LP.

EVALUAREA ECHILIBRULUI
Evaluări globale generale
Ţestele globale (clinice) ale funcţiei aparatului neuromioartrokinetic
(NMAK) reprezintă aprecieri sintetice, gestuale, ale stării aparatului
NMAK.
Testele articulara şi musculare trebuie considerate analitice,exprimînd cu
precizie, pînă la cuantificare, un aspect sau altul al deficitului motor, dar
fără să dea şi imaginea răsunetului acestui deficit asupra activităţii
individului.
• „activităţilor vieţii zilnice“ =„evaluarea ADL" („activities of daily living").
a) Mobilitatea in pat Alimentare c) Igienă

1 Manipulează semnalul luminos 6. Mănincă servindu-se de degete 11. Se spală pe miini

2 Ţine o carte şi întoarce pagina 7. .. „ .. furculiţă 12. Se spală pe faţă
3 Manevrează obiectele de pe 5. „ ,. .. lingură 13. Se spală pe dinţi
noptieră 9. Taie cu cuţitul 14. Se piaptănă
4 Stă în şezut 10. Bea din pahar (cană) 15. Manipulează îmbrăcămintea la W.C.
5. Se întoarce 16. Utilizează hirtia igienică
17. îşi spală părul
18. Intră şi iese din cada de baie
19. Face baie şi (sau) duş
20. Se bărbiereşte

d) Imbrăcare
21. Imbracă-dezbracă
hain-;
22. „ „ lenjeria de corp
23. Incheie-descheie un
nasture
24. Incalţă şi descalţă
pantofii
25. Face nodul la şireturi
e) Utilităţi
26. Răsuceşte butonul
întrerupătorului de lumină
27. Deschide-închide
robinete
28. Incuie-descuie o uşă
 Evaluarea echilibrului

a) Ortostatismul static
testul Romberg clasic: din ortostatism cu ochii închişi 20-30
secunde se apreciază gradul de legănare când picioarele
sunt lipite sau sunt aşezate unul înaintea celuilalt;
testul brânciului, ce are 2 variante:
1 din poziţia ca la testul Romberg clasic se apreciază
stabilitatea prin împingeri scurte şi neanunţate la nivelul
sternului, în spate, pe bazin, din lateral;
2 idem, dar cerem pacientului să se opună împingerii.
testul unipodal: din ortostatism într-un picior şi cu braţele
încrucişate pe piept se cronometrează cât îşi poate ţine
echilibrul (normal = 30-150 secunde);
se poate creşte complexitatea testului prin flectarea
genunchiului.
Legendă: 
a) Scala echilibrului Berg: 14 acţiuni cuantificate 0-1-2-3-4
(0 = incapabil să execute; 4 = execută fără nici o dificultate);
b) Scala abilităţilor de mişcarea: 10 acţiuni cuantificate 0-1-2
(0 = incapabil să execute, 1 = performează cu dificultate;
2 = execută fără nici o dificultate);
c) Testul “ridică-te şi mergi”:
- pacientului care sta pe scaun i se comandă să
se ridice în picioare fără sprijin, să meargă 6-
10 metri, să se întoarcă şi să se reaşeze pe
scaun; acţiunile se pot cronometra;
d) Testul de echilibru Tinetti: cu 2 (0-1) sau 3 (0-
1-2) grade de apreciere.
 Evaluări globale generale

Remarcă: În dreptul parametrului

scalei se trece cifra adecvată a
notării, după cum urmează
7 = individ complet independent;
6 = individ cu dependenţă modificată
(are nevoie de aparate, baston,
ochelari, etc.);
# ambele categorii nu au nevoie
de ajutor;
5 = individ cu dependenţă modificată
prin supraveghere;
4 = individ cu dependenţă modificată
prin asistare minimală (25%);
3 = individ cu dependenţă modificată
prin asistare moderată (50%);
2 = individ cu dependenţă completă
prin asistare maximală (75%);
1 = individ cu dependenţă completă
prin asistare totală (100%).
Evaluarea sensibilităţii
Evaluarea sindromului senzitiv: se face pentru:
-tactil= se face prin atingerea uşoară a pielii în diverse puncte
cu vata, pulpa degetului, părul de cal;
-presiunea: cu un obiect bont / vibraţiile de 256 Hz ale diapazonului;
-temperatura: cald  rece;
-durerea: înţeparea cu un obiect ascuţit / vibraţiile de 30 Hz
ale diapazonului;
-simţul poziţiei (propriocepţia);
-simţul mişcării (kinestezia);
-stereognozia = identificarea unui obiect prin palpare :
formă, dimensiune, greutate, consistenţă, textură, material;
Din punct de vedere clinic, sensibilitatea se imparte:
-sensibilitatea subiectiva si obiectiva;
-sensibilitate superficiala si profunda
Sensibilitatea subiectiva cuprinde paresteziile si durerea, care
poate imbraca diferite aspecte: nevralgie, cauzalgie, dureri
radiculare, dureri polinevritice, cefalee, migrena, intepatura,
junghi, fulguratie, arsuri.
In functie de localizare, durerea este de mai multe tipuri:
In leziunile nervilor periferici durerea se localizeaza pe traiectul nervilor respectivi si
se exacerbeaza la presiunea acestora.
Durerea radiculara are distributie radiculara, este exacerbata de factori care cresc
tensiunea: tuse, stranut , defecatie sau de manopere de elongarea trunchiului
nervos:
·        Manopera Lasègue; consta in ridicarea membrului inferior bolnav intins ceea
ce provoaca o durere vie pe traiectul radacinii ( Lasègue pozitiv);
·         Manopera Bonné : flectarea gambei pe coapsa si a coapsei pe bazin cu
adductie concomitenta provoaca durere (Bonne pozitiv).
Lasegue pozitiv se poate cuantifica prin precizarea gradelor la care devine
pozitiv: 30, 40, 50,…, grade.
Durerea cordonala are extindere difuza imprecisa insotita de parestezii.
Durerea talamica apare in jumatatea corpului opusa leziunii cu caracter particular =
sindromul talamic: are sediul profund si distrubutie difuza, cu caracter de arsura,
intesa, partial influentata de analgezice; durerea este exagerata de stimulari
algogene minimale si de stimulari nealgogene.
II. Sensibilitatea obiectiva
Examenul sensibilitatii obiective trebuie sa se efectueze dupa mai
multe reguli:
-         explorarea se face intr-o camera linstita cu temperatura de
confort;
-         subiectul va avea ochii inchisi pentru a nu vedea aplicarea
excitantului;
-         inainte de inceperea examinarii vom face cunoscut subiectului
excitantul care va fi aplicat;
-         examinarea se face comparativ, pe zone simetrice;
-         regiunea cu tulburari de sensibilitate se delimiteaza cu un creion
dermatograf
Explorarea sensibilitatii superficiale.
Se examineaza pe rand sensibilitatea tactila, termica si dureroasa.
1.Sensibiliatea tactila
a)sensibilitatea tactila se examineaza cu ajutorul unei bucati de vata cu care atingem
diferite regiuni ale corpului. Se apreciaza intensitatea excitantului si localizarea lui.
Atingerea se face usor si cu aceeasi intensitate.
In conditii patologice sensibilitatea tactila poate fi
diminuata=hipoestezie
abolita=anestezie.
b)discriminarea tactila reprezinta posibilitatea de a distinge doi excitanti tactili
aplicati simultan pe piele, la o oarecare distanta.
- se examineaza cu compasul lui Weber care are doua brate (unul cu varful ascutit
celalalt cu varful bont) asezate pe o bara metalica gradata.
- distanta minima la care cei doi excitati aplicati simultan sunt apreciati corect este
diferita in functie de regiune: la nivelul buzelor= 1-3 mm, la nivelul pulpei degetelor
=1-2 mm, la spate si la coapse =6-8 mm.
c)dermolexia consta incapaciatea subiectului de a recunoaste cu ochii inchisi literele,
cifrele sau desenele executate de examinator, pe diferite regiuni ale pielii corpului.
Tulburarile dermolexiei se numesc adermolexie.
2.Sensiblitatea termica
Sensibilitatea termica permite aprecierea temperaturii unui obiect pus in contact cu
tegumentele.
Pentru explorare se utilizeaza doua eprubete, una cu apa incalzita la 40-50 o C si o alta
cu apa rece sub 15oC.
Se aplica alternativ cald si rece pe regiunile de examinat. Excitantii trebuie aplicati la un
oarecare interval de timp, deoarece senzatia persista un timp mai indelungat.
Sensibilitatea termica poate fi modificata
in plus=hiperestezie,
diminuata=hipoestezie
abolita=anestezie.
3.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa inregistreaza excitantii care produc durerea. Pentru
explorarea ei se foloseste un ac cu un varf bine ascutit pe care il aplicam moderat,
dar suficient ca sa provoace o senzatie dureroasa si nu tactila.
Sensibilitatea dureroasa poate fi
diminuata= hipoestezie
abolita=anestezie
Exploarea sensibilitatii profunde
1.Simtul mioartrocinetic
Acest tip de sensibilitate permite subiectului (avand ochi inchisi) sa recunoasca pozitiile
imprimate de examinator unui segment de membru, intr-o anumita articulatie
Examinarea se face incepand cu articulatiile mici de la nivelul degetelor. Deplasam un deget
de la un membru, intr-un anumit sens si subiectul trebuie sa imite la membrul opus miscarea
facuta de examinator, sa spuna ce segment am miscat, la care membru si in ce directie.
2.Sensibilitatea vibratorie
Sensibilitatea vibratorie se examineaza cu ajutorul diapazonuluicu timbru jos. Se aplica
piciorul diapazonului (pus in vibratie) pe eminetele osoase ale membrelor (maleole, rotula,
creasta tibiei etc). Se apreciaza durata cat subiectul percepe vbratiile si sensibilitatea cu care
percepe aceste vibratii.
3.Sesnsibiltatea barestezica
Se examineaza prin aplicarea unor greutati difeite, persoana apreciind diferenta de greutate.
4.Stereognozia
Steeognozia reprezinta posibilitatea de a recunoaste, cu ochii inchisi, un obiect , pipaindu-l cu
degetele. Uneori, subiectul poate denumi forma, marimea, consistenta, regulariatea
obiectului, dar nu ii poate spune numele.
5.Somatognozia este simtul schemei corporale. Se exploreaza prin solicitarea persoanei sa
recunoasca , cu ochii inchisi , segemntele corpului si a raportului lor spatial.