânată tratarea
acestuia, poate duce la leziuni cât mai mari. Șansele de a suferi
un AVC cresc odată cu înaintarea în vârtă, cele mai frecvente
AVC apar după vârsta de 60.

Accidentul vascular este de două tipuri :

1. Accidentul vascular ischenic, ischemia cerebrală sau infracte cerebrale, apar cel mai des
ca o consecință a unui trombus, a unui embol, sau o îngustare a arterei favorizantă de
ateroscleroză. Acesta prezintă perturbare funcțională sau anatomică a țesutului cerebral
în urma întreruperii sau diminuării fluxului sangvin în teritoriul arterial, rezultând
tulburări clinice corespunzătoare zonei scoase din
funcțiune. AVC ischemice se pot diferenția astfel: a.i.t
(atac ischemic tranzitoriu cerebral sau infarctul ischemic
cerebral), tromboza cerebrală, embolia cerebrală.
2. Accidentul vascular hemoragic sau hemoragia cerebrală
apare în urma unei hipertensiuni arteriale, malfomații
vasculare, tulburări coagulare sau alte complicații.
Aceasta este definită prin prezența de focare hemoragice
difuze ce infiltrează și diluează parenchimul cerebral. Acesta se produce când o arteră
cerebrală pierde sânge sau se rupe, iar sângele pierdut pune presiune mare pe celulele
cerebrale, deteriorandu-le. Exista 2 tipuri de hemoragie: hemoragie cerebrală (cea mai
frecventă – apare cand o arteră cerebrală inundă cu sânge țesutul înconjurator) și
hemoragie subarahnoidiană (este mai puțin frecventă – înseamna sângerare în zona
situată între creier și țesutul subtire care îl acoperă).

3
 Factorii de risc pentru un accident vascular cerebral pot fi în funcție de factorii legați
stilul de viață și de factori medicali care pot fi moficați sau nu.

Factori legați de stilul de viață:

- Supraponderal sau obez

- Sedendar
- Consumator de alcool

Factorii medicali care pot fi modificați:

- Hipertensiune arterială
- Fumat sau fumat pasiv
- Colesterol crescut din sânge pot duce la afecțiuni ale arterelor coronare și la infract
miocardic
- Afecțiuni ale arterelor coronare
- Diabet zaharat
- Obezitatea
- Apnee obstructiva de somn
- Boli cardiovasculare High blood pressure
- Infectia cu COVID-19

Factorii medicali care nu pot fi modificați:

- Vârsta - Persoanele peste 55 de ani au un risc mai crescut decât tinerii

- Genul - Barbatii au un risc mai crescut decât femeile. Femeile vârstnice pot suferi AVC
și au risc mai mare de deces în comparație cu bărbații de aceeași vârstă.
- Hormonii - Folosirea pilulelor contraceptive sau a terapiilor hormonale cu estrogen cresc
riscul de AVC.
- Rasa – americanii negri și hispanici au un risc mai mare decât perosanele de alte rase de a
suferi un AVC
- Istoricul familial – riscul de AVC este mai mare dacă o rudă de primul grad a avut.

4
 Simptomele apar brusc cu pierderea stării de conștiență, stări premonitorii (cefalee,
inapetență, amețeli, senzații de greață), necesită un consult medical urgent. Ele pot progresa în
câteva minute, ore sau zile. Acestea prezintă debutul brusc al :

- Dificultăți de vorbire și de întelegere a ceea ce spun ceilalti.

- Amortirea, slăbiciunea sau paralizia brusca a feței, a brațului sau piciorului.
- Tulburări de vedere la unul sau la ambii ochi ori vedere dublă.
- Cefalee bruscă, severă, însoțită de vărsături, amețeală și pierderea cunostinței.
- Dificultati de mers, tulburari de echilibru, pierderea coordonarii.

Simptomele accidentului vascular ischenic difera de cel hemoragic. Acestea depind de

localizarea cheagului sagvin sau a hemoragiei și de extinderea acesteia.

Simptomele AVC ischenic apar din cauza unui cheg ce a blocat un vas sangvin, apar în
jumatatea corpului de partea opusa zonei din creier unde se află cheagul. Ele apar brusc în decurs
de căteva secunde.

Simptomele AVC hemoragic apar din cauza unei sângerări în creier, sunt asemătoare cu
simtomele de AVC ischenic. Aceasta se disting prin tensiunea crescută în creier, cum ar fi dureri
de cap severe, grețuri și vărsături, amorțeli, Întepenirea gâtului, iritabilitate, confuzi, convulsii și
incoștiență.

Simptomele unui accident vascular mic sunt mai greu de recunosc, deoarece pot fi
atribuite greșit vârstei mai înaintate sau pot fi confundate cu simtomele provocate de alte
afecțiuni și care pot fi asemănătoare. Dacă în cursul timpului apar mai multe accidente vasculare
cerebrale de mici dimensiuni, persoana în cauză poate prezenta o modificare treptată a gândirii,
comportamentului, echilibrului sau a mișcării, poate duce chiar la demență multi infract.

Programul de recuperare va urmări următoarele obiective:

- Mărirea rezistenței musculare și a mobilității articulare

- Refacerea forței musculare și creșterea capacității de efort
- Formarea capacității de relaxare
- Reeducarea sensibilității și a respirației
- Ameliorarea funcțiilor de coordonare, de control și de echilibru ale corpului
- Corectarea posturii și a aliniamentului corpului

5
 Sala unde se face recuperarea trebuie să fie bine iluminată,curată, cu temperatura între
18-22 grade.O ședință trebuie să aibă loc între 30-40 de minute, pacietului i se va lua prima
dată tensiunea și pulsul.Comunicarea cu pacietul este principalul obiectiv, în acest fel vom afla
cum se simnte și ce beneficii ii va aduce recuperarea, astfel ii putem capta atenția foarte ușor
dându-i încrederea necesară.

Metodele de recuperare sunt :

- Kinetoprofilaxia
- Kinetoterapia
- Electroterapia
- Masaj

Programul de kinetoprofilaxia se aplică în efectuarea exerițiilor fizice timp de 30 de

minute pe zi, să evite mancarea bogată în grăsimi și să consume mai multe legume și fructe, în
acest fel se va evita surprusurile ponderale. Găsirea unor pasiuni vor ajuta la eliminarea stresului.

Kinetoterapia cu pacientul se va începe prima dată cu mișcări pasive, apoi se fac

rostogoliri din decubit dorsal în decubit ventral, ridicarea în șezât, ridicarea din sezât în
ortostatism, atrenarea mersului și reeducarea membrului superior, metoda Kabat. Progresul se
face de la posturăi cu bază de susținere mare la cele cu bază cât mai mică, crescând conștiința
unui nou centru de greutate, antrenarea pentru realizarea transferurilor .Transferul se începe după
ce pacientul are echilibru în șezând. Tehnica cea mai utilizată este cea prin alunecare cu placă de
transfer.

Mișcările pasive se for face inițial la toate segmentele hemicorpului, apoi se va trece la
exerciții pentru trunchi și membrele contralaterale . Ele sunt mișcări de terapia de maximă
utilitate în acest stadiu de paralizie musculară , ajutând la recuperarea forței de contracție
musculare, a retracțiilor capsuleo-ligamentare cu conservarea unor artoculații suple, mobile în
amplitudini normale. Ele se încep precoce imediat după spitalizare, când pacientul devine
aproximativ stabil , după 24-48 de ore, se efectuează zilnic de minim 2 -3 ori pe zi, iar după 3-4
săptămâni se face transferul intr-o unitate specilizată de recuperare , întâlnirile vor avea loc
săptămânal 4-5 ori pe săptămână, unde se vor continua mișcările pasive și autopasive unde
este cazul. Se efectuează prin stabilizarea articulației proximale și suținerea segmentului distal,

6
 respectarea pragului durerii ce apare din in cursul mișcări, înainte sau după, dar și efectuarea
mișcărilor lent, în amplitudine completă, cu tensionări la sfârșitul mișcări. Se efectuează din
decubit dorsal sau decubit lateral pe partea sănătoasă și din șezut suținut de perne sau alte
obiecte.

Exercițiile vor recurge pe fiecare articulație facându-se 5-10 mișcări, ajutând pacientul să
învețe reflexele active ale mușchilor. Acestea vor fi exerciții de tracțiune în ax sau de
decompresiune articulară; de alunecare latero-laterală sau abducție-addcuție; de alunecrae
antero-posterioare sau de flexie-extensie; de rotație axială sau torsiune; de flexie-extesie,
adducție-abducție,circumduție

Următoarele etape vor începe după a doua sau a treia săptămână după accident.

Ridicarea în șezât la marginea patului este un obiectiv important având un efect

stimulant asupra sistemului nervos , scade depresia, încurajează comunicarea, se previne
atrofia musculară, tromboflebita și embolia pulmonară. Mișcarea are loc în două trepte:
rostogolirea în decubit lateral pe partea sănătoasă și ridicarea la marginea patului. La început 
de 1-4 ori pe zi pe o durata de 3-5 min i se permite o poziție semișezândă, după câteva zile se va
face și ridcarea completă în șezut . Apoi se învață așezarea cu picioarele coborâte (mâna
paretică se fixează pentru a preântâmpina extinderea capsulei articulare a umărului). În timpul
așezării piciorului sănătos, periodic se aranjează pe cel bolnav pentru a repartiza masa corpului
pe partea paretic.

Ridicarea din șezât în ortostatism și invers. În ortostatism pacientul are tendința de a

se inclina lateral, de a cădea pe spate sau de a-i trece greutatea pe membrul inferior neafectat.
Ei trebuie să învețe să câtige controlul asupra pelvisului, membrul inferior și trunchiului. Poziția
de ortostatism cu greutatea pe ambele member inferioare cu un aliniament corect al corpului
poate duce la scăderea spasticității în membrul inferior afectat.

Antrenarea mersului. Mersul ca mijloc de locomoție umană are două faze esențiale:
faza de sprijin și faza de balans. Acesta se va efectua mai întâi pe loc. După ce pacientul a
câtigat un control al încărcării greutății pe piciorul afectat se poate trece la antrenarea

7
mersului. Programul kinetic va cuprinde: ex. pentru antrenarea extensiei șoldului afectat,
antrenarea controlului genunchiului în faza de sprijin, antrenarea deplasării laterale a pelvisului,
antrenarea flexiei genunchiului la debutul fazei de balans, antrenarea extensiei genunchiului și
dorsiflexiei piciorului la contactul călcâiului cu solul și antrenarea mersului propriu-zis pe teren
plat, urcat-coborât scări, etc

Reeducarea membrului superior cuprinde antrenarea mâinii, care nu trebuie lăsată la

urmă, după ce există o anumită recuperare la nivelul umărului , controlul umărului este egal cu
controlul. Recuperarea membrului superior va începe de la zona proximală la cea distal ,s-a
obținut o mișcare izolată musculară, iar acum vom începe activitate funcțională. Din acest punct
nu vom insista așa mult pe mișcări pasive; trebuie introduse cât mai repede mișcările active ce
implică ambele membrul superior.

Metoda Herman Kabat prezintă o metodologie de recuperare neuro-motorie prin

mișcare, pornind de la studiile de neurofiziologie a mișcării, component motor și învățare
motorie. Herman Kabat susține că aceasta metodă arată că orice efort muscular voluntare
este un răspuns la cerințele mediului exterior, o necesitate de adaptare instantanee, la
modificările mediului, transmise creierului într-o manieră de informație continuă a semnalelor
culese prin intermediul receptorilor senzitivi.

Tudor Sbenghe spune în una din cărțile lui ca această metodă introduce schemele de
mișcare globale ca element facilitar proprioceptiv, plecând de la axioma lui Beevor și Jackson
care spune că “ Creierul ignoră acțiunea proprie mușchiului, el recunoște numai mișcarea”

Metoda Herman Kabat cuprinde în fiecare schemă și diagonale o mișcare cu trei

componente: Flexie sau extensie; Adbucție sau adducție; Rotație externă sau internă

După ora de recuperare se recomandă : odihna, masajul : antialgic, miorelaxant, avand

ca scop imbunatatiri circulatiei si a tonusului; electroterapia : ultra sunet, curent galvanic,
impachetari cu parafina , scopul de a stimuli musculature si a menține tonusul; alimentație
sănătoasă în aport cu ex fizice.

8
 Bibliografie

Eugen Caracaș, „Kinetoterapia în afecțiuni neorologice”,note de curs, Universitatea Ecologică,

București,2020-2021

Sbenghe Tudor, “Kinetologia profilactică, terapeutică și de recuperare” ,Editura Medicală,

Bucuresti,1987

https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/accidentul-vascular-cerebral-avc

Mircea Slăvilă, „ Recuperarea kinetoterapeutică în geriatrie și gerontologie”, curs de bază ,

Editura PRINTECH