Examenul neurologic

la copil
Scopul examenului neurologic:
- Determinarea nivelului de dezvoltare neuropsihomotorie
- Detectarea semnelor clinice ale unor afectiuni ale SNC sau
ale sistemului neuromuscular.
- Tinand cont de particularitatile evolutive ale fiecarei categorii
de varsta:
I. EXAMENUL NEUROLOGIC LA NOU NĂSCUT
ŞI SUGAR
II. EXAMENUL NEUROLOGIC LA COPIL ŞI
ADOLESCENT
 I.EXAMENUL NEUROLOGIC LA NOU
NĂSCUT ŞI SUGAR

• Examinarea neurologică a sugarului trebuie să se

efectueaze ţinînd seama de dezvoltarea neuromotorie pe
etape de vârstă
• dezvoltarea controlului motor se realizează într-o secvenţă
anume, dinspre extremitatea cefalică spre membrele inferioare
 sugarul întîi îşi ţine capul, ca expresie a controlului asupra
extremităţii cefalice, apoi stă în şezut şi în final merge (are
control asupra membrelor inferioare)
• Regula 1: “ STAI, UITĂ-TE ŞI ASCULTĂ” pentru că sugarul nu
are capacitatea de a colabora la efectuarea unui examen
neurologic. Urmărind activitatea spontană a sugarului se poate
aprecia statusul mental al copilului, se pot evalua nervii cranieni,
coordonarea şi statusul motor
• Regula 2: “FĂ DIN EXAMINARE O JOACĂ” copilul este mult
mai cooperant daca examenul neurologic este efectuat ca un
joc pentru ca stîrneşte curiozitatea copilului, îi captează atenţia
• Regula 3: “ LASĂ PENTRU FINAL CE E NEPLĂCUT” 
examinarea fundului de ochi sau măsurarea perimetrului
cranian, etc.
 Anamneza

• Istoricul bolii se obţine de la persoanele în îngrjirea cărora se află copilul

= expunere detaliată, cronologică asupra modului în care boala a debutat şi a evoluat ulterior
• Antecedentele personale reprezintă un element important al anamnezei examenului neurologic
– Se menţionează antecedentele antenatale şi trebuie precizaţi posibilii factori de risc antenatali.
– Antecedentele intranatale se referă la perioada de sarcină, modul în care a decurs, durata ei, felul şi
durata travaliului (naştere spontană, aplicaţie de forceps, operaţie cezariană, etc) , prezentaţia fătului,
greutatea copilului, scorul Apgar, existenţa unei suferinţe fetale.
– Antecedentele neonatale se referă la patologia nou-născutului în maternitate (traumatism obstetrical la
naştere, icter neonatal prelungit, convulsii neonatale, infecţii, etc).
• Dezvoltarea psihomotorie pe etape de vârstă trebuie obligatoriu menţionată
• Antecedentele heredo-colaterale pot aduce informaţii în special cu privire la boli ale sistemului
nervos prezente la alţi membri ai familiei , dar şi alte boli: genetice, sistemice grave.
• Condiţiile în care sugarul este crescut (nivelul de educaţie sanitară, de igienă, echilibrul familial,
etc), pot explica în anumite cazuri, manifestările neurologice pe care acesta le prezintă.
 Examenul fizic general

• examen clinic general necesar pentru o evalure neurologică corectă

• Se începe cu o evaluare somatică prin măsurarea lungimii şi înălţimii

sugarului pentru a putea fi comparate cu perimetrul cranian.

• Examenul tegumentelor este important, ţinînd seama de faptul că sistemul

nervos şi teegumentele provin din neuroectoderm.
– diagnosticul de sindrom neurocutanat poate fi suspicionat în urma examinării
tegumentelor. Astfel petele “café au lait” sunt sugestive pentru neurofibromatoză iar
maculele hipomelanice pentru scleroză tuberoasă.

– de notat aspectele dismorfice, în special ale feţei, pentru că deseori acestea sunt în
strînsă legătură cu alte anomalii cerebrale.
Examenul neurologic la nou născut
Observarea NN:

COMPORTAMENT
- Nou născutul la termen - mişcări spontane,
simetrice, pare atent la mediul înconjurător,
reacţionează la lumină şi sunete puternice.

- Reacţionează la un stimul neplăcut  plîns

nediferenţiat.

- Poziţia nou născutului la termen în decubit

dorsal este asemănătoare poziţiei fetale
caracterizată prin flexia membrelor şi
adducţia lor spre de trunchi
Nou-nascut la temen in decubit dorsal : poziţie
simetrică cu membrele semiflectate şi coapsele
în uşoară abducţie
 Atitudini patologice:

• poziţia de batracian/„broasca” cu
membrele in abd totala pe planul de
sprijin;
• opistotonus cu capul retroflectat şi
membrele inferioare extinse;
• capul mereu întors în aceeaşi
direcţie şi poziţie asimetrică a
membrelor;
• flexia accentuată a membrelor
superioare şi inferioare;
Pareza de plex
brahial/ Paralizia ERB
Examenul craniului
• Măsurarea perimetrului cranian denumit şi circumferinţa
occipito-frontală, pentru că măsurătoarea se efectuează
plasînd cu metrul de croitorie pe cea mai proeminentă
regiune a osului frontal respective occipital.
Inspectie :
• Forma anormala ex. craniosinostoze,
hidrocefalie
• Alte semne – de obicei traumatisme
obstetricale: echimoze, cefalhematom,
fracturi cu infundare etc.
PC 34-36 cm (la nastere)– urmarit in dinamica
- 3 luni : 2cm/luna
- 3-6 luni: 1cm/luna
- Peste 6 luni: 0,5 cm/luna
Fontanela anterioara (FA) :
• jonct suturilor coronare, metopice si sagitala
• diam aprox 2,5- 5 cm, pulsatii sincrone cu
pulsul;
• N= supla, depresibila bombare: plans,
HIC;
• FA se inchide la 18 luni

Auscultatie!
Hidrocefalie – privire “ in apus
de soare”
 Examenul nervilor cranieni
- Se efectuează prin observarea activităţii spontane a nou-
născutului.
N I – Olfactiv
- Olfactia – prezenta de la 32 sapt
- Tampon cu solutie mentolata – provoaca reactia de supt
N II – Optic
Corioretinita
- Vederea – prezenta de la 28 sapt
- Fixarea – obiecte luminoase, contrast puternic
- FO – dificil de realizat – retina:
- Aspect de corioretinita ( inf cong. Toxoplasama,
CMV )
- Modificari pigmentare (rubeola congenitala)
- Pata rosie “ciresie” (b. Tay-Sachs, Niemann-Pick)
- Hemoragii retiniene (nastere traumatica)

Hemoragie retiniana
N III, IV, VI – Oculomotor, Trohlear,
Abducens
- Pozitia ochilor in repaus
- Strabism
- in “apus de soare”
- Se urmaresc miscarile oculare spontane si
provocate Strabism convergent
- Miscarile GO in plan orizontal sau vertical
- NN poate vedea din prima zi de viata, la distanta
de aprox 30 cm
- Pupilele – egale
!!!Sd CHB – mioza, ptoza palpebrala, enoftalmie
- RFM – prezent dupa VG 30 sapt

Sd Claude Bernard Horner

N V – Trigemen
- Functia senzitiva – reactie la stimuli tactili/
durerosi – ex. Grimasa la “ciupirea” fetei

- Functia motorie (mm maseteri si

pterigoidieni) – apreciere prin intermediul
suptului si a reflexelor de supt si fixare
pentru supt.
N VII – Facial PF periferica

- Examinare in repaus si in timpul

plansului – simetrie

! La nn – pozitia in utero – posibil falsa

asimetrie faciala

Plans-asimetria
Repaus-facies simetric comisurilor bucale
! Absenţa congenitală sau hipoplazia
muşchiului depresor al comisurii bucale –
dg diferential cu pareza faciala de tip
central
N VIII – Acustico-vestibular
- Auzul – de la VG 28 sapt
- Stimularea sonora – deschide
ochii, se opreste din activitate,
deschide gura etc.
- Reflexul acustico-palpebral –
clipit la stimulare sonora
- Audiograma
- Potentiale auditive evocate
N IX, X, XI, XII – Glosofaringian,
Vag, Spinal, Hipoglos

- Functia gustativa – dificil de testat –

preferinta alimentelor dulci – cresterea
AV
Suctiunea si deglutitia
- anamnestic ( se ineaca in timpul
suptului?)
- observarea in timpul alaptarii.
Evaluarea SCM – dificila la nn
 pozitii vicioase (torticolis) Macroglosie

Examinarea limbii
 Motilitatea

Activitatea motorie spontana

!!!! copilul nu poate executa comenzi
- Copil linistit, nu plange
- Rapiditate, simetrie/asimetrie, amplitudine, prezenta
miscarilor anormale
- Somn – “tresariri”, miscari fine ale extremitatilor
- Veghe – miscari alternative de flexie/extensie, miscari
atetozice ale MS
Tonus

• pozitia nou-nascutului in repaus + aprecierea rezistentei

musculare la miscarile pasive.

Membre Superioare

- manevra de retur în flexie a membrelor superioare – tractiunea

in jos a MS relaxare brusca  flexie brusca, simetrica

antebrat pe brat = “resort”

Semnul fularului: examinatorul susţine cu o mînă capul copilului

şi cu cealaltă duce mîna nou născutului maxim spre umărul opus.

În mod normal mîna copilului nu trebuie să depăşească umărul

opus iar cotul să nu depăşească linia mediană a corpului.
MI:
- manevra calcai-ureche: membrele inferioare în
extensie sunt aduse în apropierea fetei copilului
- rezistenta la aprox. 900.

Proba de tracţiune se efectuează cu nou

născutul aflat în decubit ventral , prin aducerea
acestuia în poziţie şezând apucînd copilul de
mîini. Se va urmări poziţia capului şi a membrelor
superioare. Membrele superioare trebuie să fie
parţial flectate iar capul sa se ridice pentru câteva
secunde înainte de a cădea posterior sau anterior.
• Forta musculara  apreciata prin urmarirea
miscarilor spontane si provocate ale nou- nascutului si
prezenta reflexelor specifice.
 Examinarea reflexelor

Reflexele osteo-tendinoase
• Ideal este ca nou născutul să fie liniştit şi cu capul situate pe linia mediană.
• Sunt examinate întâi reflexele rotuliene care sunt cel mai uşor de obţinut prin plasarea
membrului inferior într-un unghi de 90 grade la nivelul genunchiului.
• Absenţa reflexelor osteo-tendinoase este mult mai sugestivă decît o hiperreflexie la nou
născut, putând fi asociată cu o boală de neuron motor periferic.
Reflexul cutanat plantar
• Răspunsul normal la stimularea pe marginea laterală a plantei cu un obiect ascuţit, este
extensia halucelui cu răsfirarea celorlalte degete
– !!! nu trebuie confundat cu semnul Babinski, care este un semn patologic, prezenţa lui se datorează
mielinizării incomplete a tracturilor cortico-spinale în primul an de viaţă.

Reflexele cutanate abdominale

• Sunt prezente încă din primele zile după naştere dar au semnificaţie redusă deoarece din
cauza sistemului nervos imatur apare un răspuns generalizat de tresărire la declanşarea
lor.
 Reflexe tranzitorii- primitive

• reflexe primitive, apar în anumite etape ale dezvoltării

sistemului nervos- permit o apreciere a nivelului (vîrstei) de
dezvoltare biologică a copilului  importante în special
diagnosticul paraliziilor cerebrale infantile.
• Comportament autonom – nu sunt necesare functii corticale
superioare
• Importanta – integritatea SNC
• Rol “de protectie” – dispar pe masura ce se dezvolta functiile
corticale superioare
• Examinarea lor este importantă în special diagnosticul
REFLEXUL MORO
• Apare: 28 sapt de gestatie, prezent de la naştere
• prezenţa lui peste vârsta de 6 luni este considerată
patologică.
• poate fi demonstrat prin mai multe manevre;
– esenţială este realizarea schimbării poziţiei capului în
relaţie cu trunchiul , cu nou născutul aflat în poziţia de
decubit dorsal
– cea mai eficientă manevră este cea în care capul nou
născutului este lăsat să cadă brusc în mîna
examinatorului cu aproximativ 30 grade faţă de poziţia
trunchiului extins. Raspunsul constă într-o mişcare de
abducţie şi extensie a membrelor , urmată de o
adducţie mai lentă, cu poziţionarea membrelor în
forma literei „C”
!!! Hipotonia sau spasticitatea severă reduc
intensitatea reflexului.
!!!Reflexul este asimetric în: paralizii de plex
brahial, hemiplegia spastică, fractura de humerus
sau claviculă.
REFLEXUL DE APUCARE PALMAR
(„GRASP „) apare la naştere şi dispare la 3
-4 luni, vârstă la care se dezvoltă
prehnsiunea.

– Plasarea degetelor examinatorului sau

a unui obiect în contact cu tegumentele
palmare sau plantare determină flexie şi
reflex de agăţare cu degetele.

- Apare : 36 s

- Dispare: aprox 3 luni

• REFLEX DE APUCARE PLANTAR
/Grasp plantar: presiune pe fata
plantara a piciorului  flexia degetelor
Reflexul Galant
• Sugarul sustinut in decubit ventral
este stimulat sub artic scapulo-
humerala, la 2-3 cm paravertebral,
apare flexia trunchiului de partea
stimulata
- Apare: 32 s
- Dispare: aprox 6 luni
Persistenta reflexului impiedica
stabilizarea simetrica a toracelui şi
miscarile independente ale capului in
relatie cu trunchiul.
Reflexul de sucţiune : atingerea buzelor/
tegumentelor periorale  deschiderea gurii
+ miscare de supt
- Apare la 32 s
- Dispare: aprox 4 luni – apare suctiunea
voluntara.

Reflexul punctelor cardinale: in decubit

dorsal, cu capul pe linie mediana – atingerea
comisurii bucale si a buzelor sup/inf
alternativ  intoarcerea capului spre partea
stimulata - cauta sa suga degetul
- Apare: 32-34 sapt
- Dispare : 3-4 luni
Reflexul de păşire sau reflexul de mers automat

• este prezent de la naştere şi dispare în luna a

6-7-a de viaţă
• Nou născutul este susţinut axilar iar la
contactul cu planul de sprijin va executa
mişcări de paşire.
Apare: 35-36 s
Dispare: in jur de 3 luni.
Reflexul de atitudine statica

• copilul sustinut axilar- fata dorsala a

piciorului atinge marginea mesei de
examinare  flexia MI si asezarea
piciorului pe masa
Reflexul tonic cervical asimetric

• pozitionarea capului spre stg/dr determina

extensia membrelor pe care “le priveste”,
flexia membrelor de parte opusa

• Apare: 1 luna

• Dispare: aprox 4 luni

! De la nastere  susp paralizie cerebrala!

Persistenta>9 l: nu poate folosi ambele maini pt

prehensiune, nu le uneste pe linie mediana, nu
coordoneaza miscarea ochi-mana- susp
 Sensibilitatea:

Sensibilitatea cutanata la nou-nascut

- Timp de latenta crescut
- Sensibilitate mai redusa la stimuli termici, tactili si durerosi
- Mai sensibil : fata, palmar, plantar, fata anterioara a
toracelui si a abdomenului
- Raspunsul la stimul: retragerea extremitatii stimulate,
trezire sau grimase
 Starea de constienta
Examinarea statusului mental al nou-născutului vizeaza:
- trecerea cu usurinta intre diversele stadii de alerta
- abilitatea de a se orienta si a localiza stimulii-urmăreşte
trecerea cu uşurinţă între stările de alertă, abilitatea de a se
orienta la stimuli şi localizarea stimulilor. Nou-născutul la
termen are 6 stări mentale recunoscute, două în somn (activ
şi liniştit) şi 4 în starea de veghe, variind de la somnolenţă
până la plâns intens
Starea de constienta
Examenul neurologic la
sugar
Comportament:
• la 3 luni sugarul
– este atent la mişcările din jurul său
– îşi ţine capul
– apare “zîmbetul social”/ selectiv
– la sfârşitul primului trimestru de viaţă copilul gîngureşte, îşi descopera mainile, se uită fix la
figuri
• La 6 luni sugarul
– stă în şezut, este extrem de activ
– se rostogoleşte de pe burtă pe spate
– răspunde prompt la stimuli vizuali şi auditivi,
– localizează stimulii auditivi (intoarce capul cate sursa zgomotului)
– prehensiune mediana; transferă un obiect dintr-o mână în alta.
– gângureşte, îşi recunoaşte mama, se priveste in oglinda
• La 12 luni sugarul
– devine timid şi fricos - este de preferat ca examinarea acestuia să se desfăşoare în poziţie
şezând în braţele mamei.
– sugarul imită diverste activităţi ale adultului, flutură mâna în semn de la revedere, înţelege şi
execută comenzi simple, ajută la îmbrăcat, spune cuvinte “copilăreşti” clare.
Examenul extremitatii cefalice:
• Perimetrului cranian trebuie
măsurat la fel ca la nou născut
şi pentru încadrarea corectă a
dimensiunilor craniului se vor
utiliza percentile
• Fontanela anterioară se închide
între 10-20 luni.
– Dacă sugarul este liniştit în timpul
examinării, fontanela va avea un
aspect plat sau uşor concav.
– În timpul plînsului fontanela
bombează în mod fiziologic.
 Examenul nervilor cranieni

- Se efectuează prin observarea activităţii

spontane a sugarului ca si in cazul nou-nascutului

N I – Olfactiv
- Tampon cu solutie cu miros puternic  grimasa

N II – Optic
- Fixaza obiectele fara dificultate
- FO – se mentine dificil de realizat
N III, IV, VI – Oculomotor,
Trohlear, Abducens
- Pozitia ochilor in repaus - strabism,
“apus de soare”
- Se urmaresc miscarile oculare :
- La 3 luni – poate urmari in unghi de 180 grade,
orizontal
- 6 luni – poate urmari si in plan orizontal si vertical un Strabism convergent
obiect aflat in campul sau vizual
- 9 luni – priveste in toate directiile
- 12 luni – se largeste progresiv campul vizual;
ameliroaza capacitatea de adaptare.

- Pupilele – egale ( Sd CHB – mioza,

ptoza palpebrala, enoftalmie)

- RFM – direct si consensual Sd Claude Bernard Horner

N V – Trigemen
- Functia senzitiva – reactie la stimuli tactili/ durerosi – ex. Grimasa la “ciupirea” fetei

- Functia motorie (mm maseteri si pterigoidieni) – apreciere prin intermediul suptului si

ulterior a masticatiei
N VII – Facial
- Examinare in repaus si in timpul plansului – simetrie
 N VIII – Acustico-vestibular
• Reflexul acustico-palpebral – clipit la stimulare sonora
• Audiograma
• Potentiale auditive evocate
N IX, X, XI, XII – Glosofaringian,
Vag, Spinal, Hipoglos

- Functia gustativa – reactioneaza

la dulce/acru/amar etc
- Suctiunea si deglutitia –
anamnestic ( se inneaca in timpul
suptului sau cand ) observarea in
timpul alaptarii + meselor solide
- Evaluarea SCM – dificila
- Examinarea limbii: in situ si in
protruzie
Tonusul si motilitatea la sugar

La 3 luni:
- In decubit dorsal:
- Mana in pozitie deschisa –
prinde un obiect asezat in
mana, nu urmareste sa prinda
obiectul;
- In decubit ventral:
- sprijin pe brate, mentine capul
drept cateva minute
- In sezut:
- Hipotonie axiala fiziologica –
coloana are o pozitie concava
La 6 luni:
• în decubit ventral
- intinde bratele, sprijin pe
palme.
- miscare in jurul propriului ax

• in decubit dorsal – proba de

tractiune  bun control al capului,
se proiecteaza inainte pentru a
ajunge in sezut.

• In sezut:
- Initial mentine postura cu
sprijin
- Apoi sta in sezut fara sprijin
 9-12 luni
Mers patruped

La 12 luni:
- sugarul merge singur sau susţinut
- se ridică singur în poziţia de şezut
- poate fi examinat în joacă
- i se imprimă mişcări pasive
pentru a aprecia tonusul muscular
- R. Osteotendinoase – vii ( lipsa mielinizarii caii piramidale)
- R. Cutanate plantare: persista aspectul descris la nou-nascut
- R. Cutanate abdominale
- dupa varsta de 2-3 luni – reflexele se localizeaza
- modificarile lor au semnificatie patologica
- PRIMITIVE
- Discutate la nou nascut
Reflexul Landau –

apare la aprox 4 luni

in decubit ventral pozitionat pe bratul
examinatorului – ridica capul + ext MI 
flexia pasiva a capului flexia intregului corp
Dispare: aprox 2 ani
Reflexul parasutei
• apare la 6-8 luni
• la proiectarea copilului cu capul
spre planul patului acesta va
întinde mâinile pentru a se sprijini
Prehensiunea:
-La 6 luni  prehensiune cubito-palmară
-La 7-8 luni pensa radio-palmară
-La 9 luni  pensa police-index
-La 9-12 luni indexul se
individualizează în acţiunea de
prehensiune
 Relationare

• 1 L – zambeste fara incarcatura

emotionala
• 2 L (> 6 saptamani) - zambetul social
• 3- 4 L – rade in hohote
• 7 L – recunoaste mimica vesela /
trista
• 8 L – teama de a nu fi lasat singur
• 8-10L – arunca jucaria si se uita dupa
ea, intelege cuvantul NU, se joacu
cucu-bau
• 9 L – intoarce capul cand este strigat
pe nume
 Examenul neurologic la copilul mare (peste 5 ani)
Copilul nu este un “adult în miniatură”

Anamneza – o etapă foarte importantă!

• motivele internării
• antecedente heredo-colaterale
• antecedente personale fiziologice
• antecedente personale patologice
• condiţiile de viaţă ale copilului
• Istoric

Examenul fizic general – nu trebuie neglijat!

• stare constituţională
• examenul tegumentelor şi mucoaselor, ţesutul celular subcutanat
• sistemul ganglionar
• sistemul osos şi muscular
• examenul aparatului cardiovascular, respirator , digestiv şi renal
• examenul sistemului
 Etapele examenului neurologic
Atitudinile particulare
Mişcările involuntare
Examenul sindromului meningean
Examenul nervilor cranieni
Examenul motilităţii
Examenul reflectivităţii
Coordonarea mișcărilor
Examenul sensibilităţii
Examenul limbajului
Examenul psihic
 Atitudini particulare
Lezarea anumitor structuri nervoase apariţia unor atitudini
particulare caracterizate prin poziţii anormale ale corpului,
membrelor sau a unor segmente de membru.

• brațul “în limbă de clopot” – în pareza de plex brahial:

din cauza deficitului motor global, brațul atârnă pe
lângă corp
• mâna în “gât de lebădă” – în paralizia nervului radial: la
ridicarea antebrațului, mâna cade în flexie pe antebraţ
• “grifa cubitală” - în paralizia nervului cubital (ulnar):
extensia primei falange a degetelor 2-3-4-5, cu flexia
celorlalte două
• contractura de tip Wernick – Mann – în hemipareza
spastică: brațul în ușoară abducție, antebrațul flectat pe
braț și în pronație, mâna flectată pe antebraț; coapsa și
gamba în extensie, piciorul în flexie plantară, în rotație
internă; halucele în flexie dorsală spontană
Atitudinile particulare antalgice (apar în
suferințe care generează dureri, în
încercarea de a le atenua)
• în meninigite:
– poziția în “cocoș de pușcă” - capul şi
trunchiul în hiperextensie, coapsele flectate
pe bazin, gambele flectate pe coapse
– poziția de opistotonus – capul și trunchiul în
hiperextensie, coapsele și gambele în
extensie
– poziția “în trepied” – capul în opistotonusm
coapsele flectate pe bazin, gambele flectate
pe coapse, își susține trunchiul cu membrele
superioare sprijinie pe pat, în extensie

• în lombo-sciatică - “spatele drept” -

contractură musculară paravertebrală
 Miscări involuntare
- mișcările involuntare sau diskineziile sunt contracţii musculare care survin spontan, independent de voinţa
bolnavului
Tremor: mişcari involuntare ritmice, stereotipe, localizate la nivelul extremităților (membre superioare,
membre inferioare, cap) sau al întregului corp
• tremorul cerebelos:de acţiune (apare numai cu ocazia mişcărilor active), mai ales la sfârşitul mişcărior
• tremorul parkinsonian:
– apare cu ocazia păstrării unei posturi (tremor de postură);
– în timpul mișcărilor active scade ca intensitate, putând dispărea
–în repaus scade în intensitate, în somn dispare
– la emoții se accentuează
• tremorul familial / esențial
• mai ales la extremităţile superioare
• amplitudine și frecvență variabile
• neinsoțit de alte semne neurologice
• datorat unei anomalii constituţionale a sistemului striat
Mişcările coreice:
• mișcări bruşte, neregulate, dezordonate, Mişcările atetozice:
aritmice
• amplitudine mai redusă decît cele coreice
• interesează orice grupă musculară
• lente, ondulante, neregulate, aritmice
• apar atît în repaus cît şi în timpul mişcărilor
voluntare, pe care le parazitează • localizate în special sau exclusiv ectromelic,
la nivelul membrelor superioare
• parazitarea mersului determină “mersul de
dans” • se intensifică la emoții și dispar în somn
• se intensifică la emoții și dispar în somn

Hemibalismul:
• mişcare foarte amplă, bruscă, rapidă,
violentă, discordantă
• interesează un membru în întregime
• survine în repaus sau în timpul mișcărilor
Miocloniile: segmentelor de membru
• contracţii musculare bruşte,
de scurtă durată, aritmice; Ticurile:
• pot fi limitate la un singur • mişcări involuntare,
mușchi sau pot cuprinde un intermitente, stereotipe,
grup muscular bruşte, rapide
• pot duce la deplasări ale • deseori reproduc un gest
segmentelor de membru
• se intensifică la emoții și
dispar în somn
Fasciculaţiile:
•contracții ale unor fascicule
musculare;
•nu duc la deplasarea
 3. Semnele de iritație meningeală
1. Redoarea cefei se examinează prin efectuarea mişcării de
flexie a capului pe torace, la copilul aflat în decubit dorsal şi cu
membrele extinse. Se întâmpină o rezistență, care împiedică
flectarea capului

2. Semnul Brudzinski 1 (semnul cefei): manevra se

efectuează cu copilul aflat în decubit dorsal , examinatorul
flectează capul pacientului pe torace ceea ce va duce la
flectarea gambelor pe coapse şi a copselor pe bazin

3. Semnul Brudzinski 2 (semnul contralateral): manevra se

efectuează cu copilul aflat în decubit dorsal, examinatorul
flectează forţat gamba pe coapsă şi coapsa pe bazin, ceea ce
duce la flectarea celulilalt membru

4. Semnul Kernig 1: copilul aflat în decubit dorsal nu se poate

ridica în şezut cu membrele inferioare extinse, ridicarea
trunchiului şi capului producând flexia gambelor pe coapse
4. Examenul nervilor cranieni
NI- Olfactiv
-Determinarea acuitaţii olfactive se face
folosind diferite substanţe odorizante cu maxim
efecte olfactive şi minim efect trigeminal, ce
vor fi evaluate cu fiecare nară în parte
- Patologic se constată
- anosmii, hiposmii, hiperosmii
- parosmii (interpretare eronată
a mirosurilor)
- halucinaţii olfactive paroxistice
(percepţii olfactive fără obiect, de
obicei dezagrabile)
 NII – Optic

Acuitatea vizuală (AV) se examinează

cu ajutorul tabelelor optotip. Se
explorează cu fiecare ochi în parte, de
la o distanță de 5 m de optotip

- AV este dată de ultimul rând pe care pacientul

citește mai mult de jumătate din caractere
- AV normală = 5/5
- AV crește odată cu înaintarea în vârstă, ajungând
la cea normală în jurul vârstei de 5 ani

Patologic:
• scăderea acuităţii vizuale - ambliopie
• pierderea totală a vederii - amauroză
 NII – Optic

Testarea vederii colorate se face

aratând copilului diferite cartonașe
colorate sau rugându-l să numească
culorile obiectelor din jur

• acromatopsia - absența vederii

colorate și (poate fi determinată
genetic, având transmitere X-linkată)
• discromatopsia - tulburarea de
percepţie a vederii colorate; poate
avea cauze neurologice sau poate
precede alte deficite vizuale
 NII – Optic

Testarea vederii diurne și nocturne poate releva

următoarele anomalii:

• nictalopia - diminuarea acuităţii vizuale la lumină

scăzută

• hemeralopia - diminuarea acuităţii vizuale în timpul

zilei
Fundul de ochi (FO) se examinează cu oftalmoscopul.
În mod normal papila nervului optic este ovală, roz-
gălbuie, cu margine mai estompată în regiunea nazală.
Retina are în mod normal o coloraţie roşie, omogenă.
Modificările patologice ale FO sunt:
• edemul papilar şi staza papilară - papila este
tumefiată, proeminentă, cu contur şters, venele sunt
dilatate iar arterele sunt subţiri, spastice, cu
hemoragii papilare şi peripapilare.
NB. Edemul papilar este un semn de hipertensiune intracraniană,
ce apare târziu în evoluție. Lipsa edemului papilar nu exclude
hipertensiunea intracraniană!

• atrofia optică primară - papila este alb- strălucitoare

(„papila cretacee”) cu contur net, depresiunea
fiziologica fiind mai profundă
• atrofia optică secundară - papila are contur mai
şters, decolorată, alb-gri, iar vasele sunt modificate
• papilita - papila este roşie, proeminentă, cu margini
şterse, cu dilataţii venoase şi hemoragii
Examenul cîmpului vizual (CV) se efectuează cu campimetrul, însă la
patul bolnavului examinatorul se aşeaza la 1 m de acesta, acoperă un
ochi şi recomandă pacientului să privească într-un punct fix situat în faţa
lui. Degetele examinatorului se deplaseaza de la periferie spre centru, la o
distanţă de 50cm de ochi iar copilul este rugat să precizeze momentul
apariţiei lor în câmpul său vizual. Se procează astfel pentru fiecare din
cele patru cadrane şi apoi şi la ochiul opus, apoi la ambii ochi simultan,
pentru cadranele laterale.

Modificăril cîmpului vizual constau în :

– îngustare concentrică (scăderea CV de la periferie
spre centru din toate direcţiile, pînă la vedere
tubulară)

– scotoame (zone mici insulare din CV în care copilul

nu vede)

– hemianopsii (pierderea unei jumătăţi de CV de la

fiecare ochi); pot fi omonime sau heteronime

– quadranopsii – pierderea vederii în cadran, la fiecare

ochi; pot fi omonime superioare sau inferioare sau
heteronime superioare sau inferioare
NIII,IV,VI – Oculomotor, Trohlear, Abducens
În etapa de inspecție, se pot observa devieri ale globilor oculari
(strabism), asimetrie de fante palpebrale, inegalitate pupilară
(anizocorie)

Pentru a evalua oculomotricitatea, pacientul este rugat să

urmărească un obiect în plan orizontal și vertical, urmărindu-se
posibilitatea efectuării mișcărilor conjugate ale globilor oculari

Reflexul de acomodare convergență se examinează solicitând

pacientului să privească un obiect plasat inițial într-un punct
îndepărtat, apoi să îl urmărească cu privirea în timp ce se Testarea oculomotricității. Colecţia Clinicii
apropie de ochi, pe linia mediană. Răspunsul normal este de Neurologie Pediatrică, Spit. Clinic De
Copii ”Dr. Victor Gomoiu”
convergența ambilor globi oculari, concomitent cu mioză și
bombarea cristalinului (acomodare)

Reflexul pupilar fotomotor (aferență nerv I, eferență nerv III) se

evaluează într-o camera cu luminozitate scăzută, cu ajutorul
unei laterne, pentru fiecare ochi în parte; lumina ce va fi
deplasată din câmpul vizual lateral al pacientului spre linia
mediană, urmărindu-se constricția pupilei la ochiul examinat
(reflex pupilar fotomotor direct) și la cel contralateral (reflex
pupilar fotomotor consensual). Reflexul de acomodare convergență.
Colecţia Clinicii de Neurologie Pediatrică,
Spit. Clinic De Copii ”Dr. Victor Gomoiu”
NIII
- pareză: ptoza, strabism divergent,
midriaza
NIV
- pareza: diplopie verticala; globul ocular
afectat este situat mai sus decât celălalt
ochi, prin acțiunea necompensată a
mușchiului oblic inferior
NVI
- cel mai lung traseu (sensib. crescuta la
HIC)
- pareza: strabism convergent , diplopie
orizontala
 Testarea funcției senzitive: se examinează sensibilitatea
NV – Trigemen tactilă, termică, dureroasă la nivelul feţei şi a
mucoaselor: cornee, conjunctive, vestibulul bucal;
-Trigemenul senzitiv: sensibilitatea la palpare a punctelor supraorbitar şi
infraorbitar
-nervul oftalmic
• regiunile cutanate ale regiunii frontale, temporale, baza nasului,
pleoapa superioară
• regiuni mucoase: corneea, conjunctiva, mucoasa sinusurilor frontale,
etmoidale şi sfenoidale
• o regiune durală: dura mater din fosa anterioară, segmentul anterior al
coasei creierului, cortul cerebelului, sinusul longitudinal superior

-nervul maxilar
• tegumentele regiunii suborbitare, ale pleoapei inferioare, aripii nasului
şi buzei superioare, tegumentele obrazului
• mucoasa boltei palatine, a sinusului maxilar
• dinţii maxilarului superior

-nervul mandibular, componenta senzitivă

• tegumentele regiunii temporale, maseterine şi mentoniere; mucoasa vestibulului bucal şi linguală a 2/3 anterioare ale
limbii
• dinţii maxilarului inferior.
Testarea funcției motorii:
-se interoghează pacientul dacă are probleme cu masticaţia
- va efectua mişcări de coborâre, ridicare, proiectare îninte şi înapoi a mandibulei
- diminuarea forţei musculare la nivelul musculaturii maseterine se pune în evidenţă invitând
copilul să strângă cu putere între dinţi un creion sau un abaislang, care este tras din gură de
către examinator.
• În cazul afectării unilaterale, mandibula va fi deviată de partea afectată și nu va putea fi
împinsă contralateral, contra rezistenței.
• În afectarea bilaterală, mandibula va fi “căzută” și forța musculară va fi afectată bilateral.

Examinarea reflexelor:
- Cornean, conjunctival, nazo-palpebral: trigeminofaciale
- Maseterin: trigeminotrigeminal,miotatic
NVII - Facial
• Motor: la inspecţie se urmăreşte aspectul pliurilor
feţei, al cutelor frunţii, dimensiunea fantei
palpebrale, simetria şanturilor nazolabiale şi a
comisurilor bucale; pentru examenul motilităţii se
solicită copilului să efectueze diverse mişcări de
mimică
• Sensibilitatea: nervul facial inervează senzitiv
conca auriculară, conductul auditiv extern, fața
externă a timpanului, o porțiune a tegumentelor
retroauriculare -> zona Ramsay Hunt
• Examenul gustului se testează în 2/3 anterioare
ale limbii unde se aplică tampoane îmbibate cu
diverse substanţe avînd gust dulce, sarat, acru.
• Reflexul nazo-palpebral: percuţia rădăcinii nasului
produce clipit bilateral
• Reflexul optico-palpebral: excitaţia luminoasă
bruscă sau apropierea bruscă a unui obiect de ochi
va produce închiderea pleoapelor
• Reflexul cohleo-palpebral: la zgomote puternice
se produce închiderea pleoapelor simultană şi
involuntară
• Reflexul cornean
Pareza facială
Pareza facială periferică: Pareza facială centrală:
• estomparea pliurilor feţei • absența mișcărilor în etajul inferior al hemifeței,
• nu poate încreţi fruntea cu păstrarea intactă a motilității în etajul superior
• lagoftalmia (fanta palpebrală apare lărgită,
imposibilitatea închiderii ochiului)
• la încercarea de închidere a ochiului, se
observă devierea globului ocular în sus
(semnul Charles Bell)
• epifora (lacrimile se scurg pe obraz)
• ştergerea şantului nazolabial
• coborârea comisurii bucale
• saliva se scurge la colțul gurii
• nu poate arăta dintii
• nu poate fluiera
• la încercarea de eversie a buzelor, se observă
că mușchiul platysma din partea paralitică nu
participă la mişcare
 NVIII- Acustico-vestibular
• Nervul acustic (cohlear) este un nerv exclusiv senzorial cu funcție auditivă, ce conduce excitațiile
(vibrațiile sonore).
• Vibrațiile sonore pot fi conduse pe cale aeriană (pavilionul urechii - conductul auditiv extern – timpan –
ureche internă) sau osoasă (direct la nivelul urechii interne, prin intermediul oaselor cutiei craniene).
Acumetria fonică:
• se cercetează pentru fiecare ureche în parte, de la o distanță de 7 metri, prin vorbirea cu voce şoptită
sau cu voce sonoră.
• în mod normal vorbirea cu voce şoptită se percepe de la această distanță, fiind transmisă pe cale
aeriană.
• vocea sonoră se transmite atât pe cale aeriană cât şi osoasă.
• scăderea auzului pentru vocea şoptită indică leziuni ale urechii externe sau medii
• scăderea auzului pentru vorbirea sonoră implică leziuni ale urechii externe, medii dar și interne.
Acumetria instrumentală se face cu ajutorul unui ceasornic sau diapazon, urmărind distanța de la care
bolnavul are percepția aeriană a sunetului.
Probele Weber și Rinne (efectuate cu ajutorul diapazonului) ne pot ajuta la diferențierea dintre tipurile de
surditate/hipoacuzie.
Audiometria tonală este o metodă de testare cantitativă a capacităţii auditive prin stabilirea pragului de
percepționare pentru sunete de frecvenţe diferite
Nervul vestibular:
– proba mersului în stea se efectuează
Principalele simptome de afectare: vertij,
nistagmus
Tulburările de echilibru static sau dinamic se
evaluează prin:
– proba Romberg –copilul este invitat să stea
în ortostatism, cu picioarele lipite şi cu ochii
închişi; în cazul în care corpul deviază într-o
anumită direcţie vorbim Romberg pozitiv
rugând pacientul să meargă înainte și înapoi
pe aceeași linie (fără să se întoarcă); în
suferințele vestibulare, pacientul deviază
astfel: la mersul înainte de partea labirintului
afectat, la mersul înapoi de partea opusă,
realizând pe podea o formă de stea

– proba brațelor întinse – pacientul este rugat

să se așeze pe un scaun și să întindă
paralel brațele; examinatorul se așează în
fața pacientului, marcând poziția degetelor
indicatoare ale acestuia cu propriile sale
degete, fără a atinge degele pacientului; în
sindroamele vestibulare se observă
devierea tonică a brațelor, de partea
bolnavă
Sindromul vestibular de tip periferic sau sindromul vestibular
armonios
- vertij puternic, cu caracter paroxistic
- nistagmus orizontal cu secusa rapidă care bate spre partea opusă
leziunii
- devierile tonice ale braţelor şi ale corpului în aceeaşi direcţie, de
partea leziunii
- tulburări vegetative accentuate ( greţuri, vărsături, transpiraţie,
paloare)
- simptome auditive asociate (hipoacuzie, acufene).
Sindromul vestibular de tip central sau sindromul vestibular
dizarmonic:
- vertijul este mai putin intens, uneori lipseşte
- nistagmusul are secusa rapidă în mai multe direcţii, inclusiv verticală
sau oblică
- devierile tonice ale braţelor şi ale corpului sunt cu timp de latenţă
dar nesistematizate
- apar și alte semne ale lezării trunchiului cerebral.
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ

Evaluarea clincă a nervului IX cuprinde:

• Examenul funcţiei motorii - deglutiţia pentru solide şi aspectul peretelui

posterior al faringelui.

• Examenul funcţiei senzitive - cercetarea sensibilităţii tactile a teritoriilor

inervate de glosofaringian (atingerea cu o sondă a treimii posterioare a
limbii, peretelui posterior al faringelui şi lojei amigdaliene).

• Examenul funcţiei senzoriale - sensibilitatea gustativă a limbii în 1/3

posterioară, pentru gustul amar.

• Reflexul faringian: prin atingerea mucoasei peretelui posterior al

faringelui apare ridicarea şi contractia musculaturii faringelui,cu retracţia
limbii și ridicarea vălului palatin și a uvulei
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ

Evaluarea clincă a nervului IX cuprinde:

• Examenul funcţiei motorii - deglutiţia pentru solide şi aspectul peretelui

posterior al faringelui.

• Examenul funcţiei senzitive - cercetarea sensibilităţii tactile a teritoriilor

inervate de glosofaringian (atingerea cu o sondă a treimii posterioare a
limbii, peretelui posterior al faringelui şi lojei amigdaliene).

• Examenul funcţiei senzoriale - sensibilitatea gustativă a limbii în 1/3

posterioară, pentru gustul amar.

• Reflexul faringian: prin atingerea mucoasei peretelui posterior al

faringelui apare ridicarea şi contractia musculaturii faringelui,cu retracţia
limbii și ridicarea vălului palatin și a uvulei
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-vegetativ
În leziuni unilaterale ale nervului IX apar:
• peretele posterior al faringelui, vălul palatin și uvula sunt tracționate de partea
sănătoasă (semnul cortinei)
• tulburare de deglutiție pentru solide
• abolirea reflexului faringian
• jenă în deglutiția pentru solide
• hipo/aguezie pentru gustul amar, în 1/3 posterioară a limbii
• hipoestezie în teritoriile de inervație senzitivă descrise mai sus

În leziuni bilaterale ale nervului IX apar:

• tulburări grave de deglutiție pentru alimente solide și lichide (de obicei există
leziuni asociate ale nervului X)
• dificultăți de vorbire (voce nazonată)
• în asociere cu leziuni ale nervului X – vălul palatin este flasc, căzut pe baza
limbii, nu ascensionează la vocalizare; reflexele faringian și velopalatin abolite
NIX - Glosofaringian. – n senzitivo-motor si somato-
vegetativ

Nevralgia de nerv IX:

- durere cu caracter lancinant
- localizată în regiunea faringelui, amigdalelor
- cu iradiere la nivelul urechii și în spatele unghiului
mandibulei
- poate fi declanșată de înghițire, vorbit, tușit, căscat.
NX- Vag – senzitivo-motor si somato-vegetativ
• Examinare: mobilitatea vălului palatin, faringelui; deglutiţie;fonaţie, voce,
reflexele faringian şi velopalatin
Reflexul velo-palatin – stimularea unilaterală a peretelui anterior al vălului
palatin determină devierea ipsilaterală a uvulei și ridicarea palatului moale

În leziuni unilaterale ale nervului X apar:

• paralizia hemivălului ipsilateral, cu tracțiunea părții paretice spre partea
sănătoasă la vocalizare
• voce nazonată
• refluarea lichidelor pe nas
• jenă în deglutiția pentru lichide

În leziuni bilaterale ale nervului X apar:

• tulburări grave de deglutiție pentru alimente lichide
• tulburări de fonație, până la afonie
• tulburări grave cardio-respiratorii, cu bronhoplegie, tahicardie
NXI- Spinal – motor
Ramura internă: fibre bulbare+ fb
din N. X =nervul laringeu recurent• Leziunile unilaterale:
(inferior)- majoritatea mm
laringelui. – Umăr căzut, omoplat deplasat
inferior şi înafară->paralizia
Ramura externă: fibre de muşchiului trapez
provenienţă cervicală- muşchii – Conturul trapezului şters,
trapez şi sternocleidomastoidian. hipotonie-limitarea miscarii de
• Se urmăresc: mişcările și forța ridicare a umarului
m. SCM si m. trapez, fonația, – Paralizia SCM –imposibilitatea
respirația rotirii capului spre partea opusă
leziunii
• Leziunile bilaterale:
– Afonie
– Tulburări respiratorii grave
NXII- Hipoglos- motor Leziuni bilaterale
• Se evaluează poziția limbii in – Atrofia limbii în
situ şi în protruzie, mişcările întregimeimposibilitatea
limbii, troficitatea limbii, protruziei
prezenţa fibrilaţiilor sau a – dizartrie
fasciculaţiilor. – jenă în masticaţie şi deglutiţie.
• Paralizia unilaterală de
hipoglos
– limba este atrofiată de partea
leziunii
– mucoasă încreţită
– prezintă fasciculaţii
– în protruzievârful limbii
deviază spre partea bolnavă
Examenul motilității
- cuprinde evaluarea ortostațiunii, a mersului, a motilității active
și pasive

Ortostatiunea: integrare armonioasă și complexă între

sistemele:
- motilităţii voluntare
- de coordonare şi echilibru
- de reglare extrapiramidale
- sistemele medulare
- sistemele proprioceptive de reglare a tonusului muscular
Ortostaţiune
• examinare→se invită copilul să stea în picioare cu plantele alipite.
• proba Romberg - copilul stă cu în ortostaţiune cu plantele alipite şi ochii
închişi.
– Proba Romberg este pozitivă la tabetici cînd imediat după închiderea ochilor apare o
deviere a corpului cu modificarea ortostaţiunii;
– în leziunile vestibulare periferice devierea corpului se face lent, cu timp de latenţă de
10-15 secunde, cu cădere de partea vestibulului lezat.
– Proba Romberg este negativă în sindroamele cerebeloase închiderea ochilor nu
accentuează tulburările de echilibru.
Mers
• Se examinează modul în care copilul merge: mărimea bazei de susţinere,
mărimea pasului, modul în care piciorul se desprinde de pe sol şi cum
păşeşte pe sol, amplitudinea mişcărilor de flexie şi extensie ale membrelor
inferioare în timpul mersului, întoarcerea din mers.
 Mersul: act motor complex  integrarea funcţiilor sistemului piramidal,
extrapiramidal, cerebelos, vestibular, a aferenţelor proprioceptive şi a
sistemului muscular
Tipuri de mers, ce ne pot orienta asupra etiologiei, de la prima vedere:

• Cosit: sdr. piramidal în faza spastică (sechelară);

• “în foarfecă”/forfecat; apare în boala Little; copilul încalecă genunchii unul peste celălalt la
fiecare pas
• Stepat: paralizia nervului sciatic politeu extern; cu imposibilitatea flexiei dorsale a piciorului şi
aplicarea plantei pe sol începând cu vârful
• Cerebelos (ebrios): leziuni cerebeloase; cu bază largă de susţinere, m.s. depărtate de corp,
cu tendinţă de deviere în toate direcţiile.
• Dansant: în coree; mişcări total aberante ale capului, membrelor, trunchiului.
• Legănat (de raţă): distrofii musculare progresive; datorat atrofiilor musculaturii centurii
pelvine, cu înclinarea trunchiului de partea opusă la fiecare pas.
• Talonat->stări cu tulburări mari de sensibilitate profundă;pacientul ridică dezordonat
picioarele azvârlindu-le înainte,calcă pe călcâi
Mişcări segmentare- se urmăresc:
• amplitudine
• viteză
• mod de execuţie
• simetrie (!) dreapta-stânga

Probe de pareza
Membrul superior:
- Proba braţelor întinse
(Barré-Rohmer): ridicarea la
orizontală a braţelor în extensie,
până la nivelul umerilor, cu
mâinile în supinaţie; braţul cu
deficit cade şi/sau face pronaţia
mâinii.
Membrul inferior:
- Barré: pacient în decubit ventral; se
flectează gambele la 50-60 de grade faţă
de orizontală, iar pacientul încearcă să
păstreze poziţia; gamba de partea
deficitară tinde să cadă (C)
- Mingazzini: pacient în decubit dorsal;
coapsele şi gambele flectate la 90 de
grade, m.i. depărtate la 5-10 cm; gamba
de partea deficitară cade (B)
- Grasset: pacient în decubit dorsal;
coapsele flectate 45-60 de grade, gambele
în extensie, m.i. depărtate; membrul de
partea afectată cade (A)
- Vasilescu: pacient în decubit dorsal;
flectarea rapidă a coapselor şi gambelor,
fără alipirea picioarelor şi fără
desprinderea căcâielor de pe pat. M.i. cu
deficit rămâne în urmă.
Testarea forței musculare segmentare
- Se cere pacientului să execute anumite mişcări la care examinatorul se opune.
Testarea este gradată cu ajutorul scalei Medical Research Council (MRC), astfel:

0 – deficit total (fără contracţie)

1 – contracţie fără deplasarea segmentului
2 – deplasare numai în plan orizontal
3 – deplasare posibilă şi pe verticală, împotriva gravitaţiei
4 – posibilitatea unei contracţii împotriva rezistenţei examinatorului
5 – forţă musculară normală

Deficitul motor poate consta în:

plegie - deficit total, nu se poate face nici o mişcare cu grupul muscular afectat
pareză - deficit parţial, cu diminuarea în grade diferite a forţei de contracţie
 Examenul tonusului muscular
• tonus muscular → starea de tensiune uşoară în care se află muşchii striaţi în stare de
repaus
• palparea maselor musculare urmărindu-se: consistenţa, elasticitatea acestora, apoi se
percută masele musculare pentru a vedea iritabilitatea musculară, iar în timpul mişcarilor
pasive se urmăreşte amplitudinea mişcarii, tensiunea şi extensibilitatea masei musculare.
• Diminuarea tonului muscular se numeşte hipotonie, abolirea lui atonie. Creşterea
tonusului muscular se numeşte hipertonie.
Există teste speciale pentru a evideţia modificările de tonus muscular:
– testul caderii braţului: în care examinatorul ridică braţele copilului urmărind felul în
care acestea cad,
• hipotonie ele vor cădea brusc
• hipertonie vor cădea lent;
– pendularismul membrelor inferioare: copilul stă la marginea patului cu membrele
pelvine atîrnînd, după ce examinatorul ridică gambele copilului la orizontala, se
constată în mod normal 6-7 oscilaţii de pendulare a membrelor inferioare,
• în hipotonie: mişcarile sunt cu amplitudine crescută,
• în hipertonie: mişcarile sunt reduse în amplitudine şi frecvenţă
 Examenul tonusului muscular
• În hipertonia piramidală se deficitul este ectromelic, cu caracter electiv interesînd flexorii
şi pronatorii la membrele superioare, extensorii la membrele pelvine.
– O altă particularitate este caracterul elastic al contracturii, adică după cîteva mişcări pasive ea
dispare dar se reinstalează cu intensitatea iniţială după încetarea mişcării.

• În hipertonia extrapiramidală deficitul este rizomelic, se constată interesarea globala atît a

flexorilor cît şi a extensorilor; diminuează la mişcările active şi cedeaza în timpul
somnului.Contractura este plastică, ceroasă.
– semnul Negro →la mişcările pasive contactura cedează sacadat asemănător tragerii unui lanţ pe o
roată dinţată
– semnul Noica  examinatorul imprimă mişcari pasive de flexie-extensie a mâinii , solicitand atunci
ridicarea de pe planul patului a membrului pelvin homolateral (extins) şi se remarcă blocarea
mâinii.
Examenul reflexelor
Reflexe osteotendinoase - miotatice,
profunde, de intindere musculara
- sunt reflexe proprioceptive, monosinaptice,
cu centrul reflex situat la nivelul măduvei,
ceea ce le permite o viteza mare de
realizare (aproximativ 1 msec).
Reflexul bicipital.

• Bicipital (C5-C6): percutarea tendonului

distal al bicepsului determină flexia
antebraţului, precum şi o uşoară supinaţie.
• Tricipital (C6-C8): percutarea tendonului
distal al tricepsului determină extensia
antebraţului.
Reflexul tricipital.
 Examenul reflexelor
• Rotulian (L2-L4): percutarea tendonului cvadricepsului
determină extensia gambei pe coapsă.
• Achilean (L5-S2): percuţia tendonului achilean determină
flexia plantară a piciorului prin contracţia tricepsului sural
Reflexe osteoperiostale (nu sunt miotatice):
- declanşate prin stimulare directă a proprioceptorilor periostali şi
osoşi.

• Stilo-radial (C5-C6): percuţia apofizei stiloide radiale provoacă

contracţia muşchilor biceps, lung supinator, brahial anterior, cu
flexia antebraţului pe braţ
• Cubito-pronator (C6-T1): percuţia apofizei stiloide ulnare
determină contracţia muşchilor rotund şi pătrat pronator, cu
pronaţia antebraţului.
Modificări ale ROT şi ale reflexelor osteoperiostale:
Intensitate:
• diminuare/abolire:
– leziuni ale arcului reflex - afecţiuni ale nervilor periferici, leziuni radiculare,
leziuni ale cordoanelor posterioare, leziuni ale centrilor reflecşi
– leziuni supraacute ale sistemului piramidal (faza flască)

• exagerare:
– leziuni piramidale constituite

Caracter:
• Reflexele pendulare:
– oscilaţii cu caracter de balansare
– apar cel mai frecvent în leziuni cerebeloase
Reflexe cutanate
Abdominale->excitarea tegumentelor abdominale duce la contracţia musculaturii
subiacente şi la deplasarea ombilicului
• Cutanat abdominal superior (T6-T7): stimulare latero-medial, sub rebordul costal,
paralalel cu el->contracţia părţii superioare a dreptului abdominal->ombilic în sus şi
în afară
• Cutanat abdominal mijlociu (T8-T9): stimulare latero-medial, pe orizontala care
trece prin ombilic->ombilic în afară
• Cutanat abdominal inferior (T10-T12): stimulare latero-medial, paralel cu arcada
crurală ->ombilic în jos şi în afară
Cremasterian (L1-L2): stimularea feţei interne a coapsei determină ascensionarea
testiculului sau retracţia labiei mari vaginale şi uşoară contracţie a fibrelor inferioare
ale muşchilor abdominali
Modificarea reflexelor cutanate abdominale şi cremasterian:
• abolire->leziunile arcurilor reflexe segmentare şi leziuni piramidale

Cutanat plantar (L5-S2): stimularea marginii externe a plantei, până la nivelul

halucelui, determină flexia plantară a degetelor prin contracţia muşchilor plantari
• abolire->leziuni tronculare,radiculare,medulare
Reflexe patologice:
• Babinski: excitarea feţei externe a plantei, până la nivelul halucelui,
produce extensia halucelui şi răsfirarea degetelor II-V (semnul
evantaiului)
– indică o leziune piramidală.
– în leziunile periferice (paralizii ale sciaticului, popliteu extern) semnul
Babinski nu se poate evidenţia
• Echivalenţele Babinski: apariţia semnului Babinski după excitarea
altor zone cutanate.
– semnul Oppenheim: apăsarea cu deplasare cranio-caudală a feţei
anterioare a tibiei.
– semnul Gordon: apăsarea musculaturii gambiere.
– semnul Schäeffer: ciupirea tendonului achilean.
– semnul Chaddock: stimularea marginii laterale a piciorului, submaleolar.
• R Rossolimo: mişcare discretă, clonică, de flexie plantară a
primei falange de la degetele II-V de la picior, în urma:
percuţiei primelor falange a degetelor II-V cu ciocanul sau
degetele examinatorului
• Reflexul de flexie a policelui:
• semnul Hoffman: la ciupirea falangei distale deget III.
• Reflexul palmo-mentonier (Marinescu-Radovici): stimularea
zonei mijlocii a feţei anterioare a gâtului mâinii la baza policelui
produce contracţia musculaturii mentoniere homo- sau bilaterale
• -aferenţă->C6-C7
• -eferenţă->nervul facial
• Clonusul rotulian:
– apariţia unor contracţii şi relaxari succesive şi rapide ale
cvadricepsului, cu deplasarea sus-jos a patelei, provocate de apăsarea
energică a marginii superioare a patelei în sens distal (în jos), cu
menţinerea poziţiei acesteia.
– este o manifestare a exagerării reflexelor miotatice ca urmare a
leziunilor piramidale.

• Clonusul plantar:
– flexia (pasivă) dorsală energică a piciorului, care determină elongarea
tendonului achilean, declanşează un reflex miotatic de contracţie şi
relaxare a tricepsului sural, în secuse succesive.
7. Coordonarea mișcărilor
• Desfăşurarea armonioasă a mişcărilor depinde
esenţial de cerebel, care este considerat centrul
coordonării
• Tulburările de coordonare sunt cunoscute sub numele
de ataxie.
Ataxia cerebeloasă
• Dismetria= dimensionarea greşită a mişcărilor-
pacientul nu poate atinge ţinta propusă iniţial.
– Proba indice-nas: se solicită copilului aplicarea
vârfului indexului de la o mâna pe vârful nasului,
alternativ cu o mână şi cu alta;
– Proba indice-indice: copilul cu ochii închişi este
solicitat să îşi apropie în mod corect vârfurile
degetelor, în leziuni cerebeloase greşeşte ţinta.
– Proba călcâi-genunchi copilul în decubit dorsal este
solicitat să aplice calcâiul pe genunchiul de partea
opusă, dacă există o leziunee cerebeloasă se
remarcă depaşirea ţintei.
• Disdiadocokinezia= imposibilitatea dee a executa
mişcări alternative succesive. Se poate evidenţia prin
mai multe probe.
– Proba marionetelor: se solicită copilului să
efectueze mişcari repetate de supinaţie-pronaţie
ale antebratelor şi mâinilor.În leziuni cerebeloase
se constată succesiunea lentă şi sacadată a
mişcarilor.
– Proba moriştii se solicită copilului să rotească
mâinile, una în faţa celeilalte.În cazul unei afectări
cerebeloase de partea afectată se constată o
lentoare în executarea mişcărilor.
• Asinergia constă în imposibilitatea de a coordona
acţiunea diferitelor grupe musculare în vederea
executării unei mişcări complexe Cerebelosul va
descompune mişcările complexe în componentele lor
elementare
• Tremurătura intenţională apare în cursul mişcărilor şi
dispare în repaus. Se evidenţiază prin proba indice –
nas , se accentuează la sfârşitul mişcărilor şi devine
mai amplă cu cât efortul de a o efectua este mai mare.
• Vorbirea cerebelosului este lentă, sacadată, explozivă.
• Mersul este ebrios, ezitant cu baza de susţinere
largită, titubant, nu poate păstra linia dreaptă având
tendinţa la deviere de partea bolnavă.
• Tonusul muscular: la bolnavii cerebeloşi se constată
hipotonie.
• Reflexele osteotendinoase sunt pendulare la
cerebeloşi din cauza hipotoniei musculare.
8. Examenul sensibilității
• Examinarea sensibilităţii la copil se efectueză cu răbdare,
întrucât în unele cazuri colaborarea poate fi dificilă.
• Sensibilitatea subiectivă: se consemnează paresteziile,
durerile resimţite de copil, periodicitatea lor şi manevrele
care pot declanşa sau accentua durerile.
• Sensibilitatea obiectivă: se examinează copilul, urmărind
teritoriile nervoase periferice și harta dermatoamelor,
simetric, într-o cameră încălzită.

Examenul sensibilităţii superficiale

• Sensibilitatea tactilă: se testează cu o bucată de vată
care se aplică pe tegumente excitaţiile se aplică simetric şi
copilul este rugat să precizeze dacă le simte egal, copilul va
sta cu ochii închişi şi este rugat să răspundă cu uda" şi "nu"
ori de câte ori este stimulat tactil.
– hiperestezie, hipoestezie, anestezie
• Sensibilitatea termică: se testează cu două eprubete pline
cu apă rece şi caldă.
– Se poate constata: hipoestezie, hiperestezie, anestezie
termică şi mai rar inversiune termică (stimulul cald este
perceput ca stimul rece).
• Sensibilitatea dureroasă: se examinează înţepând uşor
tegumentule cu un obiect ascuţit. Se poate constata
hipoalgezie, hiperalgezie, analgezie
Examenul sensibilităţii profunde
• Sensibilitatea propioceptivă sau mioartrokinetică (simţul
atitudinilor, al mişcării, al poziţiei): se examinează mobilizând pasiv
diverse segmente de membru iar copilul trebui să precizeze stând cu
ochii închişi ce mişcări i s-au imprimat.
• Sensibilitatea vibratorie (simţul vibrator): se examinează aplicând
un diapazon în vibraţie pe extremităţile osoase simetric (aprofizele
stiloide, radială, cubitus, creasta iliacă, maleole, etc.).
• Sensibilitatea barestezică: copilul este solicitat să aprecieze
greutatea unor obiecte cu aceeiaşi formă dar gramaj diferit.
 Sensibilitatea
Funcţii senzitive complexe
• stereognozia (capacitatea copilului de a percepe forma şi a mărimea obiectelor
numai prin palpare cu o mână ); iar tulburarea acestei funcţii se numeşte
astereognozie
• amorfognozie (incapacitatea de a recunoaşte forma obiectelor)
• ahilognozie (incapacitatea de a recunoaşte materialul din care este creat un obiect)
• somatognozia ( simţul schemei corporale); tulburarea ei se numeeşte
asomatognozie (bolnavul nu recunoaşte o parte copilului)
• discriminarea tactilă( posibilitatea de a decela doi excitanţi similari aplicaţi simultan
dar în locuri difrite pe tegumente, se examinează cu compasul Weber)
• dermolexia: capacitatea de recunoaştere a literelor şi cifrelor scrise pe piele de
examinator; tulburarea acestei funcţii se numeşte dermoalexie
• anosodiaforie (bolnavul îşi ignoră, este indiferent faţă de hemiplegia sa)
• anosognozie ( bolnavul nu admite că ar prezenta o hemiplegie)
Troficitatea
• tegumente şi ţesut celular subcutanat : escarele de decubit, edemul,
modificările de coloraţie pigmentaţie, modificările fanerelor, tumefacţiile
cutanate nodulare,ulcere, erupţiile buloase, etc.;
• osteoarticulare se numesc neuroartropatii: fracturi spontane indolore,
diverse artropatii de origine nervoasă, etc.
• musculare: amiotrofii prin leziune pericarională (amiotrofia Werdnig
Hoffman etc.), prin leziune radiculară (poliradiculonevrite, etc), prin
leziune troculară (neuropatia senzitivo-motorie Charcot Marie, etc.),
amiotrofii prin lezarea directă a fibrelor musculare (distrofii musculare,
miotonii, etc).

Sfinctere
• Pînă la vîrsta de 2 ani se pot consemna tulburările sfincteriene de
tip retenţie, după acestă vârstă şi cele de tip incontinenţă, enurezis.
 Examinarea limbajului
 vorbirea provocată (dialog) şi spontană (naraţiune): copilul este solicitat să raspundă la întrebari:
nume, unde locuieşte, etc;
 vorbirea automată copilul este rugat să enumere zilele săptămanii, lunile anului,
anotimpurile,etc);
 vorbirea repetată (litere, cuvinte, propoziţii: treizeci şi trei de cocostârci pe casa lui Kogălniceanu)
 lexia expresivă (copilul va citi cu voce tare litere, cuvinte, cifre, propoziţii)
 lexia receptivă (copilul va citi numele propriu, va explica gestual cuvintele citite, va găsi obiecte
corespunzatoare cuvintelor citite, va executa ordine scrise)

Există două mari grupuri de tulburări de vorbire:

– tulburări ale emisiei şi articulării cuvintelor: dislalia, disfonia, disfazia, alalia
– tulburări ale înţelegerii, formulării şi exprimării vorbirii: afazia
• dislalia reprezintă imposibilitatea pronunţa anumite sunete; disfonia este o tulburare în emisiunea fonemelor,
cuvintelor;
• disfaziile reprezintă tulburări ale armoniei, modulării, ale ritmului vorbirii; alalia constă în imposibilitatea
exprimare vocală.
• afazia Wernicke sau afazia senzorială sau surditatea verbală: este o stare în care „bolnavul aude dar nu
înţelege”, nu poate decodifica semnalele sonore ale limbajului;
• afazia motorie sau afemia reprezintă imposibilitatea exprimării limbajului sonor; agrafia imposibilitatea
exprimării limbajului scris;
• alexia sau cecitatea verbală constă în imposibilitatea bolnavului de a decodifica semnalele grafice ale
limbajului
 Praxia
• Reprezintă incapacitatea de a executa mişcari adecvate unui scop
• Pentru testare se solicită copilului efectuarea unor mişcări intranzitive şi a unor mişcări tranzitive.
– Mişcările intranzitive (care nu implică manipulări de obiecte) sunt: închiderea şi deschiderea
ochilor, strângerea pumnului, surâsul, gestul de a bate un cui, de a aplauda, etc.
– Mişcările tranzitive (care implică manipulări de obiecte) sunt: dezbrăcarea, îmbrăcarea, legarea
unui şiret, aprinderea unui chibrit, efectuarea unui nod la cravată, folosirea telefonului,etc.

• Apraxia ideatorie: în care este perturbată reprezentarea corticală a execuţiei unui act (apare o
“uitare” a formulei kinetice) şi se caracterizează prin alterarea mişcărilor tranzitive.Poate efectua
mişcări simple dar nu şi pe cele complexe.
• Apraxia ideomotorie: se caracterizează prin alterarea mişcărilor intranzitive, interesează atât actele
complicate cât şi cele simple, dar doar pe cele executate la ordin, nu şi pe cele automate (de
exemplu se poate încheia automat la un nasture dar nu şi la ordin, etc.).
• Apraxia mersului reprezintă pierderea iniţiativei şi îndemânării mersului: bate pasul pe loc, merg cu
paşi mici, desprind greu picioarele de sol dar trunchiul rămâne în urmă .
• Apraxia de îmbrăcare în care copilul nu poate manipula obiectele de îmbrăcăminte spontan şi la
comandă.
 Examenul psihic

Se vor examina funcţiile:

- intelectuale (memoria de fixare, memoria de evocare,

atenţia, calculul mintal, orientarea auto- şi allopsihică,
funcţia perceptivă)

- afective şi voliţionale (activitatea, iniţiativa, comportamentul

copilului, mimica).
 De reținut:

• Examenul neurologic la copil trebuie efectuat ținând cont de particularitățile sale de

vârstă și nivel de dezvoltare

• Fiecare etapă a examenului neurologic aduce informații relevante și foarte importante

despre topografia și etiologia afecțiunii copilului și orientează efectuarea investigațiilor
paraclinice ulterioare

• Examenul neurologic nu se limitează numai la a efectua anumite manevre clinice, ci de

a le putea integra ulterior cu istoricul pacientului și cu investigațiile paraclinice, pentru a
formula un diagnostic corect
Va multumesc!