Sunteți pe pagina 1din 38

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

CAROL DAVILA
BUCURESTI

CURS
DE
NEUROLOGIE

  
  
 
  
SINDROMUL NEOSTRIAT

APARE DATORITĂ
LEZIUNILOR
PRODUSE LA ACESTE LEZIUNI
NIVELUL DUC LA APARIŢIA
NUCLEULUI CAUDAT UNUI SINDROM
ŞI, PARŢIAL, HIPOTON-
AL PUTAMENULUI. HIPERKINETIC.

CARACTERISTIC: MIŞCAREA COREICĂ


(MIŞCARE ANORMALĂ, CU CARACTER ARITMIC,
INVOLUNTARĂ ŞI BRUSCĂ).

DOUĂ FORME DE BOALĂ:


1. COREEA ACUTĂ (SYDENHAM) SAU MINOR
2. COREEA CRONICĂ (HUNTINGTON) SAU MAJOR.
  
  
 
  
COREEA ACUTĂ SYDENHAM
Secundară infecţiei cu streptococ R uemolitic tip A, cu
localizare faringiană
Reprezintă o complicaţie majoră a RAA (reumatism
articular acut)
Coreea acută ar reprezenta o formă
de encefalită reumatismală
Modificările uisto-patologice nu
sunt foarte bine cunoscute. Se produc
reacţii inflamatorii care afectează vasele mici cerebrale.
Fenomenele sunt mai pregnante la nivelul ganglionilor
bazali, dând un aspect de vasculită acută.
Boala survine la copiii între 5 ± 15 ani în 90% din cazuri
- Este de două ori mai frecventă la sexul feminin.
  
  
 
  
CLINIC

Boala debutează insidios prin apariţia mişcărilor coreice care sunt


variabile în timp, în distribuţie şi în amplitudine.
amplitudine.
Iniţial sunt localizate la unele regiuni ca faţă şi membre
membre,, dând un
aspect de nelinişte motorie.
motorie.
Ulterior, mişcările cuprind teritorii variate, antrenând dizartrie şi
Ulterior,
tulburări de mers
mers.. ÎN 81 81%% DIN CAZURI ELE SUNT
GENERALIZATE ŞI CONSTITUIE SINGURUL SIMPTOM SIMPTOM!! !!
Mişcarea coreică este accentuată de oboseală, efort şi emoţii,
diminuă în repa
repau
us şi dispare în somn.
somn.
Hipotonia, mai mult sau mai puţin importantă
Hipotonia, importantă,, reprezintă un alt
semn clinic al coreei acute.
acute.
Este mai evidentă în repau
repaus şi se pune în evidenţă cu ajutorul
mişcărilor de balans, care sunt exagerate (la nivelul pumnului, al
rădăcinii membrelor).
membrelor).
  
  
 
  
Recăderile survin în 20 ± 30% din cazuri.
Cel mai adesea este vorba de o singură apariţie. Ea ar
putea fi legată de o reactivare a fenomenelor autoimune
printr-o sarcină sau prin unele medicamente
(contraceptive orale).
Coreea gravidică, mai rară, survine mai ales la
primiparele tinere în prima jumătate a sarcinii. Nu are
particularităţi clinice sau diagnostice.
Manifestările psiuotice asociate sunt posibile. S-au
descris forme grave cu manifestări psiuiatrice cum ar fi:
 confuzie mentală,
 manifestări anxioase onirice,
 stări de excitaţie psiuomotorie cu
componentă ualucinatorie.
În cazul formelor maligne pot surveni accese de
uipertermie, comă, crize epileptice (parţiale complexe).
  
  
 
  
EXAMENE COMPLEMENTARE

Anticorpii antineuronali serici


(anti nucleu caudat) ± se găsesc la aproximativ
46% din copii cu coree Sydenuam în
asociaţie cu anticorpii
antistreptococici
(ASLO).

Studiile PET (tomografie cu emisie


de pozitroni) cu fluoro-
fluoro-deoxiglucoză confirmă
un uipermetabolism al glucozei în striat,
anomalie reversibilă după
vindecare..
vindecare

  
  
 
  
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Arareori diagnosticul de coree acută pune probleme. Singura
problemă veritabilă este pusă de LUPUSUL ERITEMATOS
DISEMINAT (LED), când el se manifestă printr-o coree.
În cursul lupusului coreea survine în 1-4% din cazuri, cu o
prevalenţă feminină remarcabilă de 80-90% din cazuri,
atingând de preferinţă adultul tânăr şi copiii. Durata evoluţiei
este variabilă, de la câteva zile la 3 ani.
Diagnosticul de LED este biologic:
 sindrom antiinflamator major,
 leuco- şi trombopenie,
 anticorpi anti-nucleari cu anticorpi anti-AND nativ,
 diminuarea fracţiei C4 a complementului,
 anticorpi antifosfolipidici de tip antipro-
trombocuinază sau anticardiolipinici.
Sindromul de anticorpi antifosfolipidici asociat la o pozitivare
a testelor sifilitice poate să fie la originea tromboflebitelor
recidivante sau AVC iscuemice şi manifestărilor coreice tardive.

  
  
 
  
TRATAMENTUL

simptomatic patogenic
etiologic
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC

NEUROLEPTICE:: clorpromazina şi mai ales ualoperidol


NEUROLEPTICE ualoperidol..
Doza:: 3-6 mg/zi
Doza mg/zi..
Atenuează mişcările involuntare
Atenue
(antagonişti
(antagonişti specifici ai receptorilor D2)
bune: pimozida (1-2 mg/zi
Rezultate bune: mg/zi))

În coreea non-
non-ereditară
ereditară,, rezultate bune dau şi
şi::
- valproatul de sodiu în doză de 1515--20 mg/kg/zi
- carbamazepina ± 15-
15-25 mg/kg/zi.
mg/kg/zi.
  
  
 
  
TRATAMENTUL ETIOLOGIC

Tratamentul antibiotic este indicat pentru factorii de risc


cardiac şi în formele când se constată un sindrom
inflamator şi/sau o infecţie streptococică recentă.
Iniţial: Penicilină (4-8 milioane u.i./zi)
Se continuă cu: Moldamin (1,2 milioane u.i./lună)
cel puţin 5 ani.
Acest tratament evită recăderile şi scurtează durata
evoluţiei bolii.
TRATAMENTUL PATOGENIC

Corticoterapia este indicată mai ales în formele severe.

Se administrează prednison (1-1,5 mg/kg/zi) pe toată


durata acută a bolii.
  
  
 
  
COREEA CRONICĂ HUNTINGTON
 A fost descrisă de Georges Huntington în 1872.
 Afecţiune degenerativă ereditară interesând nucleii gri
centrali şi cortexul cerebral.
 Se caracterizează prin dezvoltare progresivă, la adult, de
mişcări coreice şi de o deteriorare a funcţiilor superioare.
EPIDEMIOLOGIE
Studiile epidemiologice indică o prevalenţă a bolii de
5-8/100.000 de locuitori.
Vârsta de debut este variabilă, cu excepţia gemenilor, la care
debutul este la aceeaşi vârstă sau la interval de 1-2 ani.
Vârsta medie de apariţie a primelor semne clinice este de 40
de ani, cu o repartiţie pe curba Gausse de la 2 la 70 ani, iar
vârsta medie de deces este de 55 de ani cu o repartiţie
gaussiană de la 17 la 90 de ani.
  
  
 
  
Formele infantile de coree Huntington ar fi legate de o
transmisie paternală în timp ce formele tardive ar releva
o transmisie maternală.
Unele forme clinice cu debut tardiv (primele semne
clinice peste vârsta de 60 de ani) pot să realizeze un
veritabil status coreic în cursul căruia demenţa nu se
dezvoltă şi care poate să pună o problemă de diagnostic,
dacă noţiunea de ereditate nu este cunoscută de subiect
sau de anturaj.
Sex-ratio este de 1 la adult şi de 2/1 la copii în favoarea
sexului feminin.
Genetica
Aportul genetic constituie factorul marcant în evoluţia
cunoştinţelor despre coreea Huntington.
În 1983, Gusella a localizat gena bolii în braţul scurt al
cromozomului 4 pe locus-ul HD.
Coreea Huntington este transmisă pe modul autosomal
dominant, dar există şi iregularităţi de transmisie.
  
  
 
  
SEMNE CLINIC E
Semne neurologice
Mişcarea coreică (kuoreia = dans) - uiperkinezie, bruscă,
spontană, adesea stereotipă şi neintenţională.
Amplitudinea mişcării: variabilă. Exagerată de emoţii, atenţie.
Absente în somn, mişcările apar spontan la bolnavul treaz, care
nu le poate stăpâni; mişcarea este necoordonată şi întotdeauna
involuntară scăpând unui scop sau unei funcţii determinate, mai
puţin amplă decât în coreea Sydenuam şi predominând pe
segmentul distal.
Pot apare gesturi nesemnificative ca: asocierea la flexia indexului
a unei extensii, oscilaţii de rotaţie, de extensie, apoi de flexie a
capului, sau mai frecvent stereotipii de descuidere şi de încuidere
a gurii, cu protruzia parţială a limbii.

La nivelul feţei pot să apară grimase, mimici fără semnificaţie


emoţională.
  
  
 
  
  
  
 
  
  
  
 
  
  
  
 
  
Mişcarea voluntară este deformată; gestul devine imprecis,
realizând veritabile contorsiuni.
Mersul devine ezitant, întretăiat de paşi mari neregulaţi
³mers de paiaţă´; baza de susţinere este lărgită şi întoarcerea
este instabilă şi stângace.
Datorită acestor tulburări pot surveni căderi cu traumatisme
cranio-cerebrale secundare, care pot duce la moartea
bolnavilor.
Probele de sensibilizare constând în a impune bolnavului o
anumită atitudine relevă o uiperkinezie moderată; scoaterea
limbii este mai mult sau mai puţin dificilă şi antrenează o
distorsiune a limbii, care este rămasă în urmă.
Vocea este slabă, monotonă.
Limbajul este redus, scandat, întrerupt de pauze uneori
destul de lungi şi adesea asociat de mişcări de ocluzie a
pleoapelor.
Menţinerea cu dificultate a ambilor ocui încuişi la comandă.
  
  
 
  
Deglutiţia poate să fie întreruptă cu disfagie pentru licuide,
cu retenţia bolului alimentar.
Pot apare aerofagia şi regurgitaţia.
Aceste tulburări s-ar explica mai bine prin alterarea
funcţiilor cognitive decât prin uiperkinezie şi pot duce la
caşexie şi cuiar moartea pacientului.
Uneori, apare o jenă a funcţiilor respiratorii. Pot apare
tulburări sfincteriene, tulburări de somn, adesea întrerupt
de treziri frecvente cu reprize de mişcări involuntare.
În evoluţie, mişcările involuntare devin mai lente, stereotipe;
mersul devine mai puţin sigur, dezecuilibrat, pseudo-ebrios,
pseudo-ataxic.
Cu vârsta, mişcările iau un caracter distonic fără
diminuarea forţei musculare, în timp ce bolnavul nu este
capabil de a menţine o contracţie voluntară, deoarece
aceasta este întreruptă de o relaxare involuntară şi prin
activarea muşcuilor antagonişti se realizează o contracţie
paradoxală.
  
  
 
  
Tulburări psiuice
Se constată o deteriorare mentală, în general moderată,
tulburări de personalitate şi de comportament. â  
 
    

  

În stadiile de debut: iritabilitate, agresivitate, manifestări de
tip psiuotic, care acompaniază tulburările cognitive: dificultăţi
mnezice, tulburări ale memoriei de acuiziţie şi de restituţie.
Ulterior: scăderea fluenţei verbale, tulburări de concentrare,
apoi o alterare a judecăţii şi o dificultate din ce în ce mai
marcată de a realiza unele sarcini precise, profesionale.
Într-un stadiu mai tardiv: stare de apatie, de indiferenţă cu
stereotipii şi perseverări verbale.
În stadiile tardive bolnavul poate dezvolta un comportament
medico-legal mai mult sau mai puţin sever.
În alte cazuri tulburările de comportament traduc o pierdere
progresivă a spontaneităţii, a iniţiativei.
Bolnavul se izolează, evită contactele sociale, devenind apatic,
indiferent. Comportamentul suicidar survine precoce.
  
  
 
  
SEMNE ASOCIATE
Scăderea în greutate este constantă. Etiologie puţin cunoscută.
Îmbătrânire accentuată: albire precoce a părului, accentuare a
ridurilor.
Fenomene vegetative: uiperuidroză palmo-plantară,
acrocianoză, uipotensiune ortostatică, bradicardie cu bloc
atrio-ventricular.
xamenul neurologic: uiperreflectivitate osteo-tendinoasă
asociată cu semnul Babinski (30% din cazuri)
Mişcările globilor oculari: pot fi perturbate; imposibilitatea
privirii în sus, mişcări sacadate ale ocuilor în privirea laterală.
Manifestările comiţiale nu sunt excepţionale.
Se poate asocia cu alte afecţiuni degenerative ale SNC ca:
SLA, boala Alzueimer,
siringomielie, atrofia olivo-cerebeloasă,
neurofibromatoza boala Paget,
Von Recklinguausen, migrena.
  
  
 
  
FORMA INFANTO-
INFANTO-JUVENILĂ A COREEI HUNTINGTO HUNTINGTON N
Dezvoltare psiuo-
psiuo-motorie normală până la 3 ani. ani.
Între 3 şi 12 ani
ani:: instabilitate a mersului ± paşi greşiţi şi căderi
frecvente.. Scuimbare insidioasă a comportamentului motor
frecvente
asociată cu iritabilitate, urmată de încetinirea
încetinirea şi apoi oprirea
dezvoltării intelectuale.
intelectuale.
În acest timp copilul se rupe de anturajul său său..
coreice: mai târziu.
Mişcările coreice: târziu. Sunt de tip uiperkinezie linguală
grimasantă la care se asociază mişcări destul de lente.
lente.
distonic, de aspect atetozic
La această bradikinezie cu caracter distonic,
se substituie în timp mişcări coreice, uneori violente.
violente.
Dizartria şi disfagia survin mai tardiv.
tardiv.
În stadiul terminal aspectul clinic al pacientului poate să
îndrepte către un diagnostic de Parkinson juveniljuvenil.. Se remarcă
remarcă
un facies fijat, o amimie şi un blocaj postural cu roată dinţată.
dinţată.
Manifestări comiţiale de tip absenţă, mioclonii, crize
generalizate tip grand mal (70% 70% din cazuri
cazuri)). Pot prezenta o
apraxie oculomotorie cu paralizia privirii către în sus.sus.
În 65
65% cerebeloase..
% din cazuri apar semne cerebeloase
  
  
 
  
EXAMENE COMPLEMENTARE
Tomografia computerizată cerebrală:
cerebrală: confirmă diagnosticul.
diagnosticul.
Permite măsurarea distanţei inter-
inter-caudale care creşte în
timp.. Măsoară atrofia legată de evoluţie.
timp evoluţie.
Rezonanţa magnetică nucleară:
nucleară: confirmă atrofia nucleului
caudat..
caudat
Tomografia prin emisie de pozitroni (PET)
(PET):: indică reducerea
consumului de glucoză care precede atrofia nucleului caudat
şi de la debutul bolii o încetinire a metabolismului striatal.
striatal.
Posturografia: studiază deplasarea centrului de greutate în
Posturografia:
timp de 30 de secunde
secunde.. Normal oscilaţiile sunt în sens
antero--posterior, iar la bolnavi oscilaţiile sunt laterale
antero laterale..
Pe plan endocrin
endocrin:: activitate uiperdopaminergică, care ar
explica agravarea clinică prin L-Dopa.
Dopa.
Reducere
educereaa la jumătate a nivelului GABA în LCR
LCR--ul
subiecţilor cu risc
risc..
  
  
 
  
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
Coreea familială benignă: rară, se manifestă în copilărie.
Este izolată şi fără deficit intelectual. Diferă de boala
Huntington a copilului în care găsim elemente
extrapiramidale, tulburări cerebeloase, convulsii.
Coreea senilă (a vârstnicului): origine vasculară, cel mai des.
Coreea acantocitozică ± are o transmisie autosomal
dominantă sau recesivă. Asociază o uiperkinezie oro-buco-
facială, neuropatie şi semne de automutilare. CPK este în
general crescut. Diagnosticul se face pe cercetarea
acantocitelor observate în sângele periferic.
Mişcări anormale de cauză iatrogenă ± neurolepticele pot
declanşa diskinezii uneori dificil de diferenţiat de mişcarea
coreică.
Cauze metabolice şi endocrine ± uiper- sau uipotiroidia,
uipercalcemia uipernatremia, uiper- sau uipoglicemia.
Boala Wilson poate să pună probleme diagnostice, dar se pot
elimina uşor afecţiuni ca boala Parkinson, diskineziile
tardive, sindromul Gilles de la Tourette.
  
  
 
  
ANATOMOPATOLOGIE
MACROSCOPIC
 meningele are un aspect îngroşat, opac şi infiltrat
 creierul prezintă
 atrofie a cortexului frontal, a capului nucleului caudat,
 lărgire a coarnelor anterioare, a ventriculilor laterali
 îngustare a putamenului, a globusului palidus şi a
talamusului.
MICROSCOPIC
 importantă depleţie neuronală în special a neuronilor mici de
tip Golgi ll la nivelul putamenului şi nucleului caudat
 la nivelul neostriatului se observă în afara degenerescenţei
neuronale o reacţie de glioză astrocitară cu creşterea vaselor
capilare.
 raportul neuroni normali/astrocite normal de 1/35 cade la
1/10 în coreea Huntington.
  
  
 
  
TRATAMENT
Fiind o boală genetică coreea Huntington
nu are un tratament etiologic!!

Singurul tratament posibil la ora actuală este tratamentul


simptomatic cu NEUROLEPTICE.

Se folosesc:
fenotiazine ± Largactil,
butirofenone ± Haloperidol (1-3 mg/zi)
sulpiride
mai recent, Tiapridalul (100-300 mg/zi)

Mişcările coreice sunt cel mai adesea ameliorate de


neuroleptice mai ales la debutul afecţiunii şi mai puţin
eficiente când boala se agravează.
  
  
 
  
BOALA WILSON

A fost descrisă de Westpual şi Strumpel sub numele de


pseudo--scleroză
pseudo scleroză;;

Se asociază leziuni cerebrale şi uepatice din care cauză a


mai fost descrisă şi sub numele de degenerescenţă uepato
uepato--
lenticulară;;
lenticulară

Este provocată de o tulburare a metabolismului cuprului,


determinată genetic ± cromozomul 13,
13, transmisia ereditară
fiind autosomal recesivă
recesivă..

  
  
 
  
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Leziunile uepatice sunt mai precoce, ducând la apariţia
unei ciroze, obişnuit macronodulară.
La nivelul creierului: leziuni vizibile în nucleul lenticular ±
aspect atrofic sau procese de necroză şi de cavitaţie.
Leziunile cerebrale sunt mai difuze interesând putamenul
şi palidum, nucleul caudat, nucleul dinţat al cerebelului,
talamusul, nucleul roşu, locus niger, cortexul cerebral şi
cerebelos. Proliferarea glială abundentă se asociază la
alterările degenerative ale neuronilor.
 Supraîncărcarea ţesuturilor cu cupru, responsabil de
leziuni parencuimatoase în special uepatice şi cerebrale dar
şi renale şi oculare.
 Nivelul cuprului plasmatic este diminuat. Această
diminuare reflectă deficitul fracţiei globulinice stabile,
legată de ceruloplasmină, care reprezintă în mod normal
esenţialul cuprului plasmatic. Fracţia albuminică, labilă
este crescută. Cu toate că eliminarea urinară de cupru este
crescută, bilanţul cupric este pozitiv datorită defectului de
eliminare biliară şi fecală.
  
  
 
  
 Scăderea nivelului seric al ceruloplasminei este anomalia
biocuimică cea mai frecvent găsită în boala Wilson.
Ceruloplasmina este o alfa-2-globulină la care fixează peste
95% din cuprul plasmatic. Molecula de ceruloplasmină
conţine 8 atomi de cupru şi are o acţiune oxidativă.
 Anomalia genetică responsabilă de maladia Wilson ar fi
un deficit al sintezei de ceruloplasmină. Ea are ca rezultat o
creştere a fracţiunii albuminice labile a cuprului putând să
explice creşterea cupruriei şi depozitul excesiv al cuprului
în ţesuturi.
Practic PRINCIPALELE ANOMALII BIOCHIMICE din
boala Wilson pot fi rezumate astfel:
cuprul seric inferior la 80>g/100ml;
ceruloplasmina sub 15 mg/100ml
cuprul urinar peste 100>g/24u,
cuprul uepatic peste 250>g/g de ţesut.
  
  
 
  
SEMNE CLINICE
SINDROMUL NEUROLOGIC

În majoritatea cazurilor boala Wilson


se prezintă ca o afecţiune neurologică,
atingerea uepatică demarând lent.

Debutul se situează între 15 şi 30 de ani,


asociind de factură variabilă
fenomene distonice şi diskinetice,
unul sau altul fiind predominant.

  
  
 
  
SINDROMUL DISKINETIC
1. Dominat de tremor
tremor.
La debut este discret, localizat la articulaţia pumnului,
survenind la menţinerea unei atitudini.
Ulterior se extinde, devine mai important dar rămâne
predominent la membrele superioare.
Tremorul ia un caracter intenţional, perturbând execuţia
mişcărilor; prin intensitatea sa aminteşte de tremorul din
disinergia cerebeloasă mioclonică.
Mişcările anormale sunt mai violente în menţinerea unei
posturi decât în execuţia unei mişcări voluntare.
Se evidenţiază în proba opoziţiei indexului şi proba
indice ± nas când se observă o mişcare de recul la atingerea
ţintei datorită activării brutale a muşcuilor antagonişti.
La proba gestului acompaniat tremorul wilsonian se
accentuiază în timp ce tremorul cerebelos dispare.
2. Pot fi observate şi alte fenomene diskinetice cum ar fi:
mioclonii de acţiune, mişcări coreice sau atetozice, mişcări
stereotipe în special la nivelul limbii, bolnavul neputând face
protruzia limbii la cerere.
  
  
 
  
SINDROMUL DISTONIC
 Este destul de variabil
variabil..
 Posibil - tip parkinsonian (rigiditate plastică şi distonie în flexie)
flexie).
 Mai caracteristic este o uipertonie de acţiune survenind în timpul
mersului, în timpul mişcărilor voluntare care sunt blocate prin
spasme opoziţionale
opoziţionale..
 Contractura musculaturii mimicii conferă feţei un aspect
caracteristic grimasant ± risus sardonicus
sardonicus..
 Se pot observa atitudini distonice diverse,
diverse, fixând truncuiul sau
extremităţile în posturi anormale de factură permanentă sau
intermitentă..
intermitentă
 Apariţia preferenţială în acţiune a fenomenelor diskinetice şi
distonice duce la dificultăţi motorii la aceşti pacienţi;
pacienţi; astfel pot
apare tulburări de mers, dizartrie, dezordini majore în execuţia
mişcărilor fine şi în special în scris.
scris.
 Perturbarea motorie poate rezulta şi dintr-
dintr-un element deficitar ±
akinezia,, care se manifestă prin sărăcirea mişcărilor mimicii, prin
akinezia
raritatea, lentoarea şi caracterul inadecvat al mişcărilor ca şi prin
asurzirea vocii.
vocii.
  
  
 
  
  
  
 
  
Alte manifestări datorate atingerii structurilor cerebrale:
cerebrale:
Posibilitatea apariţiei crizelor epileptice focale
sau generalizate
generalizate..
Tulburările psiuice sunt frecvente
frecvente::
modificări ale umorului,
tulburări de caracter,
scăderea randamentului şcolar,
episoade psiuotice
psiuotice..
tardiv poate surveni o deteriorare intelectuală
conducând la demenţă
demenţă..
EVOLUŢIE
În formele neurologice ale bolii, evoluţia fără tratament
după un debut obişnuit progresiv dar uneori subacut sau
cuiar acut se face către moarte într-
într-un interval de 4-5 ani
ani..
Evoluţia poate fi mai scurtă în formele precoce sau mult
mai lungă în formele cu debut tardiv, cu un evantai evolutiv
de la câteva luni la câteva decenii.
decenii.
Decesul poate surveni prin infecţii intercurente
datorită imobilizării la pat, prin uemoragie
digestivă superioară sau varici esofagiene rupte
sau prin insuficienţă renală
  
  
 
  
ATINGEREA HEPATICĂ
Ciroza wilsoniană poate să rămână clinic latentă,
latentă, depistată
numai prin puncţia biopsie a ficatului.
ficatului.
Alterările probelor funcţionale uepatice fi discrete.
discrete.
Uneori anamneza descoperă în antecedente de icter sau de
tulburări digestive care au precedat semnele neurologice.
neurologice.
Uneori,, în cursul unei forme neurologice a bolii poate apare
Uneori
o decompensare rapidă a leziunilor uepatice care se relevă
printr--un icter grav sau uemoragie digestivă.
printr digestivă.
Există şi forme uepatice ³abdominale´ a bolii Wilson,
Wilson, în
cursul cărora simptomatologia neurologică poate lipsi
lipsi..
Aceste forme survin în special la copii
copii..
Aceste forme abdominale ale copilului pot să aibă o evoluţie
severă, rapid mortală, înainte ca semnele neurologice să
apară..
apară
Diagnosticul de boală Wilson trebuie obligatoriu pus în
discuţie în prezenţa unei ciroze la copil.
copil.
  
  
 
  
INELUL CORNEAN KAYSER-
KAYSER-FLEISCHER
 Este patognomonic bolii Wilson.
Wilson.
 Bandă brun
brun--verzuie situată la periferia corneei.
corneei.
 Datorită unui depozit de granule fine de
cupru în membrana Descement
Descement..
Valoarea semiologică a semnului este considerabilă,
cu atât mai mult cu cât este mai precoce, putând
să existe în faza pre-
pre-neurologică
permiţând identificarea
formelor abdominale ale bolii.
Afectarea cristalinului
duce la apariţia unei cataracte
cu un aspect particular, de
³floarea
³floarea soarelui
soarelui´´

  
  
 
  
AFECTAREA RENALĂ

Duce la apariţia unei nefropatii interstiţiale cu tubulopatie


renală, care se manifestă prin
uiperamino--acidurie
uiperamino
depleţie proteică
glicozurie
Acestă tubulopatie poate să fie la originea tulburărilor
metabolismului fosfo-
fosfo-calcic cu apariţia modificărilor osoase
(osteoporoză, osteoliză, fracturi spontane).
spontane).

SEMNE CUTANATE
Aceste semne sunt inconstante
inconstante..
Se manifestă prin uiperpigmentări cutanate.
cutanate.
  
  
 
  
TESTE DIAGNOSTIC

Dozarea cupremiei,
cupremiei, cupruriei şi a ceruloplasminemiei.
ceruloplasminemiei.
Cupremia poate fi normală, scăzută sau crescută dar cel
Cupr
mai adesea este scăzută.
scăzută.
Ceruloplasminemia este semnificativ scăzută.
scăzută. Ea poate fi
uneori normală dar funcţional este deficitară.
deficitară.
Cupruria, de regulă,
Cupruria, regulă, este crescută şi ea creşte de 5-6 ori în
cursul tratamentului.
tratamentului.

Dozarea cuprului uepatocitar prin puncţie biopsie uepatică


reprezintă un test de diagnostic patognomonic şi ne indică
valori superioare ale cuprului.
cuprului.
RMN cerebrală poate evidenţia zone de uipersemnal
(uiperintensitate) în ganglionii bazali, în imaginile
ponderate în T2.
  
  
 
  
TRATAMENT
Scop
cop:: prevenirea şi reducerea acumulării cuprului în organism.
organism.
Regim igieno-
igieno-dietetic:
dietetic: eliminarea alimentelor bogate în cupru:cupru:
alune, nuci, mazăre precum şi evitarea veselei de cupru.
cupru.
Administrarea de substanţe cu reducerea absorbţiei intestinale a
cuprului ± sulfură de potasiu, răşini scuimbătoare de ioniioni..
Mobilizarea cuprului tisular şi eliminarea sa renală cu ajutorul
cuelatorilor specifici.
specifici.
D-penicilamina ± per os în doză de 1-2 g/zi g/zi.. Tratamentul
Tratamentul de
alegere care trebuie urmat de factură continuă sau discontinuă
în funcţie de eliminarea urinară a cuprului.
cuprului.
Apariţia semnelor de intoleranţă sau a unei albuminemii poate
necesita întreruperea tratamentului.
tratamentului.
În acest caz se poate încerca administrarea de EDTA (edetamină)
(prezintă dezavantajul administrării injectabile)
injectabile).
Aceste metode terapeutice au modificat esenţial prognosticul
bolii, permiţând să se obţină o ameliorare spectaculoasă şi
durabilă a semnelor neurologice.
neurologice. Calitatea rezultatelor depinde
de precocitatea diagnosticului şi tratamentului.
tratamentului.
  
  
 
  
GATA SI ASTĂZI!

SPER ...
SĂ NE REVEDEM LA CURSUL URMATOR:
SENSIBILITATEA