Sunteți pe pagina 1din 5

Tulburari de sensibilitate

Tulburarea de sensibilitate o definim ca imposibilitatea de a receptiona stimuli senzitivi

si imposibilitatea da a transmite stimulii catre SNC. Astfel putem imparti sensibilitatea in mai

multe categorii:

1. Sensibilitatea subiectiva si obiectiva


2. Sensibilitatea superficiala si profunda

Sensibilitatea subiectiva

Acest tip de sensibilitate face referire directa la parestezii si durere. Astfel in acest caz

vorbim despre nevralgii, dureri radiculare, dureri polinevritice, cefalee, migrene,

intepaturi, junghi, arsuri.

Sensibilitatea obiectiva

Pentru a determina obiectiv zonele cu tulburari de sensibilitate este nevoie sa

indeplinim mai multe conditii:

Examinarea se face intr-o camera linistita cu temperatura de confort

Subiectul va avea ochii inchisi pentru a nu vedea aplicarea excitantului

Inaintea examinarii propriu-zise vom face cunoscut subiectului excitantul

Vom examina comparativ zone simetrice de pe corpul subiectului

Regiunea unde vom determina ca exista tulburari de sensibilitate, o vom delimita


cu un creion dermatograf

Sensibilitatea superficiala

Acest tip de sensibilitate cuprinde trei tipuri: tactila, termica si dureroasa.

Sensibilitatea tactila se examineaza cu ajutorul unei bucati de vata cu care atingem

diferite regiuni ale corpului. Se apreciaza intensitatea excitantului si localizarea lui.


Atingerea se face usor si cu aceeasi intensitate. In conditii patologice sensibilitatea

tactila poate fii diminuata=hipoestezie sau abolita=anestezie.

Discriminarea tactila este posibilitatea de a distinge doi excitanti tactili aplicati

simultan pe piele, la o oarecare distanta. Ea se examineaza cu compasul lui Weber

care are doua brate (unul cu varful ascutit celalalt cu varful bont) asezate pe o bara

metalica gradata. Distanta minima la care cei doi excitati aplicati simultan sunt

apreciati corect este diferita in functie de regiune: la nivelul buzelor= 1-3 mm, la

nivelul pulpei degetelor =1-2 mm, la spate si la coapse =6-8 mm.

Dermolexia consta in capaciatea subiectului de a recunoaste cu ochii inchisi literele,

cifrele sau desenele executate de examinator, pe diferite regiuni ale pielii corpului.

Tulburarile dermolexiei se numesc adermolexie.

Sensibilitatea termica permite aprecierea temperaturii unui obiect pus in contact cu

tegumentele. Pentru explorare se utilizeaza doua eprubete, una cu apa incalzita la

40-50o C si o alta cu apa rece sub 15oC. Se aplica alternativ cald si rece pe regiunile

de examinat. Excitantii trebuie aplicati la un oarecare interval de timp, deoarece

senzatia persista un timp mai indelungat. Sensibilitatea termica poate fi modificata in

plus=hiperestezie, diminuata=hipoestezie sau abolita=anestezie.

Sensibilitatea dureroasa inregistreaza excitantii care produc durerea. Pentru

explorarea ei se foloseste un ac cu un varf bine ascutit pe care il aplicam moderat,

dar suficient ca sa provoace o senzatie dureroasa si nu tactila.

Sensibilitatea dureroasa poate fi diminuata= hipoestezie sau abolita=anestezie


Sensibilitatea profunda

Pentru explorarea sensibilitatii pronfude ne intereseaza:

Simtul mioartrocinetic, care permite subiectului, care are ochii inchisi, sa recunoasca

pozitiile imprimate de examinator unui segment de membru, intr-o anumita

articulatieExaminarea se face incepand cu articulatiile mici de la nivelul degetelor.

Deplasam un deget de la un membru, intr-un anumit sens si subiectul trebuie sa

imite la membrul opus miscarea facuta de examinator, sa spuna ce segment am

miscat, la care membru si in ce directie.

Sensibilitatea vibratorie se examineaza cu ajutorul diapazonului cu timbru jos. Se

aplica piciorul diapazonului (pus in vibratie) pe eminetele osoase ale membrelor

(maleole, rotula, creasta tibiei etc). Se apreciaza durata cat subiectul percepe

vbratiile si sensibilitatea cu care percepe aceste vibratii.

Sensibilitatea barestezica, care Se examineaza prin aplicarea unor greutati difeite,

persoana apreciind diferenta de greutate.

Stereognozia reprezinta posibilitatea de a recunoaste, cu ochii inchisi, un obiect ,

pipaindu-l cu degetele. Uneori, subiectul poate denumi forma, marimea, consistenta,

regulariatea obiectului, dar nu ii poate spune numele.

Somatognozia este simtul schemei corporale. Se exploreaza prin solicitarea

persoanei sa recunoasca , cu ochii inchisi , segemntele corpului si a raportului lor

spatial.
Cauzele acestor tulburari de sensibilitate sunt intreruperea transmiterii stimulilor in

orice zona a sistemului nervos. Astfel putem vorbi de leziuni de piele care aduc de la

sine distrugerea receptorilor senzitivi. Leziuni ale nervilor periferici, caz in care se va

prezenta tulburare de sensibilitate in teritoriul inervat de acei nervi. Intreruperea

transmiterii impulsurilor poate fii localizata si in maduva, pe partea maduvei

responsabile de sensibilitate, adica ganglionii. Leziuni pot aparea chiar si in ariile

senzitive ale creierului.

Reeducarea sensibilitatii

Reeducarea sensibilitatii va avea loc in ordinea urmatoarea:

Antrenarea sensibilitatii la presiune-durere a proprioceptiei si kinesteziei

Antrenarea sensibilitatii termice, initial rece apoi cald

Astfel pentru a putea incepe reeducarea senzoriala, pacientul trebuie sa simta

vibratia de 30Hz sau 256Hz a diapazoanelor, fara sa priveasca.

Trebuie respectate urmatoarele reguli in reeducarea sensibilitatii:


1. Indiferent de stimularea executata, ea va fi cautata intai sub privirea pacientului,

2. pentru ca apoi, la stimulari similar, acestuia sa i se acopere ochii.

3. O sedinta de reeducare va dura 5-10 minute, repetata de mai multe ori in timpul

zilei. Obiectul examinarii trebuie recunoscut in maximum 60 de secunde, dupa

care va fi schimbat cu altul


4. Progresia stimulului se va face de la cel intens, grosolan, greu spre unul fin, mic,

usor.
5. Pentru reeducarea proprioceptiei si kinesteziei initial se va lucra cu articulatiile
mari, apoi cu cele mici

6. In cazuri de deficit senzitiv unilateral, stimularea simultana, bilaterala si simetrica


este deosebit de utila.

Dupa refacerea sensibilitatilor mai sus mentionate, se va trece la refacerea

stereognoziei. Se ofera pacientului sa recunoasca obiecte uzuale cunoscute, ulterior

se va trece la obiecte speciale pentru reeducare.

Finalizarea recuperarii stereognoziei va trece pacientul in faza recuperarii functiilor

motorii. Exemplu: Aprecierea unui obiect de pe masa, scoaterea obiectului dintr-o

cutie/sertar.