Examenul neurologic

pediatric
Scopul examenului neurologic:
- Determinarea nivelului de dezvoltare neuropsihica
- Detectarea semnelor clinice ale unor afectiuni ale SNC sau
ale sistemului neuromuscular.
- Tinand cont de particularitatile evolutive ale fiecarei categorii
de varsta:

I. Nou-nascut si sugar

II. Copil si adolescent

 I. Examenul neurologic la nou-nascut si sugar
• Examinarea neurologică a nou-nascutului si a sugarului trebuie să se
efectueaze ţinînd seama de dezvoltarea neuromotorie pe etape de
vârstă
REGULI de retinut!!
• Dezvoltarea controlului motor - într-o secvenţă anume: extremitatea
cefalică  membrele inferioare  nou-nascutul- ţine capul aprox 3 sec
Regula 1: “ STAI, UIT -TE ŞI ASCULT ”
- NN/sugarul nu are capacitatea de a colabora la efectuarea unui examen
neurologic.
- Urmarirea activitatii spontane a NN/ sugarului  aprecierea statusului
mental al copilului, se pot evalua nervii cranieni, coordonarea şi statusul
motor
Regula 2: “F DIN EXAMINARE O JOAC ” copilul este mult mai
cooperant daca examenul neurologic este efectuat ca un joc pentru ca
stîrneşte curiozitatea copilului, îi captează atenţia – La NN – tonul vocii,
miscari blande.
Regula 3: “ LAS PENTRU FINAL CE E NEPL CUT”  examinarea
fundului de ochi sau măsurarea perimetrului cranian, etc.
 Anamneza

• Istoricul bolii se obţine de la persoanele în îngrjirea cărora se află copilul

= expunere detaliată, cronologică asupra modului în care boala a debutat şi a evoluat ulterior
• Antecedentele personale reprezintă un element important al anamnezei examenului neurologic
– Se menţionează antecedentele antenatale şi trebuie precizaţi posibilii factori de risc antenatali.
– Antecedentele intranatale se referă la perioada de sarcină, modul în care a decurs, durata ei, felul şi
durata travaliului (naştere spontană, aplicaţie de forceps, operaţie cezariană, etc) , prezentaţia fătului,
greutatea copilului, scorul Apgar, existenţa unei suferinţe fetale.
– Antecedentele neonatale se referă la patologia nou-născutului în maternitate (traumatism obstetrical la
naştere, icter neonatal prelungit, convulsii neonatale, infecţii, etc).
• Dezvoltarea psihomotorie pe etape de vârstă trebuie obligatoriu menţionată
• Antecedentele heredo-colaterale pot aduce informaţii în special cu privire la boli ale sistemului
nervos prezente la alţi membri ai familiei , dar şi alte boli: genetice, sistemice grave.
• Condiţiile în care sugarul este crescut (nivelul de educaţie sanitară, de igienă, echilibrul familial,
etc), pot explica în anumite cazuri, manifestările neurologice pe care acesta le prezintă.
 Examenul fizic general
• examen clinic general necesar pentru o evalure neurologică corectă
• Se începe cu o evaluare somatică prin măsurarea lungimii şi înălţimii
sugarului pentru a putea fi comparate cu perimetrul cranian.
• Examenul tegumentelor este important, ţinînd seama de faptul că sistemul
nervos şi teegumentele provin din neuroectoderm.
– diagnosticul de sindrom neurocutanat poate fi suspicionat în urma examinării
tegumentelor. Astfel petele “café au lait” sunt sugestive pentru neurofibromatoză iar
maculele hipomelanice pentru scleroză tuberoasă.
– de notat aspectele dismorfice, în special ale feţei, pentru că deseori acestea sunt în
strînsă legătură cu alte anomalii cerebrale.

• Examenul aparatului respirator şi cardiovascular este deasemnea obligatoriu

de efectuat .
• Examinarea abdomenului aduce informaţii cu privire la o eventuală
visceromegalie , posibil prezentă într-o boala metabolică.
 Examenul neurologic al nou-nascutului
Observarea NN:
- Nou născutul la termen - mişcări spontane,
simetrice, pare atent la mediul înconjurător,
reacţionează la lumină şi sunete puternice.
- Reacţionează la un stimul neplăcut  plîns
nediferenţiat.
Deviaţiile patologice de la poziţia normală pot fi:
-poziţia de „broasca” cu membrele in abd totala
pe planul de sprijin;
-opistotonus cu capul retroflectat şi membrele
inferioare extinse;
-capul mereu întors în aceeaşi direcţie şi poziţie
asimetrică a membrelor;
-flexia accentuată a membrelor superioare şi
inferioare;
Nou-nascut la temen in decubit dorsal : poziţie
simetrică cu membrele semiflectate şi coapsele
în uşoară abducţie
Opistotonus (meningita)

Pozitia de “batracian”/ “de broasca”

Pareza de plex
brahial/ Paralizia ERB
 Capul
- Inspectie :
- Forma anormala – craniosinostoze, hidrocefalie,
plagiocefalie, brahicefalie, scafocefalie
- Alte semne – de obicei traumatisme
obstetricale: echimoze, cefalhematom, fracturi
cu infundare etc.
- PC: linia occipito-frontala
- N, la nastere: 34-36 cm – urmarit in dinamica
- 3 luni : 2cm/luna
- 3-6 luni: 1cm/luna
- Peste 6 luni: 0,5 cm/luna
- Fontanela anterioara :
- jonct suturilor coronare, metopice si
sagitala
- diam aprox 2,5- 5 cm, pulsatii sincrone
cu pulsul;
- N= supla, depresibila bombare: plans,
HIC;
- se inchide la 18 luni
- Auscultatie!
 Examenul nervilor cranieni
- Se efectuează prin observarea activităţii spontane a nou-
născutului.
N I – Olfactiv
- Olfactia – prezenta de la 32 sapt
- Tampon cu solutie mentolata – provoaca reactia de supt
N II – Optic
Corioretinita
- Vederea – prezenta de la 28 sapt
- Fixarea – obiecte luminoase, contrast puternic
- FO – dificil de realizat – retina:
- Aspect de corioretinita ( inf cong. Toxoplasama,
CMV )
- Modificari pigmentare (rubeola congenitala)
- Pata rosie “ciresie” (b. Tay-Sachs, Niemann-Pick)
- Hemoragii retiniene (nastere traumatica)

Hemoragie retiniana
N III, IV, VI – Oculomotor,
Trohlear, Abducens
- Pozitia ochilor in repaus - strabism,
“apus de soare”
- Se urmaresc miscarile oculare spontane
si provocate
- Miscarile GO in plan orizontal sau vertical – Strabism convergent
reflex vestibulo-ocular (se ţine nou-născutul
vertical şi se întoarce complet fără a-i
modifica poziţia capului  ochii se indreapta
in directia opusa miscarii)
- NN poate vedea din prima zi de viata, la
distanta de aprox 30 cm
- Pupilele – egale ( Sd CHB – mioza,
ptoza palpebrala, enoftalmie)
- RFM – prezent dupa VG 30 sapt
Sd Claude Bernard Horner
Hidrocefalie – privire “ in apus
de soare”
N V – Trigemen
- Functia senzitiva – reactie la stimuli tactili/
durerosi – ex. Grimasa la “ciupirea” fetei

- Functia motorie (mm maseteri si

pterigoidieni) – apreciere prin intermediul
suptului si a reflexelor de supt si fixare
pentru supt.
N VII – Facial PF periferica

- Examinare in repaus si in timpul plansului –

simetrie
! La nn – pozitia in utero – posibil falsa
asimetrie faciala
! Absenţa congenitală sau hipoplazia
muşchiului depresor al comisurii bucale –
ddx pareza faciala de tip central

N VIII – Acustico-vestibular Plans-asimetria

Repaus-facies simetric comisurilor bucale
- Auzul – de la VG 28 sapt
- Stimularea sonora – deschide ochii, se
opreste din activitate, deschide gura etc.
- Reflexul acustico-palpebral – clipit la
stimulare sonora
- Audiograma;Potentiale auditive evocate
N IX, X, XI, XII – Glosofaringian,
Vag, Spinal, Hipoglos

- Functia gustativa – dificil de testat –

preferinta alimentelor dulci – cresterea
AV
- Suctiunea si deglutitia – anamnestic (
se inneaca in timpul suptului?)
observarea in timpul alaptarii.
- Evaluarea SCM – dificila la nn – pozitii Macroglosie
vicioase (torticolis)
- Examinarea limbii
 Motilitatea

Activitatea motorie spontana (copilul nu poate executa

comenzi)
- Copil linistit, nu plange
- Rapiditate, simetrie/asimetrie, amplitudine, prezenta
miscarilor anormale
- Somn – “tresariri”, miscari fine ale extremitatilor
- Veghe – miscari alternative de flexie/extensie, miscari
atetozice ale MS
 Tonusul si forta musculara
Observare:
≤ 28 sapt- extensie pasiva a tuturor membrelor
- 32 sapt − discreta flexie la nivelul genunchiului, cu extensie la nivelul
soldului si MS
- 34 sapt − flexia mai pronuntata la niv genunchiului si soldului, MS in
extensie
- 36 sapt – flexie pe toate extremitatile, slaba- 40 sapt −flexie marcata a
tuturor extremitatilor
Tonus: pozitia nou-nascutului in repaus +
aprecierea rezistentei musculare la miscarile
pasive.
- Pe diferite segmente ale corpului:
MS
- manevra de retur în flexie a membrelor
superioare – tractiunea in jos a MS relaxare
brusca  flexie brusca, simetrica antebrat pe
brat = “resort”
- manevra fularului: sustinerea capului copilului
si cu cealalta mana se duce mana nn maxim
spre umarul opus  mana nu trebuie sa
depaseasca umarul opus, cotul nu trebuie sa
treaca de linia mediana a corpului, rezistenta la
manevra.
MI:
- manevra calcai-ureche: membrele inferioare în
extensie sunt aduse în apropierea fetei copilului -
 rezistenta la aprox. 900.

- MS + MI+ gat: manevra de tractiune – DD – se

aduce copilul aproape de pozitia sezanda, fara a
depasi 450 - MS partial flectate, capul se ridica pt
cateva sec apoi cade ant/post, MI in flexie si abd
usoara

Forta musculara  apreciata prin urmarirea

miscarilor spontane si provocate ale nou-
nascutului si prezenta reflexelor specifice.
 Reflexele
Reflexe osteotendinoase – bicipital (C5-C6) si rotulian
(L2-L3-L4)- cu pulpa degetului examinatorului – mai
accentuate in primele 2-3 zile de viata; restul- rar prezente;
Reflexe cutanate:
- Abdominale: din primele 10 zile de viata, efectuate
bilateral- asimetrie/absenta – nepatologic- importanta
redusa; de obicei – reactie generalizata de “tresarire”
- Plantare: stimularea marginii externe a plantei 
extensia halucelui cu rasfirarea degetelor (asemanator
Babisnki +, nepatologic!!); uneori spontan.
- reflexul cremasterian: din primele 10 zile de viata –
stimularea fetei interne a coapsei ridicarea
testiculului de partea stimulata. Absent in leziunile
maduvei spinarii (L1-L2).
! Criptorhidia, hidrocelul, edemul scrotal, hernie
etc
 Reflexe tranzitorii- primitive

• =reflexe primitive, apar în anumite etape ale dezvoltării

sistemului nervos- permit o apreciere a nivelului (vîrstei) de
dezvoltare biologică a copilului  importante în special
diagnosticul paraliziilor cerebrale infantile.
• Comportament autonom – nu sunt necesare functii corticale
superioare
• Importanta – integritatea SNC
• Rol “de protectie” – dispar pe masura ce se dezvolta functiile
corticale superioare
- Reflexul Moro – de la nastere-
+++ 3 luni, +5 luni; modificarea
capului in raport cu trunchiul 
faza I: abd-ext, fazaII:flexie-add
- Apare: 28 s
- Dispare: aprox 6 luni
Persistenta: impiedica dezv
motorie normala a copilului
Absenta:
-bilaterala: depresie SNC
(anestezie/narcotic), anoxie, icter
nuclear, mare prematur
- asimetrica: paralizie Erb,
fractura clavicula/humerus
Reflexul Galant – sustinut in DV
– stimulare sub artic. Scapulo-
humerala, la 2-3 cm
paravertebral-flexia trunchiului de
partea stimulata
- Apare: 32 s
- Dispare: aprox 6 luni
Persistenta: impiedica
stabilizarea simetrica a toracelui
şi miscarile independente ale
capului in relatie cu trunchiul.
- Reflexul de sucţiune : atingerea buzelor/

tegumentelor periorale  deschiderea gurii + miscare

de supt – viguros?

- Apare la 32 s

- Dispare: aprox 4 luni – apare suctiunea voluntara.

• Reflexul punctelor cardinale: in DD, cu capul pe

linie mediana – atingerea comisurii bucale si a buzelor

sup/inf alternativ  intoarcerea capului spre partea

stimulata “cauta sa suga degetul

- Apare: 32-34 sapt

- Dispare : 3-4 luni

Grasp reflexul palmar: in DD,
capul pe linie mediana- plasarea
degetului examinatorului in
palma copilului flexia
degetelor simetric/asimetric
- Apare : 36 s
- Dispare: aprox 3 luni
- Absenta : depresia SNC

Grasp reflexul plantar:

presiune pe fata plantara a
piciorului  flexia degetelor
Reflexul mersului automat:
sustinere axilara- sprijin pe o
suprafata  simularea mersului
Apare: 35-36 s
Dispare: in jur de 3 luni.

Reflexul de atitudine statica:

copilul sustinut axilar- fata
dorsala a piciorului atinge
marginea mesei de examinare
 flexia MI si asezarea
piciorului pe masa.
Reflexul tonic cervical asimetric –
pozitionarea capului spre stg/dr – extensia
membrelor pe care “le priveste”, flexia
membrelor de parte opusa

- Apare: o luna

- Dispare: aprox 4 luni

! De la nastere  susp paralizie cerebrala!

Persistenta>9 l: nu poate urmari obiecte, nu

poate folosi ambele maini pt prehensiune, nu le
uneste pe linie mediana, nu coordoneaza
miscarea ochi-mana- susp paralizie cerebrala!
 Sensibilitatea:

Sensibilitatea cutanata la nou-nascut

- Timp de latenta crescut
- Sensibilitate mai redusa la stimuli termici, tactili si durerosi
- Mai sensibil : fata, palmar, plantar, fata anterioara a
toracelui si a abdomenului
- Raspunsul la stimul: retragerea extremitatii stimulate,
trezire sau grimase
 Starea de constienta
Examinarea statusului mental al nou-născutului vizeaza:
- trecerea cu usurinta intre diversele stadii de alerta
- abilitatea de a se orienta si a localiza stimulii-urmăreşte
trecerea cu uşurinţă între stările de alertă, abilitatea de a se
orienta la stimuli şi localizarea stimulilor. Nou-născutul la
termen are 6 stări mentale recunoscute, două în somn (activ
şi liniştit) şi
Letargie Conştient, dar menţine
4 în starea de cuveghe, variind
dificultate la somnolenţă
deveghe.
starea de Normal până
la 26 săptămâni de gestaţie.
până la plâns intens
Obnubilare Se trezeşte la stimuli nedureroşi, dar răspunsul este lent şi nu-l
menţine.
Stupoare Răspunde numai la stimuli dureroşi.
Comă Nu poate fi trezit de nici un stimul.
Examenul neurologic la
sugar
Comportament:
• la 3 luni sugarul
– este atent la mişcările din jurul său
– îşi ţine capul
– apare “zîmbetul social”/ selectiv
– la sfârşitul primului trimestru de viaţă copilul gîngureşte, îşi descopera mainile, se uită fix la
figuri
• La 6 luni sugarul
– stă în şezut, este extrem de activ
– se rostogoleşte de pe burtă pe spate
– răspunde prompt la stimuli vizuali şi auditivi,
– localizează stimulii auditivi (intoarce capul cate sursa zgomotului)
– prehensiune mediana; transferă un obiect dintr-o mână în alta.
– gângureşte, îşi recunoaşte mama, se priveste in oglinda
• La 12 luni sugarul
– devine timid şi fricos - este de preferat ca examinarea acestuia să se desfăşoare în poziţie
şezând în braţele mamei.
– sugarul imită diverste activităţi ale adultului, flutură mâna în semn de la revedere, înţelege şi
execută comenzi simple, ajută la îmbrăcat, spune cuvinte “copilăreşti” clare.
Examenul extremitatii cefalice:
• Perimetrului cranian trebuie
măsurat la fel ca la nou născut
şi pentru încadrarea corectă a
dimensiunilor craniului se vor
utiliza percentile
• Fontanela anterioară se închide
între 10-20 luni.
– Dacă sugarul este liniştit în timpul
examinării, fontanela va avea un
aspect plat sau uşor concav.
– În timpul plînsului fontanela
bombează în mod fiziologic.
 Examenul nervilor cranieni

- Se efectuează prin observarea activităţii

spontane a sugarului ca si in cazul nou-nascutului

N I – Olfactiv
- Tampon cu solutie cu miros puternic  grimasa

N II – Optic
- Fixaza obiectele fara dificultate
- FO – se mentine dificil de realizat
N III, IV, VI – Oculomotor,
Trohlear, Abducens
- Pozitia ochilor in repaus - strabism,
“apus de soare”
- Se urmaresc miscarile oculare :
- La 3 luni – poate urmari in unghi de 180 grade,
orizontal
- 6 luni – poate urmari si in plan orizontal si vertical un Strabism convergent
obiect aflat in campul sau vizual
- 9 luni – priveste in toate directiile
- 12 luni – se largeste progresiv campul vizual;
ameliroaza capacitatea de adaptare.

- Pupilele – egale ( Sd CHB – mioza,

ptoza palpebrala, enoftalmie)

- RFM – direct si consensual Sd Claude Bernard Horner

N V – Trigemen
- Functia senzitiva – reactie la stimuli tactili/ durerosi – ex. Grimasa la “ciupirea” fetei

- Functia motorie (mm maseteri si pterigoidieni) – apreciere prin intermediul suptului si

ulterior a masticatiei
N VII – Facial
- Examinare in repaus si in timpul plansului – simetrie

N VIII – Acustico-vestibular
- Stimularea sonora :
- 3 luni – modificarea comportamentului;
- 5 luni – intoarce capul spre sursa zgomotului

- Reflexul acustico-palpebral – clipit la stimulare

sonora
- Potentiale auditive evocate
N IX, X, XI, XII – Glosofaringian,
Vag, Spinal, Hipoglos

- Functia gustativa – reactioneaza

la dulce/acru/amar etc
- Suctiunea si deglutitia –
anamnestic ( se inneaca in timpul
suptului sau cand ) observarea in
timpul alaptarii + meselor solide
- Evaluarea SCM – dificila
- Examinarea limbii: in situu si in
protruzie
 Tonusul si motilitatea la sugar

La 3 luni:
- In decubit dorsal:
- Mana in pozitie deschisa –
prinde un obiect asezat in
mana, nu urmareste sa prinda
obiectul;
- In decubit ventral:
- sprijin pe brate, mentine capul
drept cateva minute
- In sezut:
- Hipotonie axiala fiziologica –
coloana are o pozitie concava
La 6 luni:
- în decubit ventral
- intinde bratele, sprijin pe
palme.
- miscare in jurul propriului ax
- Decubit dorsal – proba de
tractiune  bun control al
capului, se proiecteaza
inainte pentru a ajunge in
sezut.
- In sezut:
- Initial mentine postura cu
sprijin
- Apoi sta in sezut fara sprijin
 9-12 luni
Mers patruped

La 12 luni:
- sugarul merge singur sau susţinut
- se ridică singur în poziţia de şezut
- poate fi examinat în joacă şi i se
imprimă mişcări pasive pentru a
aprecia tonusul muscular –
intotdeauna simetric
Reflexe
- Osteotendinoase – vii ( lipsa mielinizarii caii
piramidale)
- Cutanate
- Plantare: persista aspectul descris la
nou-nascut
- Abdominale: dupa 2-3 luni – reflexele se
localizeaza – modificarile lor =
semnificatie patologica
- Tranzitorii
- Reflexul Landau –apare la aprox 4 luni- in
DV pe bratul examinatorului – ridica capul +
ext MI  flexia pasiva a capului flexia
intregului corp
Dispare: aprox 2 ani
- Reflexul Galant – sustinut in DV –
stimulare sub artic. Scapulo-humerala, la
2-3 cm paravertebral-flexia trunchiului de
partea stimulata
Dispare: aprox 6 luni
Persistenta: impiedica stabilizarea simetrica
a toracelui şi miscarile independente ale
capului in relatie cu trunchiul.
- Reflexul Moro – de la nastere- +++ 3
luni, +--5 luni; modificarea capului in
raport cu trunchiul  faza I: abd-ext,
fazaII:flexie-add
Dispare: aprox 6 luni
Persistenta: impiedica dezv motorie
normala a copilului
- Reflexul tonic cervical simetric – flexie
cap  flexia MS si ext MI/ extensie cap
distributie inversa a hipertoniei
Dispare: aprox 3 luni
Persistenta: limiteaza activitatea motorie ( nu
sezut/ mers patruped)

- Reflexul tonic cervical asimetric –

pozitionarea capului spre stg/dr – extensia
membrelor pe care “le priveste”, flexia
membrelor de parte opusa – nu se evid la
nn, predom schemei flexorii??
Dispare: aprox 4 luni
Persistenta: nu poate urmari obiecte, nu poate
folosi ambele maini pt prehensiune, nu le
uneste pe linie mediana, nu coordoneaza
miscarea ochi-mana.
- Reflexul mersului automat:
sustinere axilara- sprijin pe o
suprafata  simularea mersului
Dispare: in jur de 3 luni.

- Reflexul de atitudine statica:

copilul sustinut axilar- fata dorsala
a piciorului atinge marginea mesei
de examinare  flexia MI si
asezarea piciorului pe masa.

- Reflexul parasutei: apare la 8-9

luni – la proiectarea copilului cu
capul spre planul patului acesta
va întinde mâinile pentru a se
sprijini
- Grasp reflexul palmar: in DD, capul pe
linie mediana- plasarea degetului
examinatorului in palma copilului flexia
degetelor simetric/asimetric
Dispare: aprox 3 luni
- Grasp reflexul plantar: presiune pe fata
plantara a piciorului  flexia degetelor.
Dispare: aprox 9 luni
- Reflexul de sucţiune : atingerea buzelor/
tegumentelor periorale  deschiderea
gurii + miscare de supt – viguros?
Dispare: aprox 4 luni – apare suctiunea
voluntara.
- Reflexul punctelor cardinale: in DD, cu
capul pe linie mediana – atingerea
comisurii bucale si a buzelor sup/inf
alternativ  intoarcerea capului spre
partea stimulata “cauta sa suga degetul”
- Dispare: aprox 3 luni
Prehensiunea:
-La 6 luni  prehensiune cubito-palmară
-La 7-8 luni pensa radio-palmară
-La 9 luni  pensa police-index
-La 9-12 luni indexul se
individualizează în acţiunea de
prehensiune
 Relationare
• 1 L – zambeste fara incarcatura
emotionala
• 2 L (> 6 saptamani) - zambetul
social
• 3- 4 L – rade in hohote
• 7 L – recunoaste mimica vesela /
trista
• 8 L – teama de a nu fi lasat
singur
• 8-10L – arunca jucaria si se uita
dupa ea, intelege cuvantul NU,
 Examenul neurologic la copilul mare (peste 4
ani)
Copilul nu este un “adult în miniatur ”

Anamneza – o etap foarte important !

• motivele internării
• antecedente heredo-colaterale
• antecedente personale fiziologice
• antecedente personale patologice
• condiţiile de viaţă ale copilului
• Istoric

Examenul fizic general – nu trebuie neglijat!

• stare constituţională
• examenul tegumentelor şi mucoaselor, ţesutul celular subcutanat
• sistemul ganglionar
• sistemul osos şi muscular
• examenul aparatului cardiovascular, respirator , digestiv şi renal
• examenul sistemului
 Etapele examenului neurologic
1. Atitudinile particulare
2. Mişcările involuntare
3. Examenul sindromului meningean
4. Examenul nervilor cranieni
5. Examenul motilităţii
6. Examenul reflectivităţii
7. Coordonarea mișcărilor
8. Examenul sensibilităţii
9. Examenul limbajului
10.Examenul psihic
 1. Atitudini particulare
Lezarea anumitor structuri nervoase apariţia unor atitudini
particulare caracterizate prin poziţii anormale ale corpului,
membrelor sau a unor segmente de membru.

• brațul “în limbă de clopot” – în pareza de plex brahial:

din cauza deficitului motor global, brațul atârnă pe
lângă corp
• mâna în “gât de lebădă” – în paralizia nervului radial: la
ridicarea antebrațului, mâna cade în flexie pe antebraţ
• “grifa cubitală” - în paralizia nervului cubital (ulnar):
extensia primei falange a degetelor 2-3-4-5, cu flexia
celorlalte două
• contractura de tip Wernick – Mann – în hemipareza
spastică: brațul în ușoară abducție, antebrațul flectat pe
braț și în pronație, mâna flectată pe antebraț; coapsa și
gamba în extensie, piciorul în flexie plantară, în rotație
internă; halucele în flexie dorsală spontană
Atitudinile particulare antalgice (apar în
suferințe care generează dureri, în
încercarea de a le atenua)
• în meninigite:
– poziția în “cocoș de pușcă” - capul şi
trunchiul în hiperextensie, coapsele flectate
pe bazin, gambele flectate pe coapse
– poziția de opistotonus – capul și trunchiul în
hiperextensie, coapsele și gambele în
extensie
– poziția “în trepied” – capul în opistotonusm
coapsele flectate pe bazin, gambele flectate
pe coapse, își susține trunchiul cu membrele
superioare sprijinie pe pat, în extensie

• în lombo-sciatică - “spatele drept” -

contractură musculară paravertebrală
 2. Misc ri involuntare
- mișcările involuntare sau diskineziile
sunt contracţii musculare care survin
spontan, independent de voinţa
bolnavului
intensitate, putând dispărea
–în repaus scade în intensitate, în somn
dispare
– la emoții se accentuează

Tremurăturile: mişcari involuntare

ritmice, stereotipe, localizate la nivelul
extremităților (membre superioare,
membre inferioare, cap) sau al -tremorul familial / esențial
întregului corp • mai ales la extremităţile superioare
- tremorul cerebelos: • amplitudine și frecvență variabile
• de acţiune (apare numai cu ocazia • neinsoțit de alte semne neurologice
mişcărilor active), mai ales la sfârşitul • datorat unei anomalii constituţionale
mişcărior a sistemului striat
-tremorul parkinsonian:
– apare cu ocazia păstrării unei posturi
(tremor de postură);
– în timpul mișcărilor active scade ca
Mişcările coreice:
• mișcări bruşte, neregulate, dezordonate, Mişcările atetozice:
aritmice
• amplitudine mai redusă decît cele coreice
• interesează orice grupă musculară
• lente, ondulante, neregulate, aritmice
• apar atît în repaus cît şi în timpul mişcărilor
voluntare, pe care le parazitează • localizate în special sau exclusiv ectromelic,
la nivelul membrelor superioare
• parazitarea mersului determină “mersul de
dans” • se intensifică la emoții și dispar în somn
• se intensifică la emoții și dispar în somn

Hemibalismul:
• mişcare foarte amplă, bruscă, rapidă,
violentă, discordantă
• interesează un membru în întregime
• survine în repaus sau în timpul mișcărilor
Miocloniile:
• contracţii musculare bruşte,
de scurtă durată, aritmice;
• pot fi limitate la un singur
mușchi sau pot cuprinde un
grup muscular
• pot duce la deplasări ale
segmentelor de membru
Fasciculaţiile:
•contracții ale unor fascicule
musculare;
•nu duc la deplasarea
segmentelor de membru
Ticurile:
• mişcări involuntare,
intermitente, stereotipe,
bruşte, rapide
• deseori reproduc un gest
• se intensifică la emoții și
dispar în somn
 3. Semnele de iritație meningeal
1. Redoarea cefei se examinează prin efectuarea mişcării de
flexie a capului pe torace, la copilul aflat în decubit dorsal şi cu
membrele extinse. Se întâmpină o rezistență, care împiedică
flectarea capului
2. Semnul Brudzinski 1 (semnul cefei): manevra se efectuează
cu copilul aflat în decubit dorsal , examinatorul flectează capul
pacientului pe torace ceea ce va duce la flectarea gambelor pe
coapse şi a copselor pe bazin
3. Semnul Brudzinski 2 (semnul contralateral): manevra se
efectuează cu copilul aflat în decubit dorsal, examinatorul
flectează forţat gamba pe coapsă şi coapsa pe bazin, ceea ce
duce la flectarea celulilalt membru
4. Semnul Kernig 1: copilul aflat în decubit dorsal nu se poate
ridica în şezut cu membrele inferioare extinse, ridicarea
trunchiului şi capului producând flexia gambelor pe coapse
5. Semnul Kernig 2: copilul aflat în decubit dorsal nu poate
efectua ridicarea membrelor inferioare în unghi de 90° pe bazin
decît prin flectarea gambelor pe coapse.
 4. Examenul nervilor cranieni
NI- Olfactiv
-Determinarea acuitaţii olfactive se face folosind diferite substanţe odorizante cu
maxim efecte olfactive şi minim efect trigeminal, ce vor fi evaluate cu fiecare nară
în parte
- Patologic se constată
- anosmii, hiposmii, hiperosmii
- parosmii (interpretare eronată a mirosurilor)
- halucinaţii olfactive paroxistice (percepţii olfactive fără obiect, de
obicei dezagrabile)
 NII – Optic

Acuitatea vizual (AV) se examinează

cu ajutorul tabelelor optotip. Se
explorează cu fiecare ochi în parte, de
la o distanță de 5 m de optotip

- AV este dată de ultimul rând pe care pacientul

citește mai mult de jumătate din caractere
- AV normală = 5/5
- AV crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungând
la cea normală în jurul vârstei de 5 ani

Patologic:
• scăderea acuităţii vizuale - ambliopie
• pierderea totală a vederii - amauroz
 NII – Optic

Testarea vederii colorate se face

aratând copilului diferite cartonașe
colorate sau rugându-l să numească
culorile obiectelor din jur

• acromatopsia - absența vederii

colorate și (poate fi determinată
genetic, având transmitere X-linkată)
• discromatopsia - tulburarea de
percepţie a vederii colorate; poate
avea cauze neurologice sau poate
precede alte deficite vizuale
 NII – Optic

Testarea vederii diurne și nocturne poate releva

următoarele anomalii:

• nictalopia - diminuarea acuităţii vizuale la lumină

scăzută

• hemeralopia - diminuarea acuităţii vizuale în timpul

zilei
Fundul de ochi (FO) se examinează cu oftalmoscopul.
În mod normal papila nervului optic este ovală, roz-
gălbuie, cu margine mai estompată în regiunea nazală.
Retina are în mod normal o coloraţie roşie, omogenă.
Modificările patologice ale FO sunt:
• edemul papilar şi staza papilară - papila este
tumefiată, proeminentă, cu contur şters, venele sunt
dilatate iar arterele sunt subţiri, spastice, cu
hemoragii papilare şi peripapilare.
NB. Edemul papilar este un semn de hipertensiune intracraniană,
ce apare târziu în evoluție. Lipsa edemului papilar nu exclude
hipertensiunea intracraniană!

• atrofia optică primară - papila este alb- strălucitoare

(„papila cretacee”) cu contur net, depresiunea
fiziologica fiind mai profundă
• atrofia optică secundară - papila are contur mai
şters, decolorată, alb-gri, iar vasele sunt modificate
• papilita - papila este roşie, proeminentă, cu margini
şterse, cu dilataţii venoase şi hemoragii
Examenul cîmpului vizual (CV) se efectuează cu campimetrul, însă la
patul bolnavului examinatorul se aşeaza la 1 m de acesta, acoperă un
ochi şi recomandă pacientului să privească într-un punct fix situat în faţa
lui. Degetele examinatorului se deplaseaza de la periferie spre centru, la o
distanţă de 50cm de ochi iar copilul este rugat să precizeze momentul
apariţiei lor în câmpul său vizual. Se procează astfel pentru fiecare din
cele patru cadrane şi apoi şi la ochiul opus, apoi la ambii ochi simultan,
pentru cadranele laterale.

Modificăril cîmpului vizual constau în :

– îngustare concentrică (sc derea CV de la periferie
spre centru din toate direcţiile, pîn la vedere
tubular )

– scotoame (zone mici insulare din CV în care copilul

nu vede)

– hemianopsii (pierderea unei jum t ţi de CV de la

fiecare ochi); pot fi omonime sau heteronime

– quadranopsii – pierderea vederii în cadran, la fiecare

ochi; pot fi omonime superioare sau inferioare sau
heteronime superioare sau inferioare
NIII,IV,VI – Oculomotor, Trohlear, Abducens
În etapa de inspecție, se pot observa devieri ale globilor oculari
(strabism), asimetrie de fante palpebrale, inegalitate pupilară
(anizocorie)

Pentru a evalua oculomotricitatea, pacientul este rugat să

urmărească un obiect în plan orizontal și vertical, urmărindu-se
posibilitatea efectuării mișcărilor conjugate ale globilor oculari

Reflexul de acomodare convergență se examinează solicitând

pacientului să privească un obiect plasat inițial într-un punct
îndepărtat, apoi să îl urmărească cu privirea în timp ce se Testarea oculomotricității. Colecţia Clinicii
de Neurologie Pediatrică, Spit. Clinic De
apropie de ochi, pe linia mediană. Răspunsul normal este Copii ”Dr. Victor Gomoiu”
convergența ambilor globi oculari, concomitent cu mioză și
bombarea cristalinului (acomodare)

Reflexul pupilar fotomotor (aferență nerv I, eferență nerv III) se

evaluează într-o camera cu luminozitate scăzută, cu ajutorul
unei laterne, pentru fiecare ochi în parte; lumina ce va fi
deplasată din câmpul vizual lateral al pacientului spre linia
mediană, urmărindu-se constricția pupilei la ochiul examinat
(reflex pupilar fotomotor direct) și la cel contralateral (reflex
pupilar fotomotor consensual). Reflexul de acomodare convergență.
Colecţia Clinicii de Neurologie Pediatrică,
Spit. Clinic De Copii ”Dr. Victor Gomoiu”
NIII
- pareză: ptoza, strabism divergent,
midriaza
NIV
- pareza: diplopie verticala; globul ocular
afectat este situat mai sus decât celălalt
ochi, prin acțiunea necompensată a
mușchiului oblic inferior
NVI
- cel mai lung traseu (sensib. crescuta la
HIC)
- pareza: strabism convergent , diplopie
orizontala
 Testarea funcției senzitive: se examinează sensibilitatea
NV – Trigemen tactilă, termică, dureroasă la nivelul feţei şi a
mucoaselor: cornee, conjunctive, vestibulul bucal;
-Trigemenul senzitiv: sensibilitatea la palpare a punctelor supraorbitar şi
infraorbitar
-nervul oftalmic
• regiunile cutanate ale regiunii frontale, temporale, baza nasului,
pleoapa superioară
• regiuni mucoase: corneea, conjunctiva, mucoasa sinusurilor frontale,
etmoidale şi sfenoidale
• o regiune durală: dura mater din fosa anterioară, segmentul anterior al
coasei creierului, cortul cerebelului, sinusul longitudinal superior

-nervul maxilar
• tegumentele regiunii suborbitare, ale pleoapei inferioare, aripii nasului
şi buzei superioare, tegumentele obrazului
• mucoasa boltei palatine, a sinusului maxilar
• dinţii maxilarului superior

-nervul mandibular, componenta senzitivă

• tegumentele regiunii temporale, maseterine şi mentoniere; mucoasa vestibulului bucal şi linguală a 2/3 anterioare ale limbii
• dinţii maxilarului inferior.
Testarea funcției motorii:
-se interoghează pacientul dacă are probleme cu masticaţia
- va efectua mişcări de coborâre, ridicare, proiectare îninte şi înapoi a mandibulei
- diminuarea forţei musculare la nivelul musculaturii maseterine se pune în evidenţă invitând
copilul să strângă cu putere între dinţi un creion sau un abaislang, care este tras din gură de
către examinator.
• În cazul afectării unilaterale, mandibula va fi deviată de partea afectată și nu va putea fi
împinsă contralateral, contra rezistenței.
• În afectarea bilaterală, mandibula va fi “căzută” și forța musculară va fi afectată bilateral.

Examinarea reflexelor:
- Cornean, conjunctival, nazo-palpebral: trigeminofaciale
- Maseterin: trigeminotrigeminal,miotatic
NVII - Facial
• Motor: la inspecţie se urmăreşte aspectul
pliurilor feţei, al cutelor frunţii, dimensiunea
fantei palpebrale, simetria şanturilor
nazolabiale şi a comisurilor bucale; pentru
examenul motilităţii se solicită copilului să
efectueze diverse mişcări de mimică
• Sensibilitatea: nervul facial inervează senzitiv
conca auriculară, conductul auditiv extern, fața
externă a timpanului, o porțiune a
tegumentelor retroauriculare -> zona Ramsay
Hunt
• Examenul gustului se testează în 2/3
anterioare ale limbii unde se aplică tampoane
îmbibate cu diverse substanţe avînd gust
dulce, sarat, acru.
• Reflexul nazo-palpebral: percuţia rădăcinii
nasului produce clipit bilateral
• Reflexul optico-palpebral: excitaţia
luminoasă bruscă sau apropierea bruscă a
unui obiect de ochi va produce închiderea
pleoapelor
• Reflexul cohleo-palpebral: la zgomote
puternice se produce închiderea pleoapelor
simultană şi involuntară
Pareza facial
Pareza facial periferic : Pareza facial central :
• estomparea pliurilor feţei • absența mișcărilor în etajul inferior al hemifeței,
• nu poate încreţi fruntea cu păstrarea intactă a motilității în etajul superior
• lagoftalmia (fanta palpebrală apare lărgită,
imposibilitatea închiderii ochiului)
• la încercarea de închidere a ochiului, se
observă devierea globului ocular în sus
(semnul Charles Bell)
• epifora (lacrimile se scurg pe obraz)
• ştergerea şantului nazolabial
• coborârea comisurii bucale
• saliva se scurge la colțul gurii
• nu poate arăta dintii
• nu poate fluiera
• la încercarea de eversie a buzelor, se observă
că mușchiul platysma din partea paralitică nu
participă la mişcare
NVIII- Acustico-vestibular • scăderea auzului pentru vorbirea sonoră implică
Nervul acustic (cohlear) este un nerv exclusiv leziuni ale urechii externe, medii dar și interne.
senzorial cu funcție auditivă, ce conduce Acumetria instrumental se face cu ajutorul
excitațiile (vibrațiile sonore). unui ceasornic sau diapazon, urmărind distanța
Vibrațiile sonore pot fi conduse pe cale aerian de la care bolnavul are percepția aeriană a
(pavilionul urechii - conductul auditiv extern – sunetului.
timpan – ureche internă) sau osoas (direct la Probele Weber și Rinne (efectuate cu ajutorul
nivelul urechii interne, prin intermediul oaselor diapazonului) ne pot ajuta la diferențierea dintre
cutiei craniene). tipurile de surditate/hipoacuzie.
Acumetria fonic :
• se cercetează pentru fiecare ureche în parte,
de la o distanță de 7 metri, prin vorbirea cu voce Audiometria tonal este o metodă de
şoptită sau cu voce sonoră. testare cantitativă a capacităţii auditive prin
• în mod normal vorbirea cu voce şoptită sestabilirea pragului de percepționare pentru sunete
percepe de la această distanță, fiind transmisăde frecvenţe diferite
pe cale aeriană.
• vocea sonoră se transmite atât pe cale aeriană
cât şi osoasă.
• scăderea auzului pentru vocea şoptită indică
leziuni ale urechii externe sau medii
Nervul vestibular:
– proba mersului în stea se efectuează
Principalele simptome de afectare: vertij,
nistagmus
Tulburările de echilibru static sau dinamic se
evaluează prin:
– proba Romberg –copilul este invitat să stea
în ortostatism, cu picioarele lipite şi cu ochii
închişi; în cazul în care corpul deviază într-o
anumită direcţie vorbim Romberg pozitiv
rugând pacientul să meargă înainte și înapoi
pe aceeași linie (fără să se întoarcă); în
suferințele vestibulare, pacientul deviază
astfel: la mersul înainte de partea labirintului
afectat, la mersul înapoi de partea opusă,
realizând pe podea o formă de stea

– proba brațelor întinse – pacientul este rugat

să se așeze pe un scaun și să întindă
paralel brațele; examinatorul se așează în
fața pacientului, marcând poziția degetelor
indicatoare ale acestuia cu propriile sale
degete, fără a atinge degele pacientului; în
sindroamele vestibulare se observă
devierea tonică a brațelor, de partea
bolnavă
Sindromul vestibular de tip periferic sau sindromul vestibular
armonios se caracterizează prin :
- vertij puternic, cu caracter paroxistic
- nistagmus orizontal cu secusa rapidă care bate spre partea opusă
leziunii
- devierile tonice ale braţelor şi ale corpului în aceeaşi direcţie, de
partea leziunii
- tulburări vegetative accentuate ( greţuri, vărsături, transpiraţie,
paloare)
- simptome auditive asociate (hipoacuzie, acufene).
Sindromul vestibular de tip central sau sindromul vestibular
dizarmonic:
- vertijul este mai putin intens, uneori lipseşte
- nistagmusul are secusa rapidă în mai multe direcţii, inclusiv verticală
sau oblică
- devierile tonice ale braţelor şi ale corpului sunt cu timp de latenţă dar
nesistematizate
- apar și alte semne ale lezării trunchiului cerebral.
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ

Evaluarea clincă a nervului IX cuprinde:

• Examenul funcţiei motorii - deglutiţia pentru solide şi aspectul peretelui

posterior al faringelui.

• Examenul funcţiei senzitive - cercetarea sensibilităţii tactile a teritoriilor

inervate de glosofaringian (atingerea cu o sondă a treimii posterioare a
limbii, peretelui posterior al faringelui şi lojei amigdaliene).

• Examenul funcţiei senzoriale - sensibilitatea gustativă a limbii în 1/3

posterioară, pentru gustul amar.

• Reflexul faringian: prin atingerea mucoasei peretelui posterior al

faringelui apare ridicarea şi contractia musculaturii faringelui,cu retracţia
limbii și ridicarea vălului palatin și a uvulei
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ

Evaluarea clincă a nervului IX cuprinde:

• Examenul funcţiei motorii - deglutiţia pentru solide şi aspectul peretelui

posterior al faringelui.

• Examenul funcţiei senzitive - cercetarea sensibilităţii tactile a teritoriilor

inervate de glosofaringian (atingerea cu o sondă a treimii posterioare a
limbii, peretelui posterior al faringelui şi lojei amigdaliene).

• Examenul funcţiei senzoriale - sensibilitatea gustativă a limbii în 1/3

posterioară, pentru gustul amar.

• Reflexul faringian: prin atingerea mucoasei peretelui posterior al

faringelui apare ridicarea şi contractia musculaturii faringelui,cu retracţia
limbii și ridicarea vălului palatin și a uvulei
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ
În leziuni unilaterale ale nervului IX apar:
• peretele posterior al faringelui, vălul palatin și uvula sunt tracționate de partea
sănătoasă (semnul cortinei)
• tulburare de deglutiție pentru solide
• abolirea reflexului faringian
• jenă în deglutiția pentru solide
• hipo/aguezie pentru gustul amar, în 1/3 posterioară a limbii
• hipoestezie în teritoriile de inervație senzitivă descrise mai sus

În leziuni bilaterale ale nervului IX apar:

• tulburări grave de deglutiție pentru alimente solide și lichide (de obicei există
leziuni asociate ale nervului X)
• dificultăți de vorbire (voce nazonată)
• în asociere cu leziuni ale nervului X – vălul palatin este flasc, căzut pe baza
limbii, nu ascensionează la vocalizare; reflexele faringian și velopalatin abolite
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-
vegetativ

Nevralgia de nerv IX:

- durere cu caracter lancinant
- localizată în regiunea faringelui, amigdalelor
- cu iradiere la nivelul urechii și în spatele unghiului
mandibulei
- poate fi declanșată de înghițire, vorbit, tușit, căscat.
NX- Vag – senzitivo-motor si somato-vegetativ
• Examinare: mobilitatea vălului palatin, faringelui; deglutiţie;fonaţie, voce,
reflexele faringian şi velopalatin
Reflexul velo-palatin – stimularea unilaterală a peretelui anterior al vălului
palatin determină devierea ipsilaterală a uvulei și ridicarea palatului moale

În leziuni unilaterale ale nervului X apar:

• paralizia hemivălului ipsilateral, cu tracțiunea părții paretice spre partea
sănătoasă la vocalizare
• voce nazonată
• refluarea lichidelor pe nas
• jenă în deglutiția pentru lichide

În leziuni bilaterale ale nervului X apar:

• tulburări grave de deglutiție pentru alimente lichide
• tulburări de fonație, până la afonie
• tulburări grave cardio-respiratorii, cu bronhoplegie, tahicardie
NXI- Spinal – motor
Ramura internă: fibre bulbare+ fb
din N. X =nervul laringeu recurent• Leziunile unilaterale:
(inferior)- majoritatea mm
laringelui. – Umăr căzut, omoplat deplasat
inferior şi înafară->paralizia
Ramura externă: fibre de muşchiului trapez
provenienţă cervicală- muşchii – Conturul trapezului şters,
trapez şi sternocleidomastoidian. hipotonie-limitarea miscarii de
• Se urmăresc: mişcările și forța ridicare a umarului
m. SCM si m. trapez, fonația, – Paralizia SCM –imposibilitatea
respirația rotirii capului spre partea opusă
leziunii
• Leziunile bilaterale:
– Afonie
– Tulburări respiratorii grave
NXII- Hipoglos- motor – Atrofia limbii în
întregimeimposibilitatea
• Se evaluează poziția limbii in protruziei
situ şi în protruzie, mişcările – dizartrie
limbii, troficitatea limbii,
prezenţa fibrilaţiilor sau a – jenă în masticaţie şi deglutiţie.
fasciculaţiilor.
• Paralizia unilaterală de
hipoglos
– limba este atrofiată de partea
leziunii
– mucoasă încreţită
– prezintă fasciculaţii
– în protruzievârful limbii
deviază spre partea bolnavă.
• Leziuni bilaterale
5. Examenul motilit ții
- cuprinde evaluarea ortostațiunii, a mersului, a motilității active
și pasive

Ortostatiunea: integrare armonioasă și complexă între

sistemele:
- motilităţii voluntare
- de coordonare şi echilibru
- de reglare extrapiramidale
- sistemele medulare
- sistemele proprioceptive de reglare a tonusului muscular
 2. Mersul: act motor complex  integrarea funcţiilor sistemului piramidal,
extrapiramidal, cerebelos, vestibular, a aferenţelor proprioceptive şi a
sistemului muscular
Tipuri de mers, ce ne pot orienta asupra etiologiei, de la prima vedere:

• Cosit: sdr. piramidal în faza spastică (sechelară);

• “în foarfec ”/forfecat; apare în boala Little; copilul încalecă genunchii unul peste celălalt la
fiecare pas
• Stepat: paralizia nervului sciatic politeu extern; cu imposibilitatea flexiei dorsale a piciorului şi
aplicarea plantei pe sol începând cu vârful
• Cerebelos (ebrios): leziuni cerebeloase; cu bază largă de susţinere, m.s. depărtate de corp,
cu tendinţă de deviere în toate direcţiile.
• Dansant: în coree; mişcări total aberante ale capului, membrelor, trunchiului.
• Legănat (de raţă): distrofii musculare progresive; datorat atrofiilor musculaturii centurii
pelvine, cu înclinarea trunchiului de partea opusă la fiecare pas.
• Talonat->stări cu tulburări mari de sensibilitate profundă;pacientul ridică dezordonat
picioarele azvârlindu-le înainte,calcă pe călcâi
3. Mişcări segmentare- se urmăresc:
• amplitudine
• viteză
• mod de execuţie
• simetrie (!) dreapta-stânga

4. Probe de pareza
Membrul superior:
- Proba braţelor întinse
(Barré-Rohmer): ridicarea la
orizontală a braţelor în extensie,
până la nivelul umerilor, cu
mâinile în supinaţie; braţul cu
deficit cade şi/sau face pronaţia
mâinii.
Membrul inferior:
- Barré: pacient în decubit ventral; se
flectează gambele la 50-60 de grade faţă
de orizontală, iar pacientul încearcă să
păstreze poziţia; gamba de partea
deficitară tinde să cadă (C)
- Mingazzini: pacient în decubit dorsal;
coapsele şi gambele flectate la 90 de
grade, m.i. depărtate la 5-10 cm; gamba
de partea deficitară cade (B)
- Grasset: pacient în decubit dorsal;
coapsele flectate 45-60 de grade, gambele
în extensie, m.i. depărtate; membrul de
partea afectată cade (A)
- Vasilescu: pacient în decubit dorsal;
flectarea rapidă a coapselor şi gambelor,
fără alipirea picioarelor şi fără
desprinderea căcâielor de pe pat. M.i. cu
deficit rămâne în urmă.
5. Testarea forței musculare segmentare
- Se cere pacientului să execute anumite mişcări la care examinatorul se opune.
Testarea este gradată cu ajutorul scalei Medical Research Council (MRC), astfel:

0 – deficit total (fără contracţie)

1 – contracţie fără deplasarea segmentului
2 – deplasare numai în plan orizontal
3 – deplasare posibilă şi pe verticală, împotriva gravitaţiei
4 – posibilitatea unei contracţii împotriva rezistenţei examinatorului
5 – forţă musculară normală

Deficitul motor poate consta în:

plegie - deficit total, nu se poate face nici o mişcare cu grupul muscular afectat
pareză - deficit parţial, cu diminuarea în grade diferite a forţei de contracţie
Motilitatea pasiv
Tonusul muscular: starea de contractie partiala permanenta a
muschilor scheletici
Evaluarea tonusului muscular presupune:
- inspecţia şi palparea anumitor grupuri musculare
– în hipotonie relieful muscular este mai şters
– în hipertonie relieful muscular este mai evidenţiat.
– La palpare, în hipotonie masa musculară este moale, în hipertonie
muşchiul este ferm
- aprecierea extensibilităţii şi rezistenţei la mobilizarea pasivă
– hipertonia denotă limitarea mișcărilor pasive, cu rezistență crescută
– în hipotonie rezistența este scăzută și amplitudinea mișcărilor este
exagerată.
6. Examenul reflectivit ţii
Reflexe osteotendinoase -
miotatice, profunde, de intindere
musculara
- sunt reflexe proprioceptive,
monosinaptice, cu centrul reflex
situat la nivelul măduvei, ceea ce
le permite o viteza mare de
realizare (aproximativ 1 msec).

• Bicipital (C5-C6): percutarea Reflexul bicipital. Colecţia Clinicii de Neurologie

tendonului distal al bicepsului Pediatrică, Spit. Clinic De Copii ”Dr. Victor

Gomoiu”

determină flexia antebraţului,

precum şi o uşoară supinaţie.
• Tricipital (C6-C8): percutarea
tendonului distal al tricepsului
determină extensia antebraţului. Reflexul tricipital. Colecţia Clinicii de
Neurologie Pediatrică, Spit. Clinic De
Copii ”Dr. Victor Gomoiu”
6. Examenul reflectivit ţii
• Rotulian (L2-L4): percutarea tendonului cvadricepsului
determină extensia gambei pe coapsă.
• Achilean (L5-S2): percuţia tendonului achilean determină
flexia plantară a piciorului prin contracţia tricepsului sural
Reflexe osteoperiostale (nu sunt miotatice):
- declanşate prin stimulare directă a proprioceptorilor periostali şi
osoşi.

• Stilo-radial (C5-C6): percuţia apofizei stiloide radiale provoacă

contracţia muşchilor biceps, lung supinator, brahial anterior, cu
flexia antebraţului pe braţ
• Cubito-pronator (C6-T1): percuţia apofizei stiloide ulnare
determină contracţia muşchilor rotund şi pătrat pronator, cu
pronaţia antebraţului.
Modific ri ale ROT şi ale reflexelor osteoperiostale:
Intensitate:
• diminuare/abolire:
– leziuni ale arcului reflex - afecţiuni ale nervilor periferici, leziuni radiculare,
leziuni ale cordoanelor posterioare, leziuni ale centrilor reflecşi
– leziuni supraacute ale sistemului piramidal (faza flască)

• exagerare:
– leziuni piramidale constituite

Caracter:
• Reflexele pendulare:
– oscilaţii cu caracter de balansare
– apar cel mai frecvent în leziuni cerebeloase
Reflexe cutanate
Abdominale->excitarea tegumentelor abdominale duce la contracţia musculaturii
subiacente şi la deplasarea ombilicului
• Cutanat abdominal superior (T6-T7): stimulare latero-medial, sub rebordul costal,
paralalel cu el->contracţia părţii superioare a dreptului abdominal->ombilic în sus şi
în afară
• Cutanat abdominal mijlociu (T8-T9): stimulare latero-medial, pe orizontala care
trece prin ombilic->ombilic în afară
• Cutanat abdominal inferior (T10-T12): stimulare latero-medial, paralel cu arcada
crurală ->ombilic în jos şi în afară
Cremasterian (L1-L2): stimularea feţei interne a coapsei determină ascensionarea
testiculului sau retracţia labiei mari vaginale şi uşoară contracţie a fibrelor inferioare
ale muşchilor abdominali
Modificarea reflexelor cutanate abdominale şi cremasterian:
• abolire->leziunile arcurilor reflexe segmentare şi leziuni piramidale

Cutanat plantar (L5-S2): stimularea marginii externe a plantei, până la nivelul

halucelui, determină flexia plantară a degetelor prin contracţia muşchilor plantari
• abolire->leziuni tronculare,radiculare,medulare
Reflexe patologice:
• Babinski: excitarea feţei externe a plantei, până la nivelul halucelui,
produce extensia halucelui şi răsfirarea degetelor II-V (semnul
evantaiului)
– indică o leziune piramidală.
– în leziunile periferice (paralizii ale sciaticului, popliteu extern) semnul
Babinski nu se poate evidenţia
• Echivalenţele Babinski: apariţia semnului Babinski după excitarea
altor zone cutanate.
– semnul Oppenheim: apăsarea cu deplasare cranio-caudală a feţei
anterioare a tibiei.
– semnul Gordon: apăsarea musculaturii gambiere.
– semnul Schäeffer: ciupirea tendonului achilean.
– semnul Chaddock: stimularea marginii laterale a piciorului, submaleolar.
• R Rossolimo: mişcare discret , clonic , de flexie plantar a
primei falange de la degetele II-V de la picior, în urma:
percuţiei primelor falange a degetelor II-V cu ciocanul sau
degetele examinatorului
• Reflexul de flexie a policelui:
• semnul Hoffman: la ciupirea falangei distale deget III.
• Reflexul palmo-mentonier (Marinescu-Radovici): stimularea
zonei mijlocii a feţei anterioare a gâtului mâinii la baza policelui
produce contracţia musculaturii mentoniere homo- sau bilaterale
• -aferenţă->C6-C7
• -eferenţă->nervul facial
• Clonusul rotulian:
– apariţia unor contracţii şi relaxari succesive şi rapide ale
cvadricepsului, cu deplasarea sus-jos a patelei, provocate de apăsarea
energică a marginii superioare a patelei în sens distal (în jos), cu
menţinerea poziţiei acesteia.
– este o manifestare a exagerării reflexelor miotatice ca urmare a
leziunilor piramidale.

• Clonusul plantar:
– flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care determină elongarea
tendonului achilean, declanşează un reflex miotatic de contracţie şi
relaxare a tricepsului sural, în secuse succesive.
7. Coordonarea mișc rilor
• Desfăşurarea armonioasă a mişcărilor depinde
esenţial de cerebel, care este considerat centrul
coordonării
• Tulburările de coordonare sunt cunoscute sub numele
de ataxie.
Ataxia cerebeloas
• Dismetria= dimensionarea greşită a mişcărilor-
pacientul nu poate atinge ţinta propusă iniţial.
– Proba indice-nas: se solicită copilului aplicarea
vârfului indexului de la o mâna pe vârful nasului,
alternativ cu o mână şi cu alta;
– Proba indice-indice: copilul cu ochii închişi este
solicitat să îşi apropie în mod corect vârfurile
degetelor, în leziuni cerebeloase greşeşte ţinta.
– Proba călcâi-genunchi copilul în decubit dorsal este
solicitat să aplice calcâiul pe genunchiul de partea
opusă, dacă există o leziunee cerebeloasă se
remarcă depaşirea ţintei.
• Disdiadocokinezia= imposibilitatea dee a executa
mişcări alternative succesive. Se poate evidenţia prin
mai multe probe.
– Proba marionetelor: se solicită copilului să
efectueze mişcari repetate de supinaţie-pronaţie
ale antebratelor şi mâinilor.În leziuni cerebeloase
se constată succesiunea lentă şi sacadată a
mişcarilor.
– Proba moriştii se solicită copilului să rotească
mâinile, una în faţa celeilalte.În cazul unei afectări
cerebeloase de partea afectată se constată o
lentoare în executarea mişcărilor.
• Asinergia constă în imposibilitatea de a coordona
acţiunea diferitelor grupe musculare în vederea
executării unei mişcări complexe Cerebelosul va
descompune mişcările complexe în componentele lor
elementare
• Tremurătura intenţională apare în cursul mişcărilor şi
dispare în repaus. Se evidenţiază prin proba indice –
nas , se accentuează la sfârşitul mişcărilor şi devine
mai amplă cu cât efortul de a o efectua este mai mare.
• Vorbirea cerebelosului este lentă, sacadată, explozivă.
• Mersul este ebrios, ezitant cu baza de susţinere
largită, titubant, nu poate păstra linia dreaptă având
tendinţa la deviere de partea bolnavă.
• Tonusul muscular: la bolnavii cerebeloşi se constată
hipotonie.
• Reflexele osteotendinoase sunt pendulare la
cerebeloşi din cauza hipotoniei musculare.
8. Examenul sensibilit ții
• Examinarea sensibilităţii la copil se efectueză cu răbdare,
întrucât în unele cazuri colaborarea poate fi dificilă.
• Sensibilitatea subiectivă: se consemnează paresteziile,
durerile resimţite de copil, periodicitatea lor şi manevrele
care pot declanşa sau accentua durerile.
• Sensibilitatea obiectivă: se examinează copilul, urmărind
teritoriile nervoase periferice și harta dermatoamelor,
simetric, într-o cameră încălzită.

Examenul sensibilit ţii superficiale

• Sensibilitatea tactilă: se testează cu o bucată de vată
care se aplică pe tegumente excitaţiile se aplică simetric şi
copilul este rugat să precizeze dacă le simte egal, copilul va
sta cu ochii închişi şi este rugat să răspundă cu uda" şi "nu"
ori de câte ori este stimulat tactil.
– hiperestezie, hipoestezie, anestezie
• Sensibilitatea termică: se testează cu două eprubete pline
cu apă rece şi caldă.
– Se poate constata: hipoestezie, hiperestezie, anestezie
termică şi mai rar inversiune termică (stimulul cald este
perceput ca stimul rece).
• Sensibilitatea dureroasă: se examinează înţepând uşor
tegumentule cu un obiect ascuţit. Se poate constata
hipoalgezie, hiperalgezie, analgezie
Examenul sensibilit ţii profunde
• Sensibilitatea propioceptivă sau mioartrokinetică (simţul
atitudinilor, al mişcării, al poziţiei): se examinează mobilizând pasiv
diverse segmente de membru iar copilul trebui să precizeze stând cu
ochii închişi ce mişcări i s-au imprimat.
• Sensibilitatea vibratorie (simţul vibrator): se examinează aplicând
un diapazon în vibraţie pe extremităţile osoase simetric (aprofizele
stiloide, radială, cubitus, creasta iliacă, maleole, etc.).
• Sensibilitatea barestezică: copilul este solicitat să aprecieze
greutatea unor obiecte cu aceeiaşi formă dar gramaj diferit.
 9. Examenul limbajului
- vorbirea provocată (dialog) şi spontană (naraţiune)
- vorbirea automată - enumerarea zilelelor săptămanii, lunilor anului
- vorbirea repetată
Tulburarile de limbaj:
• De emisie si articulare: dizartria, dislalia, disfonia, afonia
• Tulburările recepţiei, comprehensiunii, formulării şi exprimării simbolurilor scrise
şi verbale (afaziile)
Afazia Broca (expresivă, motorie) – pacientul înțelege cuvinte dar nu poate vorbi.
Leziunile sunt localizate în aria Broca, la nivelului porțiunii laterale a lobului
frontal.
Afazia Wernicke (receptivă, senzorială) – pacientul nu înțelege cuvinte dar are un
discurs fluent, cu numeroase greșeli gramaticale și jargonafazie .Leziunile apar
ca urmare a lezării ariei Wernicke, în partea postero-superioară a lobului
temporal.
 10. Examenul psihic

Se vor examina funcţiile:

- intelectuale (memoria de fixare, memoria de evocare,

atenţia, calculul mintal, orientarea auto- şi allopsihică,
funcţia perceptivă)

- afective şi voliţionale (activitatea, iniţiativa, comportamentul

copilului, mimica).
 De reținut:

• Examenul neurologic la copil trebuie efectuat ținând cont de

particularit țile sale de vârst și nivel de dezvoltare și trebuie ghidat de
diagnosticele diferențiale, ce au fost formulate înc din etapa de
anamnez

• Fiecare etap a examenului neurologic aduce informații relevante și

foarte importante despre topografia și etiologia afecțiunii copilului și
orienteaz efectuarea investigațiilor paraclinice ulterioare

• Examenul neurologic nu se limiteaz numai la a efectua anumite

manevre clinice, ci de a le putea integra ulterior cu istoricul pacientului
și cu investigațiile paraclinice, pentru a formula un diagnostic corect
Va multumesc!