Subiecte RBC examen

1. Tipuri de cardiopatie(de insistat pe cea dilatativă)

Cardiomiopatiile sunt un grup de boli care afectează în principal miocardul și nu sunt

consecința unor anomalii congenitale sau anomalii dobândite valvulare, hipertensive,
coronariene sau pericardice.

Tipuri

• Cardiomiopatia dilatativă (CMD) este caracterizată prindilatarea VS și/ sau

VD cu afectarea funcției sistolice a VS ce apare în lipsa factorilor anormali de
supraîncărcare presională sau de volum (HTA, valvulopatii) sau a bolii coronariene.

• Cardiomiopatia restrictivă (CMR) este o cardiomiopatie caracterizată prin

afectarea funcției ventriculare diastolice datorată rigidizării miocardului care nu permite
umplerea ventriculară.Forme ale CMR: amiloidoză, sarcoidoză, hemocromatoză, boala
Fabry, endocardita Loffler și fibroza endomiocardică.

• Cardiomiopatia hipertrofică (CMH) afecțiune miocardică caracterizată prin

hipertrofia VS în lipsa afecțiunilor asociate care ar putea determina hipertrofia, respectiv:
HTA, stenoză aortică.

2. Indicații pentru miocardiopatii. Cauze miocardită(HIV, transplant, lupus eritematos,

oncologic, terapie biologicp, diabet)

Indicații pentru miocardiopatii

Cardiomiopatiile sunt un grup de afectiuni cronice care afecteaza muschiul inimii.

 Medicamente pentru scăderea tensiunii(inhibitor, betablocant)

 Scăderea în greutate
 Efort ușor și mediu:
 plimbări în aer liber
 bicicletă staționară fără încărcare
 terapie ocupațională, a se evita căratul plaselor grele, mai ales la
urcatul scărilor
 înot BRAS o tură de bazin, cu pauză 2-3 min până la următoarea tură
 exerciții analitice cu greutăți ușoare, seturi scurte și dese, cu pauze
între ele
 evitarea mijloacelor de transport, cât mai mult mers pe jos până apare
oboseala!!!

Cauze miocardită

Miocardita este o afecţiune a inimii care constă în inflamarea muşchiului cardiac

(miocardul). Astfel, inima nu mai este irigată corespunzător cu sânge şi apar simptome
precum puls cardiac accelerat sau neregulat, dureri în piept, oboseală sau dificultăţi de
respiraţie. În cazuri severe, astfel de manifestări pot favoriza dezvoltarea cheagurilor de
sânge, care pot cauza infarct sau accident vascular cerebral.

Cele mai frecvente cauze ale miocarditei sunt:

o infecţiile virale sau bacteriene, inclusiv infecţia cu stafilococul auriu, HIV,

sifilis
o existenţa unor boli autoimune (lupus, artrită reumatoidă, arterita cu celule
gigante, granulomatoza Wegener)
o dar sunt şi alţi factori care pot creşte riscul instalării acestei afecţiuni.

o Reacţiile adverse la anumite substanţe din alcool, droguri (în special cocaină)
sau medicamente (antibiotice, chimioterapice, antiepileptice)
o Înţepăturile de păianjen, căpuşă sau albină ori muşcătura de şarpe
o Chimioterapia sau/şi radioterapia
o Inhalarea de monoxid de carbon

Deşi este considerată o afecţiune rară, miocardita este destul de des întâlnită în ţările
în curs de dezvoltare, unde condiţiile de trai şi sistemul medical sunt precare, dar şi în
comunităţile care refuză vaccinurile obligatorii.

3. Contraindicații miocardită

- efortul timp de 5-6 luni(doar plimbări la pas ușor)

- droguri, alcool, fumat

4. Insuficiența cardiacă (clasele NYHA și clasificarea METs)

Insuficiența cardiacă poate fi clasificată după sediu (stângă, dreaptă, globală), după
debut (acută sau cronică) și după la toleranța la efort (clasele I-IV NYHA ).

Clasificarea insuficienței cardiace după criteriile NYHA :

Clasa I NYHA: pacientul nu prezintă simptome de insuficiență cardiacă la

activitatea obișnuită;

Clasa II NYHA: pacientul poate prezenta simptome când desfășoară activități

obișnuite, însă acestea nu sunt prezente în repaus;

Clasa III NYHA: pacientul prezintă simptome când desfășoară activități la

intensitate mai redusă de cât cele obișnuite, însă în repaus simptomele nu sunt prezente;

Clasa IV NYHA : pacientul este incapabil să desfășoare orice tip de activitate

fără apariția simptomelor, acestea fiind prezente și în repaus.

Clasificarea METs: tabele în curs

 5. Angina pectorala (tipuri, diagnostic diferential, obiective, contraindicatii)

Este rezultatul unei boli coronariene, vasele de sânge sunt mai mult sau mai puțin
înfundate , nu este o boală în sine!

Tipuri de angină pectorală:

1. Angina Prinzmetal (vasospastică) este o formă de angină pectorală cauzată de

un spasm coronarian localizat.

2. Angina instabilă reprezintă angina care apare la eforturi din ce în ce mai mici
sau în timpul repausului, are durată mai mare de 10 minute și cedează mai greu la
administrarea de compuși nitrici.

3. Infarctul miocardic acut(IMA) este o zonă de necroză miocardică care apare

datorită obliterării unei artere coroniene mari.

Diagnostic diferențial

Suspiciunea de angina se ridica in momentul in care un pacient acuza dureri

retrosternale (in spatele sternului) asemanatoare unei „gheare” , „greutate care apasa pe
torace” , etc.

Durerea din angina pectorala iradiaza de obicei in bratul stang, gat sau mandibula;
poate fi persistenta sau intermitenta. Exista si cazuri in care simptomele sunt atipice, pacientii
prezentandu-se cu durere in epigastru, indigestie care a debutat recent, durere toracica cu
caracter de junghi (si nu de angina cum ar fi normal), dispnee, etc.

Prezentarile atipice ale anginei sunt de obicei intalnite la persoanele tinere (20-40 de ani), la
varstnici (>75 ani), la femei, diabetici, bolnavi cu dementa sau insuficienta renala cronica,
etc.

o Electrocardiograma (EKG) – poate aduce informatii cu privire la scaderea

vascularizatiei in teritoriul afectat;
o Radiografie – poate aduce informatii cu privire la anumite procese care pot stanjenii
circulatia sangelui la nivelul cordului;
o Ecografia cardiaca (ecocardiografia) – reprezinta o metoda de exploatare prin care se
poate pune in evidenta afectarea contractilitatii miocardului in urma unei irigatii
deficitare cu sange a inimii;
o Coronarografia – se realizeaza o vizualizare a vaselor coronare prin injectarea de
substanta de contrast la nivelul lor;
o Computer tomograf si RMN – foarte rar, nu sunt foarte sigure pentru obiectivarea
simptomelor;
o Enzime cardiace – troponina, creatinfosfokinaza (CK), creatinfosfokinaza miocardica
(CK-MB) – prin cresterea valorilor sangvine ale acestor enzime se aduc informatii cu
privire la suferinta muschiului miocardic.

Obiective:
- Reducerea rolului factorilor de risc, eventual eliminarea lor şi însuşirea de către pacienţi
a unor programe destinate să reducă influenţa lor patologică (regim de activitate şi repaus,
scăderea în greutate, diete adecvate pentru sindromul dislipidemie, un regim de adaptare
gradată la efort etc.).

- Realizarea unui echilibru neurovegetativ şi neuropsihic la pacienţii ce lucrează în

condiţii de stress.

- Reducerea oscilaţiilor tensionale prin aplicarea unor metode cu efecte vasodilatatoare

periferice.

- Realizarea unei adaptări hemodinamice mai economicoase la efort, prin acţiune

asupra mecanismelor de reglare de tip simpatic şi catecolaminic umoral.

- Reducerea insuficienţei venoase în stadiile precoce, prin creşterea activităţii pompei

musculare în membrele inferioare (prin gimnastică posturală, mers, hidrokinetoterapie în
băi minerale sau bazine), a pompei toraco-diafragmatice (prin gimnastică respiratorie) şi
prin reechilibrare neurovegetativă şi endocrină.

Corectarea unor tulburări circulatorii funcţionale la nivelul extremităţilor (acrocianoză,

sindrom Raynaud, eritromelalgie etc. ) prin aplicaţii de factori termici contrastanţi, băi
carbogazoase sau mofete.

Contraindicații:

o Schimbări bruște de temperatură(ex: din apă foarte caldă, în apă foarte rece)
o Efort mare
o La orice tip de efort, se ia repaus imediat ce apare durerea
o Medicamente precum Diclofenac, Ibuprofen

6. Fazele recuperarii post infarct miocardic

Faza I

- IMA; postoperator

- în mediu spitalicesc

- scop: asigurarea capacitatii de autoîngrijire si independenþei de deplasare

- cost energetic 2-4 METS

Etapa 1

- ziua 1-4

- începe la 24 ore de la evenimentul acut dacã bolnavul este asimptomatic

(fãrã durere)

- miscãri libere în pat

- exercitii de respiratie; miscãri pasive si active ale membrelor (asistat)

- bolnavul sade în pat si se hrãneste singur (din ziua a 2-a)

- sade în pat cu picioarele atârnând la marginea patului 1-2 h/zi (din ziua a 2-a)

- foloseste o comodã asezatã lângã pat (din ziua 2-3)

- toaletã parþialã în pat (asistat) din ziua 2-3

Etapa 2

- ziua 5-8

- sade nelimitat la marginea patului (sau fotoliu lângã pat)

- se deplaseazã liber în salon (iniþial asistat) ºi la baie (lângã salon)

- toaletã parþialã la baie

- în ultimele zile mers progresiv pe coridor 50-200 m de 2-3 x/zi (asistat)

Etapa 3

- ziua 9-12 (14)

- mers liber pe coridor 200 m de 3 x/zi

- coborârea si urcarea a 1-2 etaje de 2 x/zi (asistat)

- în preziua externãrii TE limitat de simptome

- 85% FC Mxt (obligatoriu) (frecventã cardiacã maximã)

Mobilizarea este asistatã de (în functie de posibilitãti):

- profesor CFM

- asistentã medicalã

- medic

- FC de repaus nu trebuie sã depãseascã 90/min, iar în cursul mobilizãrii nu

trebuie sã creascã peste 10-20 bãtãi/minut fatã de FC de repaus

- TAs de repaus > 90 mmHg

- FC va fi înregistratã iniþial de persoana care asistã mobilizarea; ulterior bol-

navul va fi instruit pentru a-si calcula singur FC de repaus si pe parcursul mobili-

zãrii neasistate.

În IMA complicat (IVS, TR, angor etc) sau dacã complicaþiile apar pe parcurs,

mobilizarea se întrerupe; dupã rezolvarea complicaþiilor mobilizarea se reia din

etapa în care a fost întreruptã.

Faza intermediarã

- duratã:1-2 sãptãmâni

- loc: la domiciliu

- scop:

- mentinerea rezultatelor obþinute în faza I

- cresterea capacitãþii de efort cu 1-2 METS (opþional)

- se continuã activitãþile fizice din faza 1

- se asociazã mers progresiv 30 min de 2-3 x/zi

- activitãti casnice usoare.

Faza II

are ca scop:

- sã redea bolnavului maximum din capacitatea fizicã compatibilã cu starea

funcþionalã a cordului

- cresterea VO2Mx la 7 METS (3-5 METS în IC)

- reducerea MVO2pentru un anumit nivel al VO2

- ameliorarea circulaþiei colaterale (discutabil)

- ameliorarea performantei cardiace (discutabil)

- terminatã, neobligatoriu, prin TEMx limitat de simptome.

Este precedatã obligatoriu de TE maximal limitat de simptome la bolnavii cu

IMA, dacã acesta nu s-a efectuat preexternare si de un examen clinic eco si ecg,

eventual Holter care încadreazã bolnavii într-o clasã de risc evolutiv

(vezi anexa).
Utilizarea pentru evaluarea ergospirometriei în circuit si a pragului anaerob

(lactat) rãmâne optionalã .

Faza a II-a

are o duratã de 3-6 sãptãmâni, în anumite cazuri 6-12 sãptãmâni

sau peste (insuficienþa cardiacã). Numãrul de sedinte de antrenament va fi de

20-40.

Metodologia fazei a II-a

sedinþa de antrenament (A)

• durata 30-60 min

• structura:

- încãlzire 10 min

- antrenament propriu-zis 30-40 min

- revenire 10 min

- jocuri agrement (tranziþia spre faza III) 10-30 min

- Antrenament: - continuu

- cu intervale

• tipuri de efort:

- exercitii fizice (inclusiv izometrice - nu în IC)

- cicloergometru

- efort în apã (inclusiv înot)

- mers rapid (jogging)

- în IC exerciþii fizice, mers rapid ± cicloergometru

Supravegherea antrenamentului

FC (determinatã de cãtre bolnavi în cazul recuperãrii ambulatorii neinsti-

tuþionalizate)

• rata de autopercepere a efortului (scara Borg)

• TA

• monitorizare ecg

- IC congestivã sau FE < 30%

- ST > 2 mm la TE

- angor< 5 METS

- disritmii cardiace maligne în antecedente (FiV resuscitatã, TV, EV > 3

Lown sau TV nesustinutã)

- TAs nu creste sau scade > 20 mmHg la TE prerecuperare

• intensitatea efortului

a) efort intens:

- nu în IC

- 60% din VO2Mx

- FC: 70-75% din FCMxr

- Fcr + 75% FCMx-FCr

- 10 bãtãi/min sub pragul anginos

- 110-120 /min (bolnav sub tratament cu betablocante)

• scala Borg

- 12-14 optim

- sub 12 ineficient

- peste 16 periculos

b) efort moderat:

- singurul indicat în IC si în cazul recuperãrii ambulatorii neinstitutionalizate

- 50% din VO2Mx

- FC 60% din FCMxt

- fãrã risc aritmogen sau de scãdere a performantei VS

Frecventa antrenamentului
- 3-5 sedinte/sãptãmânã (3 minimum obligatoriu)

- zilnic (obligatoriu în IC)

Mãsurile de prevenþie secundarã si recuperarea psihologicã vor fi aplicate pe

parcursul întregii faze, ca de altfel si în faza III.

La sfârsitul fazei II se va face evaluarea capacitãtii de efort postantrenament

printr-un nou TE de efort maximal limitat de simptome, testul fiind obligatoriu la

bolnavii la care trebuie sã li se facã expertizarea capacitãtii de muncã si care

doresc sã-si reia activitatea. La restul bolnavilor acest test este opþional.

Expertizarea capacitãþii de muncã se va face în colaborare cu medicul de

expertizã a capacitãþii de muncã, având în vedere cã un bolnav poate presta o

activitate de 8 ore cu un consum de oxigen de maximum 40% din VO2Mx realizat

la testul de efort si o activitate de 4 ore cu un consum de oxigen de maximum

60% din VO2Mx realizat la TE.

Faza III

• loc:

- ambulatoriu neinstitutionalizat

- cluburile coronarienilor

- servicii de recuperare, inclusiv spitale de recuperare de faza III

• scop:

- mentinerea capacitãtii fizice realizate în faza II

- eventual cresterea capacitãtii fizice

- cost energetic > 7 METS (în IC 3-5 METS)

• durata: toatã viata

• metodologie:

- ca în faza II + jocuri recreative

- practicarea unor sporturi

- cele indicate
 - 1-2 cure anuale a 18 zile în servicii de recuperare de faza III (Spitalul de

Recuperare a BCV Covasna, etc).

7. Fibrilatia (ce este, principala complicatie a acesteia)

Inima este activata in mod normal de un stimul generat la nivelul atriului drept, intr-o
zona specializata, numita nodul sinusal, cu o frecventa ce variaza in repaus intre 50-100
batai/min.

Uneori acest ritm sinusal este inlocuit de fibrilatia atriala, un ritm cardiac generat tot la
nivelul atriilor, dar cu alta localizare decat cea fiziologica, fiind neregulat, haotic, adesea
rapid (tahicardic). In fibrilatia atriala, activitatea de contractie a atriilor practic lipseste. De
aici si complicatiile care pot aparea: scaderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la
nivelul atriilor.

Complicatii posibile:

- cea mai importanta si de temut complicatie este embolia cerebrala cu aparitia unui
accident vascular cerebral ischemic

- embolia periferica

- agravarea insuficientei cardiace, decompensarea unor boli cardiace preexistente

- scaderea calitatii vietii, scaderea tolerantei la effort

8. HTA (clasificare, cauze, complicatii)

Hipertensiunea arteriala reprezinta cresterea persistenta a valorilor tensiunii arteriale

sistolice peste 140 mm Hg si/ sau a celei diastolice peste 90 mm Hg.

Clasificare:

CATEGORIA SISTOLICĂ mmHg DIASTOLICĂ mmHg

TA optimă <120 <80

Normotensiune <130 <85

TA înalt-normală 130-139 85-89

HTA gradul I normală(ușoară) 140-159 90-99

*Subgrup: HTA de graniță 140-159 90-94

HTA de gradul II (moderată) 160-179 100-109

HTA de gradul III(severă) ≥180 ≥110

HTA sistolică izolată ≥140 <90

*Subgrup: HTA de graniță 140-149 <90

Cauze

Bisfenol A

Potrivit unui nou studiu publicat in revista Hypertension, bisfenolul A, prezent in

compozitia ambalajelor din plastic, poate contamina alimentele si bauturile din aceste
recipiente, determinand instalarea bolilor cardiace si a hipertensiunii. Specialistii recomanda
folosirea ambalajelor si recipientelor fara bisfenol A - sticla, portelan, otel etc.

Zahar

Excesul de zahar este daunator atat pentru talie, cat si pentru tensiunea arteriala.
Specialistii spun ca, de fapt, zaharul este mai daunator ca sarea in ceea ce priveste starea de
sanatate a inimii. De vina este mai ales fructoza, care se gaseste de obicei in alimente
procesate si bauturi. The American Heart Association (AHA) recomanda femeilor sa nu
depaseasca un consum zilnic de sase lingurite de zahar (100 de calorii), iar barbatilor - 9
lingurite de zahar (150 de calorii). De exemplu, o cutie de bautura acidulata non-alcoolica
poate contine peste 9 lingurite de zahar.

Apneea de somn

Apneea de somn - intreruperea respiratiei in timpul somnului - are drept caracteristica

lipsa miscarilor muschilor respiratorii. Este o boala grava, care pune in pericol viata, iar
incidenta ei este relativ mare. Printre efectele sale se numara si hipertensiunea, iar
National Sleep Foundation din SUA spune ca schimbarile in stilul de viata - precum
mentinerea unei greutati normale, operatii chirurgicale si dispozitive de asistenta
respiratorie - pot fi de mare ajutor.

Singuratatea

Un studiu care s-a desfasurat pe o perioada de cinci ani, realizat de Universitatea din
Chicago, a aratat in premiera o relatie directa intre singuratate si hipertensiune arteriala in
randul persoanelor cu varsta peste 50 de ani.

Baile fierbinti si sauna

AHA recomanda evitarea acestora, mai ales in conditiile in care aceasta maladie a fost
deja diagnosticata. Baile fierbinti si sauna provoaca dilatarea vaselor sangvine, efect avut si
de plimbarile energice, de exemplu. AHA spune ca, daca medicul a recomandat evitarea
activitatilor fizice moderate, atunci trebuie sa se renunte si la baile fierbinti.

Medicamente

Anumite medicamente pot creste tensiunea arteriala, potrivit unui studiu al Archives
of Internal Medicine. Printre acestea se numara acetaminofenul (paracetamol) administrat
 zilnic, ibuprofenul, naproxenul, anumite antidepresive, anumite suplimente alimentare,
precum ginseng, lemn dulce etc., decongestionante, medicamente care se inhaleaza etc.
Medicii spun ca cel mai bine este ca pacientii sa intrebe medicul inainte despre posibilele
efecte adverse.

Probleme ale tiroidei

Mai precis hipotiroidia este cea care provoaca hipertensiune arteriala, potrivit unui studiu
publicat in 2007, in Journal Hypertension. Variatiile in secretia de hormoni ar contribui la
cresterea nivelului de calciu din organism, efect care este asociat cu hipertensiunea arteriala.

Complicații

Hipertensiunea arterială este cel mai important factor de risc de deces prematur ce
poate fi prevenit, la nivel mondial. Aceasta crește riscul de

o cardiopatie ischemică
o apoplexie
o boli vasculare periferice
o alte boli cardiace insuficiență cardiacă,
o anevrism aortic
o ateroscleroză difuză
o embolie pulmonară

. Hipertensiunea arterială este, de asemenea, un factor de risc pentru tulburare

cognitivă, demență și insuficiență renală cronică. Alte complicații sunt: retinopatia
hipertensivă și nefropatia hipertensivă.