IMBATRINIREA UMANA – NOTIUNI GENERALE

Definiție:

Gerontologia este știința care studiază aspectele sociale, biologice și

medicale ale îmbătrânirii.

Geriatria este ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea, terapia și

supravegherea bolilor vârstnicului și ale bătrânului, precum și cu readaptarea
lui la viața socială.

Îmbătrânirea este un proces regresiv progresiv, care modifică parametrii

morfologici și funcționali, caracterizat printr-un declin fiziologic,
psihologic,economic și social, determinat nu numai de evoluția biologică, ci și de
intervenția concomitentă a unor factori sociali, economici și culturali.

Îmbătrânirea individului este diferită de îmbătrânirea populației, prima fiind

dată în principal de un proces fiziologic care începe încă din momentul concepției,
a doua referindu-se la creșterea numărului persoanelor vârstnice într-o populație.

Îmbătrânirea individuală determină un număr de ,,tipuri de îmbătrânire”,

după cum urmează:

• ,,îmbătrânirea fiziologică” , ortogeria sau eugeria, în care vârsta

cronologică este în concordanță cu vârsta biologică;

• ,,îmbătrânirea prematură”, nefiziologică, când vârsta cronologică este mai

mică decât vârsta biologică;

• ,,îmbătrânirea accelerată”, când ritmul de îmbătrânire se accelerează la un

moment dat;

• ,, îmbătrânire asincronă”, de exemplu îmbătrânirea cu profil, cerebral,

cardio-vascular, cutanat,etc;

Factorii care influenţează îmbătrânirea:

 • Somatici –ereditari; îmbătrânirea individului , diferită de la un individ la
altul, este tradusă printr-un process fiziologic care î„ncepe din momentul
concepției și continuă de-a lungul întregii vieți prin intervenția a diverși
factori: psihici, social, culturali etc;

• Psihologici; uzura sistemului vieții psihice;

• Socio-culturali, relaționali; retragerea din activitate, renunțarea la unele

activități, dispariția vechilor prieteni;

• Spirituali-religiosi

Periodizarea vârstei a III a: 45-60 ani perioada de tranziţie

60-75 ani vârstnic

75-90 ani bătrîn

peste 90 ani longeviv

Particularitaţi somatice şi psihologice ale vârstnicului :

• Modificări ale pielii şi fanerelor : piele uscată cu pete

senile şi riduri, rărirea părului, fanere friabile

• Presbiopie

• Presbiacuzie

• Fonastenie

• Scaderea secretiei lacrimale

• Hipomnezie

• Hiposomnie

• Scădera forţei musculare şi a toleranţei la efort

• Edentare

• Hipoaciditate gastrică
 • Intirzierea tranzitului intestinal

• Uşoară stare de depresie

• TA =135/85 mmHg

• Glicemie: 130-150 mg%

• Colesterol cu 35mg%mai mult la bărbaţi şi 45mg%mai

mult la femei

• VSH : 15mmHg la 70 ani

• VAZUL : se degradează prin scăderea elasticitaţii cristalinului, scade cîmpul

vizual, claritatea imaginii şi acomodarea vizuală

• AUZUL : scăderea auzului determină scăderea comunicării ceea ce

amplifică sau favorizează insecuritatea, susceptibilitatea, interpretativitatea
sau chiar idei de persecuţie

• SENSIBILITATEA TACTILA : scade după 50-55 ani sensibilitatea pentru

cald, rece şi durere

• MIROS –GUST : scad mai puţin,în general se conservă bine sensibilitatea

pentru care s-a acumulat o mare experienţă

• ATENTIA:scade în special atenţia voluntară şi capacitatea de concentrare

• MEMORAREA:scade memoria de scurta durată şi se conservă bine

memoria de lungă durată. Deficienţele memoriei de fixare determină
dificultăţi de evaluare cronologică şi de orientaere temporo-spaţială

• GINDIREA : scade ritmul ideativ, spontaneitatea şi flexibilitatea în gândire -

rigiditate şi inerţie,stereotipii,dificultăţi de adaptare rapidă

• LIMBAJUL : scade fluxul verbal, lentoare a ritmului şi a vocabularului

• AFECTIVITATEA : depresie, apatie.

 GEROPATOLOGIA CARDIO-VASCULARA

INFARCTUL MIOCARDIC

INCIDENTA :
- Risc de apariţie între 40-60 ani
- Maxim de incidenţă în deceniile 6 şi 7 de viaţă
- După 70 de ani, scădere reală a incidenţei
DISTRIBUTIA PE SEXE :creste incidenţa la femeile vârstnice, care deţin proporţii
egale cu ale barbaţilor şi devin preponderente la vârste foarte înaintate
FACTORI DE RISC :
- HTA
- Diabetul zaharat
- Obezitatea
- Fumatul
TABLOU CLINIC : abateri de la tabloul clasic al IMA, tablouri asimptomatice
şi frustă, aspect atipice, simptome de împrumut, simptomatologie sărac cu
simptome de intensitate redusă, cazuri atipice.
FORME ATIPICE IMA
IMA SILENTIOS : 20-30% din morţile subite-caracteristic absenţa durerii
-debut prin astenie marcată până la adinamie, instalată relativ brusc fără altă
explicaţie
-debut nedureros dominat de şoc, edem pulmonar acut, instalarea unei
insuficienţe cardiace congestive
-scurte pierderi de cunoştinţă
-sincopa
-debut prin durere vagă şi aritmii cardiace
-debut cu durere voalată şi ascensiuni şi scăderi ale TA
IMA CU DURERE INTRICATA : prin patologia mixtă coronaroosteo articulară
IMA CU DURERE CU SEDIU ATIPIC
-in epigastru, simulind ulcerul duodenal, hernia hiatală
-articulația scapula-humerală stângă., simulând artroza scapulohumerală
stângă

IMA CU SIMPTOMATOLOGIE DE IMPRUMUT

• -Simptomatologie cerebrală-tulburari psihice, episoade de confuzie
mintală, stari lipotimice, crize vertiginoase, atac sincopal sau ictus
cerebral, simplă disartrie, stare comatoasă
• Simptomatologie digestivă : exacerbate de prînzuri copioase, prin
insuficientă circulatorie în teritoriul mezenteric
• Simptomatologie în teritoriul arterelor periferice: agravarea bruscă şi
nejustificată a tulburarilor trofice din arterită, exacerbarea claudicaţiei
intermitente preexistente, apariţia şi evoluţia rapidţ a cangrenei
extremitaţilor
MODIFICARI BIOLOGICE
- enzimele au valori moderate
-hiperglicemie, creșterea VSH, neutrofilie, pozitivarea proteinei C reactive
EVOLUTIE
-mai severă
-creşte riscul complicaţiilor şi gravitatea lor este mai mare
 -rata mortalităţii este mai mare
COMPLICATII
-insuficienţa cardiacă
-tulburări de ritm şi de conducere, care se pot menţine şi în perioada postinfarct
-complicaţii extracardiocirculatorii: bronhopneumonia, insuficiența renală,
patologia de imobilizare
MORTALITATE -8,5% prin insuficienţa cardiacă, ruptura de miocard
-mai mare după 60 ani la femei decît la bărbaţi

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA GERIATRICA

DEFINITIE : creşterea valorilor presiunii arteriale sistolice, cele diastolice fiind

foarte puţin crescute, adesea normale, presiunea diferenţială mare, peste 80mmHg.
Este asociată leziunilor difuze de ASC-HTA ATEROSCLEROTICA, HTA
DE ELASTICITATE
-diminuarea elasticităţii vaselor mari
-creşterea rezistenţei periferice
-tendinţa la bradicardie a vârstnicilor

TABLOU CLINIC
• Asimptomatică
• Simptome care pot fi întilnite şi în alte suferinţe : cefalee, vertij,
tulburări de acuitate vizuală, tulburări de somn, palpitaţii, nicturia,
cefalee cu tulburări de atenţie, memorie, concentrare
• Simptome care trădează suferinţa cardiacă : dispnee de efort, senzaţie
de disconfort toracic, palpitaţii, şoc apexian in sp. VI ic. stg.
• Zgomot de galop
 • Peste 70 ani : hiposomnie, agitaţie psihomotorie, dezorientare
temporospaţială.
Evoluţie.Complicaţii.
-în general cu caracter de benignitate
-au totuşi complicaţii :cardiace şi coronariene,cerebrale,renale
-complicaţiile ţin de determinările aterosclerotice în aceste teritorii
-benignitatea se referă la raritatea formelor severe
Terapeutica.
• HTA trebuie corect şi susţinut tratată, valorile tensionale trebuie menţinute în
limite normale
• Argument:-AVC se reduc cu 36%, mortalitatea cardiovasculară globală
scade cu 38%, scade mortalitatea bolnavilor cu IMA.
• Repausul şi calmantele peste 65 ani nu sunt recomandate datorita efectului
de reducere a activitaţii şi de compromitere a autonomiei
• Nu se prescrie un regim desodat strict : anorexia, sursa de carenţe proteice şi
vitaminice, dispariţia senzaţiei de sete şi consecutiv deshidratare şi
dezechilibre hidroelectrolitice
• Se va urmări reducerea ponderală
• Se va supraveghea TA ortostatică
• Tratamentul să fie blînd, progresiv
• Se va urmări scăderea treptată a valorilor TA
• Se fac asocieri medicamentoase în doze mici
• In formele de rezistenţă periferică crescută medicaţia diuretică va fi prima
indicaţie
• In prescrierea antihipertensivelor ATENTIE la administrarea concomitenta a
antidepresivelor triciclice, sedativelor
• Se vor evita drogurile antihipertensive drastice
• In alegerea drogului se va ţine seama mai mult de efectele lui secundare
 decît de eficienţa sau mecanismele de acţiune
• Se va face terapia factorilor de intreţinere: infecţii urinare, boli ale prostatei
şi uretrei, constipaţii rebele

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA ORTOSTATICA

DEFINITIE: căderea cu 20mmHg şi peste a TA sistolice la trecerea din
clinostatism la ortostatism.
Sinonim: HIPOTENSIUNEA ARTERIALA POSTURALA
TABLOU CLINIC
• Astenie fizică şi psihică
• Palpitaţii
• Precordalgii
• Vertij
• Sincope
• Căderi la trecerea din clinostatism
CLASIFICARE
• IDIOPATICA: mai frecventă la barbaţi, însoţită de tulburări micţionale,
impotenţă, fără creşterea reflexă a ritmului cardiac
• SECUNDARA: în ASC, neuropatii (diabetică, etilică), hipovolemii
(anemii, deshidratare, varice) medicamente (neuroleptice, anxiolitice,
antidepresive triciclice, antiparkinsoniene, antihipertensive triciclice:
clonidina, metildopa, alcool, nitrocompuşi administraţi sublingual sau
oral in doze mari.
TRATAMENT
- dihidroergotamina :3-5 pic./zi
- effortil
- indometacin 1 cp. La mese
 - evitarea asocierii antihipertensivelor cu regim desodat
- evitarea ridicării bruşte din pat
- evitarea ridicării nocturne brusc din pat pentru micţiune
- evitarea băilor calde şi saune

ARTERITA CU CELULE GIGANTE

Sinonime: ARTERITA TEMPORALA, BOALA HORTON
Boala geriatrcă, apare dupa 60 ani, afectează mai mult femeile
TABLOU CLINIC
• Debut insidios
• Cefalee cu sediu temporal uni sau bilateral, iradiere în pielea capului,
regiunea occipitală, facies
• Oboseala
• Anorexie
• Scădere in greutate
• Polimialgii reumatice
• Febra
• Uneori tulburări vizuale tranzitorii
• Obiectiv: tumefacţia tegumentelor reg.temporale, reliefarea traiectului
arterei temporale, nodozități şi zone de eritem
• Semn PATOGNOMONIC : durerea provocată de masticaţie

SEMNE CLINICE :
• Anemie normocromă uşoară sau moderată
• Creşterea trombocitelor
• Hiperleucocitoză
• Creşterea VSH-ului 100mmc
• Hipoalbuminemie
• Creşterea fibrinogenului seric
• Creşteri ale gama-globulinelor
• Biopsie arterială : leziuni de tip granulom inflamator
EVOLUTIE
-Cronică de la cîteva luni la 2 ani sau mai mult
-local : evoluţie spre leziuni ulceronecrotice
-generala : cecitate, deces in 10% din cazuri
TRATAMENT
-corticoizi pînă la dispariţia semnelor clinice şi normalizarea VSH-ului.
GEROPATOLOGIA PSIHIATRICA SI NEUROLOGICA

TULBURARI NEUROLOGICE IN IMBATRINIRE

Procesul de îmbătrînire afectează :

• Neuronul : modificari cantitative, depopulare neuronală. Modificari
calitative : acumularea intraneuronală de lipofuscină

• Sistemul arterial : leziuni aterosclerotice

Modificarile induse de procesul de îmbătrînire sunt numite « alterări fiziologice

ale vârstnicului sănătos »
• La nivelul nervilor cranieni :
-o uşoară mioză (mioza senilă)
-încetinirea reflexului fotomotor
-hiposensibilitate olfactivă
• Modificarea reflexelor:
-10% din persoanele vârstnice prezintă atenuarea sau chiar abolirea reflexelor
achiliene
-5% din vârstnici prezintă reflex cutanat plantar indiferent sau prezent. Cauza:
deformarea piciorului in halux valgus, artroza articulaţiei metatarsofalangiene,
îngroşarea învelişului cutanat plantar
-tendinţa la abolirea reflexelor cutanate abdominal
-prezenţa reflexelor arhaice sau primitive: palmomentonier şi peribucal

• Modificări ale sistemului motor periferic :

-hipotrofie musculară la nivelul musculaturii intrinseci a mîinilor, coapse, molet
-diminuarea forţei musculare
-încetinirea execuîiei mişcărilor
-alungirea timpului de reacţie
-diminuarea frecvenţei mişcărilor repetate

• Semne extrapiramidale:
-poziţie uşor anteflectată a trunchiului
-discretă rigiditate
-mersul cu paşi mici
• Modificari ale funcţiei vegetative:
-tulburări în reglarea TA (hTA ortostatica)
-tulburari ale termoreglarii:hipotermie
-scăderea lăcrimării

TULBURARILE DE SOMN (DISSOMNII)

Durata somnului , în sensul nevoii de somn a organismului vîrstnic, este în

medie de 6 ore sau chiar mai puţin.
Dissomnia reală a vârstnicului (trebuie diferenţiată de insomnie) include:
-tulburări cantitative: hiposomnia
-tulburări calitative: tulburări ale ritmului normal, somn nocturn , veghe
diurnă, în sensul inversării
Caractere ale somnului la vîrstnic :
-durata veghei în timpul somnului este mai mare şi numărul de treziri este
crescut: 7-21 treziri=1-2 ore veghe nocturnă, cîteva minute veghe nocturnă la
nevîrstnic
 -posibilitatea readormirii –se face mai greu la vârstnic
-eficacitatea somnului = raportul dintre somnul total sau real şi timpul
petrecut în pat cu lumina stinsă, scade progresiv la barbat de la 40 ani, la femei de
la 50 ani
Caractere ale veghei şi somnului diurn :
-starea de veghe diurnă este întreruptă de perioade de somnolentă sau siestă
-batrânii recupereaza prin somn diurn pierderile datorate veghei nocturne-
cerc vicios
Factorii perturbatori ai somnului nocturn :
-apneea: peste 65 ani, în jur de 30 apnei cu durata 10 sec. în 6 ore de somn.
In aceasta situaţie se prescriu hipnotice , al caror efect de depresie respiratorie
agraveaza apneile nocturne
-hipertrofia de prostată, nicturie, epuizare psihica, intelectuala cu
imposibilitatea de refacere a sistemului nervos. Nicturia se poate explica şi printr-o
pierdere a inhibiţiei corticale
-refluxul gastroesofagian
-un reumatism dureros cu orar nocturn
-crampe musculare ale membrelor inferioare prin tulburări circulatorii
-tuse rebelă la bronşiticii cronici, la fumatori
Tratamentul dissomniei
Trat.nemedicamentos :
-culcare la aceiaşi ora, de preferat mai devreme, după o perioada de mişcare:
plimbare, exerciţii fizice
-masa de seară cu 2 ore înaintea culcării
-nu se va fuma înainte de culcare, prin stimularea secreţiei de adrenalină
( excita SN)
-in perioada care precede culcarea vor fi evitate discuţiile aprinse,
controversate, vizionări de spectacole emoţionante etc
-aerisirea camerei înaite de culcare
 -o baie caldă, efect sedativ, calmant
-ingestia unui pahar cu lapte, vin, măr dacă nu exista containdicaţii
-pat bine facut, confortabil, intimitate, linişte
-postură mai ridicată, cu perne mai înalte pentru cei cu reflux
gastroesofagian
Tratament medicamentos :
-numai după ce au fost epuizate celelalte metode
-toxicitate crescută a diferitelor hipnotice la vârstnic, prin efecte secundare
de tip hTA, agitaţie, agresivitate, confuzii şi halucinaţii, ataxie, confuzie
-indicate: benzodiazepine, barbiturice
-tratamentul cu hipnotice să fie discontinuu: o doză in I zi, 1/2 doză a II a zi,
1/4 doză a III a zi, 3-4 zile fără tratament

STARILE CONFUZIONALE

Sinonime : CONFUZIE MENTALA, DELIR SENIL ACUT

Definiţie : alterare globală a stării de constienţă, a comportamentului mental şi
relaţional.
Factori declanşatori :
• Cauze cardiovasculare : decompensare cardiacă, IMA, tulburări de
ritm cardiac, pusee hipertensive severe
• Cauze metabolice: deshitratare, uremie, tulburări hidroelectrolitice,
hiperglicemie, hipoglicemie
• Cauze infecţioase : bronhopneumonie, infecţii urinare, septicemii,
enterocolite acute
• Cauze cerebrale : AVC, traumatisme craniocerebrale, tumori cerebrale
• Alte cauze : stări de şoc, anemii severe, retenţie de urină
• Cauze medicamentoase : sedative, tranchilizante, antidepresive
 triciclice, hipnotice, digitalice, corticosteroizi
Factori favorizanţi :
• Doliul
• Şocul emoţional brutal
• Spitalizarea
• Postoperator : sindromul unitaţii de terapie intensivă
• Imobilizarea forţată după un traumatism
Tablou clinic :
-semnal de alarmă : schimbarea brusă a comportamentului
-obnubilarea conştienţei
Două din următoarele modificări: anomalii de percepţie ca interpretări eronate,
Iluzii, halucinaţii; discurs incoernt; inversarea ciclului somn veghe ; creşterea sau
scăderea activitaţii psihomotorii
-dezorientare
-tulburari de memorie
-evoluţia simptomelor pe termen scurt cu tendinţă la fluctuaţii pe parcursul zilei
-evidenţierea pe baza anamnezei, ex. clinic şi a ex. complementare a factorilor
declanşatori
-dificultate : diagnosticul diferenţial cu demenţa
Tratament
-liniştirea pacientului : nu se vor corecta erorile, nu va fi contrazis, evitarea
imobilizării forţate, a restricţiilor de deplasare
-liniştirea familiei : evitarea termenilor de demenţă, psihoză, nebunie
-tratamentul de fond.

DEMENTELE
 Definiţie : scădere progresivă şi ireversibilă, globală a activitaţii psihice,
datorate unor modificari cerebrale de natură degenerativă (senilă) şi de natură
vasculară (arteriosclerotică), a caror evoluţie poate fi precipitată şi de acţiunile
unor factori externi psihosocioculturali.
Clasificare :
• DEMENTE SENILE (degenerative)
• DEMENTE VASCULARE (arteriopatice)
• DEMENTE MIXTE (combinate)
Criterii de excludere a dgn de dementă :
-factorul ,,timp,, o boală cu evoluţie scurtă (saptamîni, luni) exclude o demenţa
(deliruri tranzitorii, stări confuzionale)
-factorul ,,progresie,, se exclud cauzele care nu demonstrează o deteriorare
progresivă în interval de citeva luni
-factorul,,depresie,, istoric de pusee depresive, afecţiuni psihice familiale de tip
depresiv
-factorul,,etiologic,, depistarea unei cauze care a provocat simptomatologia psihică
Tablou clinic
-tulburări globale de memorie
-tulburări de orientare în timp şi spaţiu
-anomalii de comportament (euforie, agitaţie)
-tulburări de judecată, atenţie şi de concentrare
-instabilitate afectivă
-insomnii
-dromomania
-refuzul hranei, a igienei corporale
-tulburari de înţelegere şi exprimare a limbajului (afazie)
 -tulburări de recunoaştere a obiectelor, structurilor şi zgomotelor (agnozie)
-imposibilitatea de a efectua mişcări voluntare
Principii terapeutice :
-recuperarea maximală a funcţiilor pierdute
-utilizarea optimala a funcţiilor reziduale (menţinerea unui exerciţiu intelectual)
- întocmirea unor planurile de îngrijire care vor include sfaturi pentru a ajuta
persoana în cauză să fie independentă şi să facă faţă activităţilor zilnice cât mai
mult timp posibil şi medicamente pentru ameliorarea dispoziţiei şi a
problemelor comportamentale

Medicamentele nu pot vindeca demenţa, dar ele pot ajuta la îmbunătaţirea

funcţiei mentale, dispoziţiei sau comportamentului:

- inhibitorii de colinesterază, precum donepezil (Aricept), galantamin

(Reminyl), sau rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot menţine funcţia
mentală. Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii
Alzheimer, dar ele pot fi încercate şi în alte forme de demenţă cu scopul menţinerii
sau îmbunătăţirii funcţiei mentale.

- antidepresive pentru tratarea depresiei. Antidepresivele care au cele mei

puţine efecte adverse la persoanele cu demenţă sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina
(Seroxat), sertralina (Zoloft) şi citalopram (Celexa)
- medicamente tranchilizante pentru tratarea anxietăţii, stării de agitaţie,
agresivităţii şi halucinaţiilor.

Pe măsură ce demenţa avansează, apare declinul memoriei, gândirii,

raţionamentului şi a capacităţii de a face şi de a duce la îndeplinire planuri (funcţia
executivă). In funcţie de tipul de demenţă, comportamentul persoanei poate scăpa
de sub control; persoana respectivă poate deveni mânioasă, agitată sau combativă.
Ea poate începe să hoinărească şi să se rătăcească. Aceste probleme pot face
dificilă asigurarea la domiciliu a îngrijirii persoanei cu demenţă, de către membrii
familiei sau de către alţii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiţi să opteze pentru
internarea persoanei într-un centru specializat în tratarea demenţei.

ACCIDENTELE VASCULARE ISCHEMICE TRANZITORII

Etiologie : sunt o complicaţie a arteriosclerozei cerebrale şi a HTA.

Mecanism de producere : tromboze, embolii
Incidenţa : 20% din pacienţii peste 70 ani
Caracteristic : reversibilitate completă în 24 ore, prognostic imediat bun,
prognostic îndepărtat rezervat (repetare şi transformare în accident ischemic)
Tablou clinic
-debut brusc
-instalarea unui sindrom neurologic de focar minor
-fără pierderea cunoştinţei
-afectează 2 teritorii :
● CAROTIDIAN
-Tulburări de vedere (amauroza fugace, cecitate monoculară tranzitorie) cu
durată de la citeva minute la 1 zi
-hemipareză care afectează membrele de o parte şi uneori hemifaţa ipsilaterală
●VERTEBROBAZILAR
-vertij
-instabilitate în ortostatism şi mişcare
-tulburări de vedere bilaterală : biplopie, scotoame, cecitate
-tulburări de vorbire, tulburări de deglutiţie
-tulburări motorii şi senzitive bilaterale sau alterne
-vertijul se insoţeşte de nistagmus vertical rotator
●ICTUS AMNEZIC- amnezie globală tranzitorie
Bolnavul devine subamnezic, anxios, agitat, dezorientat, totul revine la normal
după cîteva ore
Diagnostic

○ tomografia computerizată (TC) cerebrală, care va pune diagnosticul de AVC

ischemic sau de AVC hemoragic.

○ RMN (rezonanţa magnetică nucleară) cu scopul determinării extinderii

leziunii cerebrale; el poate ajuta la prognozarea recuperării.

○ electrocardiograma (ECG, EKG) pentru a depista afecţiuni cardiace, precum

aritmiile şi fibrilaţia atrială

○ teste sanguine, cum ar fi hemoleucograma completă (HLG), glicemia,

electroliţii, testele pentru evaluarea funcţiei hepatice şi renale şi timpii de
sângerare şi coagulare.

○ ecografii Doppler pentru evaluarea fluxului sanguin .

○ angiogramă cu rezonanţă magnetică (MRA).

○ angiogramă cu tomografie computerizată (CT angiograma)

○ angiograma carotidiană.

○ ecocardiograma sau o monitorizare electrocardiografică Holter este de

asemenea recomandată evaluarea factorilor de risc pentru afecţiunile cardiace
cu scopul prevenirii dizabilităţilor sau decesului datorate unei probleme
cardiace, care ar putea apărea în viitor.

Tratamentul

Tratamentul are ca scop:

• recuperarea şi prevenirea apariţiei unui alt accident vascular cerebral.

• controlarea factorilor de risc pentru AVC precum tensiunea arterială

crescută, fibrilaţia atrială, nivelul crescut al colesterolului sau diabetul.

• administrarea de anticoagulante ( tip warfarină),antiagregante plachetare

( as-pirină, clopidogrel, ticlopidină, aggrenox) statine, pentru scăderea
colesterolului sau medicamente pentru controlul tensiunii arteriale.
Medicamentele care scad tensiunea arterială includ:
- inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IEC)
- blocanţi ai receptorilor angiotensinei II
- betablocante
- diuretice
- blocanţi ai canalelor de calciu.
-modificarea stilului de viaţă este o a tratamomponentă a tratamentului de
întreţinere, având ca scop reducerea riscului de apariţie a unui nou
accident vascular cerebral

• efectuarea de exerciţii fizice atât cât este posibil

• respectarea unei diete echilibrate,

• renunţarea la fumat.
 GEROPATOLOGIA DIGESTIVA

ISCHEMIA INTESTINALA (MEZENTERICA) CRONICA

DEFINITE : localizarea aterosclerozei la vascularizaţia arterială mezenterică,
care dă din punct de vedere funcţional o insuficienţă circulatorie splahnică,
ETIOLOGIE: ateroscleroza arterei mezenterice: trunchiul celiac şi artera
mezenterică superioară. Circulaţia splahnică devine deficitară, mai ales în
perioadele de efort digestive, rezultă o “simptomatologie de efort”
TABLOU CLINIC
-Dureri abdominale difuze la 10-15 min după masă cu o durată de 1-3 ore cu
atît mai intense, cu cît masa a fost mai copioasă « angor abdominal » claudicaţie
abdominală,
-durerea este localizată mediobdominal, epigastric, hipogastric; nu iradiază în
afara ariei abdominale; uneori este violentă, cu caracter de crampă
-distensie abdominală, greţuri, vărsături
-prezenţa unui suflu sistolic, uneori muzical, în apropierea ombilicului
DIAGNOSTIC
- Arteriografie, risc-declanşează tromboze arteriale -
- Radiografie abdominală pe gol
- Corelare cu alte localizari aterosclerotice
EVOLUTIE
-Sindrom de malabsorbţie: stare de denutriţie, edeme de tip carenţial, diaree cu
steatoree datorită malabsorbţiei grăsimilor, scădere ponderală importantă,
anemie=tablou pseudoneoplazic
TRATAMENT
-Nechirurgical: nitroglicerina, regim alimentar dietetic, de cruţare, prînzuri
mici, fără alcool, evitarea fumatului
-Chirurgical : preîntîmpină apariţia unui infarct

REFLUXUL GASTROESOFAGIAN
Definitie : întoarcerea conţinutului gastric în esofag prin disfuncţionalitatea
cardiei.
Tablou clinic
- pirozis
- regurgitaţii
- eructaţii +_
- epigastralgii postprandiale
- dureri retrosternale
- greţuri
- vărsături
Tratament
DIETETIC :
 -evitarea grăsimilor, alcool, lichide fierbinţi, ciocolată, cafea, tutun
-evitarea medicamentelor care diminuă presiunea sfincterului inferior al
esofagului: beta-blocante, morfinice, estro-progestative
-mese mici şi repetate, masa de seară cu 1 ora înainte de culcare
-se va evita decubitusul dorsal postprandial
-scăderea greutaţii corporale
MEDICAMENTOS
-Inhibitori ai acidităţii gastrice : inhibitori ai receptorilor de hidrogen (omeprazol,
esomeprazol)
-pansamente gastrice : sucralfat
-prokinetice : primperan, reglan, metoclopramid

ABDOMENUL ACUT

CARACTERISTICI
-Diagnosticul se pune cu întirziere
-atipie simptomatologică
-diminuarea percepţiei senzaţiilor fizice afectate
-dificultăţi de comunicare
-dificultăţi de culegere a semnelor clinice obiective: contractură abdominală în
Parkinson, dispneea de repaos
-prognostic rezervat

COLECISTITA ACUTA
-durere spontana în hipocondrul drept, epigastrică sau scapulară ;
-febră în jur de 380
-vărsături puţin abundente
-durere în hipocondrul drept
-apărare
Diagnostic:
-ecografie: colecistită acută litiazică, precizarea grosimii peretelui vezicular (peste
3 mm) , talia crescută a veziculei, conţinutul lichidian.

ANGIOCOLITA ACUTA
-complicaţie a litiazei biliare
-dureri epigastrice sau în hipocondrul drept
-febra
-frisoane
-subicter conjunctival sau icter franc
-prurit
-hemoculturi pozitive
-cresterea bilirubinei totale si conjugate
-creşterea fosfatazei alcaline
-ecografie : litiaza veziculară, dilataţie moderată a căilor biliare intrahepatice
-complicaţie : septicemia de origine biliară

OCLUZIILE INTESTINALE
-Sunt frecvente la vârstnici
-prognostic rezervat datorită diagnosticării tardive, simptomatologie adesea ştearsă
-durere abdominală intensă, adesea paroxistică, alteori mai ştearsă
-oprire mai mult sau mai puţin netă
-vărsături abundente, care devin repede fecaloide
-obiectiv:una sau mai multe cicatrici abdominale, eventual o eventraţie
-la palpare : durere localizată cu apărare
-ex. radiologic : nivele hidroaerice centrale, etajate, cîteodată multiple, dar care pot
să şi lipsească.
CAUZE :
Ocluzia colonului prin carcinom de colon descendent şi ocazional de colon
ascendent prin volvulus colic şi cancer stenozant
Ocluzia mezenterică -dgn. este de obicei necroptic
Colita ischemica-cel mai atins este segmentul colonic de la unghiul splenic, 10 din
100 pacienti pot să aibă carcinom. Ischemia se exprimă prin dureri cu caracter de
crampe, pierderi de sînge prin fecale, septicemie, soc.
ALTE CAUZE DE ABDOMEN ACUT : RUPTURA ARTEREI EPIGASTRICE
PROFUNDE
Cauza : tratamente cu anticoagulante supradozate sau nesupravegheate
FISURAREA UNUI ANEVRISM DE AORTA
ACIDOZA DIABETICA
HERPESUL ZOOSTERIAN
HERNIA INGHINALA
TRATAMENTUL ABDOMENULUI ACUT: CHIRURGICAL

INCONTINENTA ANALA
Definiție : pierdere involuntară a materiilor fecale şi gazelor prin orificiul anal.
Clasificare:
Incontinența anală simptomatică: în cazul îmbolnăvirilor şi leziunilor sfincterului
anal, ale rectului şi colonului : fisuri anale, hemoroizi dureroşi, prolaps rectal,
cancere rectale şi sigmoidiene
Incontinența anală din constipația cronică : cu formare de fecaloame. Masele de
fecale irită mucoasa şi determină pierderi de mucus = falsă diaree
Incontinența anală neurogenă : leziuni cerebrale, demenţe, AVC
TRATAMENT : descurajant, se reduce la încercări de reeducare şi de îngrijiri
In I.A. din constipaţie : evacuarea fecalomului, împiedicarea formării unor scaune
voluminoase, evacuare regulată 2 clisme, timp de 7-10 zile se continuă cu
purgative, apoi 1 clismă/zi
In I.A.neurogena : reeducarea mecanismului de evacuare : se alternează provocarea
de constipaţie cu diaree ; stimularea reflexului gastrocolic prin injectare de
prostigmină cu 30’ înainte de masă, apoi 1 supozitor cu glicerină, după care
bolnavul 20 ’ este dus la toaletă, dacă dupa 10 ‘ nu are scaun se face clismă
evacuatorie ; implantare de electrozi care comandă electric contracţia şi relaxarea
sfincteriană.
!!! MOTIV JUSTIFICAT DE INSTITUŢIONALIZARE.
DIABETUL ZAHARAT TARDIV

Debut in jurul vârstei de 65-70 ani, formă specifică vârstnicului

PARTICULARITATI
-Lipsa caracterului ereditar
-Rolul patrogen predominant al aterosclerozei pancreatice
-Debut insidios
-Descoperirea cel mai adesea cu ocazia unui episod infecţios intercurent
-Absenţa sau aspectul estompat al triadei poliurie, polifagie, polidipsie
-Evoluţie lentă
-Scăderea generală a toleranţei la glucide
-Scăderea masei musculare la vârstnici (mare consumatoare de glucoză)
DIAGNOSTIC
-Glicemia are valori peste 130mg%
-Glicemia postprandială, la 2 ore după masă este repetat ridicată 240-250 mg %
sau mai mare
-Cînd sunt prezente complicaţiile caracteristice DZ : retinopatie şi neuropatie şi
glicemia la limita superioară şi anume a jeun peste 150 mg % şi postprandial
200mg %
COMPLICATII
• Complicaţii cronice degenerative, determinate de complicaţiile vasculare ale
macro şi microangiopatiei diabetice :
-manifestări cardiace : efect al sumării procesului de angiopatie diabetică şi
ateroscleroza coronariană : angor pectoris, IM, aritmii diverse, insuficienţa
cardiacă
-sindromul de ischemie periferică, care evoluiază cu particularităţi : absenţa
uneori a claudicaţiei intermitente, puls palpabil, tegumente calde, parestezii
mai puţin accentuate
-manifestări cerebrale : AVC prin ramolisment trombotic, AIT

• Complicatii acute=come
Coma diabetică hiperosmolară neacidocetozică = geriatrică
Survine la vârstnici cu DZ vechi, cu evoluţie benigna, insulinoindependent
tratat insuficient sau ignorat
-perioada premonitorie de zile, saptămîni cu fatigabilitate, inapetenţă,
pierdere ponderală progresivă, cefalee, vărsături, dureri abdominale,
tulburari de comportament
-coma este de tip vigil, cu stare de torpoare întreruptă de perioade de
agitaţie
-manifestări neurologice : nistagmus bilateral, hiperreflectivitate, semnul
Babinski prezent, mioclonii, tremurături, convulsii epileptiforme
generalizate sau în focar, incontinentă urinară
-semne de deshidratare : piele uscată, limba prajită, fisurată, deglutiţie
dificilă, globi oculari hipotoni
-hipertensiune
 -lipsa mirosului de acetonă, absenţa respiraţiei Kussmaul
Prognostic : foarte grav
Tratament :
-insulina
-perfuzii cu glucoză sau soluţii saline hipertone
Evoluţie : spre exitus
Complicaţii : de decubit
-tromboze venoase
-embolii pulmonare
-sechele cerebrale localizate
-infecţii bronhopulmonare, urinare
COMA HIPOGLICEMICA
-frecventă la vârstnici
-la vârstnici hipoglicemia este mai gravă decît o hiperglicemie moderată
Cauze : aport excesiv de hipoglicemiante în special de tip retard sau de tipul
glibenclamidei
• COMPLICATII INFECTIOASE
-urinare, care pot agrava o insuficienţă renală
-cutanate
-pulmonare

TRATAMENT
DIETA :
-sa fie echilibrată din punct de vedere caloric şi al principiilor alimentare:
glucde 30-35 %, proteine 15-20 %, grasimi 30-35 %, aport de minerale,
aport suficient de lichide
 -să nu difere prea mult de a celorlalţi membri ai familiei
-să permită o activitate fizică şi psihointelectuală potrivită cu posibilitaţile
sale
-să ţină seama de obiceiurile alimentare şi de posibilitaţile economice ale
vârstnicului
-să fie recomandate mai multe variante echivalente
TRATAMENT : medicaţie hipoglicemiantă :
-BIGUANIDE : favorizează activitatea insulinei în periferie, pericol-acidoza
lactică
-SULFAMIDE: cresc secreţia de insulină endogenă, dau hipoglicemie care
nu se corectează cu glucoză, dau frecvente accidente neurologice
-INSULINA

GEROPATOLOGIA URINARA

INFECTIILE URINARE

INCIDENTA : 20 % dintre femei şi 10 % dintre bărbaţi, dupa vârsta de 65 ani.

Argumente :
• Nu se mai realizează golirea completă a vezicii urinare prin prolaps vezical
la femei, hipertrofie de prostată la bărbaţi .Se realizează astfel stază şi
infecţie consecutivă
• Spitalizarea prin concentrarea mai mare a persoanelor cu incontinenţă anală,
retenţie vezicală, teren debilitat, purtători de catetere
• Incontinentă anală, care favorizează contaminarea perineului
• Scăderea diurezei : scăderea senzaţiei de sete, deshidratarea, denutriţia,
 obstacole pe căile urinare. Diureza este un mecanism important de apărare,
ea permite eliminarea bacteriilor
• Scăderea apărării imunitare : procesul de îmbătrînire se însoţeşte de scăderea
capacitatii imunologice, deci favorizarea infecţiilor
• Modificarea caracteristicilor urinei. Normal, dezvoltarea bacteriilor este
inhibată de ph-ul acid, de concentraţia ureei urinare şi de osmolaritate. La
vârstnici, prin scăderea funcţiei renale este afectată capacitatea rinichilor de
a acidifia urina, de a creşte concentraţia ureei sau de a modifica
osmolaritatea, ceea ce favorizează multiplicarea bacteriilor
• Scăderea apărării vezicii urinare. Mecanismul de apărare al pereţilor vezicali
nu mai funcţionează optim la vârstnic şi permite aderenţa bacteriilor la
pereţii vezicali
• Modificările hormonale : scăderea estrogenilor determină o creştere a ph-
ului vaginal şi favorizează colonizarea vaginului cu germeni proveniţi din
flora fecală
• Prezenţa unei sonde vezicale- un cateterism vezical prelungit se complică
totdeuna cu o infecţie urinară
TABLOU CLINIC
-Simptomatologia este cel mai adesea latentă
-rar, arsuri vezicale sau micţionale, fără dureri lombare sau febră sau
alterarea stării generale
-risc : atingera căilor urinare înalte şi a rinichilor
TRATAMENT
-antibioterapie cu spectru larg şi difuziune la toate nivelele aparatului urinar
expuse infecţiei : vezica, prostata, rinichi.

INCONTINENTA DE URINA
INCIDENTA : 10-15 % din populaţia vârstnică aflată la domiciliu şi 30-40 % din
vârstnicii spitalizaţi.
CLASIFICARE :
• Incontinenţa de urină de stres sau de effort
• Incontinenţa de urină tranzitorie
• Incontinenţa de urină permanentă
INCONTINENTA DE URINA DE STRESS : pierdere involuntară de urină,
neprecedată de nevoia de a urina, fiind consecinţa unei creşteri bruşte a
presiunii intraabdominale, produsă printr-un efort de tuse, strănut, rîs,
schimbare de poziţie.
Este mai frecventă la femei prin :
-pierderea tonusului muscular prin naşteri şi înaintare în vârstă
-slăbirea planşeului pelvin
-uretrocistocel
-la bărbaţi, consecinţa unei prostatectomii, mai rar

INCONTINENTA DE URINA TRANZITORIE, apare în circumstanţe foarte

variate :
-ca o reacţie la o afecţiune acută : infecţie urinară acută, pneumonie, febră,
stări confuzionale acute, AVC
-ca o reacţie psihologică : spitalizare, pierderea independenţei şi identitaţii,
incontinentă <<de appel>>

INCONTINENTA DE URINA PERMANENTA SAU DEFINITIVA :

-vezica <<neurogenă>> a vârstnicilor
-în cursul AVC
-tabes
-neuropatia diabetică
 PREVENNIRE
1. Toaleta să fie mai aproape de habitatul pacientului
2. Se vor evita lichidele după ora 18
3. Se va goli vezica înainte de culcare
4. Atitudine de înţelegere, de încurajare în reluarea controlului
5. Exerciţii perineale
6. Micţiuni voluntare, regulate

TRATAMENT
• Incontinenţa de urină de stres :
-aplicaţii locale de estrogeni de 2 ori/zi, timp de 1 lună, de 2 ori/an pot
ameliora capacitatea de închidere a uretrei
-reeducarea vezicală prin utilizarea grilei de micţiune zilnică. Accidentele
de micţiune involuntară sunt înscrise pe o grilă din 2 în 2 ore timp de 3
zile. Astfel se identifică momentele critice, la intervale regulate se oferă
urinar sau bolnavul este dus la toaletă. Reeducarea vezicală corectă
oferă 70% vindecări sau ameliorări importante.
2.Incontinenţa de urină severă : sondă a demeure cu colector de urină
NU SE VA RESTRINGE APORTUL DE LICHIDE

BOLILE PROSTATEI LA BATRÂNI

ADENOMUL DE PROSTATA, afectează aproape totalitatea bărbaţilor vârstnici
-95%.
Tablou clinic
Clinic, adenomul de prostată, evoluează în trei faze :
• faza de prostatism;
• faza de retenţie cronică fără distensie;
• faza de retenţie cronică incompletă cu distensie.
• faza de prostatism – se caracterizează prin manifestări premonitorii>
- polakiuria moderată nocturnă (1-2 micţiuni) ce apare în a doua jumătate a nopţii,
însoţită de diminuarea forţei de proiecţie a jetului. Durata micţiunii este mai
prelungită. Dimineaţa, după trezire, apar doua micţiuni apropiate, apoi, în cursul
zilei, tulburările micţionale dispar. Acest aspect corespunde de obicei unui adenom
mai ferm, de consistenta unei mingi de tenis;
- evoluţia clinică se caracterizează prin perioade de exacerbări ale polakiuriei
nocturne (4-5 micţiuni) de durată variabilă, legate mai ales de excese alimentare, de
ingestia de băuturi alcoolice, de păstrarea îndelungată a poziţiei şezând, la
suprimarea cărora totul intră în normal sau aproape normal. De cele mai multe ori
la aceşti bolnavi se găseşte un adenom de volum mare, edematos, moale;
- suferinţa clinică este dominată de disurie. Controlul rectal arată, de cele mai multe
ori, un adenom mic şi deseori explorările evidenţiază un lob median.
- senzaţia de corp străin în rect, erecţii şi poluţii nocturne.
b) faza de retenţie cronică, incompletă, fără distensie – se caracterizează prin
apariţia reziduului vezical care nu va depăşi capacitatea normală a vezicii urinare.
Clinic, pe lângă manifestările din prima fază, apare polakiuria diurnă, iar ureea
sanguină va începe să crească ajungând la 1g/1.000.
c) In faza de retenţie incompletă cu distensie – reziduul vezical depăşeşte 300 ml,
putând ajunge capacitatea anatomică maximă a rezervorului. Pe lângă manifestările
urinare, apar şi cele de ordin general. Manifestări urinare – polakiuria şi disuria se
accentuează atât ziua cat şi noaptea. Bolnavul poate deveni un fals incontinent
datorită creşterii reziduului vezical. Falsa incontinenţă este datorată micţiunii prin
prea plin. Aceasta este mai întâi nocturnă, apoi diurnă. Nu apare la toţi bolnavii din
acest stadiu. La examenul regiunii hipogastrice se palpează globul vezical. Urina,
dacă nu este infectată, are aspect palid, datorită pierderii puterii de concentrare a
rinichiului. Aceasta este explicaţia şi a unui grad mai mult sau mai puţin accentuat
de poliurie.
Manifestări de ordin general – sunt legate de gradul de insuficienţă renală. Se
pot observa paloare, sete, uneori edeme ale membrelor inferioare, apatie,
somnolentă (forma nervoasă) sau inapetenţa, greaţa, limba uscată. Ureea sanguină
poate fi cuprinsă între 1-3/1.000 sau mai mult.

Tratament : Cura chirurgicală

Tratament conservator. Periodic cure de antibiotice sau sulfamide pentru
prevenirea infecţiilor urinare.
CANCERUL DE PROSTATA
Incidenta : 95% din octogenari, 100% din nonagenari sau centenari
Tablou clinic :
1. Manifestări locale, obstructive, de cauză mecanică : tulburări de micțiune
similare cu cele ale adenomului, dar cu evoluție lentă, continuă și
progresivăprecum : durere micțională și perineală, polakiurie, disurie, hematurie
(mai violentă ca în adenomu, de prostată) ; retenție incompletă de urină fără
distensie vezicală, retenție incompletă de urină fără distensie vezicală, retenție
completă de urină , falsă incontinență de urină.
2.Manifestări generale datorită bolii neoplazice : astenie, adinamie, inapetenșă,
scădere ponderală, insomnie, iritabilitate, dureri vertebrale, icter, manifestări
neurologice, icter
Investigații :
• explorări imagisrice : ecografie endorectală cu transductor rectal,
radiografie renoveezicală simplă, urografia endovenoasă, CT, RMN.
• Markeri tumorali : PSA, fosfataze acide serice, fosfataze alcaline, LDH,
aldolaza.
• Biopsie postatică
TRATAMENT
-Cura chirurgicală
-Radioterapia
- Hormoni estrogeni
Postoperator se constată un procent înalt de incontinenţe.
 GEROPATOLOGIA APARATULUI LOCOMOTOR

OSTEOPOROZA
Definiţie : atrofie osoasă caracterizată prin afectarea egală a celor 2 componente
ale osului ; substanţa organică fundamentală şi minerală.
Masa osoasă este determinată genetic, diferă în funcţie de sex, fiind superioară la
bărbat cu 1/3 faţă de femei. Masa osoasă creşte pînă la vârsta adultă, apoi ramîne
constantă un numar de ani, dupa care, în jurul vârstei de 45 ani la femei şi 55 ani la
bărbaţi, începe să diminue progresiv, mai accentuat la femei. La 70 ani masa
oaoasă atinge doar 70% din valoarea iniţială.
Factori etiologici :
1. Factori hormonali : scăderea nivelului estrogenilor, diminuarea funcţiei
testiculare
2. Restrîngerea activitatii fizice (activitatea musculară normală are un rol important
în remanierea normală a osului)
3. Factori nutriţionali : malabsorbţia, malnutriţia
4. Tulburări circulatorii
Suspiciune de diagnostic :
-dorsalgii sau lombalgii survenite brutal în cursul unui efort minim sau chiar
spontan
-relaxare musculară
-cifoza
-micşorarea înalţimii
-scurtarea trunchiului
-apariţia unui pliu cutanat transversal abdominal, abdomen rotunjit
Diagnostic :
• Radiologia standard sugerează diagnosticul de osteoporoza doar în stadii
avansate (imaginile evidente apar după pierderea a 30 - 40% din masa
osoasă). Evidenţiază hipertransparenţă osoasă.

• Densitometria osoasă

- Măsurarea cantitativă a densităţii minerale osoase prin absorbţiometrie duală cu

raze X (DXA), la nivelul scheletului central (coloană, şold) reprezintă metoda de
diagnostic standardizat a osteoporozei primare, recomandată în prezent de OMS.
Valorile scorului T se aplică femeilor albe (caucaziene) în postmenopauză şi sunt
orientative pentru alte vârste, ca şi pentru bărbaţi sau pentru alte rase.

- Densitometria osoasă cu ultrasunete (QUS= Quantitative Ultrasound) este o

metodă de apreciere a masei osoase la nivelul scheletului periferic: calcaneu, tibie,
antebraţe, falange. Foloseşte aceeaşi terminologie a scorului T, dar nu poate fi
folosită pentru diagnosticul osteoporozei, ci doar pentru evaluarea riscului global
de fracturi osteoporotice. Se foloseşte pentru screening populaţional după
menopauza şi la persoanele vârstnice.
Indicaţiile clinice pentru efectuarea densitometriei osoase sunt:
- Toate femeile peste 65 de ani;
- Toţi bărbaţii peste 70 de ani;
- Orice pacient care are o fractură de fragilitate;
- Orice situaţie clinică ce se poate asocia cu pierderea de masa osoasa (ex.
corticoterapia, terapia cu hormoni tiroidieni în doze supresive, etc.);
- Monitorizarea terapiei antiosteoporotice.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit un criteriu de diagnostic (pentru

femei caucaziene, în postmenopauză) bazat pe măsurarea densităţii minerale
osoase la nivelul scheletului central (coloană, şold) prin metoda absorbţiometriei
duale cu raze X (DXA) şi calcularea scorului T.
 Osteoporoza se caracterizează prin scăderea densităţii minerale osoase
(DMO=BMD) sub - 2,5 deviaţii standard faţă de valoarea medie a femeii adulte
tinere de 30 ani (scor T< -2,5 DS ). Dacă se compară DMO cu a indivizilor de
aceiaşi vârstă se calculează scorul Z. Scăderea scorului Z sub –1,5 DS sugerează o
formă de osteoporoză secundară. Aceste criterii neglijează însă microarhitectura
osului .
Osteopenia sau masa osoasă scăzută se defineşte prin scăderea densităţii
minerale osoase sub o deviaţie standard faţă de valoarea medie a femeii tinere
adulte (30 ani), mai precis scor T= între -1 şi -2,5 DS.
Osteoporoza severă este forma în care există pe lângă scor T< - 2,5 DS şi o
fractură de fragilitate, cel puţin, în antecedente; de asemenea dacă scorul Z
(compararea cu cei de aceeaşi vârstă) este sub - 2 DS.
Screeningul populaţional se poate face prin aprecierea factorilor de risc pentru
osteoporoza şi prin densitometrie osoasă cu ultrasunete (QUS) (metoda
nestandardizată încă).
Clasificare :
1. Osteoporoza primară de involuţie de tip I postmenopauză
2. Osteoporoza primara de involuţie de tip II senilă (tardivă)
3. Osteoporoza secundară : hipercorticism, hipertireoză, malabsorbţie, mielom
multiplu, corticoterapie.
Profilaxie :
-corecţie hormonală
-corecţia tulburărilor de nutriţie şi circulatorii
-aport de calciu corespunzator în toate perioadele vieţii
-exerciţii
-aport de vitamine

Tratament :
I. Inhibitorii distrucţiei osoase :
1. Estrogeni : reduce şi riscul cardiovascular şi al cancerului genital la femei
2. Calciu : potentează şi acţiunea hormonilor estrogeni, 1000 mg/zi, după 70 ani
1500 mg/zi
3. Vitamina D –pentru subiecţii care au o carenţă dovedită sau potenţială 400 u/zi
4. Calcitonina
II. Stimulenţi ai formării osoase :
1. Anabolizante : indicaţi la bărbaţi, efect pe masa musculară în special
2. Fluori, fluorura de sodiu 50 mg/zi asociat cu calciu 1 g/zi -2 ani
3. Bifosfonaţi
III. Acţiune duală (inhibitori ai rezorbţiei osoase şi stimulatori ai formării osoase):
- ranelat de stronţiu, controversat, posibil eliminat din piața farmaceutică;

Calcitonina
- indicată în tratamentul osteoporozei de postmenopauză (minim 5 ani
postmenopauză) cu eficacitate inferioară estrogenilor sau bifosfonaţilor, efect
analgezic util în managementul durerii din osteoporoza,
Bifosfonaţii
- Reduc pierderea de masă osoasă şi cresc DMO cu 5-10%, reduc incidenţa
fracturilor vertebrale şi non-vertebrale (şold, antebraţ) cu 40-50%:alendronatul şi
risedronatul au eficacitate asemănătoare. Sunt indicaţi pentru prevenţia şi
tratamentul osteoporozei de postmenopauză, a osteoporozei glucocorticoide
precum şi a osteoporozei la bărbat.
- Alţi bifosfonaţi: Ibandronatul, utilizat pentru terapia osteoporozei de
postmenopauză, cu eficacitate dovedită în reducerea riscului de fracturi vertebrale,
cu administrare odată pe lună;Pamidronatul, util şi în hipercalcemiile acute,
metastazele osoase, cu administrare i.v. : 90mg, urmată de administrarea de 30mg
la 3 luni; Zoledronatul cu administrare i.v. la 3 luni, acum în studiu cu administrare
odată pe an i.v. cu rezultate preliminare încurajatoare.
Eficacitatea şi siguranţa strategiilor de prevenţie şi tratament în osteoporoză
necesită evaluare periodică, monitorizare, revizuire şi regândire permanentă
Prevenire
• exerciții fizice
• - dietă echilibrată cu cel puțin 1500 mg de calciu/zi
 • - renunțarea la fumat
• -evitarea excesului de alcool
• - limitarea consumului de cafea

!!!O femeie ar trebui să facă un test al densităţii osoase dacă se află în una din
situaţiile următoare:
- foloseşte medicamente care cauzează osteoporoza cum ar fi prednisonul;
- are diabet tip 1, boli de ficat, boli de rinichi sau dacă are în familie cazuri de
osteoporoză;
- are o menopauza timpurie;
- este în postmenopauza, mai în vârstă de 50 de ani şi prezintă cel puţin un factor
risc de osteoporoză;
- este în postmenopauză, mai în vârstă de 65 de ani şi nu a făcut nici un test de
densitate osoasa;

FRACTURILE DE FEMUR
Angajează prognosticul vital, mortalitate crescută prin combinarea
longevitaţii cu coexistenţa patologiei asociate.
Etiologie : asocierea factorului <<cădere>>cu factorul <<fragilitate
scheletica>>datorat procesului de osteoporoză esenţial corticală, procesului de
osteomalacie favorizată de lipsa de aport calcic şi carenţa vitaminoproteică.
Diagnostic :
-contextul de cădere
-durere
-impotenţa functională
-atitudine vicioasă : rotatie externă, scurtarea membrului inferior
Patologie asociata :
-15 % demenţe
-10 % sechele hemiplegice
-10 % sechele ale unei fracturi contralaterale
Profilaxie : prevenirea căderilor : bolnavul a mai prezentat căderi sau tendinţa la
cădere, amenajarea spaţiului
Tratament : predarea bolnavului serviciului de ortopedie
Complicaţii :
-somatice : cardiovasculare (tulburari de ritm şi conducere, AVC, decompensări
cardiace, manifestări tromboembolice)
-infecţioase : supuraţii locale la plagă, infecţii urinare, infecţii bronho-pulmonare,
escarele de decubit.

SINDROMUL DE IMOBILIZARE

Etiologie : multietiologie, cu componentă importantă iatrogenă.

1. Modificari de involuţie : scăderea forţelor fizice, tendinţă la depresie, scăderea
tonusului vital.
2. Polipatologia geriatrică
3. Conduita personalului (de respingere dar şi de hiperprotecţie)
Factori favorizanţi :
-vârsta : hipomobilitatea şi declinul care se instalează
-terenul :tipologia psihică (anxioşi, depresivi)
-conduita anturajului familial şi medical
Factori determinanţi :
a. Afecţiuni grave severe : AVC, accidente coronariene, intervenţii chirurgicale,
tulburări respiratorii, crize psihice
b. Afecţiuni psihice : depresia, negativismul
c. autoimobilizarea : de teama reluării unei crize pe care a trecut-o (vertij, atac
ischemic tranzitor, cădere)
d. Tratarea incorectă, excesivă a unor stări de agitaţie psihomotorie reversibilă
e. Afecţiuni benigne cu evoluţie simplă.
Simptome generate de sindromul de imobilizare :
1. Simptome psihice :
-anxietate
-dependenţă regresivă de tip infantil cu dezinteres
-apragmatism
-mutism
-negativism
-plîns
-insomnii
-opoziţie la cooperare
-stări revendicative
-nosofobie
2. Simptome somatice :
-amiotrofii, retracţii musculare
-redori articulare (std. dureros al SI)
-leziuni cutanate : escare
-scăderea peristaltismului intestinal
-îngreunarea mişcărilor respiratorii
-incontinenţe
-tulburări circulatorii : mici embolii
-infecţii pulmonare şi urinare
3. Simptome metabolice :
-demineralizarea osoasă : osteoporoza se extinde si agravează
-negativarea raportului azotat
-precipitarea calciului urinar
Clasificare:
1. FORMA USOARA: conduită activizantă la ortostatism şi mişcări uşoare este
suficientă
2. FORMA MEDIE : măsurile enumerate sunt insuficiente. Se impune formularea
şi aplicarea unui program de recuperare.
3. FORMA GRAVA CU INVALIDITATE CONSTITUITA : escare, incontinenţă
urinară, retracţii musculotendinoase, dezorientare temporospaţială şi a propriei
persoane.Terapia recuperatorie este ineficientă.
TRATAMENT :
-PREVENTIV : necesitatea conservarii activităţii cotidiene
-CURATIV :
-reeducare : redobîndirea posibilităţilor psihomotorii care să ofere bătrînului
autonomie
-reabilitare : reintegrarea bolnavului recuperat biologic, motor, psihologic într-o
viaţă activă potrivit posibilitaţilor de care dispune
-tratament medicamentos
-tratament alimentar dietetic : corectarea tulburărilor metabolice, denutriţiei
proteinovitaminocalorice, deficitului de calciu, a anemiei.

ULCERUL DE DECUBIT-ESCARA
Noţiuni similare: ULCER DE PRESIUNE, ULCER ISCHEMIC DE PRESIUNE
Definiţie : necroza ischemică a ţesuturilor moi cuprinse între două planuri: osos şi
ţesutul de susţinere.
Agentul patogen : compresiunea
Mecanism : ischemia
Zonele mai frecvente :
-decubit dorsal : proeminenta sacrată, călcîi, foarte rar în stările grave pe omoplaţi
-decubit lateral : marele trohanter
-poziţie şezîndă : tuberozităţile ischiatice
-mai pot apare : maleole, umeri, ap. xifoid, genunchi, crestele iliace în decubit
ventral.
Etiologie :
1. boli grave
2. medicamentosi : sedare excesivă
3. anestezia prin sedare excesivă
4. factori care determină scăderea presiunii intraarteriale şi aportul de oxigen în
ţesuturi : hTA, hipovolemia, şoc, anemia, insuficienţa cardiacă gravă
5. vârsta : vârsta crescută, risc crescut
6. paraliziile
7. demenţa
8. caşexia canceroasă
9. administrarea de sedative puternice
Descriere : apariţia unei plăci eritematoase (pata semnal), în 3-5 zile-focar de
necroză (pata roşie, întunecată, cruste galbene, crustă brun-negricioasă, margini
îngroşate, cavitate spre interior)
Evoluţie : prognostic sumbru
Prevenire :
-igiena riguroasă a pielii
-supraveghere la cîteva ore, program de rotaţie obligatorie la 2-3 ore într-un
interval de 12 ore
-protejare cu colaci
-îngrijire meticuloasă a pielii in zonele de transpiraţie
-învăţarea bolnavului să doarmă în decubit ventral
-calitatea lenjeriei
-alimentaţie cu mai multe proteine
-anabolizante
Tratament curativ : descurajant, terapie chirurgicala

CRIZELE DE ADAPTARE

Termeni sinonimi :
-nevroza de dezradacinare
-crize de adaptare
-criza confuzională de internare
-sindrom de inadaptare - termenul cel mai cuprinzator
-criza de spitalizare
-hospitalism
Procesul de îmbătrînire poate fi definit ca o pierdere progresivă a adaptării, batrînul
are epuizate rezervele sale de adaptare, legată îndeosebi de schimbarea mediului,
adică a mediului locuibil în special şi a mediului de viaţă.
Tablou clinic : se instalează în decurs de 1-3 luni de la internare.
1. Simptome psihice : anxietate, insomnii, depresie, agitaţie psihomotorie,
accentuarea bruscă a senzaţiei de fatigabilitate, idei de culpabilitate, de prejudiciu,
de insecuritate, de îngrijire excesivă de cei de acasă, nosofobie, acuze cenestopate,
negativism, preocupări fobice privind funcţionarea organelor interne (oprirea
inimii, a circulaţiei, ocluziei intestinale, teamă de a nu putea urina) , cancerofobie.
Anxietatea este mai mare la femei, manifestările obsesivfobice mai frecvente la
barbaţi.
2. Modificari de nutriţie : scădere în greutate, paloare, adinamie, ulcere de gamba,
escare de decubit, se agravează sau se instalează întîrzierea tranzitului intestinal,
diminuarea apetitului pînă la anorexie, negativism alimentar, hipoanabolism deşi
apetitul este păstrat.
3. Tulburări cardiovasculare : apar cu bruscheţe în general la bolnavii cunoscuţi cu
afecţiuni cardiovasculare; palpitaţii, dureri precordiale, ameţeli, cefalee, tulburări
de vedere, posibilitatea instalarii unui IMA,
4. Tulburări în sfera circulaţiei vasculare cerebrale : mai frecventă la B. cu ASC şi
insuficienţă circulatorie consecutivă ; modificari de la crize ischemice tranzitorii
pină la AVC, crize vertiginoase cu tendinţe la cădere.
Prevenire.
-se va face pregătirea internarii de către membrii familiei şi de personalul medical
-vizitarea la domiciliu de către cadrele care vor prelua bolnavul, pregătirea lui
psihică
-administarea de tranchilizante în perioada care precede internarea şi în perioada
imediat următoare internării
-primirea cu atenţie a bolnavului de către medic şi cadrele medii, examinarea
imediată, prelevarea analizelor şi psihoterapie
-repartizarea bolnavilor în rezerve funcţie de nivelul de pregătirea socioculturală şi
de gravitatea afecţiunilor
-vizitarea bolnavilor cu o frecvenţă mai mare de către familie în perioada adaptării
bolnavului
-dotarea corespunzătoare a unităţilor cu mijloace de ocupare a timpului liber :
bibliotecă, presă, radio, televizor, terapie ocupaţională.
CONCLUZII
1. Criza de adaptare este mai frecventă la purtatorii de boli cronice
2. Este mai frecventă la B. cu nivel social şi cultural mai ridicat, intelectuali în
general, cu o anumită structură emoţională şi afectivă ; iritabili, hipersensibili,
agitaţi
3. lipsa de pregătire a B. de către familie în vederea instituţionalizarii
4. înţelegerea greşită a termenului de azil, unde este pusă sub semnul îndoielii
calitatea ingrijirilor şi a posibilităţilor terapeutice
5. calitatea inferioară a unitaţii medicalsociale faţă de spitalele obişnuite
6. pregătirea primirii este necorespunzătoare
7. se neglijează sedarea în perioada premergătoare internarii
8. lipsa dotaţiilor social cultural în unităţile de spitalizare.

STARILE TERMINALE

Asistenţa morţii este obligatorie. Ea include:

1. ingrijirile-nursing-ul potrivit nevoilor fundamentale, îngrijirile paliative
2. permanenţa umană: prezenţa familiei, a personalului, a preotului, comunicarea
3. terapia conventională: terapia durerii, simptomatică.
Asistenţa morţii se referă la:
• Nevoile fundamentale : de confort, igienă, hrană, respiraţie, odihnă
• Nevoile specifice : eliminarea sau atenuarea suferinţelor
• Nevoile personale: prezenţa umană, comunicarea, asigurarea
consideraţiei ca persoană, a respectului
• Menţinerea batrînului în ambianţa obişnuită şi evitarea izolării acestuia.
Motivaţia: conservă în ultimele momente chipurile care îi sunt familiare,
tendinţa de producere a decesului în spital,
• Asigurarea permanenţei umane:un însoţitor care sa-i ofere muribundului
un sentiment de securitate şi linişte, personalul de îngrijire va continua să
fie în preajma muribundului, avertizarea familiei cu tact asupra
deznodămîntului
• Alimentatia şi hidratarea corectă a pacientului : dacă este posibil perorală,
tub din pahar, pipeta
• Ingrijirea cavitaţii bucale : spălături bucale, eliminarea resturilor
alimentare, a detritusurilor, fuliginozităţilor,
• Ingrijiri habituale:asigurarea confortului general, pansamente, clisme,
 oxigenoterapia
• Preocuparea faţă de nevoile şi dorinţele personale ale muribundului -
datorie morală de prim ordin
• Menţinerea comunicarii : asigurarea prezenţei umane, a preotului dacă
subiectul o doreşte, gesturi simple de atingere a muribundului, strîngera
mîinii, o mîngîiere pe frunte - terapie morală eficace.

ASISTENTA MURIBUNDULUI POATE FI O LECTIE DE VIATA CARE NE

VA FACE MAI BUNI !!!

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR IN GERIATRIE

In practica geriatrică două exigenţe domină farmacogeriatria :

-posologia diminuată
-supravegherea strictă
DE CE ?
Farmacocinetica (principalele etape parcurse de medicament) în cazul
vârstnicului : ABSORBTIE, DISTRIBUTIE (difuziune), METABOLIZAREA şi
EXCRETIA pe de o parte, iar pe de alta EFECTUL FARMACOLOGIC la nivelul
receptorilor celulari oferă un statut aparte vârstnicului.
ABSORBTIA. Modificările sunt de ordin cantitativ, absorbţia fiind mai lentă şi
mai puţin eficace.Deci, sunt mai puţin recomandate formele farmaceutice solide,
care impun <<2 timpi morti>> : eliberarea medicamentului şi dizolvarea.Se preferă
formele farmaceutice lichide, solubile, picăturile, fiolele buvabile.
DISTRIBUTIA. Diferă cantitativ, deoarece la vârstnic are loc diminuarea maselor
lichidiene ale organismului. Deci, pentru substanţele hidrosolubile toate
concentraţiile lichidiene vor fi crescute, deci avantaj în utilizarea antibioticilor. Tot
în difuziune, unrol important are şi proporţia de grăsimi corporale, care la batrîni
creşte, deci substanţele liposolubile (anestezice, barbiturice, psihotropele în
general, diazepam) se vor dizolva în țesutul grăsos. Rezultă alterare a difuziunii cu
eficacitate crescută, prelungită dar şi efecte secundare prelungite. La fel tendinţa de
diminuare a proteinelor plasmatice, rezultă că scade fracţiunea legată şi creşte
fracţiunea liberă, nelegată care devine prea activă. Ex. anticoagulante, fenitoina.
METABOLISMUL. Afectarea metabolismului hepatic de procesul de îmbătrînire
generează 2 situaţii :
-o anumită concentraţie va avea un efect terapeutic sau toxic mai lung
-medicamentul are nevoie de o durată mai mare pentru atingerea efectului
terapeutic, deci efecte terapeutice întîrziate, dar şi un debut tardiv al toxicităţii.
EXCRETIA. Este şi ea modificată la vârstnici în sensul scăderii eliminarii a
medicamentului.
EFECTUL FARMACOLOGIC LA NIVELUL RECEPTORILOR. Receptorii au o
mai mare sensibilitate la efectul medicamentului. Ex. sensibilitate crescută a
creierului la opiacee, barbiturice, digitalice, sedative, hipnotice, sulfamide.
Reacţii adverse şi efecte secundare specifice. Riscurile cele mai mari în geriatrie :
-hemoragiile în cazul tratării cu anticoagulante
-coma hipoglicemică, care poate lăsa sechele neurologice grave
-căderile, agitaţia, sindromul confuzional
-pierderi de memorie
-edeme
-constipaţie
-incontinenţă
Cauze :
-posologie similară cu a adultului, în loc de 30-50 % din doza adultului
-simptome prezente la batrîn datorită procesului de îmbătrînire şi care nu trebuie
tratate, sunt tratate şi produc efecte secundare , care şi ele sunt tratate
-dificultatea de a înţelege o prescripţie medicală
-polipatologia care impune polimedicaţie
Indicaţii privind administrarea medicamentelor :
 • Ordonanţa să fie sigură şi clară
• Folosirea grilei terapeutice
• Atenţie la administrarea drogurilor ototoxice (streptomicina), gentamicina,
diureticele, salicilaţii
• Evitarea formelor retard de antibiotice
• Atenţie la medicaţia hipoglicemiantă : se preferă sulfamidele antidiabetice
cu acţiune scurtă.

TERAPIA OCUPATIONALA. EDUCATIA SANITARA IN GERIATRIE

TERAPIA OCUPATIONALA
Este o metodă terapeutică nemedicamentoasă. Explicaţii:
-medicamentele nu constituie un remediu pentru toate bolile batrînului
-patologia de natură psihosocială specifică vârstei înaintate:
• însingurarea socio-familială
• dezinserţia socială
• desocializarea
• şocul pensionării
• boala pensionării
• crizele de adaptare
• sindromul de regresie psihomotorie
• tulburările de subsolicitare
• sociodependenţa
• pirederea autonomiei
Scop : recuperarea complexă a vârstnicului afectat de procesul de îmbătrînire şi de
imbolnăvirile favorizate de acest proces.
Terapia ocupaţională va urmări :
1. recuperarea motricitaţii –redobindirea autonomiei
2. reintegrarea psiho-socială
Se poate aplica şi în scop profilactic - integrează domeniul larg al populaţiei
vârstnice sănătoase - prevenirea şi întîrzierea procesului de îmbătrînire.
Tipuri de terapie ocupaţională :
1. terapia de susţinere-angajarea vârstnicului pe noi direcţii de activitate, păstrarea
activităţilor zilnice şi autonomia gestualităţii zilnice.
2. terapia de funcţie-pentru subiectul care a pierdut obişnuinţele primare
(alimentaţia, toaleta zilnică)
3. terapia de menţinere-consolidarea rezultatelor obţinute şi achiziţionarea de
activităţi noi-hobby-terapia, grădinarit, bricolaj.
Aplicarea terapiei ocupaţionale în : unităţi de asistenţă a vârstnicului, unităţi de
internare pe termen lung, sanatorii de recuperare, cămine spital, la domiciliu
individualizat

EDUCATIA SANITARA IN GERIATRIE

Se numeşte GERAGOGIE = instruirea largă a vârstnicilor, o neoşcolarizare, care
urmareşte însuşirea cunoştinţelor necesare privind procesul de îmbătrînire,
pregătirea pentru îmbătrînire, pensionare, geroigienă şi geroprofilaxie, reciclare
cultural, reînvăţarea sau învăţarea unor îndeletniciri potrivite perioadei
postprofesionale, ştiinţa organizării timpului liber.
Scopuri:
-formativ: cunoaşterea propriilor riscuri de îmbolnăvire (anticiparea riscului)
-însuşirea modalităţilor şi căilor de prevenire a îmbolnăvirilor
-recunoaşterea semnelor precoce ale îmbolnăvirilor
-cunoaşterea complicaţiilor
-aplicarea corectă a indicaţiilor terapeutice şi dietetice
-căile de menţinere şi consolidare a capacitaţilor fizice şi intelectuale (exerciţiul
fizic şi intelectual)
Pentru vârsta de tranziţie şi presenescenţa –conţinut geroprofilactic, comportament
sanogenetic, prolongeviv, pregătirea pentru retragere, îmbătrînire.
Alte obiective :
-bătrîneţea nu se identifică cu o stare de sănătate rea
-participare mai activă la viaţa comunităţii, societăţii
-combaterea gerontofobiei
-atenuarea conflictului între generatii
-îmbătrînirea nu se tratează şi nici nu se previne
-combaterea automedicaţiei
-promovarea activismului
-păstrarea unei activitaţi economice
-extinderea asupra populaţiei nevârstnice - persoanele vârstnice au locul lor în
societate, stima, respectul, înţelegerea, într-ajutorarea sunt benefice pentru
vârstnici.

ASPECTE MEDICO-SOCIALE

PATOLOGIA PENSIONARII
Retragerea din activitate este considerată :
-un moment de răscruce în existenţa individului
-o schimbare greu suportată
-un stres căruia i se adaptează cu dificultate
-un răsunet important asupra stării de sănătate
-precipită o regresie greu de stăpînit cu mijloace exclusiv farmacologice
TERMENI SINONONIMI : PATOLOGIE A RETRAGERII, BOALA A
PENSIONARII, SOC PSIHOLOGIC AL PENSIONARII.
Tendinţe legate de vârsta pensionării :
-una de MAJORARE a vârstei de pensionare : urmăreşte valorificarea potenţialului
biologic şi social restant al batrînului cu implicaţii de ordin demografic şi
economic, efecte psihologice şi umanitare ce se răsfrîng pozitiv asupra individului
vârstnic
-una de LIMITARE a vârstei de pensionare, ca urmare a necesitaţii de eliberare de
locuri de muncă pentru generaţiile mai tinere.
Frecvenţa şi intensitatea tulburărilor determinate de retragere este în relaţie
cu ATITUDINEA FATA DE PENSIONARE, care imbracă 3 tipuri de reacţie :
1. Reacţie echilibrată de acceptare firească, oarecum resemnată
2 .Reacţie optimistă, în care pensionarea este aşteptată şi dorită : odihna,
program liber, realizare de planuri neîndeplinite în timpul activitaţii.
• Reacţie pesimistă, pensionarea <<catastrofă >>, în care se iau în calcul
doar aspectele negative, nesiguranţa pentru viitor, perspectiva
îmbolnăvirilor şi a morţii.
Tulburările din sindromul de pensionare sunt :
-mai frecvente la bărbaţi
-la persoanele cu activitate intelectuală deosebită
-la persoanele din mediul urban
TABLOU CLINIC :
-gînduri frecvente cu caracter obsesiv
-anxietate
-insomnii
-depresia, nosofobia
-nevroza de pensionare
-suferinţe în sfera viscerală (cardiovasculară, digestivă, respiratorie, cutanată)
-procesul de senescenţă este precipitat, îmbătrînirea se face cu o viteză crescută
-moartea psihosomatică a pensionării
 PREVENIREA PATOLOGIEI DE PENSIONARE
1. Pregatirea corespunzătoare şi din timp a pensionării : acceptarea noului statut
social mai diminuat, egalizator ; a îmbătrînirii somatice, psihice, sociale ; a morţii
sau a traiectoriei spre moarte
2. Pregătirea pentru îmbătrînire.
3. Pregătire psihologică, inclusiv pentru moarte.
4. Cultivarea exerciţiului intelectual şi a mişcării fizice.
5. Organizarea timpului liber : utilizarea activităţilor <<hobby>>, comunitare,
culturale, sportive, gospodăreşti-artizanale.

INSTITUTIONALIZAREA VÂRSTNICULUI

Determinată de : creşterea numărului de persoane vârstnice, înaintarea în vârstâ,

prezenţa unor stări grave invalidante, diminuarea veniturilor, lipsa
familiei sau imposibilitatea acestora de a asigura supraveghere şi îngrijiri. Se
produce în instituţii specializate de asistenţă şi ocrotire socială. Este un act de mare
răspundere.
Categorii de vârstnici instituţionalizabili :
-vârstnicii singuri care nu se pot autoservi
-vârstnicii cu tulburări psihice importante sau cu grad de periclitate
antisocială
-vârstnicii cu incontinenţe ano-vezicale.
Asistenţa este în echipa : medic de familie, internist, geriatru, psihiatru,
fizioterapeut, kineziterapeut, ergoterapeut, asistenta medicală şi socială, infirmiera.
Viitorul unui vârstnic spitalizat :
-întoarcerea la domiciliu pentru cei cu remitera patologiei şi redobîndirea
autonomiei
-plasarea într-un camin de batrîni (casa de retragere), pentru B. reabilitat, cu
autonomie cîştigată dar fără familie sau fără condiţii de locuit materiale
-spitalizare definitivă (instituţionalizare) pentru autonomie definitiv pierdută.

ÎNGRIJIRILE VÂRSTNICULUI ÎN FAMILIE

Comportamentul familiei vârstnicului poate fi de :

1. COOPERARE. 57% din cazuri, rămîne aproape de vârstnic, este receptivă
indicaţiilor echipei de îngrijiri.
2. HIPERPROTECTIE. Se pretinde spitalului preluarea tuturor sarcinilor, se
reclamă tratamente intensive, agravarea este imputată echipei, sursă de conflicte.
3. ABANDON. 9-10 %, se transferă spitalului toate obligaţiile, datoriile
familiei s-au incheiat în momentul spitalizării.
4. CULPABILITATEA. Familia identifică spitalizarea cu o părăsire,
înstrăinare.
5 .ANGOASA. la copiii care trăiesc în strînsă dependentă cu părinţii lor, pe
care îmbătrînirea, îmbolnăvirile îi sperie .