-boală degenerativă a sistemului nervos central, care
asociază un sindrom de neuron motor central cu un sindrom de neuron motor periferic= boala neuronului motor
-apare mai frecvent între 40-60 ani, (20-80 ani)
-etiologie necunoscută, 90% din cazuri sunt sporadice, 5-
10% au componentă genetică autosomal dominantă
Morfopatologic: degenerarea neuronilor motori
centrali și periferici: -pierderea și degenerarea motoneuronilor periferici- spinali și ai nervilor cranieni inferiori, cu tumefierea axonilor și apariția unor corpusculi hialini -degenerarea motoneuronilor centrali-celulele piramidale Betz din cortexul motor Coarnele anterioare medulare apar diminuate de volum, rădăcinile anterioare devin mai subțiri și au degenerescență axonală, aceleași fenomene apărând și în nucleii nervilor cranieni:hipoglos, vag, facial În câmpul IV din circumvoluția precentrală celulele motoneuronului central din straturile III și V sunt reduse ca număr și degenerează, cu proliferare glială. Fasciculele piramidale sunt degenerate. Simptomatologie: Debutul- cel mai frecvent apar atrofii musculare la nivelul membrelor, dar boala poate începe și prin fenomene bulbare sau piramidale. Tipic: deficit și atrofie musculară predominet distală- mușchii mici ai mâinii, mușchii ridicători ai piciorului) și participarea nervilor cranieni inferiori (paralizie bulbară progresivă), fasciculații musculare, hiperreflexie, spasticitate musculară, crampe, labilitate emoțională. Sunt puțin sau neafectați mușchii globilor oculari. Perioada de stare: cuprinde sdr. de NMC, sdr. de NMP, sindrom bulbar și fenomene piramidale -există forme cu debut peronier 1. NMP: prin afectarea cornului anterior medular A.atrofie musculară spinală progresivă, care afectează- clasic- regiunea medulară cervicală inferioară: apar atrofii musculare la mușchii mici ai mâinii, cu aspect de sindrom Aran- Duchenne, cu afectare bilaterală a musculaturii eminenței tenare (mâna simiană), hipotenare, a mușchilor interosoși (mână cu aspect de grifă ), ulterior amiotrofiile cuprind antebrațul, predominent pe extensori, ulterior în centura scapulară B. hipotonie musculară în teritoriul cu amiotrofii C. fasciculații musculare
2.NMC: -sindromul piramidal, cu ROT exagerate, polichinetice
-la membrele inferioare apare parapareză progresivă
spastică, cu hipertonie și semnul Babinski prezent
cranieni motori, apare un sindrom bulbar progresiv, care agravează boala: -musculatura linguală se atrofiază-aspect de limbă plicaturată, prezintă fasciculații -apoi apare afectarea nucleilor nervilor IX, X, VII și V, cu parezele musculaturii din teritoriul aferent, cu tulburări majore de deglutiție, fonație, masticație -apare paralizia musculaturii mimicii (facies plângăreț), gura este întredeschisă, cu atrofia orbicularului buzelornși a mușchilor bărbiei. Buza inferioară este căzută, saliva se scurge, fosele maseterine și temporale sunt evidențite prin amiotrofii
-apar tulburări grave de masticație, vălul palatin este
inert, faringele este atrofiat și imobil, lichidele refluează pe nas.
-există grave tulburări vegetative prin prinderea
nucleului dorsal al vagului, cu tulburare de respirație- dispnee, tahicardie, sincopă, hipersudorație, hipersalivație, hipersecreție seboreică
-afectarea fasciculului cortico-nuclear determină un sdr.
de NMC în teritoriul nervilor cranieni, cu aspect de tip pseudobulbar-rezultă exagerarea reflexelor bucal, maseterin, palmomentonier, râs/plâns spastic
Nu există tulburări de sensibilitate
Forme clinice: 1.Forma generalizată clasică-50% din cazuri 2.După debut, există: - forma brahial-atrofică Aran –Duchenne fără parapareză - forma brahial-atrofică cu parapareză - forma de debut piramidal, cu parapareză spastică, rar hemipareză - forma cu debut bulbar-deces rapid 3. Forma peroneală pseudopolinevritică- predomină la membrele inferioare, distal, cu reflex ahilian abolit, fasciculații musculare, crampe musculare 4. Forma familială de SLA- rară, poate asocia și semne cerebeloase 5. Forme atipice: monopareze, parapareză cu debut distal, formă pseudomiopatică, formă miasteniformă- pun probleme de diagnostic diferențial cu afecțiuni neurochirurgicale. Modalități de debut: 1.Debut brahial- începe la adductorul policelui 2. Debut peronier- pseudo SPE, cu abolirea reflexului ahilian 3. Debut cu atrofia musculaturii coapsei sau a centurii scapulare sau pelvine 4. Debut cu afectarea mușchilor respiratori 5. Debut bulbar 6. Debut pseudomiastenic Criterii diagnostice în SLA: 1. SLA sigur- semne de lezare a NMC și NMP în 3 din 6 regiuni (bulbar, extremitate superioară, inclusiv umăr), trunchi stg/dr, extremitatea inferioară (inclusiv șold) stg/dr. 2. SLA probabil-semne de lezare a NMC și NMP în 2 din 6 regiuni sau semne de lezare a NMC rostral față de lezarea NMP. 3. SLA posibil- semne de lezare a NMC și NMP în 1 regiune din 6 sau semne de lezare a NMC în 2 regiuni Diagnostic pozitiv:mai dificil la debut, mai ales în forme atipice, adesea confundat cu afecțiuni neurochirurgicale (HDL, datorită debutului cu aspect de pareză SPE). Dignosticul se precizează pe baza unui sindrom de NMP, cu amiotrofii spinale progresive, cu fasciculații, la bolnavi peste 40 de ani, care prezintă și fenomene piramidale, sindrom bulbar. Decesul survine în 2-3 ani-50%, 6 ani- 90%. Diagnosticul diferențial: 1. Sindroamele SLA-paraneoplazic (cancer pulmonar, boli limfoproliferative, cancer de sân) 2.Mielopatie cervicală-confirmată RMN 3. Atrofia musculară spinală 4. Poliomielita anterioară subacută 5.Tumori de gaură occipitală 6. Infecții:sifilis, borrelioză 7.Miastenia gravis 8.Scleroză multiplă 9.Compresii medulare, hernie de disc 10.Poliradiculonevrita 11.Boli metabolice: hipoglicemia, hiperparatiroidia, hipertiroidia, tulburări biochimice ereditare 12.Intoxicații cu plumb 13. Sindrom pseudobulbar Paraclinic: -electromiografie-arată leziuni ale pericarionului,confirmă leziunea axonală a mușchilor cu interesare bulbară -echografie musculară-confirmă fasciculațiile -electroneurografia-exclude blocul de conducere -IRM- exclude mielopatia cervicală, compresiile medulare -LCR-eclude infecții cu treponema, borrelia -hormoni tiroidieni, imunelectroforeza (exclude macroglobulinemia) TRATAMENT: fără etiologie= fără tratament -riluzol-blocant al canalelor de Na și moderator al eliberării de glutamat, pare a prelungi durata de supraviețuire. -în studiu-factori de creștere neuronală -mestinon pentru sdr. bulbar -suprimarea salivației în exces- fevarin -spasticitate: baclofen
SLA poate apare în combinație cu alte afecțiuni,
ex. Complexul Parkinson- SLA-demență. Există forme ereditare, transmise recesiv-foarte rare. AMIOTROFIILE SPINALE PROGRESIVE: Reprezintă un grup de afecțiuni degenerative ale măduvei spinale, în care există doar afectarea NMP, fără afectarea NMC. Apare degenerarea motoneuronului medular-spinal- prin defect genetic ereditar Apare la copii și tineri, evoluează mai lent ca SLA, este frecvent ereditară. 1.AMIOTROFIA SPINALĂ INFANTILĂ-boala Werdnig- Hoffmann -copii cu greutate mică, hipotoni, cu ROT abolite, atingerea musculară secundară este rapid progresivă, deces în primul an de viață. -debut din primele luni după naștere, cu diminuarea forței musculare proximal- centuri (pelvină), aspect al mâinilor de aripioare de focă-mâini în flexie cubito- palmară și picioare de batracian-gambe în hiperabducție, rotație externă și genunchi în flexie, fasciculații, hipotonie, areflexie, deficit motor proximal- copil de cârpă -anatomo-patologic: pierderea neuronilor mari, urmată de atrofie de denervare, cu leziuni în măduvă- coarne anterioare, rădăcini anterioare, ganglioni posteriori -este cea mai frecventă cauză de deces prin afecțiuni genetice la copil 2. AMIOTROFIA SPINALĂ PROGRESIVĂ DE TIP II: -forma benignă a precedentei, debut în primii 2 ani de viață -clinic: deficit de forță global, hipotonie generalizată, atrofie musculară difuză, simetrică, predominant proximal la membrele inferioare -fasciculații, mai ales la limbă -areflexie OT -supraviețuire până la 10 ani -perioade lungi de stabilizare -în timp-scolioză, tulburări respiratorii 3.AMIOTROFII SPINALE CRONICE TIP III: boala KUGELBERG-WELANDER -apare în copilărie /adolescență, amiotrofiile au caracter proximal-cu tendință la distalizare, cu fasciculații musculare, pseudohipertrofii la gambe, mers legănat, abolirea ROT 4.AMIOTROFIA SPINALĂ SCAPULO-PERONIERĂ: -amiotrofii localizate în regiunea scapulară și peronieră -transmisă genetic autosomal dominant -debut tardiv- 30-50 ani, cu amiotrofii în loja antero-externă a gambei, ulterior mușchii centurii scapulare, ai mimicii, cu aspect de amiotrofie facio-scapulo-humerală -fasciculații prezente, areflexie OT -evoluție lentă, fără a determina- în general- o invaliditate gravă FORME SPORADICE DE ASP: 1. Forma ARAN-DUCHENNE: -debut la 30-40 ani, cu atrofii distale la nivelul mușchilor mici ai mâinii, cu fasciculații -evoluție lent progresivă, zeci de ani 2. Atrofia musculară scapulo- humerală- debut după 45 ani, amiotrofii la centura scapulară, lent progresive 3. Atrofia segmentală juvenilă a părții inferioare a brațului- debut la 18-22 ani, B, cu atrofie unilaterală a musculaturii antebrațului și mâinii, cu leziuni subclinice și la membrele inferioare- detectabile EMG Diagnostic pozitiv al ASP: -clinic -dozarea enzimelor musculare-normale, permit diferențierea de miopatii: CPK, LDH, TGO -biopsia musculară care arată suferință musculară secundară denervării (de tip neurogen) - de elecție:examen electromiografic EMG- arată existența unei activități bioelectrice spontane de fibrilație și fasciculații, cu viteze de conducere motorii și senzitive normale. DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL AL ASP: 1.Miopatiile 2.Miastenia gravis- pentru formele perinatale 3.Polimiozite 4.SLA 5.Neuropatii motorii SCLEROZA LATERALĂ PRIMITIVĂ: -ar reprezenta o varietate de SLA în care amiotrofia ar fi absentă -evoluția este identică cu cea din SLA: slăbiciune musculară în membre, spasticitate care se agravează progresiv, dizartrie și disfagie, fără amiotrofii și fără fasciculații -anatomopatologic- se pierd celulele piramidale mari din girusul precentral, degenerează fasciculul cortico-spinal. NMP este integru. PARAPLEGIA SPASTICĂ FAMILIALĂ STRUMPELL-LORRAINE: -transmitere genetică, boala apare în familiile afectate la mai multe generații -debut după 20-40 ani, evoluția este lent progresivă, mai frecventă la B. -anatomo-patologic- degenerescență fasciculului piramidal Clinic: afectare precoce și severă a membrelor inferioare-parapareză cu spasticitate severă, hiperreflectivitate OT, micțiuni imperioase, incontinență anală -mers spastic, picioare în varus equin, în final mers digitigrad